Romînia Liberă, iunie 1956 (Anul 14, nr. 3623-3648)

1956-06-10 / nr. 3631

K­ K O nouă contribuţie a Uniunii Sovietice la rezolvarea problemei dezarmării Opinia publică mondială, care la mijlocul lunii trecute a salutat hotă­­rîrea guvernului sovietic cu privire la reducerea efectivului forţelor armate ale U.R.S.S., a avut prilejul zilele acestea să aibă în faţă un nou şi­ stră­lucit exemplu al consecvenţei de care marea Ţară a Socialismului dă do­vadă in lupta sa pentru rezolvarea problemei dezarmării. Ziarele de ieri au publicat mesajele adresate de N. A. Bulganin, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., lui Dwight D. Eisenhower, preşedintele S.U.A. şi lui Guy Mollet, preşedintele Consiliului de Miniştri al Franţei, iar astăzi cele adresate primilor miniştri ai Angliei şi R.F. Germane, Eden şi Adenauer, documente de o deosebită importanţă pentru soluţionarea acestei arzătoare probleme a zilelor noastre. Ele se află în centrul atenţiei generale fiind viu comentate în cercurile politice, în coloanele ziarelor, în cercurile largi ale opiniei publice. Acest interes ge­neral este pe deplin explicabil. Prin elaborarea lor, Uniunea Sovietică a arătat nu numai că este hotărîtă să continue cu aceeaşi consecvenţă lupta neobosită pe care o duce de ani de zile, ci şi că ea nu va înceta să caute noi soluţii pentru a scăpa omenirea de povara apăsătoare a cursei înarmări­lor, de pericolul unor noi conflicte sîn­­geroase. In cuprinsul lor, conducătorul gu­vernului sovietic atrage din nou aten­ţia asupra faptului că deşi in situaţia internaţională au inceput să devină tot mai vădite semnele destinderii, problema dezarmării continuă să ră­­mînă­ una din cele mai importante şi urgente probleme care îşi aşteaptă re­zolvarea, cunoscînd din propria lor experienţă consecinţele nefaste ale înarmării, mi­lioane d­e oameni din întreaga lume sprijină cu căldură noua iniţiativă a Uniunii Sovietice şi cer cu insistenţa ca şi celelalte mari puteri să contri­buie la rindul lor la rezolvarea pro­blemei dezarmării. Ele nu pot să uite că discuţiile purtate ani de zile nu au dus la nici un rezultat tocmai datorită atttudinii negative adoptate de repre­zentanţii S.U.A., Angliei şi Franţei, care respingind rînd pe rînd propune­rile constructive ale Uniunii Sovietice au împins problema dezarmării în im­pas. Ele nu pot uita de asemenea că desfăşurarea discuţiilor în cadrul sub­comitetului Comisiei O.N.U. pentru dezarmare nu numai că nu au dus la realizarea unui acord ci mai mult chiar, că acest subcomitet, frînind rea­lizarea oricăror progrese pe această linie, s-a transformat intr-un paravan în spatele căruia continuă să se des­făşoare nestingherită cursa înarmări­lor. Analizind această situaţie, po­poarele au tot dreptul să se declare nemulţumite şi neliniştite. Neliniştea lor este cu atit mai întemeiată dacă se ţine seama că apariţia armelor a­­tomice şi cu hidrogen, groaznice unelte ale distrugerii şi exterminării in masă, constituie o serioasă primejdie pentru omenire, pentru realizările ei obţinute în curs de milenii. In asemenea con­diţii se impunea găsirea unor noi mă­suri capabile să pună capăt cursei înarmărilor şi să dea un nou impuls rezolvării problemei dezarmării. Ac­ţiunile întreprinse în ultimul timp de Uniunea Sovietică şi în mod special mesajele adresate de N. A. Bulganin lui Eisenhower şi Guy Mollet au marele merit de a răspunde pe deplin acestor arzătoare cerinţe. In mesajul adresat preşedintelui S.U.A., conducătorul guvernului sovie­tic expune într-o formă clară poziţia Uniunii Sovietice care ţinînd seama de stadiul actual al problemei dezar­mării consideră necesar abordarea ei intr-un mod nou. „Am ajuns la pro­funda convingere — se spune în me­sajul lui N. A. Bulganin — ca în pre­zent, cînd­ are loc o anumită