România Liberă, aprilie 1952 (Anul 10, nr. 2334-2359)

1952-04-01 / nr. 2334

PAGINA 2-a In raionul Roşiorii de Vede trebue folosit timpul bun de însămânţări . In raionul Roşiorii de Vede din regiunea Teleorman timpul prielnic a permis începe­rea însămânţărilor încă de la începutul lunii Martie. Potrivit sarcinilor care-i reveneau pe această linie, comitetul executiv raional Roşiorii de Vede a trimis instrucţiuni la co­mune în vederea începerii însămânţării cul­turilor cuprinse în urgenţa I-a din prima epocă, înţelegând că executarea însămânţărilor la timpul potrivit este condiţia principală pentru obţinerea recoltelor bogate, ţărani muncitori din mai multe comune ale raio­nului au pornit la semănat. Astfel, în unele comune ca Zâmbreasca şi Scrioaştea, s’a realizat — încă din primele zile ale lunii Martie — 20 la sută din planul­­de însă­­mânţare a culturilor cuprinse în urgenţa I-a. După primele realizări însă, comitetul exe­cutiv raional s’a considerat mulţumit şi n’a continuat să ducă o muncă temeinică pen­tru intensificarea ritmului însămânţărilor dând dovadă de o totală lipsă de răspun­dere faţă de îndeplinirea sarcinilor pe care le are. Rezultatul este că în majoritatea comune­lor comitetele executive ale sfaturilor popu­lare comunale nu s’au preocupat de mobili­zarea ţărănimii muncitoare în vederea exe­cutării însămânţărilor la timpul cel mai po­trivit. Aşa se şi explică dece în primele zece zile bune de lucru, în întregul raion s’a în­sămânţat abia zece la sută din suprafaţa prevăzută în planul primei epoci. Procentul realizat în cele zece zile bune de lucru de la începutul campaniei nu cores­punde câtuşi de puţin posibilităţilor pe care le are raionul Roşiorii de Vede; el este mai mic decât procentul ce se poate realiza în­­tr’o singură zi de lucru cu forţele de care dispune raionul. Zăpada căzută la jumătatea lunii Martie în întreaga ţară a întrerupt muncile de în­­sămânţare şi în raionul Roşiorii de Vede. De aceea, zilele frumoase trebue folosite a­­cum cu mai multă chibzuinţă. Cu toate a­­cestea, comitetul executiv al sfatului popu­lar raional Roşiorii de Vede în loc să por­nească la intensificarea ritmului de însă­­mânţare, a neglijat muncile. Lipsa de răspundere caracterizează în­treaga muncă a comitetului executiv raional Roşiorii de Vede în campania însămânţări­­lor. Este grăitor, în această privinţă, faptul că comitetul executiv raional nu s-a îngri­jit ca secţiunile să-şi ducă munca organi­zat, pe baza unui plan temeinic întocmit Bunăoară, preşedintele comitetului executiv s-a mulţumit doar să constate că secţiunea agricolă şi-a întocmit un plan, comitetul executiv însă nu a analizat planul întocmit superficial. Constatând că nu a realizat sarcinile din planul pe primul trimestru, secţiunea agri­­colă, în loc să analizeze lipsurile, să găseas­că în felul defectuos al muncii desfăşurate principala cauză a neîndeplinirii planului, a ajuns la concluzia că pe cel de al doilea trimestru al anului „nu merită“ să mai facă un plan chiar atât de amănunţit. Şi re­­zultatul acestei concluzii — complect greşite — este că pe cel de al doilea trimestru al acestui an planul de muncă nu a fost întoc­mit nici măcar la nivelul celui de pe primul trimestru. In afară de arătarea suprafeţelor ce trebue însămânţate şi de precizarea ac­ţiunilor ce trebue duse în al doilea trimes­tru, planul secţiunii agricole nu arată mă­surile organizatorice ce trebue luate în ve­derea ducerii la bun sfârşit a acţiunilor tre­­cute în plan, nu precizează termenele în ca­drul cărora trebue executate lucrările, cine răspunde de îndeplinirea diferitelor sarcini. Lipsa de răspundere a comitetului execu­tiv raional se oglindeşte şi în organizarea defectuoasă a muncii de îndrumare şi con­trol la