Romînia Liberă, noiembrie 1955 (Anul 13, nr. 3443-3468)
1955-11-01 / nr. 3443
Pag. 2-a Sa folosim pe deplin posibilităţile locale, să stimulăm iniţiativa obştească! Pentru o cît mai bună aprovizionare a oamenilor muncii în ultimii ani, in raionul Rimnîcu Vîlcea ca şi în alte raioane ale ţării, au luat fiinţă noi fabrici moderne care prelucrează lemnul şi fructele, altele sint in curs pe construire, au aparut instituţii de cultură noi. Faţă de această dezvoltare a raionului şi implicit a creşterii populaţiei, şi ţinînd seama de făptui că în raion mai există cîteva staţiuni balneo-climatice frecventate tot anul de mii de oameni ai muncii, sfatul popular raional se preocupă îndeaproape de asigurarea unei cit mai bune aprovizionări cu diferite produse (materiale de construcţii, alimentare, bunuri de larg consum) a oraşelor şi comunelor din raion, folosînd în mare măsură resursele locale existente. Pentru a cunoaşte activitatea comitetului executiv în această privinţă ne-am adresat tov. Dumitru Jianu, rescretarul comitetului executiv al sfatului popular raional care a răspuns la mai multe întrebări. ÎNTREBARE : Cum s-a preocupat sfatul popular raional de punerea în valoare a bogăţiilor locale ? RĂSPUNS : Pentru valorificarea resurselor locale noi am antrenat masele largi de cetăţeni la această acţiune. De un real folos ne-au fost deputaţii, comisiile de femei, activele de cetăţeni care au mobilizat mii de cetăţeni la o serie de lucrări. Ţinînd seama de caracterul muntos al raionului nostru, s-a reuşit să se pună în valoare cantităţi masive de material lemnos, piatră, var, nisip şi alte materiale pentru construcţii. Aceste materiale au folosit atit la efectuarea lucrărilor din autoimpunere, cît şi la aprovizionarea oamenilor muncii care-şi construiesc sau repară locuinţele. In comuna Zmeurătu de pildă, s-au confecţionat şi ars 35.000 bucăţi cărămizi prin valorificarea resurselor locale şi munca cetăţenilor. Acelaşi lucru s-a intîmplat şi in comuna Dobriceni unde se execută lucrări de electrificare, cele mai multe materiale necesare construcţiei uzinei procurînduse pe plan local. Convorbire cu tov. Dumitru Jianu, secretarul comitetului executiv al sfatului popular raional Rîmnicu Vîlcea Exemple similare se pot găsi în cele mai multe comune din raion unde s-au executat ori se execută lucrări de interes obştesc la care materialele se procură din resurse locale. Prin întreprinderea raională „6 Martie“ s-a reuşit să se vatornice însemnate cantităţi de material lemnos (întreprinderea avînd ateliere de prelucrare), piatră de rîu din carierele existente precum şi cărămidă. In acelaşi timp întrepremierea „6 Martie“ îşi construieşte o fabrică de cărămidă din fonduri locale, în afara prevederilor planului în comuna Căzăneşti. Fructele existente din mari cantităţi în raionul nostru sînt valorificate prin Agevacoop şi Aprozar. In centrele de industrializare ale acestor unităţi se produc diferite compoturi, conserve, marmeladă care sunt puse la dispoziţia oamenilor muncii. Pentru producerea mierii de albine am creat recent în comuna Milcoiu ostupină. ÎNTREBARE: Ce resurse există un raion care ar putea fi puse în valoare ? RĂSPUNS : In raionul nostru există încă numeroase bogăţii care pot fi valorificate. Astfel avem pe malul Oltului cantităţi însemnate de răchită de a cărei exploatare s-ar putea ocupa o cooperativă meşteşugărească, in comuna Muereasca s-au descoperit izvoare care după cîte se pare au o putere curativă superioară izvoarelor de la Călimăteşti-Căciulata şi un debit mai mare. Pentru valorificarea lor noi am trimis probe la Institutul de Cercetări din Bucureşti şi aşteptăm rezultatele pentru a trece apoi la exploatarea lor. De asemenea în comuna Zmeurătu există şase izvoare cu ape diferite iar la Runcu, izvoare cu apă sulfuroasă, care vor fi de asemenea exploatate în scop curativ. Apicultura