Romînia Liberă, octombrie 1962 (Anul 20, nr. 5588-5612)
1962-10-14 / nr. 5599
Pag. 2-et La cel de al XV lea Pavilion de mostre PRIMII VIZITĂTORI Orele 10. In Piaţa Scînteii, în faţa noului palat din sticlă şi metal ce găzduieşte în acest an cel de al IV-lea Pavilion de mostre, a apărut un adevărat şuvoi de oameni. Sub lumina soarelui de octombrie, cei dinţii vizitatori păşesc — printr-un număr de 24 de culoare, — pe poarta principală a pavilionului. Celulele fotoelectrice instalate la intrare îşi fac datoria, înregistrînd numeric pe fiecare vizitator. Pe chipul primilor oaspeţi ai pavilionului se citeşte, interesul vădit. Oare ce noutăţi le-au pregătit, în acest an, organizatorii marii expoziţii ? Ce bunuri de consum au fost createde industrie pentru anul 1963 ? Spre care standuri să-şi îndrepte mai întîi paşii ? Sudorului Vasile Ionescu, inginerei proiectante Elena Ilie şi multor altor vizitatori, le vine în ajutor îndrumătorul „nevăzut“ de la staţia de radioamplificare . La parter sunt expuse o serie de tipuri noi de mobilă, de calitate superioară. Pentru satisfacerea cerinţelor sporite ale cumpărătorilor, între anii 1950—1962, producţia de mobilă a crescut de 20,3 gri ! Aşadar, după admirarea imensei flori aurii ce-și resfiră petalele în apa bazinului din mijlocul pavilionului, prima vizită este făcută în apartamentele sugerate, orinduite circular în pavilion. Din cele 70 de tipuri de mobilă expuse, unele sortimente noi trezesc un viu interes. Iată, bunăoară, dormitorul „Sarina", alcătuit din două divane şi două şifoniere, care pot fi aşezate atît alăturat, cit şi, separat, în raport cu configuraţia camerei Sufrageria „Ileana“, biblioteca „Fantezia'', noile tipuri de bucătării cu scaunele tapiţate cu material plastic, cuierele de perete, atrag privirile vizitatorilor. Scările largi duc la nivelele circulare superioare, unde sunt alte şi alte exponate: 1.300 produse alimentare, 3.000 modele noi de textile, peste 2.200 modele de tricotaje, 1.500 modele de Încălţăminte, peste 3.000 produse din sectorul metalo-chimic. Vizitatorii cercetează totul cu atenţie, cu curiozitate. Ei cer lămuriri şi asupra noilor produse conservate prin frig, asupra noii ţigarete „Mărăşeşti" cu filtru ca şi asupra diverselor articole de uz casnic, a noilor modele de ţesături, confecţii, încălţăminte. Cei 166 de ghizi din pavilion — Unii dintre ei avînd experienţă acumulată şi la pavilioanele anterioare — le răspund cu ar fi abilitate. — încălzitorul de apă Md. 300 1 — explică îndrumătoarea Elena Olteanu unui grup de vizitatori — poate furniza apă caldă pentru baie, pentru bucătărie şi pentru spălătorie. El are un randament tehnic superior, fiind de dimensiuni reduse, încălzind apa instantaneu şi putind deservi mai multe puncte de consum. Un alt ghid dă lămuriri asupra corpurilor de iluminat (tuburi fluorescente), care se vor vinde şi în conmerţ pentru uz casnic. Cîţiva tineri iubitori de muzică primesc explicaţii de la îndrumătoarea Ludmila Greţu asupra noilor instrumente muzicale. Nu lipsesc nici copiii, care fac mare haz în jurul unui urs mare de pistă, care — cu ochelari negri pe nas — împleteşte de zor cu andrele. Elicopterul cu radar, aerodinamul, piticul colorat şi multe alte jucării, ca şi bogăţia de sortimente de ciocolată şi bomboane incintă pe cei mici. 40 de caiete de observaţii şi sugestii stau la dispoziţia vizitatorilor ; în unele din ele apar şi primele impresii. Un grup de tineri studenţi exclamă : „Suntem entuziasmaţi de progresele realizate de Industria bunurilor de consum". Mai mulţi vizitatori scriu : „Aşteptăm ca produsele expuse să apară în magazine“. Nina G. afirmă : „Mi-au plăcut noile modele de încălţăminte, inclusiv pantofii de casă din material plastic, comozi şi