slăbire a încordării internaţionale şi cînd „răz­boiul rece“ devine de domeniul trecu­tului s-au creat condiţii mai favora­bile pentru încetarea cursei înarmări­lor şi întreprinderea unor măsuri de dezarmare. In aceste condiţii considerăm că pînă la realizarea unui acord interna­ţional în problema dezarmării, efortu­rile statelor trebuie să fie îndreptate spre înfăptuirea de către fiecare stat a unor măsuri concrete pentru redu­cerea armamentelor, care ar putea fi traduse în viaţă fără să se mai aş­tepte încheierea unui acord internaţio­nal cu privire la dezarmare“. Această declaraţie arată că Uniunea Sovietică doreşte să scoată problema dezarmării din stadiul discuţiilor in­fructuoase, orientind-o pe un nou drum , acela al reglementarii prin in­termediul unor acţiuni practice. Este mai presus de orice discuţie că însu­şirea acestei poziţii de către celelalte mari puteri, luarea unor măsuri con­crete in S.U.A., Anglia şi Franţa pe linia reducerii forţelor armate, ar con­tribui în măsură considerabilă la mic­şorarea încordării internaţionale, la creşterea încrederii între state precum şi la rezolvarea altor probleme care frămîntă lumea. In ce priveşte Uniunea Sovietică ea a dovedit în nenumărate rînduri do­rinţa sa de a se scoate problema dezar­mării din impas,­ nu numai prin vorbe ci şi prin fapte concrete. La 14 mai guvernul sovietic a făcut cunoscută hotărîrea sa de a micşora efectivele forţelor armate ale Uniunii Sovietice cu încă 1.200.000 de oameni, în afară de reducerea cu 640.000 de oameni efectuată în cursul anului trecut. In legătură cu aceasta se desfiinţează 63 de divizii şi diferite brigăzi printre care divizii aflate pe teritoriul R. D. Germane însumind peste 30.000 de oa­meni. Dar hotărîrea adoptată la 14 mai nu constituie decit un exemplu din şirul nesfirşit oferit de Uniunea Soviet că şi care vădesc preocuparea sa perma­nentă pentru reglementarea problemei dezarmării. De aceasta işi dau de altfel seama şi anumite cercuri şi persoane din occident, Zilele acestea Harold Stassen, consilierul preşedin­telui Eisenhower pentru problemele dezarmării, a declarat că de la conferinţa de la Geneva „sovie­ticii au arătat tot mai mult in­teres pentru dezarmare" şi „au dove­dit o dorinţă serioasă de a duce tra­tative pentru realizarea unui acord". Tot ca un rezultat al acţiunilor în­treprinse în ultima vreme de Uniunea Sovietică în legătură cu dezarmarea în S.U.A. a început să se facă simţită o oarecare schimbare în felul de a privi rezolvarea unor probleme inter­naţionale. Acelaşi Stassen a arătat că şi in poziţia S.U.A. ar fi intervenit „o oarecare modificare“ în sensul că S.U.A. ar fi dispuse să ajungă la un acord asupra dezarmării independent de soluţionarea unor probleme politice ca aceea a unificării Germaniei. Chiar şi numai aceste citeva exem­ple sunt suficiente pentru a arăta im­portantul ecou al acţiunilor întreprinse de Uniunea Sovietică, uriaşa lor in­fluenţă asupra evoluţiei situaţiei in­ternaţionale. Noua iniţiativă a diplo­mației sovietice constituie o contribu­ție însemnată la reglementarea proble­mei dezarmării şi nu încape îndoială că ea se va bucura de sprijinul po­poarelor din întreaga lume. Y Anul XIV nr. 3631 4 pagini — 20 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Duminică 10 iunie 1956 ­ ANSAMBLUL ROMÎNESC „CIOCÎRLIA“ ÎN R. P. CHINEZĂ Turneul ansamblului rominesc de cîntece și dansuri „Ciocirlia" se bucură de un mare succes in R. P Chineză. Spectatorii aplaudă cu multă căldură pe solii artei populare romînești. In clişeu: Membrii ansamblului „Ciocirlia" părăsind gara din Pekin. Succesul expoziţiei „R. P. R. pe drumul construirii socialismului‘ Expoziţia „R.P.R pe drumul con­struirii socialismului’’, organizată de S.R.S.C. in sala din B-dul /v­agneru, a fost vizitată in