Romînia Liberă, septembrie 1956 (Anul 14, nr. 3701-3726)
1956-09-01 / nr. 3701
Pag. 2*o Măsuri pentru ridicarea nivelului de pregătire marxist-leninistă a studenţilor In Raportul delegaţiei P.M.R. cu privire la lucrările Congresului al XX-lea al P.C.U.S. prezentat de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 23—25 martie 1956, s-a subliniat printre altele necesitatea revizuirii programelor şcolilor de partid şi a programelor de studiere a ştiinţelor sociale în învăţămîntul superior de stat. Pentru a afla unele din măsurile care au fost luate în ce priveşte realizarea acestor indicaţii în domeniul învăţămîntului superior de stat, am cerut tovarăşului Aurel Pop, directorul Direcţiei predării ştiinţelor sociale din Ministerul învăţămîntului să răspundă unor întrebări. ÎNTREBARE: Care vor fi disciplinele de ştiinţe sociale care se vor preda în învăţămîntul superior de stat în viitor? RĂSPUNS: Pînă în prezent teoria marxist-leninistă a fost predată în învăţămîntul superior în cadrul a trei discipline: Bazele marxism-leninismului, Economia politică şi Materialismul dialectic şi istoric. Primele două au fost introduse la toate facultăţile de la reforma învăţămîntului, iar cea de a treia urma să se extindă treptat. Experienţa noastră a dovedit că cu toate îmbunătăţirile obţinute, cu toate măsurile luate pentru reorganizarea succesiunii predării disciplinelor şi pentru diferenţierea predării acestora în funcţie de specificul facultăţilor şi institutelor — pînă acum au existat serioase neajunsuri legate de pregătirea cadrelor, de organizarea predării ştiinţelor sociale şi de conţinutul programelor — mai ales la Bazele marxism-leninismului unde cursul se întemeia îndeosebi pe Cursul scurt de istorie a P.C.U.S.. Datorită faptului că diferenţierea n-a fost dusă pînă la capăt, cît şi lipsurilor existente în programe şi a unor defecţiuni în conceperea cursurilor — adeseori problemele cele mai importante au fost predate rupt de practica actuală a construcţiei socialismului, în afara legăturii cu activitatea multilaterală a partidului şi poporului nostru. Aspecte de dogmatism, istoricism, citatomanie făţişă sau camuflată, tratare formală aproblemelor, au influenţat în mod negativ munca de educaţie marxist-leninistă a studenţilor. In activitatea catedrelor de ştiinţe sociale au existat lipsuri serioase legate de cultul personalităţii lui I. V. Stalin. In lumina Hotărîrilor Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Român şi a învăţăturilor Congresului al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, pentru a crea o premiză reală pentru lichidarea lipsurilor amintite a fost restudiat sistemul de organizare a predării ştiinţelor sociale şi au fost stabilite o serie de măsuri menite să ridice nivelul pregătirii marxist-leniniste a studenţilor în instituţiile de învăţămînt superior". Astfel, începînd cu anul şcolar 1956/57, teoriamarxist-leninistă va fi predată în cadrul a trei discipline distincte, în următorul sistem de succesiune : Economia politică, Istoria mişcării muncitoreşti şi materialism dialectic şi materialism istoric, cu excepţia institutelor de arte, de medicină şi farmacie şi a facultăţilor de medicină veterinară la care se vor preda numai două discipline : Istoria mişcării muncitoreşti, materialismul dialectic şi materialismul istoric. Acest sistem va fi extins în mod treptat. Nou şi important în cadrul acestui sistem de organizare este în primul rînd predarea materialismului dialectic şi materialismului istoric, ca disciplină distinctă la toate instituţiile de învăţămînt superior, ceea ce va contribui în mai mare măsură la înarmarea studenţilor cu o concepte materialist-ştiinţifică despre lume In al doilea rînd este introducerea, în locul cursului Bazele marxismleninismului, a cursului de Istoria mişcării muncitoreşti, care va cuprinde teme de generalizare teoretică a experienţei mişcării muncitoreşti, acordîndu-se o atenţie deosebită experienţei istorice a P.C.U.S., problemelor istoriei P.M.R. precum şi problemelor contemporane ale mişcării muncitoreşti. Acest curs va ajuta