România Liberă, septembrie 1944 (Anul 2, Nr. 24-46)

1944-09-08 / nr. 24

OSTAȘI ROMÂNI. Poporul român ordonat la asalt pentru elibe­­b­er­area Ardealului. Războiul nostru contra hitlerismului cotropi­tor ți a slugilor lui ungurești este un războiu drept. ȚARANI ROMÂNI ȘI MAGHIARI din Ardea­­lul cotropit! Nu dați vite și căruțe pentru retra­g­­ere­a hitleriștilor, Nu-i găzduiți în satele voas­­te ! Loviți-i din toate părțile 1 Jos dictatul de la Vien­a! Marea manifestație patriotică de ieri Citiți reportajul în corpul ziarului. 10 LII ANUL II, Vineri Nr. 24, 8 Septembrie 1­944 REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA strada Sărindar, Nr. 5­7-9 ABONAMENTE: PROVINCIA CAPITALA 700 lei 3 luni 800 lei 1300 lei 6 luni 1400 lei 2500 lei 12 luni 2600 lei Autorități, Instituții 3500 lei pe an Pentru muncitori și studenți 2000 lei REDACTOR RESPONSABIL: GRIGORE PREOTEASA are o mișcare sindicală unită­ riaș organism grefat pe FRON­TUL UNIC MUNCITORESC che­zășia restabilirii unității în sânul clasei muncitoare. Rezoluția publicată în urma șe­dinței comune a celor două de­legații este o sinteză a tuturor problemelor muncitorești și sin­dicale. Fiecare pasaj, fiecare rând este o problemă și se cere lămu­rită și însușită de orice sindica­list. Vom face acest lucru în pa­gina noastră „Frontul Muncii“ ca regularitate. Deocamdată atragem atenția muncitorilor asupra caracterului profund democratic al rezoluției, atragem atenția asupra spiritului robust și constructiv, plin de în­credere în ziua de mâine, fără a subaprecia greutățile mari ce mai simt în cale­a care se degajă din fiecare silabă. Sindicatele sunt și vor fi unite. Prea mult a suferit lumea muncitoare ca să poată permite să mai existe elementele centri­fuge de altă dată. Și totuși există astăzi salariați — nu știm de un­de vin și ce vor — dar tare mi­roase a spargere și diversiune Clasa muncitoare din toată țara­ pentru zdrobirea definitivă și tu­­a luat cunoștință de înființarea față a nazismului și agenților săi Comisiei de organizare a mișcă-gardiști. Călită în condițiile lup­­rei sindicale unite din România, iei necruțătoare, educază în spi­ Entuziasmul și bucuria cu care *it combativ, organizația sindi­­au salutat muncitorii înființarea cară în realizare devine­ri a­acestui organ este dovada cea mai bună că el corespunde celor mai arzătoare deziderate ale celor că muncesc în fabrici, ateliere și bi­­rouri, că el corespunde unui co­mandament de importanță isto­rică pentru salariații de toate ca­­tegoriile. , I Greu a fost drumul mișcări sindicale din România. Lupta ci patronatul înmănunchiat în pu­ternice organizațiuni — trustul și carteluri, sprijinite de stat — era foarte­ anevoioasă, cerea mul­tă tenacitate, perseverență, hotă­râre. Sute de sindicaliști au pășt pragul temnițelor datorită dru­­mului pe care au mers cu țări, apărându-și drepturile, luptând pentru revendicările zilnice și permanente, înregimentați iu or­­ganizațiuni profesionale. Cu toaă teroarea, cu toată dizolvarea re­­petată a sindicatelor, cu toate s­­canele și piedicile — mișcări­a sindicală din România a întscris și în trecut multe succese, repur­tate — prin organizarea triunic­­a­torilor — împotriva unui dușman atotputernic și lipsit de scrupul. Grelele lovituri primite de miș­carea sindicală cu înscăunarea guvernului antonesciano-gu­rdist, cu dizolvarea sindicatelor, eu in­terzicerea oricăror forme­­­e or­­ganizare, cu impunerea co­man­­danților militari pe lângă intre­­­­prinderi, cu terorizare­ medie­vală și "înfometarea munciorior " n’au reușit să distrugă ^­oș­­tiința de clasă și hotărirea de luptă a salariaților. Din contră ! Clasa muncitoare strâns un­să în jurul FRONTULUI M­IC ! MUN­­CITORESC încheiat între marti­rele com­nist și socal-de tip»»"** pentr a­ răsturna» ca ret.