Romînia Liberă, septembrie 1956 (Anul 14, nr. 3701-3726)

1956-09-01 / nr. 3701

Pag. 2*o Măsuri pentru ridicarea nivelului de pregătire marxist-leninistă a studenţilor In Raportul delegaţiei P.M.R. cu privire la lucrările Congresului al XX-lea al P.C.U.S. prezentat de tova­răşul Gh. Gheorghiu-Dej la plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 23—25 martie 1956, s-a subliniat printre al­tele necesitatea revizuirii programe­lor şcolilor de partid şi a programe­lor de studiere a ştiinţelor sociale în învăţămîntul superior de stat. Pentru a afla unele din măsurile care au fost luate în ce priveşte rea­lizarea acestor indicaţii în domeniul învăţămîntului superior de stat, am cerut tovarăşului Aurel Pop, direc­torul Direcţiei predării ştiinţelor so­ciale din Ministerul învăţămîntului să răspundă unor întrebări. ÎNTREBARE: Care vor fi discipli­nele de ştiinţe sociale care se vor preda în învăţămîntul su­perior de stat în viitor? RĂSPUNS: Pînă în prezent teoria marxist-leninistă a fost predată în învăţămîntul superior în cadrul a trei discipline: Bazele marxism-leninismu­­lui, Economia politică şi Materialis­mul dialectic şi istoric. Primele două au fost introduse la toate facultăţile de la reforma învăţămîntului, iar cea de a treia urma să se extindă trep­tat. Experienţa noastră a dovedit că cu toate îmbunătăţirile obţinute, cu toate măsurile luate pentru reorganizarea succesiunii predării dis­ciplinelor şi pentru diferenţierea pre­dării acestora în funcţie de specificul facultăţilor şi institutelor — pînă a­­cum au existat serioase neajunsuri legate de pregătirea cadrelor, de or­ganizarea predării ştiinţelor sociale şi de conţinutul programelor — mai ales la Bazele marxism-leninismului unde cursul se întemeia îndeosebi pe Cursul scurt de istorie a P.C.U.S.. Datorită faptului că diferenţierea n-a fost dusă pînă la capăt, cît şi lipsurilor existente în programe şi a unor defecţiuni în conceperea cursu­rilor — adeseori problemele cele mai importante au fost predate rupt de practica actuală a construcţiei socia­lismului, în afara legăturii cu activi­tatea multilaterală a partidului şi poporului nostru. Aspecte de dogma­tism, istoricism, citatomanie făţişă sau camuflată, tratare formală a­­pro­blemelor, au influenţat în mod nega­tiv munca de educaţie marxist-leni­­nistă a studenţilor. In activitatea ca­tedrelor de ştiinţe sociale au existat lipsuri serioase legate de cultul per­sonalităţii lui I. V. Stalin. In lumina Hotărîrilor Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Român şi a învăţăturilor Congresului al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, pentru a crea o pre­­miză reală pentru lichidarea lipsurilor amintite a fost restudiat sistemul de organizare a predării ştiinţelor sociale şi au fost stabilite o serie de măsuri menite să ridice nivelul pregătirii marxist-leniniste a studenţilor în in­stituţiile de învăţămînt superior". Astfel, începînd cu anul şcolar 1956/57, teoria­­marxist-leninistă va fi predată în cadrul a trei discipline dis­tincte, în următorul sistem de succe­siune : Economia politică, Istoria miş­cării muncitoreşti şi materialism dia­lectic şi materialism istoric, cu ex­cepţia institutelor de arte, de medi­­cină şi farmacie şi a facultăţilor de medicină veterinară la care se vor preda numai două discipline : Istoria mişcării muncitoreşti, materialismul dialectic şi materialismul istoric. A­­cest sistem va fi extins în mod trep­tat. Nou şi important în cadrul aces­tui sistem de organizare este în pri­mul rînd predarea materialismului dialectic şi m­­aterialismului istoric, ca disciplină distinctă la toate insti­tuţiile de învăţămînt superior, ceea ce va contribui în mai mare măsură la înarmarea studenţilor cu o concep­te materialist-ştiinţifică despre lume In al doilea rînd este introducerea, în locul cursului Bazele marxism­­leninismului, a cursului de Istoria mişcării muncitoreşti, care va cuprin­de teme de generalizare teoretică a experienţei mişcării muncitoreşti, a­­cordîndu-se o atenţie deosebită expe­rienţei istorice a P.C.U.S., probleme­lor istoriei P.M.R. precum şi proble­melor contemporane ale