la lărgirea orizontului studenţilor, la educarea lor în spiritul internaţionalismului proletar, la înţelegerea necesităţii unităţii şi cooperării în cadrul mişcării muncitoreşti internaţionale. Un loc important in preocupările noastre îl are elaborarea programelor de curs. Un număr important dintre cele mai bune cadre didactice au fost antrenate la revizuirea programelor şi a indicaţiilor bibliografice. In această muncă ne izbim uneori de greutăţi serioase, legate mai ales de faptul că nu sunt traduse integral operele clasicilor, marxism-leninismului, de lipsa unei documentaţii corespunzătoare în limba română cu privire la cele mai importante probleme ale mişcării muncitoreşti internaţionale, de faptul că documentele cu privire la anumite perioade din activitatea partidului nostru nu sunt încă publicate. ÎNTREBARE: Avînd în vedere faptul că în etapa actuală a construcţiei socialiste problemele de economie concretă s-au ridicat pe primul plan, ce măsuri au fost luate pentru o mai temeinică pregătire economică a studenţilor ? RĂSPUNS: In vederea îmbunătăţirii pregătirii economice a specialiştilor din sectorul tehnic şi agronomic s-au stabilit măsuri de strîngere a legăturilor între colectivele de catedră ale disciplinelor economice: Economia politică, economia de ramură și organizarea și planificarea întreprinderilor din ramura respectivă. Prin coordonarea programelor de curs și discutarea în comun a problemelor se va putea asigura nivelul teoretic necesar cursurilor de economie de ramură, se vor lichida paralelismele şi se va asigura un caracter mai concret lecţiilor de economie politică. ÎNTREBARE: Ce probleme noi se ridică după părerea dvs. în faţa cadrelor didactice ? RĂSPUNS: Evident, cadrele didactice vor trebui să-şi refacă cursurile în lumina documentelor celui de al XX-lea Congres al P.C.U.S. şi a documentelor de partid apărute ulterior. O atenţie deosebită va trebui acordată purităţii ideologice a cursurilor, asigurării unui înalt nivel teoretic, legăturii cu problemele actuale ale construcţiei socialiste în ţara noastră, combaterii concrete a manifestărilor ideologiei burgheze, explicării temeinice a noilor probleme teoretice apărute după cel de al XX-lea Congres al P.C.U.S. Tovarăşii care au lucrat la catedrele de Bazele marxism-leninismului şi care începînd din acest an vor preda Istoria mişcării muncitoreşti, vor avea de studiat o seamă de probleme noi, deosebite. Pregătirea lor temeinică în aceste probleme, urmărirea de către şefii de catedră a felului cum studiază fiecare membru al catedrei, devin probleme de cea mai mare însemnătate în acest sens. Aprofundarea noilor probleme ale cursurilor va trebui făcută intr-un asemenea ritm incit să meargă mult înaintea lecţiilor care se predau studenţilor. Ca urmare a Hotărîrii C.C. al P.M.R. din august 1953 cu privire la îmbunătăţirea activităţii catedrelor de ştiinţe sociale din învăţămîntul superior o serie de catedre, încă puţine la număr, au păşit la metoda redactării individuale a întregului curs, metodă care înlătură în mare măsură lipsurile semnalate, deoarece solicită pregătire serioasă a tuturor membrilor catedrei pentru fiecare lecţie, ridică nivelul expunerii. In anul şcolar 1956/1957 un număr important de catedre vor trebui să treacă la metoda elaborării individuale a lecţiilor. Pînă în prezent atît catedrele cît şi Direcţia predării, ştiinţelor sociale din Ministerul învăţămîntului nu au dat atenţia cuvenită problemelor de metodică a formelor de activitate didactică. In viitor, pe lingă grija pentru conţinutul predării, trebuie să sporească şi grija pentru aspectele metodice ale activităţii catedrelor. Catedrelor de ştiinţe sociale trebuie să le fiie mereu trează conştiinţa sarcinilor deosebite pe care le au în educarea marxist-leninistă a tineretului.Aceste sarcini stabilite de partidul şi guvernul nostru nu pot fi realizate decât printr-o muncă de perfecţionare continuă a cadrelor, pătrunsă de un înalt spirit de răspundere. AL. POPESCU SPOR LA MUNCĂ IN NOUL AN UNIVERSITAR! Azi se deschid cursurile noului an universitar. Ca de