Romînia Liberă, iunie 1954 (Anul 12, nr. 3004-3029)

1954-06-01 / nr. 3004

Par. 2-a Cînd calculele din birou nu se împacă cu realitatea Datorită condiţiunilor climaterice care au permis terminarea mai din vreme a însămîn­­ţărilor, în regiunea Stalin munca de îngri­jire a culturilor, a început încă din prima jumătate a lunii mai. In raionul Făgăraş de pildă, cu tot timpul nefavorabil, colectiviştii, întovărăşiţii şi ţăranii muncitori, au pornit la întreţinerea culturilor, privind în primele zile o suprafaţă de peste 5000 ha. secară şi grîu de toamnă. Respectînd prevederile agro­­minimului, ţăranii muncitori din satele Dri­­dif şi Sîmbăta de jos au terminat pînă la data de 15 mai plivitul griului şi secarei de toamnă. Faţă de posibilităţile existente în regiunea Stalin­, aceste realizări sînt însă cu totul neînsemnate. Se observă în deosebi o seri­oasă rămînere în urmă la prăşit. In multe raioane ca Stalin şi Agnita prăşitul nici nu a început. In rîndul tehnicienilor din raionul Stalin există părerea că în acest raion — da­torită condiţiunilor climaterice specifice — lucrările agricole se execută întotdeauna cu întîrziere. Aceasta a făcut să nu se ia măsuri pentru întreţinerea la timp şi în bune condi­­ţiuni a culturilor. Astfel, în raionul Stalin nu s-a plivit decît 3,7 la sută din suprafaţa planificată şi s-a prăşit de abia 2 la sută din suprafaţa planificată. Care sînt cauzele ? Aşteptînd şedinţa festi­vă consacrată încheierii campaniei însămînţă­­rilor de­­pri­măvară şi începerii campaniei de întreţinere a culturilor, comitetul executiv al sfatului popular regional împreună cu direcţia agricolă regională (director Emil dura) n-a ţinut seamă că în multe raioane şi comune buruienile au năpădit culturile. Tehnicienii direcţiei agricole, în frunte cu tehnicianul şef Stelian Vătafu, în deplasările lor nu s-au îngrijit şi de această problemă, mulţu­­mindu-se cu datele căpătate la telefon şi aşteptînd apoi cu răbdare data cînd vor în­cepe să acţioneze pe teren „în mod oficial“. Lipsa de răspundere cu care a fost pregă­tită această acţiune reiese şi din faptul că abia acum se iau măsuri pentru confecţiona­rea şi repararea uneltelor necesare la prăşit. Deoarece în regiunea Stalin campania de­ întreţinere a culturilor continuă să se ducă la întîmplare, raioanele Agnita, Rupea şi Stalin au rămas foarte mult în urmă, lucră­rile fiind abia la început. Această situaţie se datoreşte şi faptului că întrecerile patriotice între comune, sate, grupe de comune şi ţă­rani muncitori au încetat, iar preşedinţii co­mitetelor executive ale sfaturilor populare comunale nu se mai interesează de această problemă. O problemă care v­a trebui rezolvată grab­nic este asigurarea cu braţe de muncă a gospodăriilor agricole de stat. Situaţia din anul trecut, cînd suprafeţe însămîn­­ţate cu diferite culturi au fost înăbuşite de buruieni, nu trebuie să se mai repete. Pentru prevenirea acestui lucru, sfaturile populare comunale trebuie să acorde gospodăriilor a­­gricole de stat tot sprijinul pentru asigura­rea braţelor de muncă necesare. In baza planului de acţiune întocmit, co­mitetul executiv al sfatului popular regional trebuie să treacă de îndată la munca prac­tică pe teren. Controlînd activitatea organelor în subordine, urmărind îndeaproape felul în care tehnicienii se preocupă de îndrumarea ţă­rănimii muncitoare în vederea executării la timp a plivitului şi prăşitului, de combaterea practicilor înapoiate la întreţinerea culturilor, sfatul popular regional Stalin va putea contri­bui efectiv la obţinerea unei recolte bogate şi în acest an. CORNELU BUDA corespondentul ,,Rominiei libere" in regiunea Stalin Cu prilejul aniversării a 150 de ani de la naşterea compozitorului Glinka Cu ocazia aniversării a 150 de ani de la naşterea compozitorului M. I. Glinka, postu­rile noastre de