poate constitui una din cele mai rentabile resurse locale datorită plantaţiilor masive de salcîmi care există pe teritoriile comunelor Blidari, Milcoiu, Păuşeşti, Măglaşi, Zmeurătu, Goleşti, etc. De aceea ne propunem ca în anul viitor să extindem stupăritul în aceste comune. Printre materialele de construcţii se pot cita cantităţi masive de piatră de var, pămînt alb pentru faianţă, piatră de rîu, piatră neagră pentru var de tencuit, etc, care acum se exploatează doar pentru acoperirea nevoilor locale. Piscicultura poate să ia şi ea o dezvoltare mai mare prin creşterea peştelui în Olt, în eleşteu de la Ostroveni, în lacurile din comunele Runcu, Goleşti, Zmeurătu, cu o suprafaţă de peste 13.000 metri pătraţi. Intr-o măsură mai mare pot fi valorificate şi fructele ce se află în partea nordică a raionului — afine, fragi, măceşi, mure. Poate fi extinsă de asemenea cultivarea de căpşuni deoarece clima şi solul se prieşte. Acestea sînt doar cîteva din resursele de a cărei exploatare se va ocupa comitetul executiv raional în viitor. Faptul că pînă acum multe din acestea nu au fost puse încă în valoare se datoreşte atît lipsei de iniţiativă şi spirit gospodăresc a comitetului nostru executiv, care nu întotdeauna s-a străduit suficient pentru a învinge unde greutăţi ce i-au stat în cale cît şi insuficientului sprijin, îndeosebi material, primit din partea sfatului popular regional. E drept că pentru punerea în valoare a bogăţiilor din raionul nostru sînt necesari bani şi materiale, dar veniturile obţinute prin valorificarea lor ar fi fost cu mult mai mari. Aceasta ar fi de folos şi statului care ar putea investi veniturile de aici în alte lucrări, şi ar fi de folos şi cetăţenilor care ar fi mereu mai bine aprovizionaţi. Ţinînd seama de acestea, cred că pe viitor vom primi mai mult sprijin de la organele în drept, iar noi ne vom strădui să folosim cu chibzuinţă sprijinul primit, să punem în valoare cît mai multe bogăţii locale. I Manifestări muzicale în Capitală Marţi 1 noiembrie, ora 19:45 va avea loc in sala Ateneului R.P.R. concertul extraordinar al Orchestrei Simfonice Radio cu un program consacrat in întregime operei marelui compozitor sofiet, SERGHEI S. PROKOFIEV. Dirijor: Moala! Anosov, maestru emerit al artei din R.S.F.S.R. Programul cuprinde Suita a Il-a de balet" „Romeo şi Julieta", Concertul nr. 3 , de major pentru pian şi orchestră (Solist: Iacov Zak, laureat al concursurilor unionale şi internaţionale de pianişti solist al Filarmonicii din Moscova) şi Simfonia a Vil-a In do diez minor. Tot marţi 1 noiembrie, ora 20 va avea loc în sala Studio din Ateneul R.P.R. (Intrarea prin Str. Franklin nr. 3) recitalul vocal al sopranei Blanche Adelstein, şi al baritonului V. Logh fl. Miercuri 2 noiembrie, ora 20, in sala Dalles va avea loc un recital vocal dat de soprana Marieta Grebenişan, laureată a Concursului Tinerilor Solişti, solistă a Operei de Stat din Timişoara şi de baritonul Francisc Kadar, solist al Operei, de Stat din Timişoara. Vineri 4 noiembrie, ora 20 In sala Ateneului R.P.R. va avea loc recitalul extraordinar dat de pianistul Iacov Zak, laureat al concursurilor unionale şi internaţionale de pianişti, solist al Fiarmonicii de Stat din Moscova, in program 33 Variat, luni pe o temă de DiabetH, op. 120 şi Sonata op. 106 In si bemol major (Hammerklavier) de Beethoven. Simbătă 5 noiembrie, ora 17 in sala Dalles se prezintă Concert-lecţie cu subiectul „Figura copilului oglindită in muzică". Conferenţiar: Hilda Jerea, laureată a Premiului de Stat. Simbătă 5 noiembrie, ora 20 şi duminică 6 noiembrie, ora 11 in sala Ateneului R.P.R. concert la zi: Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu", colectiv artistic ement din R.P.R. In program figurează : Simfonia a ll-a „Cele patru temperamente" de Carl Nielsen, in primă audiţie; Uvertura la opera „Ifigenia in