* urdul odios al mareșalului trădă! Rezoluția ședinței celor «ouă delegații constată pe drept cu­vânt : „Actul din 23 August nu ar fi fost posibil fără închegarea Fron­tului Unic Muncitoresc, care este chezășia restabilirii unității de luptă a clasei muncitoare. Acest Front Unic a devenit motorul de mobilizare, organizare și condu­cere a tuturor forțelor democra­tice și antihitleriste pentru elibe­rarea națională a poporului de sub jugul cotropitorilor germani și a trădătorilor de țară Din cele ce s’au petrecut îna­inte și după 23 August 1914, cla­sa muncitoare a tras doua învă­țăminte fundamentale: a) Necesitatea unirii forțelor muncitorești în organizați pro­fesionale imite. _ Dezbinările și neînțelegerile au fost cauza multor înfrângeri su­ferite în trecut. 1») Necestindea adaptări unor­­­­ principii combative, enerf**®» nu­­ lupta pentru dobândirea reven­­­­dicărilor muncitorești. Acesta se poate numai atunci când­ organi­­­­zația sindicală își aliniază activi­tatea, organizarea și acția. Pe baza principiului luptei de clasă. Aceste constatări, izvoare din­­ practica îndelungată a lipsei sunt­e­dicale, experimentate­­ mai pe­­ [UNK] pielea zecilor de mii de munci­tori au fost obiectul discuțiunilor­­ duse între delegațiile partidelor­­ muncitorești, alături de alte pro­­­­bleme de covârșitoare importanță.­­ Crearea sindicatelor unite per­mite din capul locului trecerea s dârză la apărarea revendicărilor­­ muncitorimii. Salariile de foame, n­otele de lucru, situața femeii­­ muncitoare, a tânărului munci­­­­tor, ucenic, etc. toate vor veni la t ordinea zilei, toate voi constitui­­ obiectul elaborării căilor pentru­­ ridicarea nivelului de trai, pen­­­­tru a da posibilitatea muncitori­­i lor cu brațele și mintea să obțină­­ o viață economică la nivelul ace­­s­lei libertăți pentru care au luptat și continuă — abia de acuma în­­­colo — să lupte.­­Sindicatele pro­­­­fesionale vor cuprinde marile­­ masse ale salariaților transfor­­­­mându-le în veritabile armate de 1­­ milioane în drumul lor vertiginos c (tip. Generala la funcționari), care în timpul când se realizează frontul unic și sindicate unite chiamă pentru formarea altor asociații și sindicate. Numai duș­manii salariaților își pot permite asemenea jocuri. Numai vrăjma­șii luptei pentru revendicările juste ale salariaților pot încerca introducerea dezbinării și derutei în rândurile muncitorilor. Toți muncitorii, funcționarii, salariații trebue să știe că în unitatea rândurilor lor stă che­zășia succesului luptei ce o duc. Nici un muncitor să nu se orga­nizeze în alte sindicate decât a­­cel­ea inițiate și conduse de Co­­misiunea de organizare a mișcă­rii sindicale unite din România. Lupta împotriva nazismului e în plină dezvoltare. Poporul ro­mân, în rânduri strânse a pornit astăzi just pe calea luptei împo­­­triva cotropi­­torilor. Unirea po­porului român, succesul luptei sale e profund legat de unirea in rândurile muncitorimii. De aceia credem că și guvernul român tre­bue să oprească înființarea unor asociații și sindicate paralele, a­­ceasta în interesul muncitorimii române, în interesul poporului român, în interesul luptei pen­tru realizarea și statornicirea Ro­­mâniei libere, independente, de­mocratice. N. MORARU PATRIOT! ROMÂNI DIN ARDEALUL COTRO­PIT! Distrugeți căile de comunicație in spatele­­ cotropitorilor, dezarmațî­ i, predați-i armatei ro­­­mâne și armatei roșii sau nimiciți-i. Cu ajutorul