România Liberă, mai 1967 (Anul 25, nr. 7010-7034)
1967-05-03 / nr. 7010
„România liberă” nr. 7010 — 3.7*. 7967 — pag. 90 Ar trebui penel de mare maestru şi geniu componistic să cuprindă imensa revărsare de culoare a sărbătorii de la 1 Mai, tumultul glasurilor însumat în nesfîrşită orafie de sub cupola cerului de peruzea. Ar trebui mîini de zînă să țese uriaşul covor înflorat, freamăt de codri ca să refacă foşnirea de mătase a miilor de steaguri. Rîndurile reportajului ar trebui să înstrune vers eroic şi totodată gingaş, solemn şi optimist, cuvintele să împletească cele mai alese, cele mai profunde, mai emoționante sensuri pentru a transmite cît mai fidel amploarea manifestafiei, registrul complex, înălţător al simțămintelor trăite de sutele de mii de oameni, care împlinind o nesfîrşită coloană, sudată monolit prin gînd şi prin faptă, prin cele mai scumpe năzuinţi şi-au exprimat nețărmurita dragoste faţă de Partidul Comunist Român, faţă de patria iubită, faţă de marile idealuri ale omenirii. în nesfîrşite chipuri, marea manifestaţie, uriaşul fluviu omenesc şi-a rostit gîndurile şi simţămintele. Grupuri de oameni purtau portretele clasicilor marxism-leninismului, stemele Partidului Comunist Român şi Republicii Socialiste România, portretele membrilor Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român, încadrate de rînduri nesfîrşite de steaguri roşii şi tricolore. Pe o mare pancartă se citea urarea : „Trăiască Partidul Comunist Român !" Pe toată lărgimea pieţei se desfăşura imensă lozinca : „Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie. Republica Socialistă România !" și o înflăcărată chemare „Înainte pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român". Sînt purtate, portrete ale lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, fiu credincios al poporului român. Pe mari pancarte se puteau citi cuvinte de salut adresate în această zi a solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, popoarelor frăţeşti din ţările socialiste : „Trăiască şi să se întărească în veci prietenia şi colaborarea frăţească între poporul român şi popoarele ţărilor socialiste „Trăiască unitatea ţărilor socialiste sub steagul marxismleninismului !". Fiecare manifestant din imensa coloană avea cu sine o floare, fiecare colectiv ducea cu mîndrie buchetul succeselor dobîndite în îndeplinirea angajamentelor luate în cinstea marii sărbători. Graficele, adevărate oglinzi, reflectau însuflețitoarea realitate a unui Bucureşti în plin avînt, care realizează o producţie industrială de peste 10 ori mai mare decît aceea din 1938. „Muncind bine zi de zi, patria vom întări", „Noi cu dragoste muncim, planul să-l îndeplinim" erau lozinci pe care miile de demonstranţi le scandau cu însufleţire. Prin munca harnică a clasei muncitoare, a întregului popor, care înfăptuieşte neabătut politica partidului nostru, România prezintă astăzi tabloul unei ţări cu o economie puternică, în plin avînt, şi cu o cultură înfloritoare pusă pe de-a-ntregul în slujba celor ce muncesc. Coloană, nesfîrşită coloană... Reţin atenţia colectivele întreprinderilor construite în ultimii ani : Fabrica de maşini-unelte şi agregate, cea de ţevi sudate, fabricile de armături neferoase, echipamente metalice, radiatoare şi băi din fontă, Complexul pentru industrializarea lemnului de la Pipera, Uzina metalurgică, fabrica de încălţăminte „Pionierul" — care au ridicat continuu potenţialul industrial al Bucureştiului. În rîndurile demonstranţilor se aflau reprezentanţi ai inte- lectualităţii, oameni de ştiinţă şi cultură, artişti. Ei şi-au exprimat dragostea şi ataşamentul faţă de partidul clasei muncitoare, care a deschis largi orizonturi ştiinţei şi artei româneşti, îşi afirmau hotărirea de a contribui şi mai activ la înflorirea României socialiste, la ridicarea prestigiului ei ştiinţific şi cultural. Politica activă de pace pe care România socialistă o desfăşoară pe plan internaţional a găsit un larg ecou în rîndurile maselor de manifestanţi. Oamenii muncii aprobă pe deplin acţiunile întreprinse de