Romînia Liberă, octombrie 1962 (Anul 20, nr. 5588-5612)

1962-10-14 / nr. 5599

Pag. 2-et La cel de al XV lea Pavilion de mostre PRIMII VIZITĂ­TORI Orele 10. In Piaţa Scînteii, în faţa noului palat din sticlă şi metal ce găzduieşte în acest an cel de al IV-lea Pavilion de mostre, a apărut un adevărat şuvoi de oameni. Sub lumina soarelui de octombrie, cei dinţii vizitatori păşesc — printr-u­n număr de 24 de culoare, — pe poarta principală a pavilionului. Celulele fotoelectrice instalate la intrare îşi fac datoria, înregistrînd numeric pe fiecare vizitator. Pe chipul primilor oaspeţi ai pavi­lionului se citeşte, interesul vădit. Oare ce noutăţi le-au pregătit, în a­­cest an, organizatorii marii expoziţii ? Ce bunuri de consum au fost create­­de industrie pentru anul 1963 ? Spre care standuri să-şi îndrepte mai întîi paşii ? Sudorului Vasile Ionescu, inginerei proiectante Elena Ilie şi multor altor vizitatori, le vine în ajutor îndrumă­torul „nevăzut“ de la staţia de radio­amplificare .­­ La parter sunt expuse o serie de tipuri noi de mobilă, de calitate superioară. Pentru satisfacerea cerin­ţelor sporite ale cumpărătorilor, în­tre anii 1950—1962, producţia de mo­bilă a crescut de 20,3 gri ! Aşa­dar, după admirarea imensei flori aurii ce-și resfiră petalele în apa bazinului din mijlocul pavilionu­lui, prima vizită este făcută în apar­tamentele sugerate, orinduite circular în pavilion. Din cele 70 de­­ tipuri de mobilă expuse, unele sortimente noi trezesc un viu interes. Iată, bunăoară, dormitorul „Sarina", alcătuit din două divane şi două şifoniere, care pot fi aşezate atît alăturat, cit şi, separat, în raport cu configuraţia camerei Sufrageria „Ileana“, biblioteca „Fan­tezia'', noile tipuri de bucătării cu scaunele tapiţate cu material plastic, cuierele de perete, atrag privirile vizitatorilor. Scările largi duc la nivelele circu­lare superioare, unde sunt alte şi alte exponate: 1.300 produse alimentare, 3.000 modele noi de textile, peste 2.200 modele de tricotaje, 1.500 mo­dele de Încălţăminte, peste 3.000 pro­duse din sectorul metalo-chimic. Vi­zitatorii cercetează totul cu atenţie, cu curiozitate. Ei cer lămuriri şi asu­pra noilor produse conservate prin frig, asupra noii ţigarete „Mără­­şeşti" cu filtru ca şi asupra diverse­lor articole de uz casnic, a noilor modele de ţesături, confecţii, încălţă­minte. Cei 166 de ghizi din pavilion — Unii dintre ei avînd experienţă acumulată şi la pavilioanele ante­rioare — le răspund cu ar fi abilitate. — încălzitorul de apă Md. 300­ 1 — explică îndrumătoarea Elena Olteanu unui grup de vizitatori — poate furniza apă caldă pentru baie, pentru bucătărie şi pentru spălătorie. El are un randament tehnic superior, fiind de dimensiuni reduse, încăl­zind apa instantaneu şi putind deservi mai multe puncte de consum. Un alt ghid dă lămuriri asupra cor­purilor de iluminat (tuburi fluores­cente), care se vor­ vinde şi în co­n­merţ pentru uz casnic. Cîţiva tineri iubitori de muzică primesc explicaţii de la îndrumătoarea Ludmila Greţu asupra noilor instrumente mu­zicale. Nu lipsesc nici copiii, care fac mare haz în jurul unui urs mare de pistă, care — cu ochelari negri pe nas — împleteşte de zor cu andrele. Elicopterul cu radar, aerodinamul, piticul colorat şi multe alte jucării, ca şi bogăţia de sortimente de cio­colată şi bomboane incintă pe cei mici. 40 de caiete de observaţii şi su­gestii stau la dispoziţia vizitatorilor ; în unele din ele apar şi primele im­presii. Un grup de tineri studenţi exclamă : „Suntem­ entuziasmaţi de progresele realizate de Industria bu­nurilor de consum". Mai mulţi vi­zitatori scriu : „Aşteptăm ca produ­sele expuse să apară în magazine“. Nina G. afirmă : „Mi-au plăcut noile modele de încălţăminte, inclusiv pan­tofii de casă din material plastic, co­mozi şi ieftini. Alţi