Allida“ de Gluck; Aria Reginei nopţii din opera „Flautul fermecat" , Canzona Cherubinului din opera „Nunta lui Figaro" şi Aria Constanţei din opera ,,Răpirea din Serai“ de Mozart, Variaţiuni de bravură de Adolphe Adam (Solistă: Gpar Gasparian, artistă a poporului din R.S.S. Armeană; la flaut: F. Pilaru-Bunifar). Temă cu variaţiuni din Divertismentul nr 17 In re major de Mozart. Concertul va fi dirijat de Nicolai Anosov, maestru emerit al artei din R.S.F.S.R Duminică 6 noiembrie, ora 20 in sala Ateneului R.P.R concert festiv de muzică vocală, dat in cinstea Lunii prieteniei rorhiko-sovietice. Interpreţii sunt: Cvartetul vocal al Filarmonicii de Stat compus din: Emilia Petrescu- Cironeanu, laureată a concursului tinerilor salişti-soprană, Elena Cernei laureată a celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului — mezzo-soprană, Aurel Alexandrescu — tenor şi Alexandru Vlimescu — bariton. La pian: Nicolae Rădulescu , Corul Filarmonicii de Stat „George Enescu“ dirijat de D. D. Botez, artist emerit al R.P.R. In cadrul concertului îşi dau concursul: basul Mircea Buciu, artist emerit al R.P.R., laureat al Premiului de Stat, mezzo-soprana Ana Vimieluc şi tenorul Aurel Constantinescu. La pian: Josef Primmer. Viaţa nouă pentru muncitorii forestieri In centrele forestiere, pentru harnicii tăietori de pădure s-au construit locuinţe, s-au amenajat puncte sanitare, au luat fiinţă cluburi, cinematografe. In clişeu : Muncitorul forestier Nicolae Ungureanu din comuna Lereşti, regiunea Piteşti. Împreună cu soţia şi fiica lui, părăsesc frumoasa lor locuinţă, îndreptîndu-se spre cinematograful din comună, pentru a vedea un nou film. România liberăMărfi 1 noiembrie 1956 —fir. 3443 De vorbă cu 99 îmi aminteam de convorbirea aceasta a lui Gorki cu un milionar american cu prilejul unui interviu luat de curînd unui „milionar“ de la noi dinţară. Era un om trecut de prima tinereţe, de statură mijlocie, bine legat, cu o faţă roşie şi sănătoasă. Era îmbrăcat în nişte haine vechi de lucru şi trăgea deseori dintr-o „naţională“. Ca să-mi dea mîna, îşi scuturase întîi pămîntul de pe ea : săpa la varză. Să nu vă închipuiţi cumva că acesta era un „amuzament“ de bogătaş excentric. Nici de cum. Săpatul la varză, sau mai bine zis, grădinăritul, constituie ocupaţiade bază a acestui „milionar“. Să nu vă închipuiţi că recolta poame de aur... De loc. Fasolea, ridieriile, roşiile, varza şi ceapa, erau culturile îngrijite de „milionarul“ care nu-i altul decit Ştefan Halaşi, grădinarul şef al gospodăriei agricole colective „Petőfi Sándor“ din comuna Rovine. Acasă e la fel de simplu. „Milionarul“ nostru locuieşte într-o casă curată, rinduită, cum sînt îndeobşte casele prin Banat. In tindă, un radio cîntă, în timp ce soţia gazdei plămădeşte pîinea — o pîine cît roata carului, tot ca în Banat. Ca pe nişte oaspeţi ce ne aflăm, Ştefan Halaşi ne cinsteşte cu o licoare curată ca lacrima şi tare ca focul — palincă de prune. Apoi ne duce prin toată gospodăria sa... Ce poate să-ţi placă mai mult aici ? Mîndria cu care deschidea el fiecare uşă, şi curiozitatea amestecată cu bucuria pe care i-o citeam în ochi ? (— Ei, ce zici ? Parcă spuneau ochii lui albaştri. Ai văzut cum trăim noi ?) Curăţenia şi ordinea care domneau în fiecare loc ? Lucrurile frumoase şi trainice pe care le avea în casă? Toate-ţi plac în casa lui Ştefan Halaşi. Cărţile pe care le vezi în bibliotecă şi pe ale căror cotoare citeşti numele lui Hugo, al lui Brehm şi al lui Miciurin. Cămara plină de borcane şi sticle cu conserve de roşii, de caise, de vinete şi alte bunătăţi; magazia cu lăzile de grîu şi porumb; slănina atîrnată în cui; coşarul de cereale; cocina de porci proaspăt pardosită curtea în care îşi înălţau tulpinele dalii svelte. Dar Halaşi nu e singurul „milionar" din Rovine. Ca el mai sînt cîteva sute. Iată încă un altul: pe Bakoş, cel mai bătrîn