radio vor închina emisiuni speciale operei şi vieţii întemeietorului şcolii muzicale naţionale ruse. In ciclul „Compozitorii şi operele lor", în zilele de 1, 8 şi 15 iunie, la orele 16, se va transmite o emisiune portret, o emisiune de muzică de cameră şi un scenariu „Glinka“. De asemenea, la 11 şi 25 iunie, se vor pre­zenta în montaje muzical-literare operele „Ivan Susanin“ şi ,,Ruslan şi Kudmila“. Un program de muzică de cameră — Glinka — va fi prezentat în cadrul unei emisiuni spe­ciale în cursul săptămînii de la 14—20 iunie. (Agerpres) Cinci ani de la înfiinţarea Filarmonicii de Stat „Gh. Dima“ din Oraşul Stalin Cu cîteva zile în urmă, Filarmonica de Stat „Gh­. Dima“ din Oraşul Stalin a sărbătorit cinci ani de la înfiinţare. Cu acest prilej, Ioan Borbei, directorul Filarmonicii, vorbind despre activitatea ,pe care a desfăşurat-o or­chestra între anii 1949—1953, a arătat frumoa­sele realizări ale acestei tinere orchestre sim­fonice. Repertoriul Filarmonicii de Stat din Oraşul Stalin este variat şi cuprinde lucrări aparţinînd repertoriului contemporan şi clasic universal. Numărul concertelor a crescut de la 56 cîte au fost în 1949 la 84 în 1953, iar numărul auditorilor de la 24.932 în 1949 la 43.000 în 1953. Creşterea considerabilă a numărului spec­tacolelor, auditorilor şi în general activita­tea Filarmonicii de Stat din Oraşul Stalin sînt o dovadă a elanului cu care această in­stituţie de cultură s-­a încadrat în lupta în­tregului popor muncitor pentru făurirea­­ unei vieţi mai bune, o dovadă a ataşamentului mu­zicienilor faţă de clasa muncitoare, de ţelurile­­şi lupta ei. Delegaţii de muncitori de la uzi­nele şi fabricile din Oraşul Sta,in, artişti de la Teatrul de Stat şi de la Teatrul de Ope­retă, au adus salutul lor Filarmonicii, urîn­­du-i noi succese. In cadrul sărbătoririi a urmat apoi un pro­gram muzical în cadrul căruia s-au cîntat : „Don Juan“ — poem simfonic de R. Strauss, „Brîul“ de P. Constantinescu, „Dansuri po­­lovţiene" de Borodin, dirijate de D. Niculescu, „Mama lui Ştefan cel Mare“ cu cor de Gh. Dima, solişti fiind Mircea Buciu, artist emerit al R.P.R. şi Venera Rogozea de la Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti, dirijat de M. Beleavcenco şi „Preludiile“ de Liszt, dirijor G. Petrescu. ­ Deşi timpul s-a menţinut m­ai mult rece şi ploios, numeroşi ţărani muncitori din regiunea Suceava, urmind exemplul gospodăriilor de stat şi colective, au pornit cu avînt la execu­tarea muncilor de întreţinere a culturilor. Pînă la data de 22 mai s-­a executat astfel plivitul pe o suprafaţă are 21.420 h­a. păioase, fruntaşe fiind raioanele Truşeşti, Botoşani şi Dianabianţ. Lia prăşit s-a realizat pînă acum 2984 ha., fruntaşe fiind raioanele Truşeşti Şi Botoşani. Printre primele care au început prăşitul stat gospodăriile colective „Drumul lui Stalin“ din Jureşti, raionul Truşeşti, „Pămînt desţelenit" din satul Viforeni, comu­na Socrujeni, din acelaşi raion şi altele ca­­re au reuşit să termine prima prasilă la sfe­cla de zahăr, floarea-soarelui, mazăre, etc. Dacă în raionul Truşeşti însă, au fost’ pînă acum prăşite 2194 ha., iar în raionul Botoşani 512 ha., ele fiind raioanele cele mai avansate din regiune, apoi celelalte raioane sunt mult rămase în urmă, ceea ce face ca în regiune procentul realizat la lucrările de întreţinere să fie foarte scăzut. Aceasta rezultă, dealtfel, şi dacă scădem su­­prefeţele prăşite la Truşeşti şi Botoşani din totalul pe regiune. Rezultatul acestei scăderi ne dă 278 ha., care totalizează numărul hec­tarelor prăşite î­n 7 raioane, dintre care Să­­veni, Darabani, Dorohoi şi Suceava, raioane cu un pronunţat caracter agricol. In comuna Vîrful Cîmpului din raionul Do­rohoi, deşi porumbul s-a dezvoltat bine, avînd 3—4 fru­­nze, şi deci era timpul să fie prăşit, comitetul executiv în frunte cu tov. preşedinte