comune. Tehnicienii secţiunii agricole de pildă, nici nu au un plan de deplasări. Ei merg pe teren în funcţie de sarcinile ce survin peste zi. Acest lucru face ca depla­sările lor să se facă în mod sporadic şi ast­fel să nu fie asigurată îndrumarea şi con­trolul permanent în toate comunele din raion. Tov. Lucian Lăzărescu — şeful ser­viciului agricol — lucrează fără un plan de deplasări tocmai fiindcă „experienţa sec­ţiei” l-a dus la concluzia „că un plan de deplasări nu poate fi respectat”. Nici şeful secţiunii agricole, tovarăşul Nicolae Giboi, nu are un plan de deplasări, motivând că el „este inclus in planul de deplasări al comi­tetului executiv raional". De fapt însă, to­varăşul Giboi nu are plan de deplasări nici în cadrul comitetului executiv. Dezorganizarea de la raion fireşte că a avut influenţă asupra muncii la comune. Comitetele executive comunale nefiind con­trolate şi îndrumate cu seriozitate de către comitetul executiv raional nu şi-au întoc­mit nici ele planuri de acţiune pentru du­­cerea la bun sfârşit a campaniei însămânţă­­rilor. Chiar şi acelea care şi-au întocmit planuri de acţiune, cum ar fi comitetul executiv al comunei Tufeni din Vale, au făcut acest lucru în mod birocratic, numai ca să îndeplinească o formalitate. Căci de fapt ele nu-şi duc munca pe baza planurilor. Comitetele executive comunale nu s-au preocupat de folosirea întregei capacităţi de lucru a atelajelor. Cu toate zilele bune de lucru, în unele comune, — cum ar fi de e­­xem­plu comunele Beuca şi Miroşi — planu­l însămânţărilor din prima epocă n'a fost realizat decât în proporţie de 8—6 la sută. ★ Acestea sunt principalele cauze care au făcut ca în raionul­ Roşiorii de Vede, până la data de 27 Martie, planul însămânţării culturilor din epoca I-a să fie realizat doar în proporţie de 10 la sută. In raionul Roşiorii de Vede sunt posibi­lităţi pentru terminarea însămânţărilor din epoca I-a în câteva zile. Comitetul execu­tiv al sfatului popular raional are datoria să folosească din plin aceste posibilităţi. Intocmindu-şi un plan de acţiune temeinic şi pornind cu seriozitate la muncă pentru realizarea lui, comitetul executiv raional trebue să îndrume comitetele executive ale sfaturilor populare comunale în vederea mo­bilizării ţărănimii muncitoare la efectuarea însămânţărilor. In felul acesta în raionul Roşiorii de Vede timpul bun de lucru nu va mai fi pierdut oi, folosit cât mai just ast­fel ca epoca I-a să fie terminată în cel mai scurt timp. MODESTO FERRARIN! Roşiorii de Vede, Martie Alegerea de delegaţi pentru Congresul învăţătorilor In toate raioanele ţării au continuat să se ţină adunări generale ale învăţătorilor, şi profesorilor în vederea alegerii delega­ţilor care vor participa la primul Congres al învăţătorilor din R.P.R. Rapoartele prezentate de către şefii sec­ţiunilor raionale de învăţământ public au analizat pe larg şi au supus discuţiei ge­nerale însemnatele realizări obţinute în ac­ţiunea pentru lichidarea neştiinţei de carte şi a îmbunătăţirii procesului de învăţă­mânt. Darea de seamă asupra muncii cadrelor didactice din raionul Răcari, bunăoară a scos în evidenţă progresele simţitoare în privinţa ridicării nivelului învăţământului, în special la limbile română şi rusă, la matematici şi ştiinţe naturale. In mod deo­sebit s’au evidenţiat cadrele didactice din comunele Ghimpaţi, Brezoaia, Braniştea şi Conteşti, unde frecvenţa în şcoli a fost de sută la sută, iar calitatea învăţământului a crescut şi ea simţitor. In oraşul Piteşti, discuţii deosebit de rod­nice au fost purtate pe marginea proble­mei îmbunătăţirii predării limbii române în lumina lucrărilor tovarăşului Stalin cu pri­vire la lingvistică. Profesorul Marin Bă­­descu, a arătat că a urmărit împreună cu elevii schimbările vocabularului