vizitatori solicită unele din cele 25 de chestionare ce le stau la dispoziţie, venind astfel — prin completările făcute — în spri­jinul contractării mărfurilor pe anul 1963. S-a terminat vizita în pavilion ? Nu încă, intrucit creatorii modelelor de noi confecţii ţin să ofere celor pre­zenţi o scurtă „paradă a modei". Seara, luminile înconjoară înalta boltă a expoziţiei cu o diademă stră­lucitoare. De pe porţile pavilionului se scurg vizitatorii, ducînd cu ei im­presii plăcute. Sînt vizitatorii din prima zi... MIRCEA SCRIPCA Gospodărirea fondurilor întreprinderilor (Urmare din pag. 1-a) lizată necesitatea unor restructurări ale planurilor de producţie, care duc în multe cazuri la lipsă de co­relare între planul de producţie şi planul de aprovizionare. Rezultatul — întreprinderile continuă să pri­mească, pe baza vechiului plan de aprovizionare, materii prime şi ma­teriale de care nu mai au nevoie. De exemplu, Fabrica de piele şi în­călţăminte Rîmnicu-Vîlcea aparţi­­nînd Ministerului Industriei Uşoare, căreia numai în primul semestru al anului i s-a restructurat de 8 ori planul de producţie, şi-a creat ca urmare noi stocuri supranormative in valoare de 1.511.000 lei. Desigur, modificări ale planurilor de produc­ţie sunt necesare. Dar acestea trebuie efectuate în condiţii care să permită luarea din timp a măsu­rilor pentru evitarea creării de stocuri de materiale care nu mai co­respund noului plan de producţie. In alte cazuri, asemenea rezulta­te nefavorabile s-au datorat întoc­mirii defectuoase a necesarului de materiale, neasigurării desfacerii în­tregii producţii marfă, lansării în fabricaţie a unor produse pentru care nu existau încă preţuri de vân­­zare aprobate etc. Să amintim aici şi alte practici care duc la imobi­lizări de stocuri, ca de pildă, orga­nizarea defectuoasă a cooperării şi nerespectarea obligaţiilor contrac­tuale între întreprinderi. Nelivrarea la timp a unor subansamble şi pie­se, provoacă greutăţi în fabricarea altor produse, stocarea acestora in­tr-o formă nefinisată şi implicit În­treruperea, pentru un timp, a cir­cuitului mijloacelor circulante. O astfel de situaţie duce totodată la o suprasolicitare, de credite din partea întreprinderii, ceea ce frî­­nează reducerea planificată a preţu­lui de cost. Alteori, deşi, după cum se ştie, în economia socialistă desfacerea pro­ducţiei este pe deplin asigurată, ca­litatea necorespunzătoare a unor produse finite sau repartiţii nepo­trivite, provoacă imobilizări vre­melnice ale produselor, în urma re­fuzului îndreptăţit al beneficiarilor de a le primi. Uzinele textile „30 Decembrie"-Arad aveau în stoc la sfîrşitul anului 1961 o cantitate de 285.000 m.l. de ţesături reimprimate, provenite din defecte de fabricaţie. La aceeaşi dată I.C.I.L.­Tg. Mureș avea în stoc produse necorespunză­toare calitativ în valoare, de peste 4 milioane lei. Imobilizările de produ­se finite apar în unele cazuri, atunci cînd întreprinderile fabrică sorti­mente fără a avea asigurată des­facerea acestora prin contracte și comenzi ferme. Astfel, întreprin­derea „N. Bălcescu“, din Capi­tală, a fabricat în anul trecut o cantitate de 23.000 de perechi de pantofi bărbăteşti cu talpă de cau­ciuc vulcanizat şi fete , „hunting“ fără să aibă asigurate repartiţiile şi contractele necesare, rămînînd pînă la sfîrşitul anului cu un stoc impor­tant de produse nedesfăcute. Pentru folosirea economicoasă a fondurilor circulante şi de circula­ţie are mare însemnătate normarea lor. Stabilirea unui normativ just al mijloacelor circulante acţionează ca un stimulent activ in lupta pentru accelerarea procesului de producţie şi reducerea consumurilor. Mai exis­tă însă unele întreprinderi care nu dau toată atenţia planificării mij­loacelor circulante şi nu o funda­mentează pe calcule serioase. Astfel, o serie