grădinar al gospodăriei. De mult de tot, — să tot fie vreo 30 de ani de atunci — l-a învăţat meşteşugul grădinăriei şi pe Halaşi. Cu cinci ani în urmă, cînd gospodăria colectivă din Rovine a luat fiinţă, la rugămintea colectiviştilor, el a venit să-i înveţe şi pe aceştia cum să-şi organizeze o grădină de legume. S-a dus şi i-a învăţat, fără să se fi îrnscris în colectiv. Dar cum venea să tot vadă cum au crescut legumele, să mai dea, un sfat, să mai îndrepte ceva (gospodăria era tînără şi oamenii nu aveau prea multă experienţă) s-a hotărît şi el. Intr-o bună zi s-a sfătuit cu baba şi a făcut cerere de intrare. Au trecut de atunci patru ani... Am fost la Bakoş acasă. Am cunoscut-o pe femeia lui, o bătrînă înaltă . ,,Ce fac fetî cu banii dumneavoastră ? Omul ridică uşor din umeri, ochii lui se mişcară tn orbite și îmi răspunse: — Fac alt bani... — Pentru ce ?... — Ca să fac alti bani... — Pentru ce ? M. GORKI : „Unul din regii republicii“ și dreaptă, plină de înțelepciune. I-am cunoscut pe István, feciorul lui şi pe Ana, tînăra -noră. — S-au cunoscut la colectiv, a zîmbit bătrîna. Ana era şefa brigăzii în care lucra Istvan. E o fată bună. A adus şi o zestre frumoasă. — Zestre ? Ce fel de zestre ? Pămînt ? La colectiv ? — A, nu! şi bătrîna zîmbeşte iar. Apoi o strigă pe noră-sa: — Hai, Ană, du oaspeţii în casă ! Şi am intrat în casă la Bakoş. O cameră mare, cu mobilă, frumoasă, de oraş. Patul dublu, cu acoperitoare înflorată, sub care sînt aşezate, în stivă înaltă, multe, multe perne şi saltele de puf; un dulap cu trei uşi, toaleta cu oglindă mare, să se vadă omul din cap pînă în tălpi, masă acoperită cu horbotă. Mobila-i elegantă, lucrată de o mînă meșteră. — Frumoasă mobilă... Unde ați luat-o ? Ana răspunde, trecînd ușor cu degetele peste luciul mesei. — La cooperativă... Am făcut-o de comandă, 5.000 de lei amdat pe ea. Apoi adăugă cu un zîmbet: — Şi în bucătărie am mobilă specială, tot la cooperativă făcută... Mă pofteşte să-i văd bucătăria. Şi cu acelaşi zîmbet mă cheamă să-mi arate rafturile dulapului, în care stau rînduite cămăşi, ciorapi, pijamale şi cearceafuri, pantofii, hainele, tacîmurile, serviciul de ceai şi tot ceea ce a adus în tînăra ei căsnicie ca „zestre“. In faţa casei în care locuieşte Ana Bakos, s-a mutat de curînd familia Gheorghe Nagy — un alt „milionar“ — Iuliana, soţia lui şi Iţalia, fetiţa lor de un an. Casa încă nu e gata. Mai e de lucrat la ferestre, la uşi mai trebuie dată la rindea podeaua în camera din faţă. De 12 ani îşi făcea socoteala Gheorghe Nagy că o să trebuiască să-şi facă o casă. Pe atunci era doar un flăcăiandru şi îşi făcea socoteli şi aduna bani, şi casă tot nu ieşea. — Cît timp ţi-a trebuit ca să strîngi banii de casă ? Omul se lăsă de pe un picior pe altul și-și desface palmele într-un gest larg : — Dacă las la o parte cei 12 ani în care făceam doar planuri și socoteli, apăi de vreo 2—3 ani am început să string material. Cherestea, lemn, ciripă... Mi-au trebuit, una peste alta, 16.000 de lei ca să fac casa asta. Cel mai mult însă, am adunat anul trecut. Gîndiţi-vă : pentru fiecare zi-muncă, în afară de cereale, amprimit cîte 11 lei Am fost laRovine,la gospodăria mare şi bogată, la gospodăria milionară de aici... L-am cunoscut pe preşedinte, şi m-am gîndit la faimosul dialog al lui Gorki. Mai avea oare vreun rost să-l întreb și eu pe conducătorul gospodăriei milionare : „pentru cefaceţi bani ?