în raport cu progresul ştiinţei şi transformările so­cietăţii. In centrul atenţiei generale s-a situat de asemenea şi problema rolului pe care ca­drele didactice îl au în bătălia pentru transformarea socialistă a agriculturii. Un bun exemplu în acest sens îl oferă învăţătorii Ion Manolache, Florea Ţugui, Aurica Prisăcaru şi alţii din raionul Tru­­şeşti regiunea Botoşani care au dus o in­tensă muncă agitatorică in mijlocul ma­selor de ţărani săraci şi mijlocaşi în ve­derea intrării acestora în întovărăşiri per­manente. Cadrele didactice de pe întreg cuprinsul ţării au încredinţat mandatul de a-i repre­zenta la Congres celor mai buni dintre ei, celor care şi-au îndeplinit cu cinste sar­cinile trasate de partid și­­guvern. Nepăsare faţă de activitatea bibliotecilor din raionul Lăpuş . BAIA MARE (de la subredacţia noastră). — In cadrul unei şedinţe, în luna Februarie a.c., comitetul executiv al sfatului popular al raionului Lăpuş a hotărît o seamă de măsuri pentru lichidarea lipsurilor în acti­vitatea bibliotecilor din raion. Flotărîrea a fost scrisă, multiplicată, dar din păcate a rămas numai pe hârtie... In Sirinl de Sus, după ce, biblioteca a fost plimbată dintr’un loc în altul, a ajuns în­­sfârşit într’una din clasele şcolii, unde se ţin cursuri toată ziua. Biblioteca nu are măcar cheie, din care cauză au dispărut une­le volume. Bibliotecara, tovarăşa Eleonora Velea, nu s’a obosit să complecteze registrul inventar, iar pe filele caietului de evidenţă zilnică a bibliotecii, nu s’a scris nimic, nici până astăzi. Situaţia din comuna Cerneşti nu este mai îmbucurătoare. Aici comitetul executiv rău s’a învrednicit să găsească măcar un biblio­tecar. Cărţile bibliotecii au devenit un mor­man de maculatură. In comuna Copalnic-Mănăştur, se tărăgă­nează mereu încadrarea unui bibliotecar de­oarece comitetul executiv „stă în cumpănă” neştiind pe cine să aleagă din cei câţiva to­varăşi care ar putea îndeplini această mun­că. In acest timp cheia se odihneşte în bu­zunarul tovarăşului secretar Teodor Chir­i­­ciu, iar cititorii aşteaptă să vadă cine va fi „fericitul ales“. Această situaţie care se întâlneşte, cu mici modificări de amănunt şi în alte comu­ne şi sate din raion, se datoreşte în bună măsură lipsei de preocupare a comitetului executiv al sfatului popular raional, care crede că prin decizii şi circulări trimise la comune poate înlocui munca de îndrumare pe teren. Tovarăşul Dumitru Cristea, şeful secţiunii culturale, se mulţumeşte să ducă munca din birou; pe de altă parte comitetul executiv regional, necontrolând activitatea secţiunii culturale, nu cunoaşte rezultatele slabe ale muncii duse de tov. Vasile Dragomir, ins­tructorul care răspunde de raionul respec­tiv. Această situaţie nu mai poate dăinui. Printr’o acţiune serioasă dusă pe teren, co­mitetul executiv raional trebue să dea viaţă măsurilor adoptate, respectând prin aceasta Hotărîrea Consiliului de Miniştri privind măsurile pentru îmbunătăţirea activităţii bi­bliotecilor din R.P.R. La rândul său comi­tetul executiv regional are ca sarcină să sprijine mai activ şi să controleze mai înde­aproape — nu aşa cum s’a făcut până acum — activitatea bibliotecilor din raionul Lăpuş. Vladimir Naumovici Bill­y Beloţercovschi avea şaisprezece ani când, în nădejdea unui trai mai puţin anevoios decât pe cei care-l duceau muncitorii, sub călcâiul ţarismului părăsi Rusia şi-şi începu peregrinările dea­­­lungul Europei, Africii şi Americii de Nord. Vreme mai îndelungată el a poposit în Sta­tele Unite ale Americii, „Ţărmul barbariei”, unde a încercat diverse meserii şi unde, a­­desea şomer, flămând şi fără locuinţă a gustat din „binefacerile” ţării străjuite de statuia libertăţii. Cunoscând bine realitatea Statelor Unite ale Americii de la începutul secolului nostru.