de întreprinderi, neanalizînd procesul de aprovizionare, raportea­ză an de an în normativ defecţiuni­le perioadelor anterioare, ca şi cum acestea ar trebui să se repete în mod inevitabil. Altele stabilesc cu multă aproximaţie şi chiar eronat durata ciclului de fabricaţie, ceea ce pro­voacă normative exagerate în spe­cial la producţia neterminată. Stabi­lirea unor normative prea largi duce la imobilizarea fondurilor, la nefolosirea lor. Este cazul întreprin­derilor de industrie locală din re­giunea Crişana, din oraşul Con­stanţa etc. Asemenea practici sunt incompatibile cu metoda de gospo­dărire socialistă şi ele trebuie înlă­turate. îndeplinirea cu succes a importan­telor sarcini care stau In faţa între­prinderilor pînă Ia sfîrşitul acestui an depinde în mare măsură de fo­losirea raţională, eficientă, a fondu­rilor aflate Ia dispoziţia lor. O da­torie de prim ordin a celor care lu­crează In conducerea întreprinderi­lor ca şi a întregului colectiv al a­­cestora este grija pentru integritatea fondurilor, sporirea neîncetată a e­­ficienţei lor. -lillllliltlllliili TEATRE Spărgătorul de nuci, 11 şi Falstaff, 19,30 : Operă şi Balet al R.P.R. ; Piaţa ancorelor, 10 şi Poveste din Ir­kutsk, 19,30: Naţional ,,I. L. Cara­­giale“ (sala Comedia)!;,, Siciliana, 10 şi Fiicele, 19,30 : sala Studio ; Intîl­­nire cu dragostea, 10,30 şi Plutaşul de pe Bistriţa, 19,30: Operetă ; Ca­mera fierbinte, 19,30: „Lucia Sturdza Bulandra“ ; Costache şi viaţa interi­­oară, 19,30 : Studioul „Lucia Sturdza Bulandra“ ; Antoniu şi Cleopatra, 10 şi Ciochnlla, 19,30 : „C. I. Nottara“ (sala Magheru); Scandaloasa legă­tură dintre Dl. Kettle şi D-na Moon,­­10,30 şi Bucătăreasa, 20: Studioul I. Nottara“ ; Oameni şi umbre, 19,30 : Muncitoresc C.F.R. ; Matineu literar, 11 şi Un proces neterminat, 20 : Evreiesc de Stat; Pigulete + 5 fete, 11 şi Oceanul, 20: Tineret şi copii (sala C. Miile); 2 la aritmetică, 10 şi 18 : sala din Dobrogeanu Gherea; Un băieţel, o paiaţă şi o maimuţă şi Rochiţa cu figuri, 11 şi Doi la zero pentru noi, 20: Ţăndărică (sala Or­­feu); Alfabet Împărat, 11: sala Aca­demiei ; Vorba revistei, 20 : „C. Tă­­nase“ (sala Savoy); Muzica bat-o vina, 20 : sala Victoria ; Punct turis­tic — Circul, 16 şi 20: Circul de Stat. Vreau să ştiu tot nr. 22: Timpuri Noi ; Start către necunoscut : Ma­­xim Gorki; Frunze roşii : Cultural ; Drum de încercare : Gh. Doja, Flo­­reasca, G. Coşbuc ; Când vine dra­gostea : Alex.. Popov­,; Zboară cocorii: 8 Martie; Alarmă pe insulă : Griviţa; Copilul şi oraşul : C. David ; Şampa­nie şi melodii : Mioriţa, Libertăţii ; Soare şi umbră : T. Vladimirescu ; Numai o glumă : Munca ; Un pumn de note : Popular ; împotriva zeilor : Arta ; Darclée : Moşilor ; Alexandr Nevski : Conta Simo ; Generaţia sal­vată : 16 Februarie ; Acord final : M. Eminescu ; Vfaţul sudului: I. Pintilie; Soarta unui om : 8 Mai ; La noapte va muri oraşul : Volga ; Omul cu două fete : Luceafărul; Fraţii Koma­rov — Vinătoarea de lupi; Olga Ban­­ciu ; Fantomele din Spessart; Dru­mul Serii; 49 de zile în Pacific: 30 Decembrie ; Nopţi albe ; Aurel Vlaicu. •E M E N T 1­3pm scm­i Deschis In flecare zi între orele 10—20 fără întrerupere. Intrarea In pavilion este permisă numai plnă la orele 19,00. Mijloace de transport: tramvaie nr. 3 și 4, autobuze nr. 31, troleibuze nr. 81, 82, 86- Festivalul filmu­lui sovietic : Repu­blică, X Mai ; Lazu­­riile de Tormes : Unirea, G. Baco­­via ; Drumuri des­părţite : Magheru, I. C. Frimu, Alex. Sahia, 23 August ; Cartierul viselor : V. Alecsandri, Flacăra ; Casa de la răscruce : Bucureşti ; Aventurile lui Huckleberry Finn: E. Pavel, înfră­ţirea între popoare, B. Delavrancea , O viaţă : V. Roaită ; Pace noului venit : Lumina ; Dimineaţa mohorîtă: Victoria ; O intimplare extraordinară (ambele­­serii) : Central ; Program pentru plopii (dimineaţa); Şampanie şi melodii (după amiază): 13 Septem­brie , Cheia, Ignorantul învaţă. IUNE mierilor; Viorica 8,50 Gimnastica de înviorare la do­miciliu ; 9,00 Emi­siune Pentru copii şi tineretul şcolar: Telejurnalul , pro­­„Rochiţa cu­ figuri“ — de Filipgiu. Interpretează Tea­trul de păpuşi „Pescăruşul“ din Con­­stanţa ; Demonstraţie de atletism ; Transmisiune de la Stadionul Tinere­tului; Film pentru copii; Fips cel neascultător; 10,30: Emisiunea pentru sate; In jurul orei 15,30 transmisie de la stadionul „23 August“ a întîlnirii de fotbal dintre echipele de tineret ale R.P.R.—R. D. Germane ; 19,00 Jurna­lul televiziunii ; 19,15 Constructorul comunismului în arta plastică sovie­tică ; 19,35 Muzică populară rom­â­nească. Cîntă o formaţie orchestrală condusă de Victor Predescu ; 20,20 Filmul de desene animate „Concer­tul“ o producţie a studiourilor din R. P. Polonă ; 20,30 Transmisie de la sala Palatului R.P.R. a spectacolului „Berlinul salută Bucureștiul". In pauză un film documentar. In în­­cheiere: Ultimele știri și rezultatele sportive. I­n manualele şcolare, ca şi în toate vechile tratate de poeti­că, fabula era trecută la „ge­nul didactic“. Acest „gen“, să, recu­noaştem, nici nu există fiindcă, dacă admitem că întreaga lite­ratură autentică transmite un sens, un mesaj, altfel zicînd o în­văţătură, ea este din principiu, în totalitatea ei încadrabilă in genul didactic, iar dacă prin încadrarea numai a fabulei în acest aşa-zis gen se sugerează că mesajul ei este ele­mentar, îngroşat pînă la... grosolan, atunci îi facem graţioasei fabule o nedreptate ; de altfel, nu ne spune nimic faptul că fabuliştii au fost dintotdeauna, nu forţe elementare dezlănţuite, ci poeţi rafinaţi, plini de vervă şi spirit ? Realitatea este că fabula nu e decit o formă a poe­ziei, ca şi sonetul, rondelul, balada ş.a. iar regulile fixe pe care şi le-a impus îi tentează pe virtuoşii versu­lui care-şi pot astfel dovedi mai bine măestria. Aceste forme fixe pot primi însă orice încărcătură emo­ţională (se ştie că La Fontaine era un liric). Totuşi, o observaţie se im­pune şi anume că de mai bine de un secol, aproape nu se mai scriu fa­bule. Oricît am dori să trecem peste o asemenea realitate, sau să-i găsim o explicaţie lăturalnică, totuşi se impune să ne întrebăm dacă pricina­­nu stă şi în structura însăşi a fa­bulei. După cum se ştie fabula îşi ia per­sonajele din lumea animalelor şi a­­ceasta pentru că animalele sunt nişte... caractere. Altfel spus, fiece erou al fabulei — leul, vulpea, iepu­rele, şoaricele etc. — reprezintă un­­caracter dat, o calitate morală sau un viciu (forţa şi cruzimea, şirete­nia, frica etc.). Procedeul ajută deci la tipizare, poetul nu mai e ţinut să-şi prezinte personajul, să-l ca­racterizeze , cînd apare într-o fabulă vulpea sau măgarul, oricine ştie cu cine are de-a face. Toate acestea sunt cunoscute dar să le punem în legă­tură cu o altă particularitate a fa­bulei şi anume, că ea a înflorit în perioadele clasiciste. De acest fapt se leagă fixitatea caracterelor şi as­pectul „etern uman“ atemporal al criticii sociale, două trăsături dis­tinctive ale clasicismului în general. Tocmai în numele fixismului carac­terologic critica Ov. S. Crohmălni­ceanu fabula lui Breslaşu, „La poarta fabulei“ fiindcă, zicea el, ato­mii apar la început furioşi şi puşi pe distrugere, pentru ca la sfîrşit să fie cuminţi şi dornici de muncă paş­nică. Asta pentru că dintotdeauna fabula s-a refuzat proceselor evolu­tive, modificărilor în conştiinţă. Or, tocmai aici este — credem — pro­blema : dacă fabula vrea să trăiască, să rămînă o specie viabilă a poeziei, ea trebuie să se modifice, adică din etern­a umană să devină concret­­istorică, din fixistă să devină dia­lectică. Autorul „Dialecticii poeziei“ a intuit aceasta şi principalul său