Ni. Godora ca şi agentul agricol D. Andre­­escu, încă nu am luat nici o măsură în vede­rea mobilizării ţărănimii muncitoare la aceste lucrări. Cu vădită încetineală se desfăşoară aceste munci şi în raionul Săveni, deşi aci timpul este favorabil, iar dezvoltarea buruienilor ce­re imperios grăbirea şi intensificarea muncilor de întreţinere a culturilor prăşitoare. Totuşi, în comunele Vlăsineşti, Liveni şi altele, care au fost fruntaşe în campania de însămînţări, prăşitul nu s-a făcut pînă acum decît într-o foarte mică măsură. Deşi înt raioanele Suceava, Rădăuţi şi Făl­ticeni, unele culturi de floarea-soarelui şi­­sfeclă de zahăr au crescut, avînd 2—3 frunze, şi sînt deci numai bune de prăşit, comitetele executive ale sfaturilor populare n-­au luat nici o măsură pentru îndrumarea şi mobiliza­rea ţărănimii muncitoare. In comuna Siret, bunăoară, din raionul Ră­dăuţi, nu s-au ipraşit decît 10 ha. ba Bosianca şi Dumbrăveni, comune mari din raionul Su­ceava, cu întinse suprafeţe de culturi prăşi­toare, lucrările de întreţinere se fac în mod neorganiziat, răzleţ şi fără ca ele să fie urmă­rite de comitetele executive ale sfaturilor populare respective. Ceea ce este grav şi dovedeşte atît lipsa muncii politice de masă cit şi lipsa unei în­drumări agrotehnice este faptul că în multe comune din aceste raioane mentalitatea în­vechită şi dăunătoare că praşitul trebuie executat numai după ce plantele cresc mari şi nu imediat ce apar buruienile, nu este com­bătută de sfaturile populare şi tehnicienii a­­gricoli. Prăşitul este un­a din cele mai importante lucrări agrotehnice pentru mărirea producţiei agricole la ha. şi el trebuie făcut de cîte 3—4 ori cel puţin­, la fiecare plantă prăşitoare. In­­tîrzier­ia acestei lucrări poate aduce pagube mari dacă ţinem seama de faptul că suprafe­ţele semănate cu plante prăşitoare sunt destul de întinse în regiunea Suceava. De aceea, co­mitetele executive ale sfaturilor populare, în frunte cu cel regional, au datoria să ia mă­surile necesare pentru a duce o muncă orga­nizată, pentru mobilizarea ţărănimii munci­toare, pentru controlarea îndeaproape a mun­cii tehnicienilor agricoli, luptînd pentru res­pectarea regulilor agrotehnice în vederea asi­gurării unei recolte sporite la culturile prăși­toare. PAULA GEBER corespondentul „Rominiei libere" in regiunea Suceava Pentru executarea la timpul potrivit a lucrărilor de îngrijire a culturilor Mai multă atenţie prăşitului în regiunea Suceava In sprijinul celor ce muncesc pe ogoare In muncile agricole a început o nouă etapă: aceea a întreţinerii culturilor. Cunoaşterea di­feritelor lucrări de întreţinere potrivit fie­cărei plante în parte, după felul pămintului şi al climei din fiecare regiune şi aplicarea lor in practică, duc la sporirea producţiilor agricole. Pentru a veni in ajutorul celor ce doresc sa-şi îmbogăţească cunoştinţele spre a obţine roade tot mai bogate de pe ogoarele lor, recomandăm următoarele publicaţii de spe­cialitate : „Cii păstrăm apa în pămînt“ de Ing. P. Stănculescu (Editura agrosilvică de stat) In această broşură se arată că printre mij­loacele care ajută la păstrarea în pămînt a apei, sînt şi lucrările din timpul creşterii plan­telor : grăpatul, prăşitul, distrugerea buruie­nilor. Arătînd cînd şi cum trebuie executate aceste lucrări, broşura combate practicile dăunătoare ale răriţatului şi muşuroitului, care mărind suprafaţa de evaporare­­a solului, pri­cinuiesc uscarea lui. Rezultatul executării la timp a lucrărilor de păstrare a apei în pă­mînt se vede în recoltele bogate obţinute de cei ce au înţeles rostul lor şi le-­au aplicat în practică. ,iSporim recoltele de porumb făcînd mai multe praşile şi la vreme“ (Ministerul Agriculturii şi Silviculturii) Cultivatorii de porumb găsesc în această broşură îndrumări preţioase în legătură cu u­na din