mişcării mun­citoreşti. Acest curs va ajuta la lăr­girea orizontului studenţilor, la edu­carea lor în spiritul internaţionalis­­mului proletar, la înţelegerea necesi­tăţii unităţii şi cooperării în cadrul mişcării muncitoreşti internaţionale. Un loc important in preocupările noastre îl are elaborarea programelor de curs. Un număr important dintre cele mai bune cadre didactice au fost antrenate la revizuirea programelor şi a indicaţiilor bibliografice. In a­­ceastă muncă ne izbim uneori de greu­tăţi serioase, legate mai ales de fap­tul că nu sunt traduse integral ope­rele clasicilor, marxism-leninismului, de lipsa unei documentaţii corespun­zătoare în limba română cu privire la cele mai importante probleme ale mişcării muncitoreşti internaţionale, de faptul că documentele cu privire la anumite perioade din activitatea partidului nostru nu sunt încă publi­cate. ÎNTREBARE: Avînd în vedere fap­tul că în etapa actuală a con­strucţiei socialiste problemele de economie concretă s-au ri­dicat pe primul plan, ce măsuri au fost luate pentru o mai te­meinică pregătire economică a studenţilor ? RĂSPUNS: In vederea îmbunătă­ţirii pregătirii economice a specialiş­tilor din sectorul tehnic şi agronom­ic s-au stabilit măsuri de strîngere a le­găturilor între colectivele de catedră ale disciplinelor economice: Econo­mia politică, economia de ramură și organizarea și planificarea întreprin­derilor din ramura respectivă. Prin coordonarea programelor de curs și discutarea în comun a problemelor se va putea asigura nivelul teoretic ne­cesar cursurilor de economie de ra­mură, se vor lichida paralelismele şi se va asigura un caracter mai con­cret lecţiilor de economie politică. ÎNTREBARE: Ce probleme noi se ridică după părerea dvs. în faţa cadrelor didactice ? RĂSPUNS: Evident, cadrele didac­tice vor trebui să-şi refacă cursurile în lumina documentelor celui de al XX-lea Congres al P.C.U.S. şi a do­cumentelor de partid apărute ulterior. O atenţie deosebită va trebui acordată purităţii ideologice a cursurilor, asi­gurării unui înalt nivel teoretic, legă­turii cu problemele actuale ale cons­trucţiei socialiste în ţara noastră, combaterii concrete a manifestărilor ideologiei burgheze, explicării temei­nice a noilor probleme teoretice apă­rute după cel de al XX-lea Congres al P.C.U.S. Tovarăşii care au lucrat la catedrele de Bazele marxism-leni­nismului şi care începînd din acest an vor preda Istoria mişcării munci­toreşti, vor avea de studiat o seamă de probleme noi, deosebite. Pregăti­rea lor temeinică în aceste probleme, urmărirea de către şefii de catedră a felului cum studiază fiecare membru al catedrei, devin probleme de cea mai mare însemnătate în acest sens. Aprofundarea noilor probleme ale cursurilor va trebui făcută intr-un a­­semenea ritm incit să meargă mult înaintea lecţiilor care se predau stu­denţilor. Ca urmare a Hotărîrii C.C. al P.M­.R. din august 1953 cu privire la îmbunătăţirea activităţii catedrelor de ştiinţe sociale din învăţămîntul supe­rior o serie de catedre, încă puţine la număr, au păşit la metoda redac­tării individuale a întregului curs, metodă care înlătură în mare măsură lipsurile semnalate, deoarece solicită pregătire serioasă a tuturor membri­lor catedrei pentru fiecare lecţie, ri­­dică nivelul expunerii. In anul şcolar 1956/1957 un număr important de ca­tedre vor trebui să treacă la metoda elaborării individuale a lecţiilor. Pînă în prezent atît catedrele cît şi Direcţia predării, ştiinţelor sociale din Ministerul învăţămîntului nu au dat atenţia cuvenită problemelor de metodică a formelor de activitate di­dactică. In viitor, pe lingă grija pen­tru conţinutul predării, trebuie să spo­rească şi grija pentru aspectele me­todice ale activităţii catedrelor. Ca­tedrelor de ştiinţe sociale trebuie să le fiie mereu trează conştiinţa sarcini­lor deosebite pe care le au în educa­rea marxist-leninistă a tineretului.