merit constă în faptul că a purces la modificarea fabulei, la adaptarea ei la condiţiile şi cerinţele poeziei contemporane. Tocmai de a­­ceea Marcel Breslaşu şi este singurul fabulist, în deplinul sens al termenului, al litera­turii noastre noi. In ce constau aceste modifi­cări înnoitoare? Să le luăm pe rînd. Dintotdeauna fabula a fost socială şi critică. Dar — efect al clasicismului de care vorbeam — ea a flagelat vicii „etern umane“ în situaţii atem­porale. Or, a descrie vicii în gene­ral, ale omului în general, înseamnă oricît, a micşora eficacitatea criticii. Marcel Breslaşu a insistat asupra caracterului social-istoric al întîm­­plării, dînd astfel criticii un aspect mai direct, mai precis, mai acut. Vulpea colonialistă ar dori ca ţările slab dezvoltate (aici găinile), de-abia scăpate de robia imperialistă să se unească într-o comuniune „fără gar­duri“ cu fostele metropole pentru a le putea... înghiţi mai uşor. Dar găi­nile n-au uitat cine e vulpea şi-şi rid de deviza „pieţei comune“ (vul­pile slobode între găinile slobode) şi de orice altă comuniune econo­mică sau politică între ele şi impe­rialişti. Acelaşi caracter concret po­litic îl are şi „La poarta fabulei“ unde se explicitează, cu vervă, po­litica ţărilor noastre de folosire paş­nică a energiei atomice în opoziţie cu dorinţa nesăbuită a cercurilor imperialiste de a dezlănţui războiul atomic. Concluzia c­ă atomii pot fi domesticiţi ca orice forţă a naturii ce poate fi întrebuinţată distructiv sau folosită paşnic, în serviciul pro­gresului şi al umanităţii „Sînt fraţi de-ai voştri, fără număr I cari s-au­ şi prins umăr la umăr I cu noi I la noi I ucenicii... ■— şi-i creştem cum ne creştem pruncii­­ la şcoala dra­gostei şi-a muncii!" Intrebînd de ce e spînzurat, un negru primeşte de la rasistul american acest răspuns lapidar: „Gusturile mele în mate­rie de culori I nu se discută“. Alte fabule păstrează alcătuirea clasică, satirizînd diferite vicii sau CRQ N j C kjfiif’Ttn 'i.o. diformităţi morale : e criticat pisă­logul care fură timpul altuia („Sca­iul“), cel ce nu­ înţelege critica mai pe ocolite şi căruia, deci, trebuie să i se spună direct, fără menajamente („Aluzii“), e ironizată frica („Voini­­cosul“), cruzimea („Hiena“) ; de ase­menea, i se recomandă elefantului să-şi păstreze colţii cut timp trăieşte în junglă, printre tigri şi pantere („Coordonate“). Ar fi cred inutil să mai demonstrăm utilitatea fabulei în acţiunea de educare morală a mase­lor, eficacitatea ei în lupta dintre nou şi vechi ce se dă pe cîmpul con­ştiinţei. în acest sens îi cerem fa­bulei să se modernizeze, adică să se deplaseze de la „etern urban“ la con­­cret­ istoric. Salutînd acţiunea ino­vatoare a lui Breslaşu­­r, acest sens îi reproşăm însă de a nu fi fost tot­deauna consecvent. Ne referim la „Voinicosul“. Acuzat că e laş, iepu­rele răspunde : — „Curaj ? Curaj am eu întotdeauna, / dar uneori... mi-e frică să-l arăt !" Concluzia, e gra­ţioasă dar acuzlndu-l pe iepuraş ca fuge, poetul uită că-i recomandase elefantului să-şi păstreze colţii. Or, nu e fuga singura armă a iepure­lui ? I se recomandă oare iepurelui să-l doboare pe lup sau să-l înfrunte pe vînătorul înarmat cu puşcă ? Cred că morala este confuză din pricina caracterului „etern uman“, abstract al caracterului. Iepurele a judecat singur, izolat, „ca atare“ nu e pus într-o relaţie socială concretă ca celelalte personaje (vulpea în ra­port cu găinile, negrul în faţa ra­siştilor înarmaţi, elefantul în junglă etc.). Caracterul nu e deci examinat aici dialectic, concret-istoric de unde posibilităţile unor diferite in­terpretări. Ceea ce e de reţinut însă, din toate acestea este tocmai faptul că Marcel Bre­slaşu, în producţia sa fabulis­­tică (din care acest volum nu cuprinde decît o mică parte) a subliniat caracterul social­­istoric