principalele lucrări care contribuie la spo­rirea recoltelor de porumb, prăşitul. Aşa cum se arată în broşură, 3-4 praşile făcute la timp la adîncimi din ce în ce mai mici şi pe cît posibil cu mijloace mecanizate, măresc sim­ţitor producţiile de porumb la hectar. Astfel, la staţiunea experimentală din Lo­­vrin, regiunea Arad, executarea a două praşile la porumb a dus la obţinerea a 2771 kg. la hectar, iar prin patru praşile, producţia a crescut la 3286 kg. la hectar. „Să aplicăm metode avansate în cultura sfeclei de zahăr“ de Dir. Gheorghe Oltea­nu (Editura agrosilvică de stat) Arătînd pe larg cerinţele acestei preţioase plante de cultură, precum şi modul de cultiva­re a ei, î­ncepînd de la semănat şi pînă la re­coltare, autorul broşurii rezervă un capitol special lucrărilor de întreţinere. Aci sînt date toate îndrumările necesare privind lucrările de prăşit, buchetat, rărit şi îngrăşarea supli­mentară. Deosebit sînt indicate metodele de combatere a principalilor dăunători ai sfeclei de zahăr : cărăbuşul, viermele sîrmă, buha semănăturilor, molia sfeclei, etc. Urmînd îndrumările cuprinse în această lu­crare, cultivatorii de sfeclă de zahăr îşi pot asigura sporuri însemnate de recoltă. „Să aplicăm metode avansate în cultura cartofilor“ de V. Comarnescu şi M. Berindei (Editura agrosilvică de stat) Toţi cei ce cultivă cartofi găsesc în această broşură îndrumări preţioase în vederea spo­ririi recoltelor. In capitolul rezervat întreţi­nerii culturilor de cartofi, autorii arată impor­tanţa praşilelor indicînd producţiile la care se poate ajunge prin executarea acestei lucrări la timp şi de cîte ori e nevoie. In afara praşile­­lor, autorii recomandă ca în timpul creşterii lor, plantele să primească îngrăşăminte supli­mentare. Totodată, broşura descrie felul în care se face mutei­­ul, lucrare care, aşa cum au arătat rezultatele colhoznicilor sovietici şi experienţele din ţara­­ noastră, dă sporuri foarte mari de recoltă. Un capitol special este rezervat plantării de vară a cartofilor, metodă prin care se poate asigura producerea cartofilor de sămînţă pe loc, precum şi cartofi pentru consum chiar şi în regiunile secetoase. România liberă Fapte noi într-o schelă veche La schela Moreni prima sondă a fost săpată în 1904. De atunci atît timp cît capitaliştii străini sa­u romîni au exploatat sondele, în­făţişarea schelei de la Moreni nu s-a schimbat. Ea a rămas aceeaşi schelă veche, cu aspect sărăcăcios. De cîţiva ani, de cînd stăpîni nu mai sunt capitaliştii, în schelă s-au schimbat multe. In schela veche din Moreni apar neîncetat lucruri noi, f­apte noi, care vestesc îmbunătăţi­rea vieţii oamenilor şi mărirea tot mai mult a cantităţii de petrol dată patriei. Nedumerire Funcţionarul care a deschis plicul acela gal­ben şi işi-a aruncat privirea pe text a rămas puţin nedumerit. A­m,a­ citit odată. Nu era nicio greşală. Lor le era adresată : O.C.L. Ploieşti, către schela Moreni, aşa se spunea în misivă. Dar nu scri­­soarea l-a uimit pe funcţionarul meticulos de la registratură ci textul ei care suna cam aşa : „Vă rugăm să ne livraţi pînă la 30 iunie a.c., conform înţelegerii stabilite, cantitatea de 230 chei franceze, 100 satire, 350 cuţite de bu­cătărie, 1.650 axe biciclete, 200 cleşti uşă, foi angrenaje, brăţare, coase, făraşe, etc...