­­Aceste sarcini stabilite de partidul şi guvernul nostru nu pot fi realizate decât printr-o muncă de perfecţionare continuă a cadrelor, pătrunsă de un înalt spirit de răspundere. AL. POPESCU SPOR LA MUNCĂ IN NOUL AN UNIVERSITAR! Azi se deschid cursurile noului­­­ an universitar. Ca de obicei, stu- j denţii trăiesc cu bucurie şi emoţie­­ acest eveniment. In clişeu : Un grup de studenţi­­ ai Institutului Agronomic „Nico-­­ lae Bălcescu" din Capitală s-au I întilnit la Institut in preajma de-­­­schiderii cursurilor. Foto: A CONSTANTINESCU I „Săptămîna teatrului de păpuşi“ Pentru ridicarea la un nivel artis­tic superior a creaţiei teatrelor de păpuşi din ţara noastră şi a stimu­lării colaborării între teatrele de pă­puşi, se organizează la Bucureşti, între 1-7 octombrie, „Săptămina Teatrului de Păpuşi“. In „Săptămîna Teatrului de Pă­puşi“ vor fi prezentate, într-un cadru festiv în sala şi grădina Teatrului de Păpuşi şi Marionete „Ţăndărică“, cele mai reuşite spectacole ale teatre­lor de păpuşi din ţară. Vor fi premiate cele mai bune spectacole, precum şi cele mai valo­roase realizări artistice ale regizori­lor, actorilor-mînuitori, pictorilor sce­nografi. In momentul de faţă, comisia se­lecţionează spectacolele care vor fi prezentate de către cele 17 teatre de păpuşi din ţară. UN NOU APARAT Vizorul In curînd în librăriile din Capitală şi din ţară se va găsi un nou aparat: vizorul. Vizorul sau diascopul-diafilm se aseamănă aparatului de fotografiat şi se întrebuinţează la citit diafilmele, avînd proprietatea de a mări imagi­nea de 4 ori. Primele diafilme care însoţesc, deo­camdată, aceste aparate sunt alese din folclorul romînesc şi internaţional, de către studioul de diafilme „Ion Crean­gă“. Printre acestea se numără : „Capra cu trei iezi“ de Ion Creangă, „Pescarul şi peştişorul“ de Puşkin, „Motanul încălţat“ de Charles Pe­­rrault, „Voinicelul“ şi „Zapisul“ de Călin Gruia. In prezent, din iniţiativa studioului de diafilme „Ion Creangă“, coopera­tiva „Munca pentru popor“ execută proiectele unui nou aparat de proiec­ţie,­proiector-diafilip, de tip popular, accesibil tuturor oamenilor muncii. Româ­ni­a liberă O veche dorin­ţă a locuitorilor cartierului Uroiu din Simeria a fost electrificarea a­­cestei părți a ora­şului. De aceea — ne scrie cititorul Gh. Ionescu — cind am văzut că s-au adus stîlpii nece­sari am crezut că nu va trece mult timp şi electrificarea cartierului va fi un fapt împlinit. Din păcate, de la aducerea stupilor şi pînă in prezent au trecut cîţiva ani şi lucrările tot nu au început. Oare sfatul popular al regiunii Hunedoara nu crede că a sosit timpul ca să se treacă la electrifi­carea cartierului Uroiu ? In pregătirile pe care le fac pentru noul an şcolar, organele locale ale puterii de stat din comu­nele raionului Ti­mişoara întimpi- 7 nă mari greutăţi din partea unor întreprinderi, ne scrie tov. C. Po­povich In comuna Pişchia, de pildă, reconstrucţia localului şco­lii de 7 ani se desfăşoară anevoie. Vina o poartă întreprinderea „6 Martie" din Caransebeş, care nici pînă acum n-a găsit de cuviinţă să livreze tîmplăria comandată pentru acest local. Intr-o situaţie similară se află şi şcoala din Cerneteaz. Din cauza Combinatului de industrie locală din Timişoara care deţine comanda de nisip pentru sfatul popular comunal Cerneteaz lucră­rile nu pot fi terminate. Deoarece de începerea noului an școlar nu ne mai desparte prea mult timp, Întreprinderile respecti­ve trebuie să-și îndeplinească­­de îndată angajamentele luate. M-am întors de la Borsec cu im­presii și amintiri foarte plăcute — ne scrie tov. Soos Gavrilă. Cazarea în condiţiuni bu­ne, grija cu care te înconjoară medicii şi persona­­lul de serviciu, mîncarea de bună calitate şi consistenţă, toate aces­­tea m­-au făcut să petrec zile plă­cute de odihnă. Cu toată mulţumi­rea mea nu pot să trec cu vederea însă unele lipsuri care de multe ori pricinuiesc neplăceri vizitatorilor. La club, de pildă, nu poţi rămine decit pînă la 8 seara, oră cind în­treruperea curentului electric îţi dă semnalul de plecare. întreruperile dese de curent la cinematograf şi tensiunea inegală a curentului nu-ţi îngăduie să vizionezi în linişte nici un film. In sfîrşit dacă ţi-ai propus să citeşti seara o carte, e greu să realizezi acest lucru, deoarece şi în vilă bîjbîi prin întuneric. întreprinderea de electricitate din oraşul Borsec şi sfatul popular local trebuie să ţină seama de a­­cest semnal critic luîn­d măsurile corespunzătoare.