­ Bill­ Beloţercovschi a zugrăvit în piesele sale, în schiţele şi în povestirile sale, — dintre care bună parte sunt autobiografice, — ade­vărata faţă a „democraţiei” americane. Culegerea apărută recent în traducerea ro­mânească a Isabellei Dumbravă la Editura Cartea Rusă, colecţia Literatura pentru toţi cuprinde o parte din povestirile reunite de scriitor sub titlul evocator: „Ţărmul bar­bariei”. întâmplările cuprinse în aceste povestiri se petrec între anii 1900 şi 1917, dar ele sunt cu atât mai actuale astăzi. In povestiri ca „Monotonie” autorul pune o problemă dintre cele mai importante pen­tru clasa muncitoare trăind în condiţiile în­robitoare ale capitalismului. El demască caracterul abrutizant al muncii monotone, lipsite de perspectivă, mărginite, care to­ceşte simţămintele şi capacităţile creatoare ale omului, transformâdu-l într-un automat lipsit de voinţă proprie şi de personalitate. Povestirea „Groapa” reia aceiaşi proble­mă şi o complectează arătând în pagini pli­ne de dramatism cum se îndreaptă clasa muncitoare spre revoluţie ca pe un drum fi­resc, inevitabil: „Dar iată că in depărtare­a Editura Cartea Rusă licărit o luminiţă. Pare doar o scăntee în beznă. Dar cât curaj şi câtă putere revarsă ea în inimile oamenilor”. Crunta realitate a şomajului pe care o cu­nosc un număr imens de oameni ai muncii din America, este zugrăvită în schiţele lui Bill­ Beloţercovschi în pagini de impresio­nant realism. Şomerul, înfometat, fără adă­post, e nevoit toată ziua să alerge căutând de lucru, iar noaptea nu poate găsi un loc de odihnă nici măcar sub cerul liber, deoarece gardienii au grije să-l descopere, să-l lovească, să-l aresteze. Un aseme­nea om este Henry Wight din „Trei biftecuri şi un supliment”. Disperat, el a intrat într’un restaurant şi cu toa­tă privirea bănuitoare a chelnerului a mân­cat cele trei biftecuri şi a comandat şi un supliment. Cum n’avea bani a fost arestat şi judecat: „...e de neînţeles de ce tocmai dumneata un om cult te-ai hotărît să să­vârşeşti o faptă atât de urîtă”, i-a spus ju­decătorul. — „Vedeţi mister, stomacul meu nu citeşte cărţi. El preferă pâinea”, i-a răspuns Henry. Sentinţa a sunat: „...pedeapsa prevăzută ar fi închisoare de la o lună la trei luni. A­­vând însă în vedere faptul că eşti om cult, judecata hotărăşte: Henry Wight va fi în­temniţat pe cinci luni...” „O lecţie bună” din partea aceleaşi justiţii primeşte deasemeni şomerul care nefiind a­­merican trebue să se mulţumească atunci când găseşte de lucru, cu un salariu mai mic decât cel obişnuit pentru cetăţenii Ame­ricii. Această povestire arată cum sălbatecul şovinism se bucură în această ţară de spri­jinul autorităţilor. Culegerea de povestiri apărută în româ­neşte se încheie cu sugestiva descriere a aparatului represiv american: „Poliţistul şi matraca lui”. Reprezentantul aparatului de represiune cu ajutorul căruia o mână de mi­­liardari americani exploatează milioanele de oameni ai muncii, îşi adună averile şi spo­resc mizeria masselor, întrebuinţează şi el mijloace „democratice”, demne de orândui­rea de stat, pe care o serveşte: „El nu um­ple de sânge „mutra”, aşa cum făcea var­­distul, nu loveşte la întâmplare cu teaca săbiei, nu izbeşte cu cismele-i uriaşe mai jos de burtă, nu-l calcă în picioare pe cel că­zut. Nu! El nu face decât să-ţi administreze o singură lovitură în ceafă, acolo unde se află creierul mic. Atâta tot! Nici sânge, nici vânătoi. Dar ce efect? Cel lovit îşi pierde imediat capacitatea de a opune rezistenţă şi devine slab ca un nou născut”. Bill­ Beloţercovschi încheie această pre­zentare a poliţistului american cu observa­ţia: „Aceasta este istoria bastonului de cau­ciuc până la 1917. Cum este azi? După câte ştiu, azi matraca este mult