ieftini. Alţi vizitatori solicită unele din cele 25 de chestionare ce le stau la dispoziţie, venind astfel — prin completările făcute — în sprijinul contractării mărfurilor pe anul 1963. S-a terminat vizita în pavilion ? Nu încă, intrucit creatorii modelelor de noi confecţii ţin să ofere celor prezenţi o scurtă „paradă a modei". Seara, luminile înconjoară înalta boltă a expoziţiei cu o diademă strălucitoare. De pe porţile pavilionului se scurg vizitatorii, ducînd cu ei impresii plăcute. Sînt vizitatorii din prima zi... MIRCEA SCRIPCA Gospodărirea fondurilor întreprinderilor (Urmare din pag. 1-a) lizată necesitatea unor restructurări ale planurilor de producţie, care duc în multe cazuri la lipsă de corelare între planul de producţie şi planul de aprovizionare. Rezultatul — întreprinderile continuă să primească, pe baza vechiului plan de aprovizionare, materii prime şi materiale de care nu mai au nevoie. De exemplu, Fabrica de piele şi încălţăminte Rîmnicu-Vîlcea aparţinînd Ministerului Industriei Uşoare, căreia numai în primul semestru al anului i s-a restructurat de 8 ori planul de producţie, şi-a creat ca urmare noi stocuri supranormative in valoare de 1.511.000 lei. Desigur, modificări ale planurilor de producţie sunt necesare. Dar acestea trebuie efectuate în condiţii care să permită luarea din timp a măsurilor pentru evitarea creării de stocuri de materiale care nu mai corespund noului plan de producţie. In alte cazuri, asemenea rezultate nefavorabile s-au datorat întocmirii defectuoase a necesarului de materiale, neasigurării desfacerii întregii producţii marfă, lansării în fabricaţie a unor produse pentru care nu existau încă preţuri de vânzare aprobate etc. Să amintim aici şi alte practici care duc la imobilizări de stocuri, ca de pildă, organizarea defectuoasă a cooperării şi nerespectarea obligaţiilor contractuale între întreprinderi. Nelivrarea la timp a unor subansamble şi piese, provoacă greutăţi în fabricarea altor produse, stocarea acestora intr-o formă nefinisată şi implicit Întreruperea, pentru un timp, a circuitului mijloacelor circulante. O astfel de situaţie duce totodată la o suprasolicitare, de credite din partea întreprinderii, ceea ce frînează reducerea planificată a preţului de cost. Alteori, deşi, după cum se ştie, în economia socialistă desfacerea producţiei este pe deplin asigurată, calitatea necorespunzătoare a unor produse finite sau repartiţii nepotrivite, provoacă imobilizări vremelnice ale produselor, în urma refuzului îndreptăţit al beneficiarilor de a le primi. Uzinele textile „30 Decembrie"-Arad aveau în stoc la sfîrşitul anului 1961 o cantitate de 285.000 m.l. de ţesături reimprimate, provenite din defecte de fabricaţie. La aceeaşi dată I.C.I.L.Tg. Mureș avea în stoc produse necorespunzătoare calitativ în valoare, de peste 4 milioane lei. Imobilizările de produse finite apar în unele cazuri, atunci cînd întreprinderile fabrică sortimente fără a avea asigurată desfacerea acestora prin contracte și comenzi ferme. Astfel, întreprinderea „N. Bălcescu“, din Capitală, a fabricat în anul trecut o cantitate de 23.000 de perechi de pantofi bărbăteşti cu talpă de cauciuc vulcanizat şi fete , „hunting“ fără să aibă asigurate repartiţiile şi contractele necesare, rămînînd pînă la sfîrşitul anului cu un stoc important de produse nedesfăcute. Pentru folosirea economicoasă a fondurilor circulante şi de circulaţie are mare însemnătate normarea lor. Stabilirea unui normativ just al mijloacelor circulante acţionează ca un stimulent activ in lupta pentru accelerarea procesului de producţie şi reducerea consumurilor. Mai există însă unele întreprinderi care nu dau toată atenţia planificării mijloacelor circulante şi nu o fundamentează pe calcule serioase. Astfel, o