obicei, stu- j denţii trăiesc cu bucurie şi emoţie acest eveniment. In clişeu : Un grup de studenţi ai Institutului Agronomic „Nico- lae Bălcescu" din Capitală s-au I întilnit la Institut in preajma de-schiderii cursurilor. Foto: A CONSTANTINESCU I „Săptămîna teatrului de păpuşi“ Pentru ridicarea la un nivel artistic superior a creaţiei teatrelor de păpuşi din ţara noastră şi a stimulării colaborării între teatrele de păpuşi, se organizează la Bucureşti, între 1-7 octombrie, „Săptămina Teatrului de Păpuşi“. In „Săptămîna Teatrului de Păpuşi“ vor fi prezentate, într-un cadru festiv în sala şi grădina Teatrului de Păpuşi şi Marionete „Ţăndărică“, cele mai reuşite spectacole ale teatrelor de păpuşi din ţară. Vor fi premiate cele mai bune spectacole, precum şi cele mai valoroase realizări artistice ale regizorilor, actorilor-mînuitori, pictorilor scenografi. In momentul de faţă, comisia selecţionează spectacolele care vor fi prezentate de către cele 17 teatre de păpuşi din ţară. UN NOU APARAT Vizorul In curînd în librăriile din Capitală şi din ţară se va găsi un nou aparat: vizorul. Vizorul sau diascopul-diafilm se aseamănă aparatului de fotografiat şi se întrebuinţează la citit diafilmele, avînd proprietatea de a mări imaginea de 4 ori. Primele diafilme care însoţesc, deocamdată, aceste aparate sunt alese din folclorul romînesc şi internaţional, de către studioul de diafilme „Ion Creangă“. Printre acestea se numără : „Capra cu trei iezi“ de Ion Creangă, „Pescarul şi peştişorul“ de Puşkin, „Motanul încălţat“ de Charles Perrault, „Voinicelul“ şi „Zapisul“ de Călin Gruia. In prezent, din iniţiativa studioului de diafilme „Ion Creangă“, cooperativa „Munca pentru popor“ execută proiectele unui nou aparat de proiecţie,proiector-diafilip, de tip popular, accesibil tuturor oamenilor muncii. România liberă O veche dorinţă a locuitorilor cartierului Uroiu din Simeria a fost electrificarea acestei părți a oraşului. De aceea — ne scrie cititorul Gh. Ionescu — cind am văzut că s-au adus stîlpii necesari am crezut că nu va trece mult timp şi electrificarea cartierului va fi un fapt împlinit. Din păcate, de la aducerea stupilor şi pînă in prezent au trecut cîţiva ani şi lucrările tot nu au început. Oare sfatul popular al regiunii Hunedoara nu crede că a sosit timpul ca să se treacă la electrificarea cartierului Uroiu ? In pregătirile pe care le fac pentru noul an şcolar, organele locale ale puterii de stat din comunele raionului Timişoara întimpi- 7 nă mari greutăţi din partea unor întreprinderi, ne scrie tov. C. Popovich In comuna Pişchia, de pildă, reconstrucţia localului şcolii de 7 ani se desfăşoară anevoie. Vina o poartă întreprinderea „6 Martie" din Caransebeş, care nici pînă acum n-a găsit de cuviinţă să livreze tîmplăria comandată pentru acest local. Intr-o situaţie similară se află şi şcoala din Cerneteaz. Din cauza Combinatului de industrie locală din Timişoara care deţine comanda de nisip pentru sfatul popular comunal Cerneteaz lucrările nu pot fi terminate. Deoarece de începerea noului an școlar nu ne mai desparte prea mult timp, Întreprinderile respective trebuie să-și îndeplineascăde îndată angajamentele luate. M-am întors de la Borsec cu impresii și amintiri foarte plăcute — ne scrie tov. Soos Gavrilă. Cazarea în condiţiuni bune, grija cu care te înconjoară medicii şi personalul de serviciu, mîncarea de bună calitate şi consistenţă, toate acestea m-au făcut să petrec zile plăcute de odihnă. Cu toată mulţumirea mea nu pot să trec cu vederea însă unele lipsuri care de multe ori pricinuiesc neplăceri vizitatorilor. La club, de pildă, nu poţi rămine decit pînă la 8 seara, oră cind întreruperea curentului electric îţi dă semnalul de plecare. întreruperile dese de curent la cinematograf şi tensiunea inegală a curentului nu-ţi îngăduie să vizionezi în linişte nici un film. In sfîrşit dacă ţi-ai propus să citeşti seara o carte, e greu să realizezi acest lucru, deoarece şi în vilă bîjbîi prin întuneric. întreprinderea de electricitate din oraşul Borsec şi sfatul popular local trebuie să ţină seama de acest semnal