“— Răspunsul îl aflasem văzînd cu ochii , pentru fericirea oamenilor. EVA MOLHO • ›› Cuvîntul colectivistelor fruntaşe CONSTANŢA (de la trimisul nostru). — Duminică, în sala de festivităţi a clubului C.C.S., a avut loc consfătuirea colectivistelor fruntaşe din regiunea Constanţa, la care au participat peste 200 de colectiviste, precum şi numeroşi activişti de partid şi de stat. Referatele tov. Valentina Negriei, care a subliniat contribuţia femeilor la întărirea gospodăriilor colective, şi al tov. Maria Duţă, care a relevat munca femeilor pentru sporirea producţiei agricole, au fost urmate de vii discuţii. Vorbitoarele au arătat contribuţia lor în munca gospodăriilor colective, marile perspective ce le stau în faţă şi hotărirea lor de a munci fără preget pentru continua sporire a producţiei agricole, pentru întărirea organizatorico-economică a gospodăriilor colective. Fabrica „Cimentul păcii" trebuie să-şi realizeze sarcinile de plan înfăptuirea construcţiilor industriale, agricole şi social-culturale prevăzute în planul cincinal a necesitat o dezvoltare rapidă a industriei materialelor de construcţii şi în special a industriei cimentului. Ca o consecinţă, în anii cincinalului au luat fiinţă noi fabrici de ciment ,iar cele vechi au fost înzestrate cu utilaje noi de mare randament. Printre fabricile de ciment ce au luat fiinţă încă din primii anii ai cincinalului este şi „Cimentul păcii" din Medgidia. O analiză cît de sumară a activităţii acestei întreprinderi scoate însă la iveală faptul că la această unitate există deficienţe serioase, în fiecare an ea rămînînd datoare patriei cu sute done de ciment. Este suficient să aratăm că în trimestrele I şi II ale anului în curs planul producţiei globale a fost realizat doar în procent de 63,1 la sută şi respectiv 88,6 la sută. Mergînd pe aceeaşi linie a nerealizării planului, lunile august şi septembrie s-au soldat cu aceleaşi slabe rezultate. Productivitatea scăzută a fabricii „Cimentul păcii“ vădeşte existenţa unor serioase lipsuri în organizarea producţiei şi în folosirea capacităţii de producţie a utilajelor. Situaţia aceasta nu este nouă iar principalele cauze care determină rămînerea în urmă a întreprinderii din Medgidia sînt în general cunoscute. O frînă în calea îndeplinirii planului de producţie o constituie proasta aprovizionare cu materie primă respectiv calcar şi argilă. In urma greutăţilor întîmpinate ani de zile din cauza lipsei de materie primă, conducerea întreprinderii a luat o serie de măsuri pentru deschiderea de noi cariere. Astfel, spre sfîrşitul anului trecut a fost deschisă cariera de la Taşaul. Există posibilitatea ca această carieră împreună cu celelalte să acopere nevoile fabricii. Dar felul defectuos în care se exploatează aceste cariere face ca producţia lor să fie mult mai mică. In luna august de pildă producţia de calcar a fost doar de 84,5 la sută faţă de nevoile întreprinderii. In exploatarea normală a carierelor o frînă serioasă o constituie transportul pe linia normală şi pe liniile de covil de la cariere la fabrică, precum şi neterminarea lucrărilor de investiţii, încă de la deschiderea carierei Taşaul care în momentul de faţă constituie baza de aprovizionare a întreprinderii, conducerea fabricii a cerut ministerului locomotive pentru linia normală şi fonduri pentru repararea acestei linii pe o porţiune de cîţiva kilometri. Ministerul a repartizat însă întreprinderii două locomotive complet inutilizabile care au stat cîteva luni în reparaţie generală iar una din ele nici pînă în prezent nu este pusă în funcţiune. in luna august a fost repartizată fabricii o nouă locomotivă ce ieşise din reparaţie generală şi stătea nefolosită la fabrica din Turda. De data aceasta se credea că problema este oarecum rezolvată. Insă după ce delegatul de la Medgidia a luat în primire locomotiva şi plecase cu ea spre fabrică, pe drum locomotiva a fost îndreptată la „Stîrnea“ Brăila, deoarece Direcţia Generală a Lianţilor din minister o repartizase în acelaşi timp şi acestei întreprinderi. Şi astfel fabrica „Cimentul păcii" a fost lăsată să transporte materia primă mai departe cu locomotive închiriate. Cît priveşte fondurile pentru repararea liniei ferate, acestea nu au fost aprobate nici pînă in prezent. O cauză nu mai puţin importantă care provoacă greutăţi în