­ ­ WBitimiSL NEIEZ BREAZA GRIJA PENTRU OM Am păşit pragul uzinei „Mátyás Rákosi“ din Capitală cu un scop pre­cis. Voiam să aflu ce se face aci pen­tru asigurarea în cît mai bune con­­diţiuni a securităţii muncii. Este greu să enumăr din cele aflate toate lucrările de protecţia muncii înfăptuite la „Mátyás Rákosi“ de la începutul anului şi pînă acum. Voi aminti doar că din cele 28 de lu­crări pentru protecţia muncii propuse în cadrul contractului colectiv pentru a fi realizate pînă la sfirşitul anu­lui, s-au înfăptuit pînă în prezent 22­ Pentru a uşura munca oamenilor la turnătoria de neferoase, de pildă, s-a montat o şină pentru vagoane şi s-a construit o moară cu bile pentru cu­răţirea pieselor turnate. La atelierul de modelărie s-a revizuit şi reparat instalaţia de ventilaţie, iar la atelie­rul mecanic s-a construit o macara. Colindînd prin secţiile fabricii am văzut şi alte lucrări care s-au făcut pentru protecţia muncii. Aproape la fiecare strung şi polizor de pildă, s-au montat apărători cu ecrane. Preocupare pentru îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă există deci. Dovadă sînt şi sumele importante cheltuite în acest scop. De ce totuşi se mai în­­tîmplă cîteodată accidente­ ? Este foar­te simplu. Lipseşte în primul rînd preocuparea maiştrilor de a face pe muncitori să folosească în in­teresul lor tot ceea ce s-a executat în această direcţie. In zadar s-au mon­tat de pildă, la fiecare strung şi poli­zor apărători fiindcă ele nu sunt folosite şi nici maiştrii nu fac nimic pentru a-i convinge pe munci­tori de necesitatea folosirii acestor dispozitive. La locurile de muncă nu există afişe care să arate pericolele ce pot surveni atunci cind muncitorul nu foloseşte diapozitivele şi apărătorile ce-i simt puse la dispoziţie sau cînd lu­crează neatent la maşină. Trebuie amin­­tit şi faptul că ecranele de la polizoare sînt greşit montate. In loc ca acestea să aibă, atunci cind se lucrează la poli­zoare, o poziţie oblică, ele stau ori­zontal şi astfel muncitorul trebuie să se ridice în vîrful picioarelor atunci Cîteva aspecte ale protecțjiei muncii uzinele „Mátyás Rákosi" cind polizează. Din această cauză muncitorii renunţă de multe ori să le mai folosească şi polizează cu ochii liberi. Preocuparea pentru prevenirea ac­cidentelor nu trebuie să se reducă numai la confecţionarea de diferite dispozitive şi apărători pentru protec­ţia muncii. Accidentele pot surveni şi din cauza lipsei de organizare a locu­rilor de muncă. Ori se ştie că organi­zarea cît mai judicioasă a locului de muncă este legată nu numai de prevenirea accidentelor ci şi de reali­zarea în condiţii bune a planului de producţie. De aceea maiştrii şi şefii de sectoare au datoria să ia măsuri corespunzătoare pentru o organizare temeinică a locului de muncă. Dacă în sectorul mecanică al uzinelor „Mátyás Rákosi“ există preocupare pentru acest lucru nu tot aşa se întâmplă în celelalte sectoare. La tur­nătorie de pildă, nu ai loc să te mişti din cauza grămezilor de forme şi a pămîntului de turnare ceea ce poate provoca la orice pas accidente. A­­celaşi lucru se poate spune şi despre atelierul de forjă. Colindînd secţiile fabricii am ajuns şi la bancul de probă al motoarelor. 32 de motoare intraseră chiar atunci în ultima probă înainte de a fi ex­pediate în diferite colţuri ale ţării. In acest atelier m-au impresionat condi­ţiile optime de lucru create muncito­rilor. Am aflat că aici s-­a depus multă străduinţă şi s-au cheltuit sume­­importante pînă s-a făcut o instalaţie specială pentru absor­birea gazelor. Cu toate acestea la bancul de probă nu este prea plăcută o staţionare mai îndelungată. Aceasta din cauza gazelor emanate de motoa­re şi pe care la început nu le-am simţit. Un muncitor mi-a spus a­­tunci că pentru absorbirea acestor gaze nu au decit două ventilatoare din care unul nu funcţionează de mai bine de trei luni. Acest lucru — îmi spuse el — l-a aflat şi conducerea fabricii, de atunci însă nu a mai dat pe la noi prin atelier. Apărarea sănătăţii muncitorilor, pu­nerea lor la adăpostul oricărui