s armatelor aliate, faceți din Ardealul a cotropit­­ mormântul călăilor lui Horia, Cloșca și Crișan, lui Gheorghe Doja și Avram Iancu. Steagul nostru este steagul lui Doja și Horia, [sub care țăranii români și maghiari au luptat [veacuri dearândul cont***] asupritorului comun ! DE VORBA CU SO­LDAȚII SOVIETICI Soldații sovietici se află pe străzile mi-a explicat și cum se trage cu tu­ Capitalei. Pâlcuri întregi de cetățeni­­ nul”. se adună, plini de admirație și curio­zitate, pentru a privi și a pune dife­rite întrebări celor ce ne-au adus eli­berarea de sub Nemfi. Veseli, cu figu­­ra luminată de încredere, prietenoși și simpli, binevoitori, de la simplul sol­dat până la ofițerul superior. Sunt numai câteva zile de când au venit și te miri câtă simpatie și drago­­ste și-au și câștigat. Intr'un cartier mărginaș — o moto­cicletă în care se află , un soldat roșu. Pe genunchi are un băcfel de vreo 7 ani.­ Il cheamă Ionel Popescu —­ aflu mai târziu. Alaturi, un camion în care este un al doilea soldat, în jurul lui vreo 16 copii. Sunt copii din cartier, între care se află și­­ câțiva basarabeni ai căror părinți au fost omoriți în Transnistria. , • A - „Asta e prietenul meu" — îmi spune Ionel" îmbrățișând "pe­­ soldatul sovietic. - „De când îl­ cunoști?"' —­ îl­ [UNK] în­treb eu. — „De azi dimineață" — răs­punde copilul —, dar e foarte bun „Tofi ne sunt prieteni, strigă , fetiță de 14 ani care a trecut prin cal­varul Transnistriei. Aflu că numai da­torită faptului că a fost socotită moar­tă a reușit să fugă din groapa în care fusese aruncată împreună cu părinți ei. Trecând mai târziu prin acelaș loc văd că grupul s’a mai îngroșat, iar dis­cuția continuă mai departe cu râsete și voie bună. . Pe Brătianu, un grup adunat. Un soldat sovietic și o vânzătoare de zia­re. Mă apropii. Cei doi poartă o dis­cuție în care nimeni nu-l înțelege pe celălalt. Văd că soldatul sovietic are în mână o rublă pe care o întinde pentru a cumpăra un ziar. Vânzătoa­re- șovăie. Intervin unii care-i arată că rubla valorează mai mult. Al­ți o îndeamnă pe soldatul roșu să ia ziaru fără să dea vreo socoteală. Soldatul sovietic a priceput și răspunde: „Nicil Un crasnoarmei­ (soldat al armatei ro­șii) nu a luat și nu va lua niciodată un lucru ce nu-i aparține". In sfârșit, vân­­zătoarea a înțeles valoarea rublei și oferă ziarul. Unii curioși pun diverse întrebări: „De unde ești? Din Minsk. „Rămâneți sau plecați mai departe?” Noi am venit ca să vă ajutăm să scă­­pap du Nemț­ și acum mergem mai departe să-i distrugem până la ultima rămășiță. „Dar celelalte armate”? Vor rămâne cât timp o vor cere interesele militare. „Antonescu a căutat să ne în­șele spunându-ne că vă veți amesteca în treburile noastre. Ce este adevărat din aceasta?” Minciuni intenționate. Noi venim dimpotrivă pentru a vă a­­juta să vă câștigați libertățile democra­tice, pentru a vă putea alege liber or­dinea economică și socială pe care o doriți. Un general care merge pe jos Piața Romană, trec doi ofițeri so­vietici. „Uite, un general și merge pe jos” — îmi suflă la ureche un cetă­țean, alături de mine. Am vrea să ne apropiem. Ezităm. Totuși dorința e mai tare. încercăm să ne exprimăm ne­dumerirea prin semne iar generalul, cu fața mongolă, surâde înțelegător. Se mai apropie cineva care vorbește rusește și primim explicați din partea generalului. „Ofițerul sovietic trebue să fie în primul rând un bun militar. Ne apărăm cu dragoste patria și ajutăm cu bucu­rie pe toți cei ce luptă împotriva hit­­erismului. încolo, ofițerul sovietic e și el un om ca toți ceilalți, are picioare, deci poate umbla și el pe jos atunci