‘‘ In mintea omului se frămîntau gînduri. Noi livrăm ţiţei, se întreba el, ce-s cu satirele as­tea ? S-o trimit la bunuri comune, că ar fi greşit adresa. Dar se răzgîndi şi merse cu ea la director. Acesta i-a spus simplu : — Ce te miri, fabricăm aceste lucruri. Mîine­­po­mîine dăm drumul în atelierul mecanic la o secţie în care se vor produce bunuri de larg consum. Iar aceasta este prima noastră co­mandă. După cîteva zile de preparative în atelier, la 15 mai, o lozi­ncă mare atîrnată într-un colţ anunţa că s-a născut o nouă secţie... Ii fuseseră repartizate două strunguri, două bancuri cu scule şi zece muncitori: strungarul fruntaş în întrecerea socialistă Aurel Durlaa, mecanicii Ion Dinu, Grozea şi alţii care au în­ceput să fabrice bunuri de larg consum. Obiectele de probă confecţionate au atras aprecierile tehnicienilor secţiei comerciale re­gionale. In prima săptămînă colectivul noii secţii a lucrat o bună parte din aceste obiecte anga­­jîndu-se să execute comanda înainte de ter­men. O călătorie ciudată Brigadierului Dobre Dumitru i s-a încredin­ţat o nouă misiune. Comanda anunţa mutarea turlei şi a inst­a­­laţiilor de foraj de la sonda 714 la sonda 735. Timpul de lucru fusese socotit la 14 zile. In asemenea situaţii, turla trebuia demontată, la fel instalaţiile. Apoi acestea trebuiau trans­portate în noua vatră şi iarăşi montate. Dar Dobre Dumitru nu a mai vrut să ur­meze acest procedeu. A cerut părerea munci­­torilor din brigadă, a organizaţiei de partid, a direcţiei, s-­au luat o serie de măsuri pregă­titoare şi în ziua de 17 mai a început călătoria aceea ciudată. La sonda 714 se făceau pregătiri deosebite. Sosiseră mai multe tractoare, se aduseseră remorci, role, ancore, etc. S-­a trecut la demontarea legăturilor care susţineau turla, instalaţiile. Către prînz, sute de curioşi au asistat la un spectacol deosebit de interesant. Turla, cu instalaţii cu tot, a pornit remorcată de tractoare spre noul loc de muncă. Seara, exact după opt ore, Dobre Dumitru comunica direcţiei schelei că misiunea sa fu­sese îndeplinită. Se economisise 13 zile de lucru, o mare can­titate de materiale, de combustibil, etc. In faţa unui panou Sînt multe panouri cu fotografii în Moreni. In faţa lor oamenii se opresc şi discută după ce le cercetează. —• Iată şi pe Cimente, spune cineva. — Brava lui, îi răspunde vecinul. L-ai vă­zut pe Simion ? — Care Simion ? — Cum oare ? Simion Gheorghe, de la gaze și compresoare. Victor Cimente și Gheorghe Simion. Doi muncitori harnici. Dar ce au făcut ei de merită această cin­stire ? Faptele lor sînt simple. Victor Cimente conduce o brigadă de eco­nomii. In ultima lună au căutat peste tot piese, materiale, au cerut ajutor şi altora şi au confecţionat din materiale recuperate o remorcă. Suma pe care au înscris-o în car­netul lor de economii se ridică la 15.000 lei. In brigada lui Simion sînt cinci tineri ini­moşi ca şi el. Ei au dezgropat din diferite locuri conducte, zeci de metri de conducte, care stăteau nefolosite, le-au tăiat ghivent nou la capete, le-au curăţat şi le-i au diat în ex­ploatare. La 19.388 lei se cifrează economiile lor din Iun® aprilie şi ele cresc continuu In cadrul Trestului II Moreni sînt încă 30 asemenea brigăzi de economii care în luna aprilie au realizat economii de 486.706 lei. ★ Iată cîteva fapte. Fapte deosebite în care se oglindeşte munca petroliştilor din schela Moreni, se oglindeşte interesul lor pentru a se folosi la maximum rezervele interne, posibilităţile existente şi de a se da patriei mai mult ţiţei. D. BIŢICA corespondentul „Rominiei libere" în regiunea Ploeşti ua mi Cu faţa măslinie sau galbenă, cu părul negru ca abanosul sau­­ deschis ca mătasea porumbului, cu ochii oblici sau drepţi,­ copiii lumii trăiesc în feluri deosebite. Unii umblă goi în arşiţa cumplită a tropicelor, alţii înveliţi în blănuri, par ei înşişi nişte jucăuşi ursuleţi ai nordului. Ochii celor din Texas rătăcesc dezo­laţi pe întinsele cîmpii secetoase şi degradate, în timp ce copiii de pe malul noii mări Timleanskaia s-au şi obişnuit să vadă apă­­rînd şi dispărînd la orizont vapoare care le înflăcărează ima­ginaţia. La Budapesta sau la Varşovia, trecătorii urmăresc dimineaţa cu duioşie maşinile care duc copiii spre căminele în care îşi vor petrece ziua , la Belgrad sau la Rio de Janeiro, oamenii O clasă privilegiată Rafael din bordeiele Saragossei Un