serie de întreprinderi, neanalizînd procesul de aprovizionare, raportează an de an în normativ defecţiunile perioadelor anterioare, ca şi cum acestea ar trebui să se repete în mod inevitabil. Altele stabilesc cu multă aproximaţie şi chiar eronat durata ciclului de fabricaţie, ceea ce provoacă normative exagerate în special la producţia neterminată. Stabilirea unor normative prea largi duce la imobilizarea fondurilor, la nefolosirea lor. Este cazul întreprinderilor de industrie locală din regiunea Crişana, din oraşul Constanţa etc. Asemenea practici sunt incompatibile cu metoda de gospodărire socialistă şi ele trebuie înlăturate. îndeplinirea cu succes a importantelor sarcini care stau In faţa întreprinderilor pînă Ia sfîrşitul acestui an depinde în mare măsură de folosirea raţională, eficientă, a fondurilor aflate Ia dispoziţia lor. O datorie de prim ordin a celor care lucrează In conducerea întreprinderilor ca şi a întregului colectiv al acestora este grija pentru integritatea fondurilor, sporirea neîncetată a eficienţei lor. -lillllliltlllliili TEATRE Spărgătorul de nuci, 11 şi Falstaff, 19,30 : Operă şi Balet al R.P.R. ; Piaţa ancorelor, 10 şi Poveste din Irkutsk, 19,30: Naţional ,,I. L. Caragiale“ (sala Comedia)!;,, Siciliana, 10 şi Fiicele, 19,30 : sala Studio ; Intîlnire cu dragostea, 10,30 şi Plutaşul de pe Bistriţa, 19,30: Operetă ; Camera fierbinte, 19,30: „Lucia Sturdza Bulandra“ ; Costache şi viaţa interioară, 19,30 : Studioul „Lucia Sturdza Bulandra“ ; Antoniu şi Cleopatra, 10 şi Ciochnlla, 19,30 : „C. I. Nottara“ (sala Magheru); Scandaloasa legătură dintre Dl. Kettle şi D-na Moon,10,30 şi Bucătăreasa, 20: Studioul I. Nottara“ ; Oameni şi umbre, 19,30 : Muncitoresc C.F.R. ; Matineu literar, 11 şi Un proces neterminat, 20 : Evreiesc de Stat; Pigulete + 5 fete, 11 şi Oceanul, 20: Tineret şi copii (sala C. Miile); 2 la aritmetică, 10 şi 18 : sala din Dobrogeanu Gherea; Un băieţel, o paiaţă şi o maimuţă şi Rochiţa cu figuri, 11 şi Doi la zero pentru noi, 20: Ţăndărică (sala Orfeu); Alfabet Împărat, 11: sala Academiei ; Vorba revistei, 20 : „C. Tănase“ (sala Savoy); Muzica bat-o vina, 20 : sala Victoria ; Punct turistic — Circul, 16 şi 20: Circul de Stat. Vreau să ştiu tot nr. 22: Timpuri Noi ; Start către necunoscut : Maxim Gorki; Frunze roşii : Cultural ; Drum de încercare : Gh. Doja, Floreasca, G. Coşbuc ; Când vine dragostea : Alex.. Popov,; Zboară cocorii: 8 Martie; Alarmă pe insulă : Griviţa; Copilul şi oraşul : C. David ; Şampanie şi melodii : Mioriţa, Libertăţii ; Soare şi umbră : T. Vladimirescu ; Numai o glumă : Munca ; Un pumn de note : Popular ; împotriva zeilor : Arta ; Darclée : Moşilor ; Alexandr Nevski : Conta Simo ; Generaţia salvată : 16 Februarie ; Acord final : M. Eminescu ; Vfaţul sudului: I. Pintilie; Soarta unui om : 8 Mai ; La noapte va muri oraşul : Volga ; Omul cu două fete : Luceafărul; Fraţii Komarov — Vinătoarea de lupi; Olga Banciu ; Fantomele din Spessart; Drumul Serii; 49 de zile în Pacific: 30 Decembrie ; Nopţi albe ; Aurel Vlaicu. •E M E N T 13pm scmi Deschis In flecare zi între orele 10—20 fără întrerupere. Intrarea In pavilion este permisă numai plnă la orele 19,00. Mijloace de transport: tramvaie nr. 3 și 4, autobuze nr. 31, troleibuze nr. 81, 82, 86- Festivalul filmului sovietic : Republică, X Mai ; Lazuriile de Tormes : Unirea, G. Bacovia ; Drumuri despărţite : Magheru, I. C. Frimu, Alex. Sahia, 23 August ; Cartierul viselor : V. Alecsandri, Flacăra ; Casa de la răscruce : Bucureşti ; Aventurile lui Huckleberry Finn: E. Pavel, înfrăţirea între popoare, B. Delavrancea , O viaţă : V. Roaită ; Pace noului venit : Lumina ; Dimineaţa mohorîtă: Victoria ; O intimplare extraordinară (ambeleserii) : Central ; Program pentru