pericol în timpul lucrului se ştie că contri­buie în mod direct la realizarea la timp a sarcinilor de plan, la creşte­rea productivităţii muncii. Acest lu­cru nu se poate face însă numai prin simpla cheltuire de bani pentru reali­zarea diferitelor lucrări de protecţie a muncii fără a urmări îndeaproape ca acestea să fie folosite. De aceea, con­ducerea uzinei, comitetul de întreprin­dere, fiecare maistru şi inginer, au datoria să se îngrijească ca munci­torii să respecte normele de tehnica securităţii muncii, şi să organizeze în aşa fel locurile de muncă incit să se înlăture şi cel mai mic pericol de ac­cident. Numai în felul acesta preocu­parea pentru crearea de condiţii op­time de lucru îşi va atinge scopul propus. ION FICIU­ S Conferinţă de presă cu membrii unor delegaţii sindicale care ne-au vizitat ţara Joi după amiază la Casa Ziarişti­lor din Bucureşti a avut loc o con­ferinţă de presă cu membrii delega­ţiilor sindicale din Franţa, Anglia, Austria, Albania, Belgia, Olanda, Mexic, Siria, Tunisia, Africa neagră care la invitaţia C.C.S. au participat la sărbătorirea zilei de 23 August la Bucureşti. In timpul şederii în ţara noastră membrii delegaţiilor au vizitat o serie de întreprinderi şi instituţii din Capitală şi din provincie.­­ Cuvîntul de deschidere a fost ros­tit de Al. Bondoc, redactor şef al zia­rului­ „Munca“. Numeroşi reprezen­tanţi ai presei au pus delegaţilor în­trebări în legătură cu problemele ac­tuale ale mişcării sindicale din ţările respective, ecoul stârnit de evenimen­te de importanţă mondială, precum şi impresiile culese de delegaţi în vizi­tele lor în ţară. Primul răspuns la întrebările puse de ziarişti i a fost dat de John Nor­­maraton, delegat din Anglia. El a vorbit despre opinia muncitorilor en­glezi faţă de naţionalizarea Compa­niei Canalului de Suez. „Guvernul conservator—a spus el — a trimis forţe militare aeriene şi navale în Mediterana orientală. Din nefericire conducerea partidului la­burist a făcut o declaraţie prin care sprijină aceste acţiuni ale guvernului conservator. Muncitorii britanici — a spus el — consideră că guvernul e­­giptean are acelaşi drept să naţiona­lizeze Compania Canalului de Suez pe care l-a avut şi guvernul laburist de a naţionaliza industria carbonife­ră a Marii Britanii- Muncitorii englezi se vor opune oricăror încercări de in­tervenţie armată din partea Angliei, împotriva Egiptului“. Delegatul austriac Joseph Sturm, a vorbit despre poziţia clasei muncitoare din Austria faţă de remilitarizarea Ger­­maniei occidentale şi faţă de măsura samavolnică a interzicerii Partidul­ Comunist din Germania. El a spus : Partidele reacţionare din Austria au jubilat cî­nd au aflat de interzicerea P.C. din Germania. Masele n-au împărtăşit însă această opinie: întreaga muncitorime austriacă a protestat cu indignare cînd a aflat de sentinţa ticăloasă de la Karlsruhe“. Credinţa mea este că guvernul lui Adenauer poate interzice prin lege P.C. din Germania, însă el nu poate interzice ideile Partidului Comunist, care cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni ai muncii din Germania occi­dentală. Răspunzînd apoi unei întrebări in legătură cu impresiile sale din Roma­nia, Joseph Sturm a arătat că a fost impresionat de munca entuziastă a tineretului, de faptul că în multe pos­turi de răspundere sunt promovate cu încredere cadre tinere. Delegatul tunisian Mohamed Trudi Habib a declarat că este foarte mişcat de amabilitatea şi curtoazia pe care a întîlnit-o în ţara noastră, că va duce cu el o amintire de neuitat, des­pre poporul român care, cu hărnicie şi talent, construieşte o viaţă nouă. Duc cu mine — a spus el — imagi­nea operei remarcabile realizată timp de 12 ani de poporul român în toate domeniile de activitate. A vorbit apoi la Mamadou, secre­tar general al Sindicatului metalur­­giştilor din Dakar Senegal, care a spus printre altele : Sunt foarte fericit de primirea călduroasă care mi-a fost făcută de conducătorii sindicatelor româneşti. In timpul şederii mele In Romînia am înţeles că omul în ţara dv. este bunul cel mai de preţ. Am Înţeles că tot ceea ce se face la voi este pentru oamenii muncii. Muncito­rii