când timpul i-o permite — ne răs­punde cu modestie generalul a cărui piept e împodobit cu cea mai înaltă decorația sovietică — ordinul Lenin. „Era frumos, era liniște“ Sărindar. Un ofițer întro mașină de câmp ușoară. In jur, mulți muncitori, vânzători de ziare. Trec prin îmbul­zeală și reușesc și eu să pun câteva ntrebări. — De unde sunteți? „Din Zaporoie”. E frumos acolo? întrebarea trezește parcă o rană, o amintire dra­­gă, depărtată. „A fost prietene, dar au trecut Nemții și au lăsat scrum, așa cum au lăsat și în alte orașe. Dar o­­rașele se reclădesc și noi avem mulți tineri”. — Dar cum era acolo înainte de război? „Era frumos, era liniște, lumea toată muncea cu drag. Aveam palate, universități, teatre, cinemato­­grafe, vile frumoase, clădite toate din efortul tuturora". — Și lumea câștiga suficient pentru un train mulțumitor? Ofițerul sovietic a izbucnit în râs și apoi mi-a răspuns: Cine muncește este bogat. Eu eram înainte într’un kolho­z rodnic, în care fiecare care lucra era milionară. Aș mai vrea să-l întreb și alte lucruri, atâtea întrebări ce stau pe buzele ce­­lor care au fost mințiți ani de a rândul asupra adevăratei vieți din Uniunea Sovietică, dar ofițerul sovietic trebue să plece. II cheamă datoria, datoria voluntară a oricărui cetățean sovietic ce-și apără cu drag avutul său. Elena Florian SOARTA GENERAȚIILOR de ILIA EHRENBURG în America se scrie mult despre viitor. Noi nu avem timp pentru dis­cuții și proecte: noi luptăm. Dar câte­odată rămânem și noi pe gânduri: cuim va arăta lumea după victorie ? Desigur că la acelaș lucru se gândesc și cumenii de sub acoperișurile Parisu­lui și din munții Iugoslaviei. Europa chinuită încearcă s­ăhicească contu­rurile neclare ale zilei de mâine.­­ Ori­cât de diferite ar fi drumurile popoarelor, există ceva care unește pe toți omenii cinstiți: lupta contra fascismului. Uitându-ne înapoi la ci­­mintirile primului răsboi mondial. Sar cei douăzeci de ani de pace șubredă, care, a fost pentru uniii un vis ne­­iirfeștit, iar pentru alții pregătirea fe­brilă pentru atac, pentru ultimatu­muri pentru iperită, pentru cenușa Gudernicei, — ne întrebăm: va curăța oare furtuna lumea­­ de miasmele fas­cismului ? In zilele noastre se hotă­­rește soarta generațiilor. _ Ce va fi a doua jumătate a veacului al XX-lea: epoca spicelor ce se vor coace sau e­­poca pământului ars ? In 1916 am fost într’un oraș fran­cez Arras; atunci îl nimicea artileria franceză. Era un oraș vechiu cu mi­nunate monumente de arhitectură. După răsboiu francezii au început să reconstruiască Arrasul. Desigur, ni­meni n’a putut să reconstituie anti­chitățile pierdute ; a crescut un oraș nou, el a fost reconstruit­­ tocmai îna­inte de război. In Iulie 1940 am văzut ruinele Arrasului nou. Nu numai francezii, dar o lume întreagă se în­treabă cu neliniște : oare victoria ne­­va aduce pacea ? Oare pe un al treilea Arras îl așteaptă soarta celui dintâi și celui de al doilea ? Pe malul drept al Niprullui am cu­les un pachet­ de scrisori germane; una dintre acestea mi s’a părut inte­resantă ; iată se scria socot. Robert Greiser unui prieten de al său : „Când mă întristez mă susțin cu gânduri la viitor. Mi se întâmplă a­­deseori să ascult diferite păreri des­pre cauzele nereușitelor noastre, unii reduc totul la critica operațiilor mi­litare ,alții socot, că termenele au fost greșite. In orice caz poporul ger­man a arătat forța sa. Nu trebue să cădem în disperare. Dacă ne este dat să pierim, copiii noștri vor face tost la ce am visat noi și anul 1965 va deveni anul Germaniei Mari“. Deci și nemții se gândesc la vii­tor. Prevăzând înfrângerea