mai grea şi mai lungă...” Bill­ Beloţercovschi a avut dreptate. Ex­ploatarea masselor muncitoare ia proporţii înfiorătoare în America, şomajul atinge cifre considerabile iar matraca este şi ea, potrivit noilor condiţii, mult mai grea şi mai lungă Astăzi când imperialismul american re­curge la cele mai odioase crime împotriva umanităţii, schiţele şi povestirile lui BH1- Beloţercovschi sunt de o vie actualitate. Ele îndeamnă popoarele la vigilenţă revoluţio­nară împotriva mârşavilor duşmani ai păcii şi ai omenirii. GEORGETA HORODINCA DECADA LITERATURII RUSE V. BILL-BELOTERCOVSCHI: ,,Ţărmul barbariei“ 3 BELOIANNIS UCIS DE GLOANŢELE ASASINILOR AMERICANI ATENA, 30 (Agerpres). — Postul de ra­dio „Grecia Liberă“ a transmis Duminică „Călăii Plastiras şi Venizelos — se spune în comunicat — au făptuit această crimă din ordinul lui Peurifoy. Astăzi dimineaţa la ora 4, ei l-au ucis la Gudi, pe marele erou al poporului grec şi al lagărului mondial al păcii, tovarăşul Nikos Beloiannis. Prin moartea lui Nikos Beloiannis, Partidul Comunist­ Grec şi poporul Greciei au pi­erdut pe unul din conducătorii lor, iar ome­nirea iubitoare de pace a pierdut un luptător neînfricat. Executarea lui Beloiannis a fost un asasinat laş şi gangsteresc, pus la cale în mod mârşav de călăii Plastiras-Venizelos şi de gauleiterul Peurifoy.­ Ca nişte gangsteri ordinari, ei l-au ridicat pe Beloiannis în mijlocul nopţii de la închisoarea Kalithea şi l-au executat înainte de r­ăsăritul soarelui, la lumina farurilor auto­mobilelor Această acţiune criminală a fost săvârşită în ascuns pentru că laşii se temeau de revolta şi mânia poporului grec şi a sutelor de milioane de oameni cinstiţi din întreaga lume. Uci­derea lui Be­ldiamus este un nou pas pe calea spre instaurarea dictaturii papagiste, în legătură cu odioasa asasinare a marelui patriot grec Nikos Beloiannis. Astăzi a încetat să bată inima înflăcărată a unui mare luptă­tor. El şi-a închinat toate forţele şi şi-a sacrificat viaţa pentru eliberarea Greciei, pentru victoria forţelor păcii, democraţiei şi so­cialismului în întreaga lume. Beloiannis a fost răpus de gloan­ţele americane, dar el trăeşte şi va trăi în inimile a sute de mi­­lioane de oameni. Nikos Beloiannis a intrat în Pantheonul marilor eroi ai omenirii progresiste. Curajul cu care a înfruntat tribu­nalul monarho-fascist şi plutonul de execuţie întăreşte voinţa mi­lioanelor de oameni din lumea întreagă, care luptă pentru a­­părarea păcii, pentru un viitor mai bun. Patrioţii greci vor cinsti memoria marelui erou naţional Nikos Beloiannis prin luptă şi mai neobosită pentm­ unitatea tuturor forţelor patriotice din ţara noastră. Alături de noi este puternicul lagăr al păcii în frunte cu stegarul său, marele Stalin, care a sprijinit cu căldură lupta poporului nostru pentru salvarea lui Beloiannis. Să înălţăm şi mai sus steagul unităţii patriotice". | un comunicat al Biroului Politic al Comite­tului Central al Partidului Comunist Grec Poporul grec va continua cu şi mai multă dârzenie lupta lui Beloiannis ATENA, 30 (Agerpres). — Postul de ra­dio „Grecia Liberă” a transmis următorul apel: Beloiannis a căzut. Jertfa sa nemuritoare ne chiamă să luptăm până la obţinerea vic­toriei. Beloiannis a căzut. Aţâţătorii la război americani l-au exterminat pe acest fruntaş al luptei pentru pace. Rolul odios al călău­lui i-a revenit lui Plastiras. Au nesocotit glasul a milioane de oameni, glasul munci­torilor şi al ţăranilor, glasul lui Joliot-Curie şi al patriarhului Alexandriei. Au ucis un mare simbol al patriotismului şi al păcii, crezând că vor ucide astfel patriotismul şi lupta pentru pace. L-au omorît pe Beloiannis. Pot ei însă omorî poporul care l-a crescut şi pe care l-a slujit? Pot stinge ei vulcanul urei popu­lare? Ce