din Romînia au case de odihnă, sanatorii, biblioteci, ei merg la teatru şi la cinematograf. Ei au posibilitatea de a-şi ridica nivelul cunoştinţelor lor, există pentru ei cursuri, institute speciale. Muncitorii de la noi nu se bucură de asemenea condiţii. Se ştie că în Senegal există dis­criminare rasială. In ce priveşte sala­riile sunt trei categorii: salariul eu­ropeanului, salariul funcţionarului african şi salariul muncitorului afri­­­can. Acesta din urmă primeşte un sa­lariu de mizerie. Doresc — a spus el în încheiere — să vă transmit urări de prietenie şi fericire din partea muncitorilor pe care-i reprezint; ei vă doresc noi suc­cese în construirea României noi. P. Vastenhaver, preşedintele comi­tetului de întreprindere de la fabrica de încălţăminte „Reinhold“ din Am­sterdam (Olanda), vorbind despre ne­cesitatea întăririi luptei pentru unita­tea clasei muncitoare olandeze a sub­liniat că acest lucru se va putea realiza numai dacă cele două grupări sindi­cale existente în Olanda — cea socia­listă şi cea unitară — se vor uni. Aime Cab­ala miner din delegaţia franceză a vorbit apoi despre situaţia grea a tinerilor mineri din Franţa. După ce a vorbit despre activita­tea sindicatelor în problemele speci­fice ale femeilor din Franţa Ivonne Subercaze membru în Consiliul naţio­nal al Federaţiei naţionale a femeilor franceze a împărtăşit impresiile culese în timpul şederii în ţara noastră. Am fost deosebit de impresionaţi, a spus ea, de vizitele făcute în industrie cît şi în gospodării de stat, spitale de copii, unităţi de căi ferate, precum şi de existenţa în fiecare uzină, în fie­care unitate a căilor ferate a unor complexe social-culturale foarte dez­voltate. Ioussef Al-Immady, din Siria, a transmis la început salutul oamenilor muncii din patria sa către oamenii muncii din R.P.R. Vorbind despre formele concrete ale ajutorului pe care îl dă poporul sirian poporului egiptean, el a spus că arabi și sirienii în special, consideră Egiptul ca făcînd parte integrantă din lumea arabă. Atitudinea poporului si­rian faţă de­ Egipt este aceeaşi ca şi pentru propria lui ţară. Evenimentele petrecute în legătură cu Canalul de Suez au făcut ca poporul Siriei să mo­bilizeze toate posibilităţile, toate for­ţele sale umane, materiale, morale şi politice şi să le pună, la dispoziţia E­­giptului. Un alt delegat sirian, Nassib Soucar a arătat că el şi ceilalţi membri ai de­legaţiei au fost puternic impresionaţi de faptul că asigurările sociale ale muncitorilor din Romînia sunt un fapt real. Hilario Miramontes, din corpul di­dactic al Universităţii muncitoreşti din Mexic a vorbit despre sistemul de organizare a­­acestui institut de învăţămînt, arătînd că in cadrul ace­stuia s-a înfiinţat şi un institut de relaţii de prietenie şi culturale Mexi­­co-România. Germaine Rey, secretar departa­mental al Sindicatului Construcţii şi lucrării publice din Franţa a vor­bit despre perspectivele dezvoltării unităţii de acţiune a clasei munci­toare franceze. . R. Dubois, din Franţa, membru în Comisia executivă a federaţiei sindica­telor din construcţii a dat apoi cîteva exemple despre acţiunile unitare ale muncitorilor constructori francezi. Maurice Lallieu, feroviar, membru al delegaţiei franceze a vorbit despre acţiunile feroviarilor francezi­­împo­triva războiului din Algeria. Quttara Lamine, membru în condu­cerea sindicatelor feroviarilor de pe Coasta de Fildeş, a vorbit despre condiţiile de muncă ale feroviarilor respectivi, despre lupta lor pentru obţinerea şi respectarea drepturilor de salarizare şi de reducere a orelor de muncă potrivit orariului muncitori­lor feroviari europeni. M. Vey Louis, secretar general al sindicatelor C.G.T. din Gabon, Africa Franceză a spus printre altele: Am venit în Romînia ca reprezen­tant al muncitorilor gabonezi în scopul de a întări legăturile şi rela­ţiile de prietenie care există între popoarele noastre. Sper că vizita noastră va contribui la întărirea pri­eteniei între ţările noastre. Kiko Kote, membru al C.C.S. din R. P. Albania, a făcut o expunere amplă asupra organizării ocrotirii sănătăţii în ţara sa. Ocrotirea sănătăţii în R. P. Albania