aprovizionarea cu materie primă este şi faptul că întreprinderea de construcţii nr. 1 hidrotehnice şi hidromecanizare Cernavodă nu a terminat la timp lucrările de construcţie la cele două bunchere ale concasoarelor 1 şi 2, inclusiv linia ferată pentru acestea. De asemenea la concasoarele 3 şi 4 nici nu au început lucrările pentru bunchere, deşi ele trebuiau terminate în luna august. Neterminarea acestor lucrări a redus capacitatea de concasare a calcarului şi a creat imposibilitatea ca concasoarele 3 şi 4 să intre în reparaţie capitală conform planului stabilit. La toate acestea se mai adaugă slaba organizare a muncii în carieră şi neglijenţa în supravegherea şi întreţinerea utilajului. In luna august de pildă s-a repetat ruperea barelor lira de la concasoare din cauza proastei întreţineri şi a reparaţiilor de calitate inferioară. O condiţie de bază pentru realizarea planului este folosirea întregii capacităţi a agregatelor. Acest lucru însă nu e urmărit cu consecvenţă la fabrica „Cimentul păcii“. Conducerea întreprinderii pare că este mulţumită de rezultatele pe care le obţine şi nu ia măsuri severe împotriva celor care în repetate rînduri se fac vinovaţi de grave abateri în întreţinerea utilajelor. Astfel lună de lună se opresc agregatele pentru reparaţii neplanificate din cauza dezinteresului condamnabil al maiştrilor faţă de întreţinerea lor şi a reparaţiilor de proastă calitate. In luna august deşi a existat aproape în permanenţă un stoc de pastă de peste 4.000 tone mobile puţind acoperi necesităţile de material pentru realizarea planului, totuşi cuptoarele de clinker nu au realizat planul decit în proporţie de 76 la sută. Una din principalele cauze a acestei rămîneri în urmă este faptul că cuptorul nr. 3 a fost oprit două săptămîni pentru reparaţii neplanificate iar cuptorul nr. 2, 21 de zile. Aceste opriri se datoresc maiştrilor Aurel Popuţă şi Dumitru Cotmeanu care au tolerat funcţionarea fără pastă a cuptoarelor ducînd la degradarea virolei în zona de ardere. In aceeaşi măsură se fac vinovaţi şi cocătorii Niculae Lazăr şi Ion Zanet care nu au supravegheat cuptoarele şi nu au semnalat la timp lipsa pastei. La nerealizarea planului contribuie şi morile de ciment care nu funcţionează normal din cauza deselor defecţiuni ale compresoarelor de aer, ale pompelor Fuller şi podurilor rulante. Serviciul mecanicului şef, în sarcina căruia cad reparaţiile, nu s-a străduit să insufle echipelor de reparaţii responsabilitatea pentru ceea ce fac, nu a căutat să ridice calificarea muncitorilor astfel ca să poată folosi cît mai bine utilajul modern cu care este înzestrată fabrica. Trebuie arătat că se face simţită lipsa unui atelier corespunzător, ceea ce face ca o serie de maşini repartizate pentru atelierul de reparaţii să nu poată fi utilizate din cauza spaţiului restrîns în care este înghesuit actualul atelier. Este drept că în prezent se construeşte un atelier mecanic, însă el trebuia să fie gata încă de anul trecut. Şantierul 5 construcţii aparţinînd de Trustul 10 Construcţii Constanţa tărăgănează construirea acestui atelier de mai bine de doi ani şi — în situaţia în care se găsesc lucrările în prezent — este posibil ca nici anul acesta atelierul să nu fie terminat. Conducerea întreprinderii „Cimentul păcii“ a cerut în repetate rînduri ministerului tutelar să intervină pentru accelerarea acestor lucrări, însă ministerul a dat uitării această problemă. De altfel sprijinul ministerului se rezumă doar la trimiterea de delegați, cu diferite sarcini pentru întreprindere, delegaţi care uneori deşi sînt tehnicieni nu se preocupă să sprijine rezolvarea problemelor întreprinderii. In faţa întreprinderii „Cimentul păcii“ din Medgidia stau sarcini mari. Ele însă nu vor fi realizate nici de acum înainte dacă conducerea întreprinderii nu va trece neîntîrziat la o serie de măsuri care să