vor putea răspunde poporului cei care au uneltit cu Peurifoy executarea lui Beloiannis. In toate păturile populaţiei creşte revolta şi ura, până şi adepţii par­tidului lui Plastiras îşi dau seama că su­punerea oarbă faţă de gangsterii de felul a­ Apelul transmis de postul de radio „Grecia Liberă a cestuia duce Grecia în prăpastie. Foamete, spânzurători, război — iată politica lui Plastiras. Cine nu se supune ordinelor ame­ricane este omorît. Astăzi, mai mult decât oricând, trebue ca în fiecare colţ al Greciei să ia naştere şi să se desvolte un larg front popular de rezis­tenţă naţională împotriva dominaţiei ame­ricane. Beloiannis a căzut ca un măslin lovit de trăznet. Insă măslinul, simbolul vieţii şi al păcii veşnice are rădăcinile mereu vii. Ră­dăcinile pomului păcii vor creşte şi se vor întinde zi de zi, oră cu oră. Există fel de fel de căderi. Există laşi, care se târăsc ca să trăiască. Ei mor chiar înainte de a fi executaţi. Există însă şi vi­teji, reazimul năzuinţelor populare şi al pro­gresului. Ei nu mor niciodată. Viteazul nu trebue plâns, spune poporu­l nostru. Viteazul trebue cinstit şi pilda lui urmată. Partidul Comunist Grec, care l-a crescut pe eroul Beloiannis, partidul lui Zahariadis atât de temut de duşmani, partidul care ur­mează cu credinţă învăţătura marelui Stalin, a pierdut pe unul din vitejii săi conducă­tori. Partidul Comunist Grec este mândru de marele său fiu care a căzut azi în zori. Un partid care a crescut eroi ca Beloiannis nu numai că nu poate fi sdrobit, cum ar vrea duşmanii păcii, dar de astăzi întruchi­pează şi mai viu speranţele poporului nostru şi chezăşia victoriei luptei pentru pace, pen­tru demnitate naţională şi libertate. Jertfa lui Beloiannis chiamă pe toţi oa­menii cinstiţi să continue opera începută de el. Veşnică fie gloria lui Beloiannis! Să jurăm pe mormântul său, că fiecare dintre noi va continua cu şi mai multă dâr­zenie lupta lui Beloiannis pentru victoria poporului. Duminică 30 Martie la ora 4 dimineaţa, cei mai sălbateci duşmani ai omenirii — im­perialiştii americani — au asasinat pe marele erou al luptei mondiale pentru pace, Nikos Nieloiannis. Nu există în lume părinte dornic să fău­rească o viaţă fericită copilului său, nu exi­stă tânăr însetat­ de viaţă, nu poate fi om — în marele şi înălţătorul înţeles­­ al acestui cuvânt — pe care vestea oribilei crime co­mise la Atena să nu-l fi umplut de revoltă şi ură împotriva gangsterilor americani şi a călăilor monarho-fascişti, înspăimântaţi de valul protestului popular care se ridica din toate ţările în apărarea neînfricatului patriot grec, asasinii ameri­cani şi monarho-fasciştii l-au smuls pe Be­­loiannis în mijlocul nopţii, din temniţa în care-l schingiuiau de peste un an şi l-au împuşcat pe furiş, înainte de răsăritul soa­relui, la lumina farurilor automobilelor. Aşa cum sublinia apelul transmis Dumi­nică de postul­ de radio „Grecia Liberă“, odioşii asasini americani acţionând ca nişte gangsteri ordinari­­ ,,au ucis un mare sim­bol al patriotismului şi al păcii, crezând că vor ucide astfel patriotismul şi lupta pentru pace’’. Dar crima se va întoarce împotriva autorilor ei. Călăii Plastiras, Venizelos, Pou­­rifoy — gauleiterul american al Greciei — și stăpânii lor imperialiștii americani — fia­rele acestea care numai chipul îl au ome­nesc— s-au dovedit tot atât de lașe, pe cât sunt de însetate de sânge. Blestemul tuturor popoarelor se abate astăzi asupra lor şi asu­­pra orânduirii lor exploatatoare, care nu mai trăeşte decât din sânge şi crime. Canibalii secolului XX — aceiaşi care l-au ucis pe Beloiannis şi­ care folosesc arma bacteriologică în Coreea şi China, aceiaşi care taie capetele patrioţilor vietnamezi, ard satele Tunisului şi ucid muncitorii pe stră­zile Franţei—nu vor