militară, ei visează pregătirea unor noui răz­boaie de cucerire. Ei pun acuma spe­ranța nu atât în arma secretă cât în bunătatea adversarilor. De vigilență, tărie și de putere su­fletească a popoarelor depinde soarta veacului, soarta spicului, soarta co­piilor și soarta Europei. E puțin să smulgi arma din mâinile fascismului — el va fărui asta. Trebue să distru­gem fascismul. Noi vedem în jurul nostru ruine, scrum, prăpăstii, unde sunt îngro­pați copiii executați, lacrimile ma­jor. Oamenii încătușați ai Europei le văd. Un jurnalist american mi-a spus „Oamenilor dela noi nu le place să călească despre barbariile germane“. Asta nu place nimănui, deși este mai ușor să citești, decât să vezi cu proprii tăi ochi. De altfel nici ame­ricanii nu se îndoesc acum de barba­riile comise de armata hitleristă. Ră­mâne să ne gândim, deci oare vân­zători pașnici, măcelari și berari au devenit călăi, dece oare ei îngroapă de vii copii și se mândresc cu „au­tomobilele lor cu gaze ?“ Nu e vorbă de sânge german, sân­gele nemților e la fel ca al tuturor muritorilor. E vorba despre structura societății și a formării omului. Ger­mania HohenzollernMor a fost conta­minată cu acele idei, care și-au gă­sit pe urmă desăvârșirea în fascism. Și în anii aceia nemții strigau, că ei sunt mai presus de celelalte popoare și atunci ei asigurau, că slavii trebue să servească drept îngrășăminte pen­­tru germani. Fraza despre „petec de hârtie“, pronunțată în legătură cu Belgia bat­jocorită, sună ca un preludiu pentru m­­ulte discursuri „istorice“ și istorice ale fuehrerului. „Pentru ruși sunt bune spânzurătorile“, spuneau gene­ralii kaizerului, savurând înainte o­perele lui Koch și Lose. In 1893, adică cu 40 de ani înainte de instaurarea lui Hitler, profesorul german Karl Jerisch a scos o carte sub titlul: „Nici comunism, nici capitalism“, în care el propunea rezolvarea proble­melor sociale prin cucerirea și colo­nizarea Rusiei. In 1916 am intrat, împreună cu regimentele franceze, în orașul Chany, părăsit în ajun de nemți. Chany era vestit pentru pe­rele sale. Grădinile fructifere păreau nevătămate, dar apropiindu-mă am văzut că toate trunchiurile pomilor erau tăiate cu fierăstrăul. Peste 27 ani, am văzut în orașul ucrainean Gluhov, meri tăiați de către nemții în retragere. Aceleași idei, aceleași fapte. Germania kaizerului a lui Banden­­burg, a lui Ludendorff a fost un stat model prefascist. Fascismul a născocit pentru­ în­dreptățirea războiului „teoria rasistă“. El a stabilit „ierarhia națională“ : unele popoare sunt create pentru stăpânire, altele pentru sclavie. <&er­(Continuare în pag. 3-a) România Liberă mă întreabă ce părere am despre „evenimentele din 23 August 1944 și ce conse­cințe vor decurge din ele pentru viitorul poporului român“. Mărturisesc că-mi văd mintea inundată de chestiunile ce vor su­feri schimbări, îndrăznesc să spun că aproape toate se vor schimba. Prin evenimentele de la 23 Au­gust, poporul român se smulge din încătușarea în care îl cuprinsese, pe etape, regimul Regelui Carol al V-lea și acel de odioasă dictatură al Mareșalului Antonescu, deschi­­zându-și astfel drumul spre liber­tate, democrație și spre izvoarele autentice și consacrate ale creației spiritului omenesc. O atmosferă de justă­ înțelegere a lumei, de caldă și dulce umanitate va pluti din nou peste orașele și satele acestei fru­moase țări. Prieteniile normale și folositoare vor veni din nou și din nou vom lua locul în concertul po­poarelor civilizate, contribuind cu râvnă la tot ce se croește pentru binele nostru, al altora și pentru frumosul din lume. Regimul, a cărei sfărâmare