este gratuită. Aceasta constituie o victorie importantă a poporului nos­tru. După eliberare s-au elaborat legi care prevăd dreptul la odihnă pentru muncitori şi funcţionari. Staţiunile climaterice de pe malul Adriaticei şi din munţii noştri, unde înainte petreceau reprezentanţii burgheziei, au fost puse la dispoziţia oamenilor muncii. In numele delegaţiei albaneze Kiko Kote a mulţumit C.C.S. pentru invi­taţia de a vizita ţara noastră, ară­tînd că membrii delegaţiei vor îm­părtăşi muncitorilor albanezi frumoa­sele impresii culese în timpul şederii lor în R.P.R. A vorbit apoi Aimable Brohee, mi­ner din Belgia care a exprimat mul­ţumirile minerilor belgieni pentru ma­­nifestările de solidaritate ale oameni­lor muncii din R.P.R. faţă de familiile victimelor de la Marcinelle. La sfirşitul conferinţei de presă tov. Al. Bondoc a mulţumit membrilor delegaţiilor pentru cuvintele calde adresate oamenilor muncii din ţara noastră. (Ager­pres) ­ CRONICA FUMULUI Nilovna a încetat de mult să fie doar eroina unui roman. In decursul celor 50 de ani de existenţă a ei, exis­tenţă al cărui­­act de naştere a fost prima ediţie a cărţii lui Gorki, Nilov­na a devenit un simbol, simbolul ma­mei, care devine „neînfricată atunci cînd apără pe acel pe care l-a năs­cut“, simbolul femeii ruse revoluţio­nare, mama nu numai a fiului ei, dar a tuturor oropsiţilor, a tuturor celor care luptă pentru o viaţă mai bună. Era firesc deci ca personalitatea pu­ternică a acestei eroine care reprezin­tă o epocă şi care vesteşte prin tre­zirea ei la viaţă, trezirea întregului popor, marea revoluţie, să atragă a­­supra ei atenţia acelor vrăjitori ai e­­pocii noastre, care într-o sală întu­necată, pe o simplă pînză albă, creează la semnalul unui gong viaţă şi oa­meni. Mark Donskoi, regizorul „Ma­mei“ sau A. Mişurin, operatorul ei, Vera Mareţkaia, interpreta Nilovnei sau A. Batalov, actorul care l-a în­truchipat pe Pavel Vlasov, n-aveau decât să răspundă chemării acelei cărţi, care de 50 de ani încoace este una dintre cele mai iubite de către cititori. Şi ei au răspuns, iar răspun­sul lor este „Mama“ care turnată în studiourile din Kiev rulează astăzi pe ecranele noastre. Departe de a cuprinde întreaga com­plexitate a romanului, lucru de altfel imposibil la un film care durează o oră şi treizeci de minute, creaţia lui Mark Donskoi întruneşte însă toate momentele mai importante ale cărţii, redă convingător un fragment al a­­celei epoci frămîntate a lui 1905. Mai cu seamă această ultimă calitate este unul din marile merite ale regiei, me­rit cu atît mai mare cu cît ecranizarea oricărui roman poartă în sine perico­lul schematizării, al restrîngerii at­mosferii epocii şi acţiunilor la dimen­siunile, trebuie să recunoaştem, nu prea largi ale ecranului. Mark Donskoi a reuşit însă să evite acest pericol, a reuşit ca prin cîteva imagini sugestive, ca şi prin fina redare a pro­­cesului sufletesc al unor eroi, să cree­ze pregnant cele două trăsături carac­teristice perioadei primei revoluţii ruse — cenuşiul şi uniformitatea vieţii maselor asuprite, pe de o parte, şi lumina ce se strecoară discret la în­ceput, apoi mereu mai puternică, lu­mina revoluţiei care promite şi ame­ninţă. Poarta mare a fabricii ce se deschi­de la începutul filmului sub jalnicul urlet al sirenei, lăsînd să treacă în lumina tulbure a dimineţii masa uni­formă şi cenuşie, fără personalităţi distincte, a muncitorilor, — este nu numai epoca în care se petrece acţiu­nea, dar însuşi cadrul în care se des­făşoară viaţa Nilovnei, viaţa tuturor acelora care nu cunosc decît munca is­tovitoare şi vodca- „Viaţa lor se scurge ca o apă tulbure", spune crai­nicul, şi pe ecran apare iar apa tul­bure, murdară, pe lingă care trec muncitorii cu feţe cenuşii în lumina cenuşie asemeni vieţii lor. In ca­drul acesta se desfăşoară filmul atîta vreme cît Nilovna, îmbătrînită înainte de vreme, priveşte neputincioasă la viaţa întunecată din jur, la propria ei viaţă irosită în necazuri şi bătăi. „Orice fată se mărită“, îi spune tinerei Pelagheia Nilovna tatăl ei, „şi orice femeie face copii“. Nilovna s-a mări­tat, a făcut copii şi viaţa ei s-a desfă­şurat aidoma