scăpa nici în gaura de şarpe de pedeapsa cumplită şi dreaptă a popoarelor. Asasinii americani vor plăti cu vârf şi îndesat pentru crimele lor împotriva omenirii şi a celor mai buni fii ai săi. Nikos Beloiannis, unul din vitejii condu-­ cători ai Partidului Comunist Grec şi ai poporului Greciei, a căzut eroic în lupta pentru apărarea păcii şi prieteniei între popoare, pentru fericirea şi libertatea poporului său şi a întregii omeniri munci­toare. A căzut ucis de gloanţele americane. Popoarele văd astăzi şi mai bine — la lu­mina jertfei lui Beloiannis — chipul adevă­rat al hienelor imperialiste care pângăresc numele de om, care ameninţă viaţa fiecărui om cinstit, care ar voi să prefacă în ruine fiecare cămin, în sclav pe fiecare om al muncii. Asasinarea lui Beloiannis răpeşte poporului grec şi întregii omeniri progre­siste pe unul din cei mai curagioşi luptători, dar ea nu va stăvili lupta poporului grec şi nici pe cea a partizanilor păcii din întreaga lume. Dimpotrivă, fiecare nouă crimă a mo­­nopoliştilor americani face să crească mai puternic uraganul mâniei populare, uragan care va mătura de pe scena istoriei, pe care au mânjit-o cu sânge, pe provocatorii ame­ricani la război, împreună cu toate planurile şi cu toate uneltele lor. Moartea de viteaz a lui Nikos Beloiannis arată din nou fiecărui om cinstit că nu poţi iubi viaţa şi pacea fără să urăşti de moarte imperialismul american şi agenturile sale, că nu poţi să-ţi iubeşti Patria fără să lupţi cu toate puterile şi fără nici o cruţare pen­tru a zdrobi complotul agresorilor americani dornici să înrobească întreaga lume. „Voi primi eu, mândrie şi stoicism con­damnarea mea şi voi înfrunta cu curaj plu­tonul vostru de execuţie". Aşa şi-a terminat Beloiannis rechizitoriul rostit împotriva a­­supritorilor Greciei şi a provocatorilor la un nou război, imperialiştii americani, în faţa tribunalului de la Atena. Pilda curajului său de luptător comunist neînfricat va întări nu numai lupta poporu­lui grec care a dat omenirii această mare şi luminoasă figură de erou, ci va întări lupta întregii omeniri iubitoare de pace. „Viteazul nu trebue plâns“ — spune în­cercatul şi neînduplecatul popor grec. „Vi­teazul trebue cinstit şi pilda lui armată“. Pilda vieţii şi jertfa lui Beloiannis va strânge şi mai puternic rândurile marii ar­mate a partizanilor păcii, care — în frunte cu Uniunea Sovietică şi sub îndrumarea ge­niului stalinist — va zdrobi planurile agre­­■ solilor americani, va asigura triumful păcii şi democraţiei în lumea întreagă. Pilda lui Beloiannis va educa milioane şi milioane de oameni, în toate ţările lumii, în spiritul urei populare de neîmpăcat împotriva impe­rialiştilor americani, împotriva agresorilor din Wall­ Street. Acolo unde apare imperialismul agresiv american vine foametea, teroarea, asasinatul şi războiul. Jertfa lui Beloiannis arată po­poarelor că nu există luptă mai sfântă de­cât aceea pentru apărarea păcii împotriva forţelor negre ale războiului, pentru nimici­rea uneltirilor criminale ale fiarei fasciste americane. De aceea, alături de toate popoarele lumii, poporul nostru, care urmăreşte cu adâncă admiraţie lupta eroică a poporului grec şi a comuniştilor greci, va păstra veşnică amin­tirea lui Nikos Beloiannis. Vitejia lui legen­dară este pentru orice om cinstit isvor de forţă şi de neclintire în lupta de o măreţie fără seamăn pentru cauza păcii, democra­ţiei şi socialismului, împotriva asasinilor imperialişti. A căzut un mare fruntaş al luptei pentru pace. A căzut cu faţa la duşman, ucis mişe­leşte de acesta. Partizanii păcii vor face ca sute de mii şi milioane de oameni din toate ţările să vină să-i ia locul, lărgind şi mai mult mişcarea pentru pace, întărindu-i şi mai puternic rândurile. Forţele socialismului