plopii (dimineaţa); Şampanie şi melodii (după amiază): 13 Septembrie , Cheia, Ignorantul învaţă. IUNE mierilor; Viorica 8,50 Gimnastica de înviorare la domiciliu ; 9,00 Emisiune Pentru copii şi tineretul şcolar: Telejurnalul , pro„Rochiţa cu figuri“ — de Filipgiu. Interpretează Teatrul de păpuşi „Pescăruşul“ din Constanţa ; Demonstraţie de atletism ; Transmisiune de la Stadionul Tineretului; Film pentru copii; Fips cel neascultător; 10,30: Emisiunea pentru sate; In jurul orei 15,30 transmisie de la stadionul „23 August“ a întîlnirii de fotbal dintre echipele de tineret ale R.P.R.—R. D. Germane ; 19,00 Jurnalul televiziunii ; 19,15 Constructorul comunismului în arta plastică sovietică ; 19,35 Muzică populară românească. Cîntă o formaţie orchestrală condusă de Victor Predescu ; 20,20 Filmul de desene animate „Concertul“ o producţie a studiourilor din R. P. Polonă ; 20,30 Transmisie de la sala Palatului R.P.R. a spectacolului „Berlinul salută Bucureștiul". In pauză un film documentar. In încheiere: Ultimele știri și rezultatele sportive. In manualele şcolare, ca şi în toate vechile tratate de poetică, fabula era trecută la „genul didactic“. Acest „gen“, să, recunoaştem, nici nu există fiindcă, dacă admitem că întreaga literatură autentică transmite un sens, un mesaj, altfel zicînd o învăţătură, ea este din principiu, în totalitatea ei încadrabilă in genul didactic, iar dacă prin încadrarea numai a fabulei în acest aşa-zis gen se sugerează că mesajul ei este elementar, îngroşat pînă la... grosolan, atunci îi facem graţioasei fabule o nedreptate ; de altfel, nu ne spune nimic faptul că fabuliştii au fost dintotdeauna, nu forţe elementare dezlănţuite, ci poeţi rafinaţi, plini de vervă şi spirit ? Realitatea este că fabula nu e decit o formă a poeziei, ca şi sonetul, rondelul, balada ş.a. iar regulile fixe pe care şi le-a impus îi tentează pe virtuoşii versului care-şi pot astfel dovedi mai bine măestria. Aceste forme fixe pot primi însă orice încărcătură emoţională (se ştie că La Fontaine era un liric). Totuşi, o observaţie se impune şi anume că de mai bine de un secol, aproape nu se mai scriu fabule. Oricît am dori să trecem peste o asemenea realitate, sau să-i găsim o explicaţie lăturalnică, totuşi se impune să ne întrebăm dacă pricinanu stă şi în structura însăşi a fabulei. După cum se ştie fabula îşi ia personajele din lumea animalelor şi aceasta pentru că animalele sunt nişte... caractere. Altfel spus, fiece erou al fabulei — leul, vulpea, iepurele, şoaricele etc. — reprezintă uncaracter dat, o calitate morală sau un viciu (forţa şi cruzimea, şiretenia, frica etc.). Procedeul ajută deci la tipizare, poetul nu mai e ţinut să-şi prezinte personajul, să-l caracterizeze , cînd apare într-o fabulă vulpea sau măgarul, oricine ştie cu cine are de-a face. Toate acestea sunt cunoscute dar să le punem în legătură cu o altă particularitate a fabulei şi anume, că ea a înflorit în perioadele clasiciste. De acest fapt se leagă fixitatea caracterelor şi aspectul „etern uman“ atemporal al criticii sociale, două trăsături distinctive ale clasicismului în general. Tocmai în numele fixismului caracterologic critica Ov. S. Crohmălniceanu fabula lui Breslaşu, „La poarta fabulei“ fiindcă, zicea el, atomii apar la început furioşi şi puşi pe distrugere, pentru ca la sfîrşit să fie cuminţi şi dornici de muncă paşnică. Asta pentru că dintotdeauna fabula s-a refuzat proceselor evolutive, modificărilor în conştiinţă. Or, tocmai aici este — credem — problema : dacă fabula vrea să trăiască, să rămînă o specie viabilă a poeziei, ea trebuie să se modifice, adică din eterna umană să devină concretistorică, din fixistă să devină dialectică. Autorul „Dialecticii poeziei“ a intuit aceasta şi principalul său