ducă la o mai bună organizare a muncii, la imprimarea spiritului de răspundere în rîndul maiştrilor, tehnicienilor şi muncitorilor. De asemenea, este neapărat necesar ca întreprinderea să fie sprijinită mai mult de organele ministerului tutelar. In acest scop specialiştii Ministerului Industriei Materialelor de Construcţie trebuie să analizeze temeinic, la faţa locului, lipsurile din această întreprindere, ajutînd concret conducerea fabricii să înlăture greutăţile ce-i stau în calea realizării planului, LFICIU --DESPRE BOGĂŢIA ŞI FOLOSUL CĂRŢII SOVIETICE Cînd scriu despre cartea sovietică măsor cu gin- __ dul uriaşa proporţie a unui neobişnuit fapt de cultură. Căci am învăţat a cunoaşte in ultimii ani de familiarizare cu tipăriturile ce ne vin din Uniunea Sovietică, că aceste tipărituri nu numai că depăşesc ca volum tot ceea ce s-a Încercat mai divers și mai multiplu plnă acum, dar dezvăluiesc un glnd înfăptuit care te uluieşte prin mărimea lui. Intr-adevăr, „cartea sovietică" ce se confundă in această perspectivă cu tipăritura sovietică în sensul cel mai larg, e glndită să ajungă şi să folosească nu numai unei formaţii şi unei deveniri naţionale, ci să ajute pe orice om oriunde ar fi pus în trăirea lui, în drum spre cultură. In sensul acesta cartea sovietică nu e numai creaţia scriitoricească mai nouă sau mai veche, ci întovărăşeşte, transcrie şi comun că întreaga activitate a omului sovietic atit de divers şi înoitor in toate acţiunile şi preocupările lui. O organizare de viaţă nouă dă un aspect, de mare noutate ritmului tipăriturilor şi repartiţiilor. Intrun stat ce se construieşte prin efortul continuu al tuturor, toate profesiunile sunt de aceiaşi valoare in operă aceasta de consolidare şi de progres. Şi cartea in diversitatea şi răspindirea ei a împrumutat totul din însuşi felul de a fi al vieţii celei noi. Tehnica stă alături de literatură, de istoria literară, de teatru, de ştiinţa agriculturii, de medicină, de oceanografie. In toate direcţiile, oricind poţi găsi prezente toate cărţile reprezentante ale tuturor disciplinelor. Şi în fiecare sector lucrul se îndeplineşte de la cele mai impunătoare volume de specializare, până la broşurile de iniţiere pentru masele largi de cititori. Şi alături de aceste atit de bogate, de complete şi de folositoare sectoare ale tuturor preocupărilor, adăugaţi o literatură specială, nuanţată cu multă pricepere, de la volumaşul ilustrat şi candid redactat pentru cei mai mici şi pînă la literatura pentru un timret care cere pe calea aceasta o iniţiere în ştiinţă, in tehnică, în istorie. Nici o altă tipăritură n-a înfăptuit mai complet literatura pentru copii şi tineret, ca minunata carte sovietică. Şi, fireşte, in completare pentru o circulaţie cit mai largă a unui mare fapt de cultură universală, care ajunge să fie un adevărat dar făcut omenirii iată cartea in limbi străine, din literatura rusă, sovietică sau străină, tipărită la Moscova, in condiţii optime şi difuzată d io Preţuri ce vorbesc numai despre faptul de cultură în sine, iar nu despre cel comercial. Milioanele de volume traduse din autorii clasici universali pentru folosul cititorului de limbă rusă, se asociază acestor tipărituri cît mai bune şi cît mai ieftine, pentru străini. Completată de reviste şi de ziare, susţinută, neîncetat împrospătată de apariţii noi, acţiunea aceasta de un cuprins gigantic este tot ce a cunoscut înalta ofensivă culturală de totdeauna mai grandios. E bine în zilele acestea ale caldei prietenii, să măsurăm cu toată admiraţia cuvenită această înfăptuire de înaltă cultură, unică, de cuprins universal. Ion Marin Sadoveanu Recitalul sopranei Goar Gasparian la Galaţi GALAŢI. Duminică seara a avut loc în sala de festivităţi a clubului metalurgiştilor din Galaţi un recital extraordinar dat de soprana Goar Gasparian, artistă a poporului din R.S.S. Armeană, acompaniată