al­ fabulei, sporindu-i astfel eficacitatea. Acţiunea de modernizare a fabu­lei se opreşte aici. Situaţiile, voca­bularul — sunt impregnate, cum e şi firesc de actualitate. Hiena e „in­tervievată“ de un ziarist, fabula e „un microscop“ în clasica incintă a fabulei apar ca trei crai, atomii de Uraniu, Thoriu şi Actiniu, ni se vor­beşte de tabela lui Mendeleev, de raze Gama etc. Vocabularul e un amestec savuros de termeni popu­lari şi expresii „radicale“. Renghi şi petevenghi stau lingă „scop şi mij­loace“, patetica rimează cu bezme­tica, o găinuşă e „agresivă“, hidro­genul e țîfnos, iar scaiul „nu-i de-o Chioară psiholog“. Alături de sobor, smerit, cutră, clăpîngă, lălîie, praz­nic, babete, tevatură, tărîm, năra­vuri, tignafes etc., etc., se află neo­logisme , posibilităţi egale, timorate, perimate, suveranitate, exclusiv, po­liteţe , cinică, scrupul, notoriu, exce­siv de senzitivă,­ vexaţii, contuzii, impas, simulez, infam etc. O încer­care deci de regenerare pe mai multe căi, a străvechii fabule. Una dintre cerinţele de totdeauna ale fabulei, şi care , rămine mereu actuală, este concentrarea sugestivă, capacitatea de a transmite plastic, memorabil la propriu, anumite idei. In domeniul concentrării, Breslaşu se simte la largul lui. Portretul roe­­morizabil : „Vulpea aproape saşie / de-atîta cuvioşie“ (pag. 13). Bure­tele : „se umple, se umflă, pe neră­suflate / se-mbibă, se-mbibă, şi suge, şi soarbe / că-i o fiinţă adorată , / pe-unde umblu, pe-unde trec, / nu mai este chip să plec !“. Aforismul : „Mîrlănia e un viciu , care n-are loc cu biciu“. Şi: „Cruzimea nu e apa­najul forţei / ci mai degrabă forţa celor laşi..." Exemplele ar putea fi înmulţite : gluma, calamburul, co­micul de situaţie, mînuite cu vervă sînt folosite cu scopul de a atrage atenţia, de a comunica o idee prin­­tr-o formulă care să se ţină minte. Există însă şi derogări de la prin­cipiul concentrării. Astfel, discursul lui Esop e prea lung şi... discursiv „La poarta fabulei“! După ce s-a tras o dată concluzia, „morala“ e re­luată în alte variante, inutile („De unde şapte“). Sigur că, nu trebuie să fim rigizi, digresiunile lui Bre­slaşu îşi au farmecul lor, cele pe care le-am semnalat ni se par insă a fi lipsite tocmai de calităţile ce-i sunt proprii. Poet liric, Marcel Breslaşu a găsit în fabulă un alt mod de expresie care-i valorifică alte valenţe decit lirica propriu zisă. El nu are amă­răciunea altor fabulişti — a lui Gri­­gore Alexandrescu de exemplu — ci mai degrabă uimirea bucuroasă a lui Anton Pann în faţa diversităţii lumii. Dar această bunăvoinţă îi este adesea lovită de ceea ce pierde simţul măsurii, de cruzime şi laşi­tate, de orgoliu şi prostie. Viziunea lui, în fabule, e cea clasică ; pre­ţuieşte adică simţul proporţiilor şi măsura măsurii. Şi dacă ar fi să-i cerem ceva ar fi Să continue cu mai multă asiduitate efortul început mai de mult, de a ne da o fabulă con­temporană, politică, modernă, fiindcă acest util şi plăcut efort este — ca să-l citez pe Marin Sorescu, din „Viaţa Romînească" — o invitaţie la fabulă. PAUL GEORGESCU Marul Breslaşu: ALTE „NIŞTE FABULE“ România liberă LUNI 15 OCTOMBRIE In cadrul Festivalului filmului sovietic, la cinematograful „Republica“ CÎND COPACII ERAU MARI O producţie a studioului „Maxim Gorki“ din Moscova în regia lui L. Kulidjanov Film de înalt nivel artistic care redă forţa educativă a societăţii so­vietice, in stare să transforme pînă și cele mai slabe caractere In rolurile principale : IUI.I NIKULIN, INNA GULAIA, LEONID KURAVLEV Manifestări în ţară Continuîndu-şi călătoria în regiu­nea Bacău, delegaţia Asociaţiei de prietenie sovieto-romînă a vizitat în cursul zilei de sîmbătă fabrica de ţevi din Roman şi cea de postav din Buhuşi, precum şi oraşul Bacău. ★ Cineaştii sovietici care ne vizitea­ză ţara cu