merit constă în faptul că a purces la modificarea fabulei, la adaptarea ei la condiţiile şi cerinţele poeziei contemporane. Tocmai de aceea Marcel Breslaşu şi este singurul fabulist, în deplinul sens al termenului, al literaturii noastre noi. In ce constau aceste modificări înnoitoare? Să le luăm pe rînd. Dintotdeauna fabula a fost socială şi critică. Dar — efect al clasicismului de care vorbeam — ea a flagelat vicii „etern umane“ în situaţii atemporale. Or, a descrie vicii în general, ale omului în general, înseamnă oricît, a micşora eficacitatea criticii. Marcel Breslaşu a insistat asupra caracterului social-istoric al întîmplării, dînd astfel criticii un aspect mai direct, mai precis, mai acut. Vulpea colonialistă ar dori ca ţările slab dezvoltate (aici găinile), de-abia scăpate de robia imperialistă să se unească într-o comuniune „fără garduri“ cu fostele metropole pentru a le putea... înghiţi mai uşor. Dar găinile n-au uitat cine e vulpea şi-şi rid de deviza „pieţei comune“ (vulpile slobode între găinile slobode) şi de orice altă comuniune economică sau politică între ele şi imperialişti. Acelaşi caracter concret politic îl are şi „La poarta fabulei“ unde se explicitează, cu vervă, politica ţărilor noastre de folosire paşnică a energiei atomice în opoziţie cu dorinţa nesăbuită a cercurilor imperialiste de a dezlănţui războiul atomic. Concluzia că atomii pot fi domesticiţi ca orice forţă a naturii ce poate fi întrebuinţată distructiv sau folosită paşnic, în serviciul progresului şi al umanităţii „Sînt fraţi de-ai voştri, fără număr I cari s-au şi prins umăr la umăr I cu noi I la noi I ucenicii... ■— şi-i creştem cum ne creştem pruncii la şcoala dragostei şi-a muncii!" Intrebînd de ce e spînzurat, un negru primeşte de la rasistul american acest răspuns lapidar: „Gusturile mele în materie de culori I nu se discută“. Alte fabule păstrează alcătuirea clasică, satirizînd diferite vicii sau CRQ N j C kjfiif’Ttn 'i.o. diformităţi morale : e criticat pisălogul care fură timpul altuia („Scaiul“), cel ce nu înţelege critica mai pe ocolite şi căruia, deci, trebuie să i se spună direct, fără menajamente („Aluzii“), e ironizată frica („Voinicosul“), cruzimea („Hiena“) ; de asemenea, i se recomandă elefantului să-şi păstreze colţii cut timp trăieşte în junglă, printre tigri şi pantere („Coordonate“). Ar fi cred inutil să mai demonstrăm utilitatea fabulei în acţiunea de educare morală a maselor, eficacitatea ei în lupta dintre nou şi vechi ce se dă pe cîmpul conştiinţei. în acest sens îi cerem fabulei să se modernizeze, adică să se deplaseze de la „etern urban“ la concret istoric. Salutînd acţiunea inovatoare a lui Breslaşur, acest sens îi reproşăm însă de a nu fi fost totdeauna consecvent. Ne referim la „Voinicosul“. Acuzat că e laş, iepurele răspunde : — „Curaj ? Curaj am eu întotdeauna, / dar uneori... mi-e frică să-l arăt !" Concluzia, e graţioasă dar acuzlndu-l pe iepuraş ca fuge, poetul uită că-i recomandase elefantului să-şi păstreze colţii. Or, nu e fuga singura armă a iepurelui ? I se recomandă oare iepurelui să-l doboare pe lup sau să-l înfrunte pe vînătorul înarmat cu puşcă ? Cred că morala este confuză din pricina caracterului „etern uman“, abstract al caracterului. Iepurele a judecat singur, izolat, „ca atare“ nu e pus într-o relaţie socială concretă ca celelalte personaje (vulpea în raport cu găinile, negrul în faţa rasiştilor înarmaţi, elefantul în junglă etc.). Caracterul nu e deci examinat aici dialectic, concret-istoric de unde posibilităţile unor diferite interpretări. Ceea ce e de reţinut însă, din toate acestea este tocmai faptul că Marcel Breslaşu, în producţia sa fabulistică (din care acest volum nu cuprinde decît o mică parte) a subliniat caracterul