occidental care a vizitat Uniunea Sovietică, intorcindu-se in ţara sa, a fost asaltat de în­trebări. Omul a vorbit despre toate, a răspuns la toţi. A venit vorba despre copii şi atunci el a fost auzit spunînd ceva surprin­zător : — In Uniunea Sovietică am văzut, iubiţi ascultători, o clasă privilegiată. Şi a adăugat zimbind: — Această clasă o constituie copiii... Toţi străinii, care vizitează Uniunea Sovietică vorbesc des­pre copiii ei, despre grija şi dragostea cu care aceştia sunt înconjuraţi, li va fi desigur greu unui străin să-l recunoască în grupurile ve­sele de copii pe şcolarul Colea Ivanov. Colea e un băiat de 10 ani, aprig iubitor de fotbal şi pasionat colecţionar de mărci. Citeodată tatăl lui Colea, strun­gar la uzina „Serp i Molot“ („Secera şi ciocanul") vine acasă vesel — Ghici, ce ţi-am adus? Colea ştie. Tata i-a adus mărci. Strungarul Ivanov primeşte nu­meroase scrisori din străinătate. El a fost in Polonia, în Germa­nia, în Cehoslovacia şi şi-a făcut acolo prieteni mulţi. Strungarul se bucură cînd aceştia ii scriu. Fiul se bucură şi el, colecţia de timbre i se îmbogăţeşte. Cînd s-a născut Colea, mai era încă război. Cînd a împlinit un an, războiul s-a terminat. Tatăl lui­­Colea nu-şi mai aduce amin­te de asta) l-a săltat in braţe şi i-a spus, rizind : Există o fotografie cunoscută în multe ţări ale lumii. Ea re­prezintă pe preşedintele Chinei, tovarăşul Mao-Tze-dun, cu pio­nierii la tribună in timpul unei mari demonstraţii djt­ Pekin. Dacă fotografia ar prinde viaţă şi scena s-ar anima ca intr-un film, i-am vedea pe copii ieşind din coloanele demonstranţilor îmbujoraţi de emoţie­­,şi pariind in braţe mari buchete de flori. I-am vedea apoi îmbrăţişindu-l pe preşedinte şi oferindu-i florile cu faţa scăldată de ■ zimbet, fe­riciţi... Cind China era înrobită, copiii, alături de părinţi, duceau o viaţă aspră, grea. Ei nu mincau nici­odată pe săturate. Fetelor li­ se infăşurau incă din leagăn picioa­rele, deoarece o fată cu picioare mici avea mai multe şanse să găsească un soţ... Nu existau şcoli, spitale, creşe sau cămine. Existau doar cite un pumn de orez (nu chiar in fiecare zi), colibe, boli, inundaţii şi moşieri hră­păreţi. Despre viaţa de ieri şi de azi din China vorbesc bine vieţile . — Ei, Colenca, ne apucăm de muncă paşnică ! Acum Colea e gata să treacă în clasa a 4-a şi poartă cu min­­drie cravata de pionier. Cină Colea a plecat anul trecut pen­tru o lună in tabăra uzinei de lingă Moscova, a lăsat-o pe bu­nica sa puţin bolnavă. Chiar în seara in care a ajuns, el a scris o scrisoare în care cerea veşti despre ea. I s-a răspuns că n-a fost nimic grav, că bunica s­a însănătoşit. Lui Colea însă ii era dor la culme. ,,Noi avem un ta­bără şi un aparat de televiziune, a scris el din nou. Nu s-ar putea ca în una din serile viitoare bu­nica să ceară voie să apară şi ea la televizor, măcar un minut, ca s-o văd? Ar putea apare şi mama şi tata...". Iarna, i-a fost dat lui Colea să trăiască o mare fericire. Cînd a venit acasă nici nu putea vorbi de emoţie. Inchipuiţi-vă, a fost in curtea Kremlinului şi a pus mina pe clopotul cel mare care întrece cu mult înălţimea unui om. Apoi a fost in sala cea mare cu pereţii de marmoră, iar cînd Albă ca zăpada a atins cu beţişorul fermecat bradul cel înalt, acesta s-a aprins, şi a strălucit atît de puternic incit el, Colea, a trebuit să închidă ochii. Apoi un tovarăş din partea Kom­­somolului le-a urat tuturor un an fericit şi spor la învăţătură. Şi au dansat şi au ris şi au pri­mit daruri... Va uita Colea vreo­dată toate astea, le vor uita toţi cei care au fost cu el? Nu, o co­pilărie fericită ca aceasta n-o poţi uita, doi cetăţeni chinezi: bătrîna Tien de 104 ani şi Cian Chi-pin, şco­larul de 8 ani. Bătrîna Tien e de naţionalitate miao, din provincia Kupidon. A­­proape 100 de ani ea a trăit in mizerie