la pian de G. M. Alexandrovna. Artista sovietică a interpretat cu multă căldură şi expresivitate cîntece populare ruseşti şi armene precum şi piese vocale de compozitori clasici, fiind îndelung aplaudată de numerosul public prezent în sală. CÂRTI NOI GALA GALACTION : Oameni şi gînduri din veacul meu. CEZAR PETRESCU : Ai noştri ca brazii. G. CĂLINESCU: Am fost în China nouă. ZAHARIA STANCU : „Sarea e dulce“. PETRU DUMITRIU: Cronică de familie. MAGDA ISANOS: Versuri. A. P. CEHOV: Opere (Vol. III Povestiri). I. A GONCEAROV: Oblomov. O. CIORNII: Opera lui Sneghin. V. BELEAEV: Cetatea veche. LEV KASSIL: „E o stincă Volga“... E. P. KIRILIUK : Taras Șevcenco (monografie). pe ■O »»»mcggg Publicul nostru spectator a avut bucuria de a asculta pe cunoscutul pianist al Filarmonicii din Moscova. Iacov Zak, laureat al concursurilor unionale şi internaţionale. Interpreting cu o mare sensibilitate artistică, creînd tablouri de o rară armonie, pianistul sovietic a cîştigat simpatia unanimă a iubitorilor de artă din ţara noastră. In clişeu : Un aspect de la concertul valorosului pianist sovietic, care a avut loc la Ateneul R.P.R. Săptămînă teatrului şi muzicii ruse şi sovietice In cadrul Lunii prieteniei romînosovietice, între 31 octombrie şi 6 noiembrie, se desfăşoară în întreaga ţară Săptămîna teatrului şi muzicii ruse şi sovietice. Teatrele din Capitală vor prezenta în această săptămînă, în distribuţii alese, numeroase opere ale literaturii dramatice ruse şi sovietice. Repertoriul Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" pentru această săptămînă cuprinde piesele „Revizorul“ de N. V. Gogol, „Trei surori“ de A. P Cehov, ,Blaton Krecet“ de Al. Korneieiuk, „Nunta lui Krecinski“ de A. Suhovo-Kobîlin, „Liceenii“ de K. Treniov. La Teatrul Municipal se va prezenta comedia „Pădurea“ de N. Ostrovski. In cadrul aceleiaşi săptămîni, colectivul teatrului va sărbători şi cel de al 250-lea spectacol cu această piesă. Artiştii Teatrului Armatei vor interpreta „De partea cealaltă“ de A. Barianov, „Maşenka“ de A. Afinoghenov şi „Invazia“ de L. Leonov. Pe scena Teatrului Tineretului se vor prezenta „Ani de pribegie“ de A. Arbuzov şi „Libelula“ de M. Barataşvili. La Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giuleşti publicul va putea urmări spectacolele cu piesele „Vinovaţi fără vină“ de N. Ostrovski şi „Tania“ de A. Arbuzov. In instituţii şi întreprinderi grupuri de artişti ai teatrelor noastre vor prezenta spectacole. In acelaşi timp, iubitorii de teatru vor putea asculta la posturile noastre de radio unele din cele mai reprezentative opere ale dramaturgiei sovietice. Ciclul de emisiuni radiofonice consacrate teatrului sovietic s-a deschis duminică 30 octombrie cu premiera adaptării radiofonice după romanul „Miarkna“ de Maxim Gorki. După piesa „Te priveşte personal“ de L. Oşanin şi E. Uspenskaia, care s-a transmis luni în acest ciclu, va putea fi ascultată miercuri la ora 10,15 piesa „Liceenii“ de K. Treniov. Vineri la ora 20,15, pe programul II, se va transmite piesa „Trenul blindat 1469“ de V. Ivanov, iar duminică 6 noiembrie, la ora 18, pe programul I, va avea loc premiera adaptării radiofonice a piesei „Omul cu arma“ de N. A. Pogodin. In cadrul emisiunilor de „Teatru la microfon pentru copii şi tineret“ tot duminică se va transmite la ora 11,30, pe programul 1, adaptarea radiofonică „1918“ după nuvela cu acelaşi nume a scriitorului sovietic D. Furmanov. In ziua de 7 Noiembrie, la posturile noastre de radio se va transmite valoroasa operă dramatică a lui V. Vişnevski „Tragedia optimistă“. . Teatrele muzicale şi orchestrele simfonice consacră în această săptămînă spectacolele şi concertele lor muzicii clasice ruse şi sovietice. De asemenea, posturile noastre de radio vor transmite zilnic în această săptămînă emisiuni muzicale consacrate creaţiei ruse şi sovietice. (Agerpres)