socialistoric al fabulei, sporindu-i astfel eficacitatea. Acţiunea de modernizare a fabulei se opreşte aici. Situaţiile, vocabularul — sunt impregnate, cum e şi firesc de actualitate. Hiena e „intervievată“ de un ziarist, fabula e „un microscop“ în clasica incintă a fabulei apar ca trei crai, atomii de Uraniu, Thoriu şi Actiniu, ni se vorbeşte de tabela lui Mendeleev, de raze Gama etc. Vocabularul e un amestec savuros de termeni populari şi expresii „radicale“. Renghi şi petevenghi stau lingă „scop şi mijloace“, patetica rimează cu bezmetica, o găinuşă e „agresivă“, hidrogenul e țîfnos, iar scaiul „nu-i de-o Chioară psiholog“. Alături de sobor, smerit, cutră, clăpîngă, lălîie, praznic, babete, tevatură, tărîm, năravuri, tignafes etc., etc., se află neologisme , posibilităţi egale, timorate, perimate, suveranitate, exclusiv, politeţe , cinică, scrupul, notoriu, excesiv de senzitivă, vexaţii, contuzii, impas, simulez, infam etc. O încercare deci de regenerare pe mai multe căi, a străvechii fabule. Una dintre cerinţele de totdeauna ale fabulei, şi care , rămine mereu actuală, este concentrarea sugestivă, capacitatea de a transmite plastic, memorabil la propriu, anumite idei. In domeniul concentrării, Breslaşu se simte la largul lui. Portretul roemorizabil : „Vulpea aproape saşie / de-atîta cuvioşie“ (pag. 13). Buretele : „se umple, se umflă, pe nerăsuflate / se-mbibă, se-mbibă, şi suge, şi soarbe / că-i o fiinţă adorată , / pe-unde umblu, pe-unde trec, / nu mai este chip să plec !“. Aforismul : „Mîrlănia e un viciu , care n-are loc cu biciu“. Şi: „Cruzimea nu e apanajul forţei / ci mai degrabă forţa celor laşi..." Exemplele ar putea fi înmulţite : gluma, calamburul, comicul de situaţie, mînuite cu vervă sînt folosite cu scopul de a atrage atenţia, de a comunica o idee printr-o formulă care să se ţină minte. Există însă şi derogări de la principiul concentrării. Astfel, discursul lui Esop e prea lung şi... discursiv „La poarta fabulei“! După ce s-a tras o dată concluzia, „morala“ e reluată în alte variante, inutile („De unde şapte“). Sigur că, nu trebuie să fim rigizi, digresiunile lui Breslaşu îşi au farmecul lor, cele pe care le-am semnalat ni se par insă a fi lipsite tocmai de calităţile ce-i sunt proprii. Poet liric, Marcel Breslaşu a găsit în fabulă un alt mod de expresie care-i valorifică alte valenţe decit lirica propriu zisă. El nu are amărăciunea altor fabulişti — a lui Grigore Alexandrescu de exemplu — ci mai degrabă uimirea bucuroasă a lui Anton Pann în faţa diversităţii lumii. Dar această bunăvoinţă îi este adesea lovită de ceea ce pierde simţul măsurii, de cruzime şi laşitate, de orgoliu şi prostie. Viziunea lui, în fabule, e cea clasică ; preţuieşte adică simţul proporţiilor şi măsura măsurii. Şi dacă ar fi să-i cerem ceva ar fi Să continue cu mai multă asiduitate efortul început mai de mult, de a ne da o fabulă contemporană, politică, modernă, fiindcă acest util şi plăcut efort este — ca să-l citez pe Marin Sorescu, din „Viaţa Romînească" — o invitaţie la fabulă. PAUL GEORGESCU Marul Breslaşu: ALTE „NIŞTE FABULE“ România liberă LUNI 15 OCTOMBRIE In cadrul Festivalului filmului sovietic, la cinematograful „Republica“ CÎND COPACII ERAU MARI O producţie a studioului „Maxim Gorki“ din Moscova în regia lui L. Kulidjanov Film de înalt nivel artistic care redă forţa educativă a societăţii sovietice, in stare să transforme pînă și cele mai slabe caractere In rolurile principale : IUI.I NIKULIN, INNA GULAIA, LEONID KURAVLEV Manifestări în ţară Continuîndu-şi călătoria în regiunea Bacău, delegaţia Asociaţiei de prietenie sovieto-romînă a vizitat în cursul zilei de sîmbătă fabrica de ţevi din Roman şi cea de postav din Buhuşi, precum şi oraşul Bacău. ★ Cineaştii sovietici care