prilejul festivalului filmu­lui sovietic, s-au întîlnit sîmbătă di­mineaţa cu artişti şi regizori bucu­­reşteni, unde au fost salutaţi de Niki Atanasiu, artist emerit, prim secretar al Asociaţiei oamenilor de artă din instituţiile teatrale şi muzicale din R. P. Romînă. După-amiază oaspeţii sovietici au făcut o vizită la Comitetul de stat pentru cultură şi artă. Aici au fost primiţi de Virgil Florea, vicepre­şedinte al Comitetului. ★ CRAIOVA (de la corespondentul nostru). — In sala Casei prieteniei romîno-sovietice din Craiova, a avut loc un simpozion despre succesele ştiinţei sovietice in transformarea na­turii. Participanţii la simpozion au vizionat apoi un spectacol prezentat de ceferiştii craioveni. GALAŢI (de la corespondentul nostru). — întreprinderea regională cinematografică de stat Galaţi ■ a organizat la 30 de­­cinematografe să­teşti Festivalul filmului sovietic. In repertoriu sunt cuprinse filmele : „Bătălie în marş", „Pace noului ve­nit“, „Cad frunzele” etc. La celelalte cinematografe săteşti, în această perioadă se organizează „Ziua filmului sovietic". Cu acest prilej se va prezenta, în afara fil­melor în premieră, şi o serie de do­cumentare, printre care : „Aici lu­crează automaţii“, „Din nou spre stele“, „Omul stăpîn al Nordului“ şi altele. ★ TIMIŞOARA (de la corespondentul nostru). — în regiunea Banat s-au inaugurat 28 expoziţii volante cu as­pecte din U.R.S.S. La Arad, bună­oară, s-a organizat expoziţia „In 20 de ani de 6 ori mai mult“, iar la Anina „Palatele culturii şi universi­tăţile populare din U.R.S.S.". Asemenea expoziţii volante s-au inaugurat şi la băile din Buziaş, la fabrica „Electromotor" din Timişoa­ra, la Lugoj şi în alte localități ale regiunii. Azi în Capitală # La Casa prieteniei romino­­sovietice se va desfăşura, la orele 11, o dimineaţă de poezie pentru copii si tineret In cadrul căreia se vor recita versuri ale poeţilor ro­­mâni şi sovietici închinate zboru­rilor cosmonauţilor sovietici. it Pionierii din Capitală se vor întîlni cu scriitorul Octav Pancu­­laşi la Palatul Pionierilor, la ore­le 11. # Incepind de la orele 10 di­mineaţa se vor desfăşura in co­munele Giina şi Tunari serbări ale prieteniei romîno-sovietice. • „Din cele mai frumoase melo­dii de muzică uşoară romînească şi sovietică“ este intitulat concer­tul ce are­­ loc astăzi ora 18, la Casa prieteniei romîno-sovietice. Sub conducerea muzicală a lui Gaston Ursu,­­şi vor da concursul soliştii Dorina Drăghici, Marga­reta Pîslaru, Norocel Dimitriu, Gabriel Gheorghiu, Ilinca Cerba­­cev, Ion Luican şi al­ il. Nae Ro­man şi Ştefan Glodariu vor sus­ţine momentele vesele. Duminică 14 octombrie 1962 ,nr. 5599 CRONICA FILMULUI IN AMPLU ROMAN CINEMATOGRAFIC Romanul cinematografic este un gen cu bogate tradiţii în cinemato­grafia sovietică — la afirmarea lui a contribuit din plin cea mai vîrst­­nică generaţie de­ cineaşti — în rîn­­dul căreia­­un loc de seamă îl ocupă regizorul Serghei Gherasimov, crea­tor al filmelor „Tinara gardă"■ şi al „Pe Donul liniştit". Apărut şi dez­voltat în directă legătură cu ma­rile succese ale prozei sovietice, „Kino-romanul" devine în zilele noa­stre un gen cinematografic auto­­nom, cu o dramaturgie proprie a­­nume concepută pentru ecran. Im­portanţa şi popularitatea lui­ crescîn­­dă rezidă în capacitatea­­specifică genului de a cerceta destinul omu­lui simplu în viitoarea marilor eve­nimente istorice, privite nu ca un fundal ci ca un puternic argument social al formării şi evoluţiei con­ştiinţei sale despre lume şi socie­tate. Valoarea filozofică a unor ast­fel de tablouri epice, impresionante prin:*diversitartea evenimentelor prin care trece eroul, constă în adevărul asupra sensului revoluţionar, irever­sibil al procesului istoric, pe care-l comunică spectatorului. Astfel înţeles, noul film al lui Gherasimov