atîtor alte vieţi între su­­netul sirenei şi bătaia şi ocările băr­batului. Apoi viaţa ei se schimbă o­­dată cu cea a lui Pavel, fiul ei. Şi a­­tunci sirenei şi uriaşei porţi a fabricii care se deschide şi se închide ca un neabătut destin peste viaţa întunecată a oamenilor, îi ia locul gradat, tot aşa cum gradată este şi evoluţia ero­inei, întîi camera curată acum şi sa­movarul lucitor aşezat pe masa ace­lora care vor să schimbe viaţa de pînă atunci, apoi casa luminoasă a lui Ni­kolai Ivanovici şi pianul Sofiei, iar la urmă întinderea verde a cîmpului, întindere necuprinsă. Cadrul e altul pentru că Pelagheia Nilovna e alta. Cîmpul e verde, necuprins, nu numai pentru că Nilovna cutreeră satele îm­părţind manifeste, dar pentru că ea a ieşit la larg, e departe, foarte de­parte de viaţa cenuşie şi uniformă care a dus-o asemeni atîtor soţii de muncitori, ani lungi, ani grei, aproa­pe o viaţă de om. Cadrul pe care l-a creat Mark Don­­skoi subliniază evoluţia eroilor săi, tot aşa cum jocul actorilor întregeşte ca­drul, îl justifică. Nilovna, în interpre­tarea Venei Mareţkaia începe prin a fi o femeie necăjită, înspăimîntată şi mereu grata să se apere în faţa injurii­lor bărbatului. Ea trece apoi la spaima că fiul ar putea urma calea tatălui. De M­ii­ aci, la frica şi timiditatea mamei care nu înţelege gîndurile şi acţiunile fiu­lui, dar care cedează fiindcă e mamă. Apoi Nilovna începe să înţeleagă. Ti­mid întîi, ca un copil care face primii paşi, mereu mai hotărît apoi înţelege­rea aceasta a mamei pentru cauza fiului, pentru cauza poporului, se transformă în acţiune. Şi Nilovna în­cetează de a mai fi doar mama lui Pavel Vlasov; acum cînd distribuie manifeste, cînd ascunde steagul, ea devine mama tuturor, a lui Andrei Nahodka ca şi a lui’ Nikolai, a lui Rîbin ca şi a lui Ciumakov. Iar atunci cînd mama a înţeles totul, ea începe să vorbească. Şi în ultima scenă, in scena din gară, Nilovna nu-şi apără numai fiul, nu se apără doar pe ea, ci-i apără pe toţi aceia pe care i-a îndrăgit, apără poporul şi apără Re­voluţia. Mare actriţă, înzestrată cu o deosebită sensibilitate şi cu multă ex­presivitate, Vera Mareţkaia este se­condată de actori de talent, dintre care Usovnicenko în rolul lui Rîbin şi El. Griţenko în rolul Sofiei, creează două figuri din cele mai expresive. Mai cu seamă Usovnicenko pare să fi înţeles în adîncime nu numai rolul său, dar întreaga operă a lui Gorki, înţelege­re fără de care crearea unui asemenea personaj specific gorkl­am, nu ar fi fost posibilă. De altfel, creaţia lui I­­­sovnicenko vorbeşte îndeajuns despre marea artă şi expresivitate la care au ajuns actorii ucraineni. Deşi Donskoi mînuieşte cadrul şi actorii în mod strălucit, iar creaţiile sale nu odată au impresionat pe spec­tatorii noştri, în „Mama“ unele idei regizorale de natură să sublinieze e­­voluţia eroilor, nu sînt duse pînă la capăt, nu sînt îndeajuns valorificate. Scena ieşirii din biserică, de altfel bine realizată, n-a fost folosită nici de regizor şi nici de Mareţkaia pentru sublinierea zbuciumului sufletesc al Nilovnei, pentru evidenţierea,, nedume­ririi şi fricii ei. De aceea, discuţia cu Pavel, care urmează acestei scene e oa­recum palidă, lipsită de consistenţă, aproape schematică, ţinînd seama de faptul că această discuţie este punctul de plecare în transformarea mamei. Cu unele mici exagerări, (soarele mult prea uriaş care se ridică în ciu­da luminii sumbre de la începutul filmului), operatorul filmului, A. Mişu­rin, a reuşit să creeze plastic cadrul, în afara căruia evoluţia mamei ar fi desigur mai puţin convingătoare, iar prin planurile sale, luate din unghiuri diferite, subliniază cu prisosinţă in­tenţiile regizorului şi jocul Mareţkaiei. „Mama“ lui Gorki a devenit prin realizarea lui Donskoi un film care fără îndoială va vorbi multă vreme oamenilor, ca şi cartea, despre măre­ţia acelui om care se scrie cu literă mare, despre tăria și jertfa mam­ei care devine „neînfricată atunci cînd apără pe cel pe care l-a născut". V. BALTAtJ f , M rv/ r"V/ rv. rv/ rv/rvi t ( ^ r\j r\j rsj r\j r\j r\j r\j r\j r^j /) 1 0 scenă din film Sîmbătă 1 septembrie 1956—nr. 3701

Next