cele citeva zile de la deschidere de aproape 40.000 de per­soane Străbătînd expoziţia, oprindu-se la maşinne şi obiectele prezentate, pri­vind schemele şi planşele expuse, vi­zitatorii au vi­­aţă imaginea vie a în­tregii ţări, unde oamenii muncii din fabrici şi uzine, de pe­ şantiere şi o­­goare, înscriu zi de zi noi succese pe drumul construirii socialismului. Despre aceste lucruri unii dintre vi­zitatori au scris în cartea de impre­sii a expoziţiei: „Vizitînd expoziţia „R.P.R. pe dru­mul construirii socialismului“ — scrie Viorica Ieremia — mi-am putut da seama mai bine de măreţele înfaptuiri din ţara noastră in ultimii 8 ani, sub conducerea partidului şi guvernului nostru“. „Succesele industriei şi agriculturii ţării noastre — scrie ing. Alexandru Costache — sînt un puternic imbold pentru munca noastră de viitor, pen­tru înfăptuirea sarcinilor puse de cel de al doilea plan cincinal“. Printre vizitatorii expoziţiei sunt­ şi mulţi cetăţeni care se găsesc în tre­cere prin Capitală. Doi dintre aceştia, Vasile Milea şi Silvius Costa din co­muna Bethausen, raionul Făget, re­giunea Timişoara, au scris în cartea de impresii, „înfăptuirile regimului nostru democrat popular prezentate în cadrul expoziţiei sînt o dovadă a ali­anţei trainice dintre clasa munci­toare cu ţărănimea muncitoare. Des­­pre cele văzute la expoziţie vom vorbi şi sătenilor noştri pentru ca şi ei să cunoască înfăptuirile măreţe realizate de poporul nostru sub conducerea par­tidului în ultimii 8 ani“. (Agerpres) Oaspeţi la Lacu Roşu LACU ROŞU (de la corespondentul nostru). — In jurul pitorescului Lac Roşu, cabanele turiştilor îşi aşteaptă oaspeţii. Toate pregătirile în vederea primirii turiştilor au fost terminate la timp, cabanele fiind aprovizionate din belşug. Joi, staţiunea a cunoscut o anima­ţie deosebită. Din cîteva autobuze au coborît zeci de oaspeţi care vorbeau diferite limbi: italiana, rusa, fran­ceza, engleza... Au sosit la Lacu Roşu, delegaţii străini care au participat la Congresul matematicienilor din R.P.R Oaspeţii au admirat monumentalele Chei ale Bicazului, curiosul Lac Roşu, care a îngropat mai înainte cu secole o întreagă pădure de brazi, apoi au pornit mai departe să viziteze staţiunea balneară Izvorul Mureşului. De aici oaspeţii au plecat prin pito­reasca Vale a Mureşului spre Topliţa, Reghin, Tg. Mureş. » Congresul Crucii Roşii a R.P.R. şi-a încheiat lucrările In cursul dimineţii de sîmbătă au continuat lucrările Congresului Crucii Roşii a R.P.R.. Şedinţa a fost prezidată de tov. I. Cîrcei. Congresul a ales prin vot secret pe membrii şi membrii supleanţi ai Co­mitetului Central al Crucii Roşii a RIP.R. şi membrii Comisiei centrale de revizie. în continuarea lucrărilor, delegaţii la Congres au adoptat în unanimi­tate rezoluţia Congresului care tra­sează sarcinile pe viitor ale Crucii Roşii a R­P R.. A fost comunicat apoi rezultatul alegerii şi componenţa organelor con­ducătoare ale Crucii Roşii a R.P R. Comitetul executiv al Comitetului Central al Crucii Roşii este alcătuit din tovarăşii: dr. Octavian Belea, preşedinte, Ecaterina Chivu, prim­­vicepreşedinte general locotenent in rezervă Radu Rusescu şi Aura Mesa­­roş, vicepreşedinţi, Mihalache Mădu­­laru, dr. Octavian Sferdian şi prof. dr. L­ăurai, membri ai comitetului executiv. Preşedinte al comisiei centrale de revizie a fost ales tov. Ştefan Tompa. Tov dr. Iuliana Moga, membru al C.C. al Crucii Roşii a dat citire sa­lutului adresat Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi Consiliului de Miniştri al R P.R. de către Congresul Crucii Roşii a R.P.R Tov. dr. Octavian Belea preşedin­tele Comitetului Executiv al Crucii Roşii a R P.R., a rostit apoi cuvin­tul de încheiere a Congresului. (Agerpres) Tinerii, fala şantierului BICAZ (de la corespondentul nos­tru).