a în­ceput la 23 August, era sortit să distrugă bruma de civilizație ce acopere tendințele barbare din om în favoarea acestora. Era întoarce­rea spre primitivitate. Acțiuni pline de înțelepciune și lupte aprige au deschis porțile ferecate de nazism și întreg poporul român poate păși spre lumină, spre o viață mai bună și mai onorabilă. Vor fi desigur multe dificultăți de pășit, unele chiar grele, dar cu pricepere, organizare și hărnicie le vom depăși. Una din marele dificultăți este desigur purificarea țării de elemen­tele și mentalitatea regimului mu­ribund. Trebue ca în fiecare ra­mură de activitate să conducă ele­mente dovedite prin fapte că apar­țin mentalității ce se înscăunează acum. După cum prin fapte tre­­buesc dovediți toți acei care trebue să părăsească viața publică pentru greșelile lor față de popor și civi­lizație. In învățământ ca și în alte lo­curi problema aceasta este acută. In plus, aici chiar structura aces­tuia trebue schimbată. Doresc, însă, cu toate aceste transformări, poporul român să le facă în pace și cu bună învoire. 1 Aurel Potop Mărturii universitare Spre o viața mai buna și mai onorabila La ancheta noastră printre universitarii ce au semnat memoriul pentru pace, d-l prof. univ. Aurel Potop dela Universitatea din Iași ne răspunde: LEGIONARII DIN PRESA Am primt la redacție următoarea scrisoare: și deoarece corespunde cu cele verificate și de noi, o publi­căm: Considerând ca o datorie elemen­tară a oricărui bun patriot, de­nunțarea tuturor agenților provo­catori și a tuturor oportuniștilor care altădată formau elementele avansate ale coloanei a 5-a hitle­­riste, vă aduc la cunoștință urmă­­torele, rugând a cerceta exactita­tea lor și a le aduce la cunoștință în coloanele ziarului dvs. 1. in ziarul „SECARA“ au aplă­rut două zile consecutiv, articole de demascare a unor teatraliști care au colaborat cu trecutele re­gimuri. Foarte bine s’a făcut deși lista este cât se poate de incom­­­plectă. Trebuie însă menționat că de­nunțătorul C. CRISTOBALD este una și aceiași persoană cu gazeta­rul stipendiat de nemți C. CRIS­TOBALD, autorul reportajelor ORORILE N. K. V. D.-ului și IA­DUL ROȘU DE LA SEVASTOPOL, etc., același care și-a publicat în ziarele și revistele de acum doi ani fotografia sa cu piciorul peste sfărămăturile statuii lui Lenin din Sevastopol. De asemenea numitul Cristobald, astăzi mare democrat și denunțător în coloanele ziarului SEARA este una și aceiași persoană cu C. Cristobald, primul redactor al ziarului „Spectator“, proprieta­tea omului de încredere al lui Mișu Antonescu, fostul subdirector al Președinției Consiliului de Mi­niștri Titi Simionescu. In unire cu evreii S. Masler și M. Breza, Cris­tobald și Titi Simionescu au făcut afaceri de milioane exploatând evreii cărora le pretindeau sume fabuloase pentru obținerea cărți­lor de scutire de muncă. 2. Al. Cerna E­mulescu, direc­torul ziarului SI .t­A este una și aceiași persoană cu legionarul Al. Cerna Rădu­­cu, fost redactor la VIAȚA leg­enară. Pedeapsa sufe­rită pentru că în ROMÂNIA VII­TOARE ,a publicat o poezie împo­triva lui Antonescu a avut-o nu în calitate de democrat, ci de lej. n.,r trădat de Antonescu. Să nu confunde­ nuanțele și să se amin­­tească d­ i timpul în care numitul Al. Cema Rădulescu făcea parta d'b­e cardla Medica.