nu poate apărea ca o simplă contrapunere de tipuri. In­existenţa dramatică a ostaşului Ale­xei Pavlov, căzut prizonier la ase­diul Leningradului şi purtat apoi de valurile vieţii, timp de 17 ani pe meleagurile lumii, această despărţire între oameni şi fiare este rodul unei îndelungate şi grele experienţe. Deşi preocupat în aceşti ani de căutări numai de propria lui soartă, Pavlov face treptat constatarea nu doar a prezenţei unor fiare printre oameni, dar şi a cauzelor şi modului în care oamenii devin fiare. Deseori fără voia lui, Pavlov resimte presiunea lumii capitaliste în mijlocul căreia încearcă zadarnic să-şi agonisească un trai cinstit, muncind, intrucit are convingerea că dacă se va reîntoar­ce în patrie va fi privit ca renegat. Şi, cu toate că reuşeşte uneori să aibă asigurat traiul din punct de vedere material, împrejurările îl fac să înţeleagă că nu se poate să-şi menţină situaţia cîştigată fără abdi­cări morale. Or, tocmai aici, în bat­jocorirea omului şi în felul cum ştie el să răspundă lumii pentru care a­­şa ceva reprezintă o obişnuinţă cu­rentă, află Pavlov hotarul dintre oa­meni şi fiare. E adevărat că moti­varea concluziilor la care ajunge e­­roul este uneori prea elaborată, dar ce rezonanţă copleşitoare capătă, în succesiunea atîtor episoade, tema minunată a apărării demnităţii uma­ne ! Linearităţii aparente a com­­flictului — impusă de necesitatea unui liant fundamental pentru o ac­ţiune bogată — îi corespunde am­ploarea reală a desfăşurării epice, problematica vastă, diversitatea ca­racterelor. Prin felul cum integrea­ză şi explică tipologia în epocă, fil­mul „Oameni şi fiare" dobîndeşte o ţinută clasică. Personajele sale nu alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi un public spectator pe scena vieţii, ci, obligate fiind să participe la e­­venimente, să opteze, capătă o di­namică interioară, parcurg un drum la sfîrşitul căruia esenţa lor devină absolut limpede. Aşa se întîmplă cu Kliaciko şi Savateev care desfigu­raţi moral de pofte şi tentaţii, alu­necă treptat în mocirla antisovie­­tismului, devenind din „persoane strămutate“ duşmani înrăiţi ai pro­priei Ich, patrii. Tot astfel chiar şi fratele lui Alexei Pavlov, Petr Iva­­novici care trăieşte cu mentalităţi burgheze în sinul societăţii sovie­tice va sfîrşi prin a-şi dovedi mon­struozitatea şi josnicia morală. Dar faptul că Pavlov supravieţuieşte nu numai fizic ci în primul rînd mo­ral tuturor încercărilor, reuşind să biruie propriile-i îndoieli şi greşeli, demonstrează cu claritate putinţa o­­mului de a-şi hotărî şi conduce sin­gur destinul către fericire dacă cu­noaşte adevărul, chiar atunci cînd mediul şi evenimentele neprevăzute încearcă, să-l tragă la fund. Principala calitate a filmului este, aşadar, logica fermă a caracterelor şi analiza explicită a mediului so­cial care le formează şi le influen­ţează. . Pentru aceasta,­ solida arhi­tectură dramatică s-a sprijinit pe o reconstituire veridică şi detailată a epocii. Cele două lumi sînt ca­racterizate,­­ astfel, elocvent şi prin elemente de peisaj care, în lu­mea capitalistă, contrastează vădit cu viaţa mizeră a oamenilor de rînd. Operatorul Vladimir Rapoport înfă­ţişează totodată, la proporţiile unui veritabil documentar, progresul in­dustrial grandios al Uniunii Sovie­tice în anii postbelici şi edificarea neîntreruptă a oraşelor — confor­tabile şi moderne în acelaşi timp — subliniind, cu ajutorul portretului, unitatea de ritm a dezvoltării uma­nismului sovietic, prin apariţia noi­lor criterii etice comuniste în min­tea şi sufletele oamenilor. In rolurile principale, apăr inter­preţi bine cunoscuţi pentru virtu­ţile lor actoriceşti: Tamara Maka­rova, Nikolai Eremenko, Janna Bo­lotova şi alţii. EUGEN ATANASIU Sfârşit de sezon nautic pe lacul Herăstrău. Foto : MIHAI POPESCU

Next