­­ In luna mai, constructorii de la şantierul Tunel Intrare al Hi­drocentralei „V. I. Lenin“ Bicaz au depăşit cu 5 la sută planul de esca­­vaţii şi au turnat 1.439 m.c. beton peste planul lunar. Cu toate că pla­nul fizic a fost depăşit cu 25 la sută şi planul global valoric cu 35 la sută, datorită sporirii productivităţii mun­cii prin utilizarea mai raţională a mecanismelor, fondul de salarii pla­nificat n-a fost depăşit. In această perioadă s-au economisit mai bine de 50.000 lei din fondul de salarii. Printre cei care au adus şi conti­nuă să aducă o contribuţie rodnică la realizarea şi depăşirea planului se numără şi tinerii brigadieri Florea Graur, Cornel Buti şi alţii din echi­pa lui Mezei Francisc. Din echipa minerului Ion Nîsto­­reanu, care a obţinut o depăşire de 90 la sută, s-au evidenţiat în mod deosebit brigadierii Grigore Mîndre­­scu şi Dorel Dandea. Succesele obţi­nute în luna trecută sînt continuate de bravii constructori de la Tune! In­trare şi în cursul acestei luni. In primele 6 zile ale lunii iunie planul de escavaţii şi betonări a fost depă­şit cu 3 şi respectiv 2 la sută. Cu cîteva zile în urmă, rîndurile brigadierilor de pe şantierul hidro­centralei „V. I. Lenin“ au crescut cu încă 70 tineri veniţi din satele, şi oraşele regiunii Suceava. încă din primele zile tinerii suceveni au fost repartizaţi la locurile de muncă în sectorul Tunel unde lucrează cot la cot cu brigadierii mai vechi, alături de ceilalţi constructori ai tunelului de aducţiune. Fruntaşi în pregătirea maşinilor agricole SUCEAVA (de la corespondentul nostru).­­ Mecanizatorii de la S.M.T. Spătăreşti, raionul Fălticeni, au obţinut pînă acum o serie de realizări frumoase în munca de reparaţii a maşinilor agricole, care vor fi folo­site în lucrările de recoltare şi treie­­riş. Pînă la 7 iunie, ei au revizuit şi pus în stare de funcţionare 30 ba­toze, 22 tractoare şi 10 secerători-le­­gători. In fruntea întrecerii s-au si­tuat mecanicii Constantin Isar şi Pe­tru Adochiţei, care au depăşit s­im­­ţitor planul de reparaţii. Din cadrul S.M.T. Darabani s-au evidenţiat în mod deosebit mecanicii Mihai Dumitriu, Ion Pintilie şi Nico­­lae Harapciuc, care pe lingă depăşi­rea sarcinilor ce le revin din planul de reparaţii, au executat numai lu­crări bune. In atelierul mecanic şi re­mizele staţiunii din Darabani se află aliniate gata pentru a fi folosite, 10 batoze, 22 secerători-legători, 25 trac­toare și 16 discuitoare. Nu discuţii sterile, ci măsuri operative! De ce se tărăgănează repararea batozelor în raionul Oradea Se ştie că în timpul lucrărilor de recoltare şi treieriş, între maşinile a­­gricole necesare un loc important îl ocupă batozele. Căci, dacă secera şi coasa mai pot înlocui la nevoie sece­­rătorile mecanice, nimeni însă nu-şi poate închipui, mai ales în raionul Oradea, că batoza ar putea fi înlocuită cu îmblăciul. Nu încape deci nici o îndoială că terminarea treierişului în răstimp de 33 zile, aşa cum s-a fixat prin plan, este în strinsă legătură cu felul în care vor funcţiona toate cele 148 batoze ne­cesare pentru acoperirea nevoilor raio­nului. In raionul Oradea, însă, aproximativ 60 la sută din sarcina de treieriş va fi acoperită de diferite batoze particu­lare. Or, urmărirea reparării acestora cade în sarcina directă a secţiei agri­cole raionale. Ştiind lucrul acesta, la secţia agricolă raională s-a întocmit, încă de la 11 mai, un plan amănunţit, în care este arătat clar câte batoze vor lucra în campania de vară, cui apar­ţin, cum se urmăreşte situaţia repara­ţiilor. Astăzi, la aproape o lună de zile de la întocmirea planului de reparaţii, dintr-o evidenţă, mai mult sau mai puţin precisă, reiese că din cele 65 ba­toze particulare un număr de 42 sînt gata reparate. Există însă un număr de 23 batoze, pentru repararea cărora este