critic luînd măsurile corespunzătoare. WBitimiSL NEIEZ BREAZA GRIJA PENTRU OM Am păşit pragul uzinei „Mátyás Rákosi“ din Capitală cu un scop precis. Voiam să aflu ce se face aci pentru asigurarea în cît mai bune condiţiuni a securităţii muncii. Este greu să enumăr din cele aflate toate lucrările de protecţia muncii înfăptuite la „Mátyás Rákosi“ de la începutul anului şi pînă acum. Voi aminti doar că din cele 28 de lucrări pentru protecţia muncii propuse în cadrul contractului colectiv pentru a fi realizate pînă la sfirşitul anului, s-au înfăptuit pînă în prezent 22 Pentru a uşura munca oamenilor la turnătoria de neferoase, de pildă, s-a montat o şină pentru vagoane şi s-a construit o moară cu bile pentru curăţirea pieselor turnate. La atelierul de modelărie s-a revizuit şi reparat instalaţia de ventilaţie, iar la atelierul mecanic s-a construit o macara. Colindînd prin secţiile fabricii am văzut şi alte lucrări care s-au făcut pentru protecţia muncii. Aproape la fiecare strung şi polizor de pildă, s-au montat apărători cu ecrane. Preocupare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă există deci. Dovadă sînt şi sumele importante cheltuite în acest scop. De ce totuşi se mai întîmplă cîteodată accidente ? Este foarte simplu. Lipseşte în primul rînd preocuparea maiştrilor de a face pe muncitori să folosească în interesul lor tot ceea ce s-a executat în această direcţie. In zadar s-au montat de pildă, la fiecare strung şi polizor apărători fiindcă ele nu sunt folosite şi nici maiştrii nu fac nimic pentru a-i convinge pe muncitori de necesitatea folosirii acestor dispozitive. La locurile de muncă nu există afişe care să arate pericolele ce pot surveni atunci cind muncitorul nu foloseşte diapozitivele şi apărătorile ce-i simt puse la dispoziţie sau cînd lucrează neatent la maşină. Trebuie amintit şi faptul că ecranele de la polizoare sînt greşit montate. In loc ca acestea să aibă, atunci cind se lucrează la polizoare, o poziţie oblică, ele stau orizontal şi astfel muncitorul trebuie să se ridice în vîrful picioarelor atunci Cîteva aspecte ale protecțjiei muncii uzinele „Mátyás Rákosi" cind polizează. Din această cauză muncitorii renunţă de multe ori să le mai folosească şi polizează cu ochii liberi. Preocuparea pentru prevenirea accidentelor nu trebuie să se reducă numai la confecţionarea de diferite dispozitive şi apărători pentru protecţia muncii. Accidentele pot surveni şi din cauza lipsei de organizare a locurilor de muncă. Ori se ştie că organizarea cît mai judicioasă a locului de muncă este legată nu numai de prevenirea accidentelor ci şi de realizarea în condiţii bune a planului de producţie. De aceea maiştrii şi şefii de sectoare au datoria să ia măsuri corespunzătoare pentru o organizare temeinică a locului de muncă. Dacă în sectorul mecanică al uzinelor „Mátyás Rákosi“ există preocupare pentru acest lucru nu tot aşa se întâmplă în celelalte sectoare. La turnătorie de pildă, nu ai loc să te mişti din cauza grămezilor de forme şi a pămîntului de turnare ceea ce poate provoca la orice pas accidente. Acelaşi lucru se poate spune şi despre atelierul de forjă. Colindînd secţiile fabricii am ajuns şi la bancul de probă al motoarelor. 32 de motoare intraseră chiar atunci în ultima probă înainte de a fi expediate în diferite colţuri ale ţării. In acest atelier m-au impresionat condiţiile optime de lucru create muncitorilor. Am aflat că aici s-a depus multă străduinţă şi s-au cheltuit sumeimportante pînă s-a făcut o instalaţie specială pentru absorbirea gazelor. Cu toate acestea la bancul de probă nu este prea plăcută o staţionare mai îndelungată. Aceasta din cauza gazelor emanate de motoare şi pe care la început nu le-am simţit. Un muncitor mi-a spus atunci că pentru absorbirea acestor gaze nu au decit două ventilatoare din care unul nu funcţionează de mai bine de trei luni. Acest lucru — îmi spuse el — l-a aflat şi conducerea fabricii, de atunci însă nu a mai dat pe la noi prin atelier. Apărarea sănătăţii muncitorilor, punerea lor la adăpostul oricărui pericol în timpul lucrului se ştie că