ne vizitează ţara cu prilejul festivalului filmului sovietic, s-au întîlnit sîmbătă dimineaţa cu artişti şi regizori bucureşteni, unde au fost salutaţi de Niki Atanasiu, artist emerit, prim secretar al Asociaţiei oamenilor de artă din instituţiile teatrale şi muzicale din R. P. Romînă. După-amiază oaspeţii sovietici au făcut o vizită la Comitetul de stat pentru cultură şi artă. Aici au fost primiţi de Virgil Florea, vicepreşedinte al Comitetului. ★ CRAIOVA (de la corespondentul nostru). — In sala Casei prieteniei romîno-sovietice din Craiova, a avut loc un simpozion despre succesele ştiinţei sovietice in transformarea naturii. Participanţii la simpozion au vizionat apoi un spectacol prezentat de ceferiştii craioveni. GALAŢI (de la corespondentul nostru). — întreprinderea regională cinematografică de stat Galaţi ■ a organizat la 30 decinematografe săteşti Festivalul filmului sovietic. In repertoriu sunt cuprinse filmele : „Bătălie în marş", „Pace noului venit“, „Cad frunzele” etc. La celelalte cinematografe săteşti, în această perioadă se organizează „Ziua filmului sovietic". Cu acest prilej se va prezenta, în afara filmelor în premieră, şi o serie de documentare, printre care : „Aici lucrează automaţii“, „Din nou spre stele“, „Omul stăpîn al Nordului“ şi altele. ★ TIMIŞOARA (de la corespondentul nostru). — în regiunea Banat s-au inaugurat 28 expoziţii volante cu aspecte din U.R.S.S. La Arad, bunăoară, s-a organizat expoziţia „In 20 de ani de 6 ori mai mult“, iar la Anina „Palatele culturii şi universităţile populare din U.R.S.S.". Asemenea expoziţii volante s-au inaugurat şi la băile din Buziaş, la fabrica „Electromotor" din Timişoara, la Lugoj şi în alte localități ale regiunii. Azi în Capitală # La Casa prieteniei rominosovietice se va desfăşura, la orele 11, o dimineaţă de poezie pentru copii si tineret In cadrul căreia se vor recita versuri ale poeţilor români şi sovietici închinate zborurilor cosmonauţilor sovietici. it Pionierii din Capitală se vor întîlni cu scriitorul Octav Panculaşi la Palatul Pionierilor, la orele 11. # Incepind de la orele 10 dimineaţa se vor desfăşura in comunele Giina şi Tunari serbări ale prieteniei romîno-sovietice. • „Din cele mai frumoase melodii de muzică uşoară romînească şi sovietică“ este intitulat concertul ce are loc astăzi ora 18, la Casa prieteniei romîno-sovietice. Sub conducerea muzicală a lui Gaston Ursu,şi vor da concursul soliştii Dorina Drăghici, Margareta Pîslaru, Norocel Dimitriu, Gabriel Gheorghiu, Ilinca Cerbacev, Ion Luican şi al il. Nae Roman şi Ştefan Glodariu vor susţine momentele vesele. Duminică 14 octombrie 1962 ,nr. 5599 CRONICA FILMULUI IN AMPLU ROMAN CINEMATOGRAFIC Romanul cinematografic este un gen cu bogate tradiţii în cinematografia sovietică — la afirmarea lui a contribuit din plin cea mai vîrstnică generaţie de cineaşti — în rîndul căreiaun loc de seamă îl ocupă regizorul Serghei Gherasimov, creator al filmelor „Tinara gardă"■ şi al „Pe Donul liniştit". Apărut şi dezvoltat în directă legătură cu marile succese ale prozei sovietice, „Kino-romanul" devine în zilele noastre un gen cinematografic autonom, cu o dramaturgie proprie anume concepută pentru ecran. Importanţa şi popularitatea lui crescîndă rezidă în capacitateaspecifică genului de a cerceta destinul omului simplu în viitoarea marilor evenimente istorice, privite nu ca un fundal ci ca un puternic argument social al formării şi evoluţiei conştiinţei sale despre lume şi societate. Valoarea filozofică a unor astfel de tablouri epice, impresionante prin:*diversitartea evenimentelor prin care trece eroul, constă în adevărul asupra sensului revoluţionar, ireversibil al procesului istoric, pe care-l comunică spectatorului. Astfel înţeles, noul film al lui