­­ Dealtfel poezia pentru care Cer­ne Rădulescu se intitulează r t­r a fost tradusă de legion­­al ERNEST VERZEA, astăzi rec­­­­­tor al ziarului VIAȚA, altă rușine tolerată de regimul actual. Dealt­fel administratorul delegat al zia­rului VIAȚA și director al ziaru­lui INFORMAȚIA nu este altul decât cunoscutul agitator antise­mit MIHAI PANAITE, omul de acredere al legației germane, care prin agenții ei Gebauer, direc­torul agenției Europa Serviciu Special, și Wölkisch, opera în toa­tă presa românească. Zince grafia pe care numitul Mihai Panaite o posedă nefiind decât o fațadă — construită cu bani nemțești — pentru înlesnirea unor operațiuni propagandistice. Ca o dovadă în plus de legăturile pe care Mihai­ Panaite le are cu Legația Germa­nă adaug că în redacția ziarului VIAȚA funcționează și azi agen­tul hitlerist ȘTEFAN MARINES­CU despre care toată presa ro­mânească știe că primea dela le­gația germană 200.000 lei lunar. Rog cercetați toate cele de mai sus și desvăluiți-le opiniei pu­blice. UN PATRIOT După 23 August... A­tnci când o societate se rupe din chingile unui regim opresiv, de multe ori ea este ispitită să-și considere victoria ca definitivă și să se bucure de ea acordându-și o liber­­tate pe care nimic nu o îngrădește Beția victoriei cuprinde atunci popu­lația, conștiința cetățenească, înăbu­șită sub coroanele de lauri, se stinge cu încetul și cele câteva glasuri con­știente care se ridică nu izbutiec să oprească degradarea mereu crescândă a vieții publice. O victorie, ca să fie victorie cu a­­devărat, trebue să fie in primul rând punct de plecare pentru înfăptuiri lumi. Astfel, ea degenerează și devine izvorul înfrângerilor viitoare. Iar înfăptuirile cer altceva decât așa zisa ,,libertate loială“. Ele cer o dis­ciplină severă, riguroasă. O disci­plină de fier și liber consimțită. Căci­bertatea, aceasta e, dreptul omu­lui și al popoarelor de a-și alege, dis­ciplina. Și omul, și popoarele sunt li­bere și în măsura numai în care își pun libertatea în serviciul unei cauze, a unei cauze drepte și firești. Numai a­­colo unde libertatea și disciplina s-au condiționat reciproc, numai acolo oa­menii și popoarele au mers pe calea realizării lor istorice și a progresu­­lui. 23 August a fost fără indoială o vio tone. Dar pentru ca victoria aceasta să-și capete înțelesul ei plin, istoric, lupta cea grea ab­ea începe. O luptă conti­nuă, de fiecare zi, a fiecăruia și a tu­­tutror, pentru disciplinarea și organi­zarea efortului, pentru menținerea cu orice preț a unei lucidități mereu treze, mereu, active. , Să nu ne­ amețim spunând . ..demo­crația noast­ră e realizată’’. Nu­ l-am tins abia temelia. Și ridicarea ei r­­ai cere muneră multă. Să pără­sim odată pentru totdeauna visul dul­cag și anarhic al „libertă­ții totale“. Să știm­ să ne spunem: „Lupta e grea“ și n­’o înfruntăm, hotărîți. Așa, și­ numai așa, vom realiza Ro­mânia ,pe care o dorim, o Românie stăpână, pe destinele ei, o Românie de m­attres și de vieață. ANA- 511 CABLA FLORESCU Criminalii de război nu vor găsi azil în nici una din țările neutre — se anunță ca­ și alte țări neutre au adoptat aceeaș atitudine. Ieri, postul de radio el­vețian a­ citat un comuni­cat oficial prin care se decretează mobilizarea posturilor elvețiene de frontieră. In felul acesta autoritățile elvețiene cau­tă să împiedece trecerea graniței de către indezi­rubili. Ministrul Argentinei la FF­­ashiniffnn a declarat Marți că svon­urile după care Argentina ar deveni un azil pentru cond­ucăto­­rii­ naziști sunt lipsite de orice temei. Ambasadorul Spaniei la ff­ash­in ff to it a declarat d­easemeni că­ nimeni nu-și poate închipui că Spania ar putea deveni refugiul inamicilor națiu­nilor aliate. L50C0.CBQ © de rămasu­s sem de patru asul­siste jugul gsrnilor maghiari, slugile mârșave ale lui Hitler. LONDRA, B (Radar). In urma declarației cate­gorice făcute de Suedia că criminalii de război fiu vor putea locui în Suedia,

Next