contribuie în mod direct la realizarea la timp a sarcinilor de plan, la creşterea productivităţii muncii. Acest lucru nu se poate face însă numai prin simpla cheltuire de bani pentru realizarea diferitelor lucrări de protecţie a muncii fără a urmări îndeaproape ca acestea să fie folosite. De aceea, conducerea uzinei, comitetul de întreprindere, fiecare maistru şi inginer, au datoria să se îngrijească ca muncitorii să respecte normele de tehnica securităţii muncii, şi să organizeze în aşa fel locurile de muncă incit să se înlăture şi cel mai mic pericol de accident. Numai în felul acesta preocuparea pentru crearea de condiţii optime de lucru îşi va atinge scopul propus. ION FICIU S Conferinţă de presă cu membrii unor delegaţii sindicale care ne-au vizitat ţara Joi după amiază la Casa Ziariştilor din Bucureşti a avut loc o conferinţă de presă cu membrii delegaţiilor sindicale din Franţa, Anglia, Austria, Albania, Belgia, Olanda, Mexic, Siria, Tunisia, Africa neagră care la invitaţia C.C.S. au participat la sărbătorirea zilei de 23 August la Bucureşti. In timpul şederii în ţara noastră membrii delegaţiilor au vizitat o serie de întreprinderi şi instituţii din Capitală şi din provincie. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de Al. Bondoc, redactor şef al ziarului „Munca“. Numeroşi reprezentanţi ai presei au pus delegaţilor întrebări în legătură cu problemele actuale ale mişcării sindicale din ţările respective, ecoul stârnit de evenimente de importanţă mondială, precum şi impresiile culese de delegaţi în vizitele lor în ţară. Primul răspuns la întrebările puse de ziarişti i a fost dat de John Normaraton, delegat din Anglia. El a vorbit despre opinia muncitorilor englezi faţă de naţionalizarea Companiei Canalului de Suez. „Guvernul conservator—a spus el — a trimis forţe militare aeriene şi navale în Mediterana orientală. Din nefericire conducerea partidului laburist a făcut o declaraţie prin care sprijină aceste acţiuni ale guvernului conservator. Muncitorii britanici — a spus el — consideră că guvernul egiptean are acelaşi drept să naţionalizeze Compania Canalului de Suez pe care l-a avut şi guvernul laburist de a naţionaliza industria carboniferă a Marii Britanii- Muncitorii englezi se vor opune oricăror încercări de intervenţie armată din partea Angliei, împotriva Egiptului“. Delegatul austriac Joseph Sturm, a vorbit despre poziţia clasei muncitoare din Austria faţă de remilitarizarea Germaniei occidentale şi faţă de măsura samavolnică a interzicerii Partidul Comunist din Germania. El a spus : Partidele reacţionare din Austria au jubilat cînd au aflat de interzicerea P.C. din Germania. Masele n-au împărtăşit însă această opinie: întreaga muncitorime austriacă a protestat cu indignare cînd a aflat de sentinţa ticăloasă de la Karlsruhe“. Credinţa mea este că guvernul lui Adenauer poate interzice prin lege P.C. din Germania, însă el nu poate interzice ideile Partidului Comunist, care cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni ai muncii din Germania occidentală. Răspunzînd apoi unei întrebări in legătură cu impresiile sale din Romania, Joseph Sturm a arătat că a fost impresionat de munca entuziastă a tineretului, de faptul că în multe posturi de răspundere sunt promovate cu încredere cadre tinere. Delegatul tunisian Mohamed Trudi Habib a declarat că este foarte mişcat de amabilitatea şi curtoazia pe care a întîlnit-o în ţara noastră, că va duce cu el o amintire de neuitat, despre poporul român care, cu hărnicie şi talent, construieşte o viaţă nouă. Duc cu mine — a spus el — imaginea operei remarcabile realizată timp de 12 ani de poporul român în toate domeniile de activitate. A vorbit apoi la Mamadou, secretar general al Sindicatului metalurgiştilor din Dakar Senegal, care a spus printre altele : Sunt foarte fericit de primirea călduroasă care mi-a fost făcută de conducătorii sindicatelor româneşti. In timpul şederii mele In Romînia am înţeles că omul în ţara dv. este bunul cel mai de preţ. Am Înţeles că tot ceea ce se face la voi este pentru oamenii muncii. Muncitorii din