şi sărăcie. In tinereţe Tien a avut mai mulţi copii,­­ a născut ca vai de lume şi i-a crescut greu. Se ruga zeilor să-i ajute, dar în faţa moşierului pu­terea zeilor era mică. De patru ori a incercat-o pe Tien durerea mamei care îşi vede copilul mort de foame. Astăzi — la 14 ani— privind la copiii care zburdă în jurul ei, bătrîna Tien se gindeș­­te : a fost un veac greu, au fost veacuri grele, dar s-a t­erminat. Acum nici un copil chinez nu mai moare de foame. Bătrîna are dreptate: nici un copil chinez nu mai moare de foame. Iată-l de pildă pe Cian Chi-pin, despre care v-am vorbit. Ca să atingă vîrsta bătrinei Tien îi mai trebuiesc 96 de ani. El n-are amintiri prea multe, in schimb are multe planuri de viitor. Cian locuieşte cu părinţii intr-o localitate din nord-estul Chinei. Anul trecut el a partici­pat la întrecerea naţională a sporturilor tradiţionale din Tziantzin. 30.000 de oameni l-au privit pe Cian şi tot 30.000 de oameni l-au aplaudat la sfir­­şit. Apoi unii au ţinut chiar să stea de vorbă cu Cian, care era cel mai tinăr participant la con­curs. I s-au pus tot felul de în­trebări şi Cian a răspuns dezghe­ţat la toate. Dacă învaţă la şcoală? Da, învaţă ! Dacă pă­rinţii lui nu primit pămînt? Da, au primit. Dacă a fost vreodată la Pekin? Nu, n-a fost dar ar vrea să meargă. A auzit că la Pekin se clădeşte o mare, mare universitate. Cind va fi mare vrea să meargă să înveţe acolo. Va fi gata pînă atunci? (de data asta e Cian cel care întreabă). Nici vorbă că va fi gata. In China se clădeşte azi ca-n po­veşti , într-un an cît altădată nn zece. E bine, constată Cian, e foarte bine. Şi ochii lui zimbi­­tori, ridicaţi spre cei cu care vorbeşte completează parcă cele spuse de băeţaş: e bine să trăieşti in China noastră nouă. lum rogi cărei­a pîi crinii filmei Pe fereastră­ cilii acoperiţi de n­oi ____ _ meia dă să-şi apere colierul de perle pe care l-a pus alături pe un scaun. Hoţul scoate cuţitul şi o ciopîrţeşte pe femeie, chiar iu cadă. Apa se înroşeşte. Totul poartă sugestivul titlu: „Baia de singe". Asemenea scene de desfrtu, imagini ale crimei şi ale erotis­mului isteric se lăfăie pe toate reclamele, în toate vitrinele, sar în văzul tuturor. Ele au­­sărit şi in văzul lui Bobby Dickson. Bob e un băiat de 11 ani, aşa cum pot fi văzuţi cu miile la New York. Cunoaşte viaţa inti­mă a tuturor stelelor de cine­matograf, a citit toate „comi­csurile" care au apărut (numai in ultima săptămînă a citit 70), fumează şi visul lui cel mai mare e să tragă cu un pistol adevărat, intr-o ţintă adevăra­tă. Dar pentru un pistol trebuie dolari pe care deocamdată Bob nu-i are. Deocamdată. Pentru că... Mătușa lui Bob, bătrîna doam­nă Cooper, locuiește in partea de vest a orașului. Acasă, Bob a auzit de multe ori vorbindu-se despre ea. — Dacă ar crăpa odată, ne-am mai căpătui și noi. De aici Bob a tras concluzia că bătrîna are ceva bani puşi deoparte. Dacă ar pune mina pe ei, ar putea nu numai să-şi cumpere un pistol, dar ar putea trage, şi un chef cu băieţii. Zis şi făcut, Bob s-a înţeles cu băieţii şi au elaborat un plan de acţiune. La doamna Cooper locuieşte Jessie, o fată de vreo 13 ani, pe care bătrîna o ţine de milă. Ea pleacă in fieca­re dimineaţă după cumpărături. La ora aceea strada e destul de pustie. Fata trebuie atacată, le­gată, deposedată de chei şi apoi totul va merge strună. Pianul a fost dus la îndeplini­re punct cu punct. Dar tocmai cind băieţii se certau împărţin­­du-şi dolarii, apăru Jessie (pe care pesemne n-o legaseră prea bine), însoţită de poliţişti. Bătrîna doamnă Cooper zăcea pe covor intr-un lac de singe. Epilogul acestei întimplări a avut loc peste trei luni în loca-O gară undeva în Spania şi un tren care se opreşte pufăind o­­bosit. Cum stă trenul in loc nă­vălesc spre el copii zdrenţăroşi care întind mlinile implo­­rînd călătorilor, unii