şi ale păcii, conduse de comunişti, sunt de neînvins. Conştiinţa acestui fapt i-a dat lui Beloiannis tăria de a nu-şi pleca fruntea în faţa călăilor, de a-i demasca şi de a nu-i ierta până în ulti­ma clipă. „Comunismul — spunea el în faţa tribu­nalului monarho-fascist care l-a condamnat la moarte — este idealul tuturor oamenilor. Comuniştii nu erau decât un mănunchi pe vremea lui Marx. Câmpul socialismului nu­mără astăzi 800 milioane oameni. Şi mâi­­ne el va fi răspândit pe întreg pământul". Pentru aceasta — continua Beloiannis — comuniştii îşi dau viaţa „spre a asigura o­­menirii zile de mâine mai bune, un viitor fericit pe care ei nu-l vor vedea". Beloiannis a căzut. El nu va vedea ziua în care pacea va fi pentru totdeauna asigu­rată omenirii. Dar ziua aceea va veni. Va veni printr-o luptă fără cruțare împotriva provocatorilor la război, împotriva nemernicilor imperia­liști americani—asasini ai lui Beloiannis — va veni prin lupta pe care popoarele lumii iubitoare de pace o duc în frunte cu invin­cibila Uniune Sovietică, sub conducerea marelui Stalin. Pacea va învinge războiul­. Cauza pentru care a căzut Beloiannis va triumfa Oamenii muncii din ţara noastră înfierează pe sălbaticii ucigaşi imperialişti Grecia, purtătoare a unui străvechi te­zaur de cultură, a devenit azi locul unei o­­dioase crime. Nikos Beloiannis, fiul drag al poporului grec, a fost ucis la ordinul impe­rialiştilor americani de către clica monarho­ fascistă de la Atena condusă de Plastiras. Nu găsesc cuvintele capabile să exprime ura pe care o simt împotriva acestor rene­gaţi ai istoriei. Trecând cu cinism peste glasul milioanelor de oameni care au cerut eliberarea lui Beloiannis, gangsterii yankei şi slugile lor şi-au dus până la capăt ori­bila nelegiuire.­ ­ Nikos Beloiannis a fost asasinat, împotriva acestui mârşav asasinat se ri­dică cu mânie şi revoltă toţi oamenii cinstiţi din lumea întreagă. Crima călăilor de la Atena, săvârşită la ordinul imperialiştilor a­­mericani, nu va rămâne nepedepsită. Asa­sinii imperialişti vor plăti fărădelegea să­vârşită,aşa cum au plătit Hitler şi acoliţii Imperialiştii îşi atrag astfel din nou opro­biul întregii omeniri cinstite care înfierează asasinatul şi pe asasini. Gangsterii care l-au ucis pe Beloiannis vor răspunde cu sigu­ranţă în faţa judecăţii popoarelor. Uciderea lui Beloiannis nu-i poate intimida pe lup­tătorii greci. Jertfa lui glorioasă le insuflă dimpotrivă mai multă dârzenie şi încredere în victorie. Cauza pentru care şi-a dat viaţa Nikos Beloiannis va învinge! Acad. prof. PAUL BUJOR • A lui monstruoasele crime pe care le-au co­mis. Cauza luptei eroice a lui Nikos Beloiannis va învinge pentru că ea este cauza întregu­lui popor grec. Cutremurată de adâncă mâ­nie în faţa acestei noi crime strig: Veţi da socoteală nelegiuiţilor imperialişti! IRINA RACHIŢEANU-ŞIRIANU artistă emerită a R.P.R. Duminică în zorii zilei, Nikos Beloiannis a fost asasinat mişeleşte de către Plastiras şi Venizelos, lacheii imperialiştilor ameri­cani. In eroul Nikos Beloiannis, poporul grec a pierdut un fiu iubit şi curajos, un neîn­fricat luptător pentru pace, pentru indepen­­denţa şi libertatea patriei sale. Idealurile pentru care a trăit şi a luptat Beloiannis vor triumfa! Crimele făptuite­ de bandiţii imperialişti nu pot opri poporul grec de pe drumul luptei neînfricate pentru eliberarea patriei, apăsată sub odioasa cismă americană. Ucigaşii de la Atena vor plăti această nouă fărădelege săvârşită de ei. Alături de mi­lioanele de oameni cinstiţi din lumea în­treagă, îmi ridic glasul plin de ură împo­triva călăilor imperialişti şi cer cu toată dârzenia să fie pedepsiţi aşa cum se cuvine asasinii lui Beloiannis. PARASCHIVA MATEI Stahanovistă decorată cu Ordinul Muncii cl. ll­-a

Next