Romînia au case de odihnă, sanatorii, biblioteci, ei merg la teatru şi la cinematograf. Ei au posibilitatea de a-şi ridica nivelul cunoştinţelor lor, există pentru ei cursuri, institute speciale. Muncitorii de la noi nu se bucură de asemenea condiţii. Se ştie că în Senegal există discriminare rasială. In ce priveşte salariile sunt trei categorii: salariul europeanului, salariul funcţionarului african şi salariul muncitorului african. Acesta din urmă primeşte un salariu de mizerie. Doresc — a spus el în încheiere — să vă transmit urări de prietenie şi fericire din partea muncitorilor pe care-i reprezint; ei vă doresc noi succese în construirea României noi. P. Vastenhaver, preşedintele comitetului de întreprindere de la fabrica de încălţăminte „Reinhold“ din Amsterdam (Olanda), vorbind despre necesitatea întăririi luptei pentru unitatea clasei muncitoare olandeze a subliniat că acest lucru se va putea realiza numai dacă cele două grupări sindicale existente în Olanda — cea socialistă şi cea unitară — se vor uni. Aime Cabala miner din delegaţia franceză a vorbit apoi despre situaţia grea a tinerilor mineri din Franţa. După ce a vorbit despre activitatea sindicatelor în problemele specifice ale femeilor din Franţa Ivonne Subercaze membru în Consiliul naţional al Federaţiei naţionale a femeilor franceze a împărtăşit impresiile culese în timpul şederii în ţara noastră. Am fost deosebit de impresionaţi, a spus ea, de vizitele făcute în industrie cît şi în gospodării de stat, spitale de copii, unităţi de căi ferate, precum şi de existenţa în fiecare uzină, în fiecare unitate a căilor ferate a unor complexe social-culturale foarte dezvoltate. Ioussef Al-Immady, din Siria, a transmis la început salutul oamenilor muncii din patria sa către oamenii muncii din R.P.R. Vorbind despre formele concrete ale ajutorului pe care îl dă poporul sirian poporului egiptean, el a spus că arabi și sirienii în special, consideră Egiptul ca făcînd parte integrantă din lumea arabă. Atitudinea poporului sirian faţă de Egipt este aceeaşi ca şi pentru propria lui ţară. Evenimentele petrecute în legătură cu Canalul de Suez au făcut ca poporul Siriei să mobilizeze toate posibilităţile, toate forţele sale umane, materiale, morale şi politice şi să le pună, la dispoziţia Egiptului. Un alt delegat sirian, Nassib Soucar a arătat că el şi ceilalţi membri ai delegaţiei au fost puternic impresionaţi de faptul că asigurările sociale ale muncitorilor din Romînia sunt un fapt real. Hilario Miramontes, din corpul didactic al Universităţii muncitoreşti din Mexic a vorbit despre sistemul de organizare aacestui institut de învăţămînt, arătînd că in cadrul acestuia s-a înfiinţat şi un institut de relaţii de prietenie şi culturale Mexico-România. Germaine Rey, secretar departamental al Sindicatului Construcţii şi lucrării publice din Franţa a vorbit despre perspectivele dezvoltării unităţii de acţiune a clasei muncitoare franceze. . R. Dubois, din Franţa, membru în Comisia executivă a federaţiei sindicatelor din construcţii a dat apoi cîteva exemple despre acţiunile unitare ale muncitorilor constructori francezi. Maurice Lallieu, feroviar, membru al delegaţiei franceze a vorbit despre acţiunile feroviarilor franceziîmpotriva războiului din Algeria. Quttara Lamine, membru în conducerea sindicatelor feroviarilor de pe Coasta de Fildeş, a vorbit despre condiţiile de muncă ale feroviarilor respectivi, despre lupta lor pentru obţinerea şi respectarea drepturilor de salarizare şi de reducere a orelor de muncă potrivit orariului muncitorilor feroviari europeni. M. Vey Louis, secretar general al sindicatelor C.G.T. din Gabon, Africa Franceză a spus printre altele: Am venit în Romînia ca reprezentant al muncitorilor gabonezi în scopul de a întări legăturile şi relaţiile de prietenie care există între popoarele noastre. Sper că vizita noastră va contribui la întărirea prieteniei între ţările noastre. Kiko Kote, membru al C.C.S. din R. P. Albania, a făcut o expunere amplă asupra organizării ocrotirii sănătăţii în ţara sa. Ocrotirea sănătăţii în R. P. Albania