pîine alţii un bănuţ. Poate că printre ei e şi Rafael Pe­rez. Rafael are 14 ani şi „locuieşte" cu întreaga fa­milie intr-unui din bor­deiele Saragossei. Înăun­tru e veşnic frig şi de pe pereţi curge intr-una apa. Pereţii aceştia blestemaţi, aerul acesta din ce în ce mai greu de respirat, aduc numai nenorocire. Conchita — sora lui Ra­fael — a murit acum doi ani. Avea 19 ani. Nu de mult Alfons, fratele lui, mai mic decit Conchita, a murit şi el de tuberculoză. Acum vine sigur rindul lui Rafael. Rafael n-a umblat la şcoală. De dimineaţă pînă seara caută de lucru. Prin gări duce unele bagaje, mai cerşeşte cite un ban. In peregrinările lui, Ra­fael trece adesea prin car­tiere luxoase. In faţa ca­selor mari cu grădini băia­tul rămîne pironit îndelung. Aici locuiesc seniorii şi americanii care n-au altă­ grijă decit să chefuiască şi să sperie copiii cu jeep-urile. Cit­­i urăşte Rafael pe aceştia ! Odată Rafael a încercat să fure un geamantan al unui domn bogat. Ştia că comite o faptă rea, dar trebuia, n-avea încotro. Dar l-a văzut un hamal, Pablo. I-a luat geamantanul din mină şi l-a pus la locul său. Apoi s-a uitat lung la Ra­fael, l-a apucat strins de braţ şi i-a spus : ,, Vino cu mine". Rafael l-a urmat cu inima in-Pe meridiane deosebite, în ţări deosebite, în feluri deosebi­te trăiesc copiii lumii. Pe dea­supra unora zboară liber pasă­rea albă a păcii şi speranţei, pe deasupra altora pasărea neagră a războiului, a mizeriei şi a morţii îşi desface aripile intu­­necîndu-le copilăria. Unii tră­iesc in ţări in care totul se face pentru fericirea omului şi a co­piilor săi, alţii in ţări in curci cel ce-ţi dă o bucată de plini este ,,stăpînul". Unii colinei cărările înguste ale munţii, alţii simt bătindu-i briza ră­coasă a oceanului. Dar copiii pe tot pămintul au drepţii Chiar dacă ai numai 6 ani, poţi avea sub coman­da ta un pluton de copii, poţi comanda „joc!“ şi te poţi „juca“­ de-a războiul. Aşa se întîmplă în S.U.A. şi în alte ţări capitaliste... de asemenea procese­ să zim­­bească. Mii de „comicsuri", cu­ crime la fiecare pagina­­t de filme cu omoruri şi jafuri la tot pasul ? Emisiunile de tele­viziune şi radio care îndeamnă la furturi şi asasinate? Dar familia n-are decit să nu lase copiii să le vadă, să le citească, să le asculte, Intr-o ţară liberă ca S.U.A., tribunalul nu poate împiedică pe editori şi pe pro­ducătorii de filme să-şi facă afacerile... Vreţi să ştiţi cum s-au termi­nat toate ? Băiatul a fost con­damnat la 10 ani închisoare (a­­vindu-se in vedere vîrsta). Avo­catul apărării a fost dat in ju­decată de „Societatea Puritani­lor" care s-a simţit jignită că acesta a apărat un criminal. Iar editorii și producătorii de filme continuă să-și facă afacerile... gheţata. Pablo l-a dus la el 0-^^. beSte prea mult de cea nu trăia Rafael) şi i-a dat ceva de Dacă n-ai unde locui, strada îţi poate servi drept pat, aşa cum se întîmplă cu acest copil din Spania. mincare. Au mîncat amîndoi în tăcere. Băiatul înghiţea cu no­duri. Apoi Pablo i-a spus: — Nu ăsta e drumul băiete! Eşti destul de mare ca să înțe­legi acum, nu ? In noaptea aceea Rafael s-a întors acasă mult mai tirziu de­cit de obicei. Şi deşi obosit se subrcolea in cîrpele care ţineau loc de aşternut. Cele spuse de Pablo nu-l lăsau să doarmă... Peste trei săptămîni poliţia prindea un copil care scria cu creta pe trotuar: Pline ! Pace! Libertate ! Jos Franco ! Afară cu americanii ! Bătrîna Tien şi micul Cian Dacă ai aptitudini muzicale, găseşti şi pian şi profesori şi auditori care să te încurajeze. Aşa se întîmplă în Uniunea Sovietică. Dacă eşti mic şi e tim­pul să te joci, atunci nu se poate foc mai potrivit decît grădina amenajată special pentru tine. Aşa se întîmplă în R. P. Chi­neză. Gr 4' IX «i viaţă, la fel i-au crescut, ţii care nu, cura pu­rii pot veni, amenii peste re,­d.

Next