nevoie de angajarea unor mecanici pricepuţi Ţinînd seama că în această privinţă există o hotărîre care dă putinţa fo­losirii temporare a unor mecanici din diferite întreprinderi industriale şi că acest lucru s-a făcut şi în alţi ani, s-ar părea că nu există nici o pricină care să împiedice repararea la timp a tu­turor batozelor. In raionul Oradea însă aceasta a fost o „problemă“ greu de rezolvat. Greutatea a pornit de la faptul că nu s-a ştiut multă vreme cine trebuie să facă adresele către diferitele întreprin­deri industriale care să pună la dispo­ziţie mecanici pentru perioada repara­ţiilor şi pentru perioada funcţionării batozelor în timpul treierişului: secţia agricolă raională sau direcţia agricolă regională? Primii, cei de la raion, consideră că nu e de competenţa lor să se adre­seze unor întreprinderi regionale sau orăşeneşti, unde ar putea fi cumva re­fuzaţi. Cei de la regiune consideră, dimpotrivă, că au datoria să intervină doar dacă secţia agricolă raională, nu va reuşi să obţină nimic. Care a fost rezultatul? Din lipsa de curaj a unora şi din comoditatea al­tora, trimiterea adreselor pentru obţi­nerea de mecanici a fost tărăgănată pînă la 6 iunie cînd, în sfîrşit, de la secţia agricolă raională ele au luat drumul întreprinderilor. Aceste fapte nu sînt întîmpîătoare. Ele oglindesc felul în care se obişnu­ieşte să se muncească la secţia agri­colă a raionului Oradea, unde, datorită discuţiilor şi şedinţelor prelungite, lu­crări urgente se tărăgănează timp în­delungat. Este momentul ca discuţiile să fie înlocuite de măsuri operative, iar şe­dinţele şi munca din birou, metode practicate încă la secţia agricolă a ra­ionului Oradea, să fie înlocuite prin control şi îndrumare concretă pe te­ren. Numai în acest fel termenul de 20 iunie, fixat pentru terminarea re­parațiilor în vederea treierişului, va putea fi respectat. SONIA MARCARIAN S-au întors acasă pentru o viaţă nouă In multe stafii de cale ferată se petrec in ultimul timp scene emo­ţionante. Au loc imbrăfişări fierbinţi curg lacrimi de bucurie, iar alte­ori un potop de flori se revarsă asu­pra noilor sosiţi. „Sunt repatriaţii", se aud vocile celor din staţii. Intr-una din eile, in gara oraşului Sibiu, am asistat la o asemenea scenă. La intrarea trenului pe peronul gării, la ferestrele vagoanelor şi-au făcut a­­pariţia figuri cunoscute localnicilor: — Robert I — Johan­­ — Gustav / Cei mai mulţi care strigaţi aceste nume erau rudele apropiate ale proas­peţilor repatriaţi din Germania occi­dentală. Austria, Anglia Dintr-un va­gon au coborît un bărbat şi o femeie. Carol Schneider este numele bărbatu­lui. In clipa următoare, doi bătrini — părinţii acestuia — l-au copleşit cu îmbrăţişările. Bucuria era deplină pentru toţi. — Sd vă prezint pe soţia mea. Pentru părinţii lui Schneider faptul că fiul lor s-a căsătorit In străinătate nu constituia o surpriză. Acest lucru il ştiau din scrisori. Totuşi intilnirea nu a fost lipsită de emoţie. — Bine că aţi venit. O să locuim împreună... Voi puteţi începe o viaţă nouă, spuneau bătrinii. ★ In oraşul Sibiu au sosit în ultimul timp numeroşi repatriaţi, In repetate cazuri mi s-a întimplat ca vizitînd o întreprindere sau o instituţie să trntîl­­nesc noi angajaţi. Ei fac parte din ultimul grup al celor întorşi in ţară. Astfel, la spitalul TBC din localitate este salariat studentul în medicină Ru­dolf Feleşan, sosit de curînd din An­glia. Organele locale i-au pus la dispo­ziţie o locuinţă corespunzătoare. In prezent, Rudolf Feleşan este în conce­diu de studii plătit, iar după examene va primi o nouă muncă, legată de pre­gătirea lui. In str. N. D. Cocea la casa cu nr. 2 s-a mutat de asemenea un nou loca­tar. Este Robert Wellman, întors de curînd din Austria. In orele libere el primeşte numeroase vizite ale vechi­lor