este gratuită. Aceasta constituie o victorie importantă a poporului nostru. După eliberare s-au elaborat legi care prevăd dreptul la odihnă pentru muncitori şi funcţionari. Staţiunile climaterice de pe malul Adriaticei şi din munţii noştri, unde înainte petreceau reprezentanţii burgheziei, au fost puse la dispoziţia oamenilor muncii. In numele delegaţiei albaneze Kiko Kote a mulţumit C.C.S. pentru invitaţia de a vizita ţara noastră, arătînd că membrii delegaţiei vor împărtăşi muncitorilor albanezi frumoasele impresii culese în timpul şederii lor în R.P.R. A vorbit apoi Aimable Brohee, miner din Belgia care a exprimat mulţumirile minerilor belgieni pentru manifestările de solidaritate ale oamenilor muncii din R.P.R. faţă de familiile victimelor de la Marcinelle. La sfirşitul conferinţei de presă tov. Al. Bondoc a mulţumit membrilor delegaţiilor pentru cuvintele calde adresate oamenilor muncii din ţara noastră. (Agerpres) CRONICA FUMULUI Nilovna a încetat de mult să fie doar eroina unui roman. In decursul celor 50 de ani de existenţă a ei, existenţă al căruiact de naştere a fost prima ediţie a cărţii lui Gorki, Nilovna a devenit un simbol, simbolul mamei, care devine „neînfricată atunci cînd apără pe acel pe care l-a născut“, simbolul femeii ruse revoluţionare, mama nu numai a fiului ei, dar a tuturor oropsiţilor, a tuturor celor care luptă pentru o viaţă mai bună. Era firesc deci ca personalitatea puternică a acestei eroine care reprezintă o epocă şi care vesteşte prin trezirea ei la viaţă, trezirea întregului popor, marea revoluţie, să atragă asupra ei atenţia acelor vrăjitori ai epocii noastre, care într-o sală întunecată, pe o simplă pînză albă, creează la semnalul unui gong viaţă şi oameni. Mark Donskoi, regizorul „Mamei“ sau A. Mişurin, operatorul ei, Vera Mareţkaia, interpreta Nilovnei sau A. Batalov, actorul care l-a întruchipat pe Pavel Vlasov, n-aveau decât să răspundă chemării acelei cărţi, care de 50 de ani încoace este una dintre cele mai iubite de către cititori. Şi ei au răspuns, iar răspunsul lor este „Mama“ care turnată în studiourile din Kiev rulează astăzi pe ecranele noastre. Departe de a cuprinde întreaga complexitate a romanului, lucru de altfel imposibil la un film care durează o oră şi treizeci de minute, creaţia lui Mark Donskoi întruneşte însă toate momentele mai importante ale cărţii, redă convingător un fragment al acelei epoci frămîntate a lui 1905. Mai cu seamă această ultimă calitate este unul din marile merite ale regiei, merit cu atît mai mare cu cît ecranizarea oricărui roman poartă în sine pericolul schematizării, al restrîngerii atmosferii epocii şi acţiunilor la dimensiunile, trebuie să recunoaştem, nu prea largi ale ecranului. Mark Donskoi a reuşit însă să evite acest pericol, a reuşit ca prin cîteva imagini sugestive, ca şi prin fina redare a procesului sufletesc al unor eroi, să creeze pregnant cele două trăsături caracteristice perioadei primei revoluţii ruse — cenuşiul şi uniformitatea vieţii maselor asuprite, pe de o parte, şi lumina ce se strecoară discret la început, apoi mereu mai puternică, lumina revoluţiei care promite şi ameninţă. Poarta mare a fabricii ce se deschide la începutul filmului sub jalnicul urlet al sirenei, lăsînd să treacă în lumina tulbure a dimineţii masa uniformă şi cenuşie, fără personalităţi distincte, a muncitorilor, — este nu numai epoca în care se petrece acţiunea, dar însuşi cadrul în care se desfăşoară viaţa Nilovnei, viaţa tuturor acelora care nu cunosc decît munca istovitoare şi vodca- „Viaţa lor se scurge ca o apă tulbure", spune crainicul, şi pe ecran apare iar apa tulbure, murdară, pe lingă care trec muncitorii cu feţe cenuşii în lumina cenuşie asemeni vieţii lor. In cadrul acesta se desfăşoară filmul atîta vreme cît Nilovna, îmbătrînită înainte de vreme, priveşte neputincioasă la viaţa întunecată din jur, la propria ei viaţă irosită în necazuri şi bătăi. „Orice fată se mărită“, îi spune tinerei Pelagheia Nilovna tatăl ei, „şi orice femeie face copii“. Nilovna s-a măritat, a făcut copii şi viaţa ei s-a desfăşurat aidoma atîtor