Gherasimov nu poate apărea ca o simplă contrapunere de tipuri. Inexistenţa dramatică a ostaşului Alexei Pavlov, căzut prizonier la asediul Leningradului şi purtat apoi de valurile vieţii, timp de 17 ani pe meleagurile lumii, această despărţire între oameni şi fiare este rodul unei îndelungate şi grele experienţe. Deşi preocupat în aceşti ani de căutări numai de propria lui soartă, Pavlov face treptat constatarea nu doar a prezenţei unor fiare printre oameni, dar şi a cauzelor şi modului în care oamenii devin fiare. Deseori fără voia lui, Pavlov resimte presiunea lumii capitaliste în mijlocul căreia încearcă zadarnic să-şi agonisească un trai cinstit, muncind, intrucit are convingerea că dacă se va reîntoarce în patrie va fi privit ca renegat. Şi, cu toate că reuşeşte uneori să aibă asigurat traiul din punct de vedere material, împrejurările îl fac să înţeleagă că nu se poate să-şi menţină situaţia cîştigată fără abdicări morale. Or, tocmai aici, în batjocorirea omului şi în felul cum ştie el să răspundă lumii pentru care aşa ceva reprezintă o obişnuinţă curentă, află Pavlov hotarul dintre oameni şi fiare. E adevărat că motivarea concluziilor la care ajunge eroul este uneori prea elaborată, dar ce rezonanţă copleşitoare capătă, în succesiunea atîtor episoade, tema minunată a apărării demnităţii umane ! Linearităţii aparente a comflictului — impusă de necesitatea unui liant fundamental pentru o acţiune bogată — îi corespunde amploarea reală a desfăşurării epice, problematica vastă, diversitatea caracterelor. Prin felul cum integrează şi explică tipologia în epocă, filmul „Oameni şi fiare" dobîndeşte o ţinută clasică. Personajele sale nu alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi un public spectator pe scena vieţii, ci, obligate fiind să participe la evenimente, să opteze, capătă o dinamică interioară, parcurg un drum la sfîrşitul căruia esenţa lor devină absolut limpede. Aşa se întîmplă cu Kliaciko şi Savateev care desfiguraţi moral de pofte şi tentaţii, alunecă treptat în mocirla antisovietismului, devenind din „persoane strămutate“ duşmani înrăiţi ai propriei Ich, patrii. Tot astfel chiar şi fratele lui Alexei Pavlov, Petr Ivanovici care trăieşte cu mentalităţi burgheze în sinul societăţii sovietice va sfîrşi prin a-şi dovedi monstruozitatea şi josnicia morală. Dar faptul că Pavlov supravieţuieşte nu numai fizic ci în primul rînd moral tuturor încercărilor, reuşind să biruie propriile-i îndoieli şi greşeli, demonstrează cu claritate putinţa omului de a-şi hotărî şi conduce singur destinul către fericire dacă cunoaşte adevărul, chiar atunci cînd mediul şi evenimentele neprevăzute încearcă, să-l tragă la fund. Principala calitate a filmului este, aşadar, logica fermă a caracterelor şi analiza explicită a mediului social care le formează şi le influenţează. . Pentru aceasta, solida arhitectură dramatică s-a sprijinit pe o reconstituire veridică şi detailată a epocii. Cele două lumi sînt caracterizate, astfel, elocvent şi prin elemente de peisaj care, în lumea capitalistă, contrastează vădit cu viaţa mizeră a oamenilor de rînd. Operatorul Vladimir Rapoport înfăţişează totodată, la proporţiile unui veritabil documentar, progresul industrial grandios al Uniunii Sovietice în anii postbelici şi edificarea neîntreruptă a oraşelor — confortabile şi moderne în acelaşi timp — subliniind, cu ajutorul portretului, unitatea de ritm a dezvoltării umanismului sovietic, prin apariţia noilor criterii etice comuniste în mintea şi sufletele oamenilor. In rolurile principale, apăr interpreţi bine cunoscuţi pentru virtuţile lor actoriceşti: Tamara Makarova, Nikolai Eremenko, Janna Bolotova şi alţii. EUGEN ATANASIU Sfârşit de sezon nautic pe lacul Herăstrău. Foto : MIHAI POPESCU