cunoştinţe. Aceştia îi pun întrebări diferite. Răspunsul lui Wellman este de obicei acelaşi: „Imediat după re­patriere am fost încadrat în mamă.. Aici nu există şomaj. Nu acelaşi lu­cru se întimplă în Austria... Sunt bucuros că m-am înapoiat în patrie". intr-adevăr, Wellman, care este de profesie funcţionar comercial, a fost încadrat ca gestionar la unul din ma­gazinele oraşului. Toţi aceştia şi încă alţii s-au întors acasă pentru a începe o viaţă nouă, de muncă paşnică, împreună cu fami­lia, cu rudele, cu prietenii lor din tot­deauna. Starea lor de spirit o expri­mă cel mai bine cuvintele emoţio­nante ale grădinarului Johan Köber, locuitor în Lumnişor-Sibiu, înapoiat din Germania occidentală : „M-am întors la florile şi grădinile patriei mele de care mă leagă cele mai scumpe amintiri“. CORNELIU BUDA corespondentul „Romîniei libere“ in regiunea Stalin ! 1 Ne mîndrim cu industria noastră socialistă Doar opt ani au trecut de cînd principalele mijloace de producţie din industrie au trecut tn stăpinirea poporului. O perioadă de timp scurtă In istoria unei ţări, dar care pentru poporul nostru înseamnă mai mult decit multe decenii din trecut. Opt ani au fost suficienţi pentru ca oamenii muncii din ţara noastră să creeze noi ramuri industriale, să fabrice sute de produse noi. Zeci şi zeci de fabrici şi uzine s-au ridicat în toate colţurile ţării. întreprinderile naţionalizate în 1948 au devenit de nerecunoscut, fiind modernizate şi reutilate, fabricînd produse de un înalt nivel tehnic. Oamenii muncii privesc cu îndreptăţită mîndrie la realizările pe care le-au obţinut in anii care s-au scurs de la naţionalizare. Aceste realizări constituie un imbold în muncă, o garanţie a justeţei politicii partidului, a victoriei orinduirii socialiste care se construieşte in ţara noastră. La Hunedoara exista şi în trecut o uzină siderurgică. Cîteva furnale învechite, de mică capacitate şi o oţelărie rudimentară. Pri­viţi în fotografia de mai sus o singură unitate din cele intrate în producţie în anii regimului nostru la Hunedoara: uzina cocso-chimică. Priviţi la clădirile uriaşe, la benzile transportoare lungi de kilometri şi veţi avea o imagine a ceea ce­ înseamnă Hunedoara azi. Sînt însă şi lucruri care nu se pot vedea în fotografie: utilajele moderne, înaltul nivel de mecanizare şi automatizare a muncii. Alături de marile furnale construite în ultimii ani, de noua termo­centrală, de fabrica de aglomerare a minereurilor, de staţia de aglo­merare a sgurei etc., uzina cocso-chimică a transformat uzina de la Hunedoara intr-un combinat siderurgic modern. Pe meleagurile unde se află astăzi Regiunea Autonomă Maghiară nu intîlneai în urmă cu opt ani nici o întreprindere industrială im­portantă Astăzi, In această regiune funcţionează uzina termoelectrică de la Sîngiorgiu de Pădure, fabrica de praf de lapte de la Remetea, fabrica „Simo Geza“ din Tg. Mureş, precum şi alte întreprinderi de seamă ale industriei noastre. Dezvoltarea pe care a luat-o în anii puterii populare industria din Regiunea Autonomă Maghiară, în trecut una din cele mai înapoiate regiuni ale ţării, este o oglindă a politicii naţionale juste a partidului şi guvernului. In clişeu : Unul din interioarele fabricii de praf de lapte Remetea. De la uzina „Vulcan“, una din cele mai vechi întreprinderi metalurgice din ţară şi pînă la moder­nele uzine „Mao Tze-dun“ există o distanţă ca de la cer la pămint. La „Vulcan“ se efectuau în general reparaţii de utilaje şi mai ales de material rulant ; la „Mao Tze-dun“ se fabrică azi autobuze. La „Vulcan“ se lucra in condiţii grele; la „Mao Tze-dun“ se munceşte în hale spaţioase, la maşini moderne care uşu­rează eforturile oamenilor. In clișeu : Aspect dintr-o nouă hală construită la uzinele „Mao Tze-dun". Foto: NICU VASILE şi AGERPRES

Next