alte vieţi între sunetul sirenei şi bătaia şi ocările bărbatului. Apoi viaţa ei se schimbă odată cu cea a lui Pavel, fiul ei. Şi atunci sirenei şi uriaşei porţi a fabricii care se deschide şi se închide ca un neabătut destin peste viaţa întunecată a oamenilor, îi ia locul gradat, tot aşa cum gradată este şi evoluţia eroinei, întîi camera curată acum şi samovarul lucitor aşezat pe masa acelora care vor să schimbe viaţa de pînă atunci, apoi casa luminoasă a lui Nikolai Ivanovici şi pianul Sofiei, iar la urmă întinderea verde a cîmpului, întindere necuprinsă. Cadrul e altul pentru că Pelagheia Nilovna e alta. Cîmpul e verde, necuprins, nu numai pentru că Nilovna cutreeră satele împărţind manifeste, dar pentru că ea a ieşit la larg, e departe, foarte departe de viaţa cenuşie şi uniformă care a dus-o asemeni atîtor soţii de muncitori, ani lungi, ani grei, aproape o viaţă de om. Cadrul pe care l-a creat Mark Donskoi subliniază evoluţia eroilor săi, tot aşa cum jocul actorilor întregeşte cadrul, îl justifică. Nilovna, în interpretarea Venei Mareţkaia începe prin a fi o femeie necăjită, înspăimîntată şi mereu grata să se apere în faţa injuriilor bărbatului. Ea trece apoi la spaima că fiul ar putea urma calea tatălui. De Mii aci, la frica şi timiditatea mamei care nu înţelege gîndurile şi acţiunile fiului, dar care cedează fiindcă e mamă. Apoi Nilovna începe să înţeleagă. Timid întîi, ca un copil care face primii paşi, mereu mai hotărît apoi înţelegerea aceasta a mamei pentru cauza fiului, pentru cauza poporului, se transformă în acţiune. Şi Nilovna încetează de a mai fi doar mama lui Pavel Vlasov; acum cînd distribuie manifeste, cînd ascunde steagul, ea devine mama tuturor, a lui Andrei Nahodka ca şi a lui’ Nikolai, a lui Rîbin ca şi a lui Ciumakov. Iar atunci cînd mama a înţeles totul, ea începe să vorbească. Şi în ultima scenă, in scena din gară, Nilovna nu-şi apără numai fiul, nu se apără doar pe ea, ci-i apără pe toţi aceia pe care i-a îndrăgit, apără poporul şi apără Revoluţia. Mare actriţă, înzestrată cu o deosebită sensibilitate şi cu multă expresivitate, Vera Mareţkaia este secondată de actori de talent, dintre care Usovnicenko în rolul lui Rîbin şi El. Griţenko în rolul Sofiei, creează două figuri din cele mai expresive. Mai cu seamă Usovnicenko pare să fi înţeles în adîncime nu numai rolul său, dar întreaga operă a lui Gorki, înţelegere fără de care crearea unui asemenea personaj specific gorklam, nu ar fi fost posibilă. De altfel, creaţia lui Isovnicenko vorbeşte îndeajuns despre marea artă şi expresivitate la care au ajuns actorii ucraineni. Deşi Donskoi mînuieşte cadrul şi actorii în mod strălucit, iar creaţiile sale nu odată au impresionat pe spectatorii noştri, în „Mama“ unele idei regizorale de natură să sublinieze evoluţia eroilor, nu sînt duse pînă la capăt, nu sînt îndeajuns valorificate. Scena ieşirii din biserică, de altfel bine realizată, n-a fost folosită nici de regizor şi nici de Mareţkaia pentru sublinierea zbuciumului sufletesc al Nilovnei, pentru evidenţierea,, nedumeririi şi fricii ei. De aceea, discuţia cu Pavel, care urmează acestei scene e oarecum palidă, lipsită de consistenţă, aproape schematică, ţinînd seama de faptul că această discuţie este punctul de plecare în transformarea mamei. Cu unele mici exagerări, (soarele mult prea uriaş care se ridică în ciuda luminii sumbre de la începutul filmului), operatorul filmului, A. Mişurin, a reuşit să creeze plastic cadrul, în afara căruia evoluţia mamei ar fi desigur mai puţin convingătoare, iar prin planurile sale, luate din unghiuri diferite, subliniază cu prisosinţă intenţiile regizorului şi jocul Mareţkaiei. „Mama“ lui Gorki a devenit prin realizarea lui Donskoi un film care fără îndoială va vorbi multă vreme oamenilor, ca şi cartea, despre măreţia acelui om care se scrie cu literă mare, despre tăria și jertfa mamei care devine „neînfricată atunci cînd apără pe cel pe care l-a născut". V. BALTAtJ f , M rv/ r"V/ rv. rv/ rv/rvi t ( ^ r\j r\j rsj r\j r\j r\j r\j r\j r^j /) 1 0 scenă din film Sîmbătă 1 septembrie 1956—nr. 3701