partidul şi guvernul nostru, în spiritul Declaraţiei de la Bucureşti din 1966, pentru asigurarea securităţii europene, pentru promovarea relaţiilor de colaborare cu toate ţările lumii, fără deosebire de sistemul lor social-politic, în spiritul respectării principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile altor ţări şi al avantajului reciproc. Prin numeroase lozinci, demonstranţii au adresat un cald salut frăţesc poporului vietnamez, care luptă cu eroism îmotriva agresorilor, pentru liertate, independenţă şi suveranitatea patriei sale. In numeroase rînduri, demonstranţii adresau saluturi, prieteneşti popoarelor care luptă pentru independenţă şi suveranitate, pentru libertate şi apărarea fiinţei lor naţionale ; ei au exprimat sentimentele întregului nostru popor de solidaritate internaţionaliştii cu partidele comuniste din întreaga lume care desfăşoară o luptă eroică pentru mobilizarea maselor la apărarea intereselor lor vitale. Cu deosebită vigoare şi-au manifestat demonstranţii simpatia şi solidaritatea cu lupta poporului grec împotriva reacţiunii, cerînd să înceteze represiunea şi acţiunile teroriste, să fie restabilită legalitatea, să fie puşi în libertate patrioţii şi democraţii a căror viaţă se află în primejdie. Multicolora podoabă a florilor, demonstraţiile însufleţite ale tinerilor, a generaţiei de mîine, măestria sportivilor a dăruit manifestaţiei o exuberantă haină sărbătorească, o notă de mare prospeţime, de tinereţe, de viguros optimism. Ascultînd înflăcăratele chemări, privind feţele miilor şi miilor de oameni simţeai că toţi sînt pătrunşi de aceeaşi nemărginită încredere în destinele patriei noastre dragi, căreia îi făuresc un viitor măreţ, ridicînd-o mereu mai sus pe culmile progresului şi civilizaţiei socialiste. , Contopiţi în coloane nesfîrşite, redactorii şi fotoreporterii noştri au ascultat glasul manifestanţilor. Au înregistrat sute şi sute de declaraţii, au făcut sute şi sute de poze. Din ele am ales doar un mănunchi, buchet din florile gîndurior, din florile simţămintelor deschise ca o primăvăratică biruinţă în tumultul manifestaţiei de la 1 Mai. Să ascultăm prin aceste glasuri glasul imensei coloane, al coloanei nesfîrşite, (pe care o înfăţişează fotografia din pagina alăturată) simbol al muncii creatoare, al hotărîrii întregului popor de-a munci neabătut pentru traducerea în viaţă a măreţului program de înflorire a României socialiste elaborat de Congresul al IX- lea al Partidului Comunist Român. 4 Au cuvintul demonstranţii: Am răspuns ca un singur om im ■■uiumul ii~r mi mim ----- -i i r mir "~r~i—rm rm—irm chemării partidului mmmmmmmmmmmmammmmmammmmmmmmmmmmmKKrnammmmmmmnmmmmmMBmaamm Sub cerul de primăvară, în unduirea steagurilor fluturînd în vînt, oamenii muncii se îndreaptă spre Piaţa Aviatorilor, întâlnim în drumul nostru o cunoştinţă. Pe DUMITRU STAN, deputat în Marea Adunare Naţională — strungar la Uzinele „Griviţa Roşie“ care ne spune : — Cu ce se deosebeşte pentru noi, ziua de 1 Mai 1967, faţă de aceeaşi sărbătoare din anii trecuţi ? Fiecare dintre noi este astăzi altul. Cu alte cuvinte, gradul de conştiinţă al tuturor a crescut foarte mult şi probă sunt faptele. Am înţeles ce anume cere partidul din partea noastră şi, în jurul comuniştilor, au făcut roată toţi ceilalţi muncitori, pentru a putea realiza măreţele sarcini pe care le prevede planul cincinal. Bunăoară, în secţia mecanică utilaj chimic unde lucrez eu, colectivul nostru s-a angajat să economisească în 1967, 20 tone de metal. Angajamentul a fost cu mult depăşit: pînă la 1 Mai am făcut o economie de 60 de tone de metal. Continuăm, pe treapta zilei de azi, tradiţia de luptă revoluţionară a Griviţei. In nesfîrşită coloană a manifestanţilor, sînt alături doi colegi : inginerul BOBI SOLONICOV, şeful secţiei locomotive a uzinelor „23 August“ şi sudorul IOSIF FLOREA, unul dintre cei o mie de muncitori ai secţiei. — Cu ce gînduri particip la demonstraţie ? — se întreabă inginerul. Firesc, e o sărbătoare a bucuriei, dar nu pot să nu mă gîndesc că, imediat după trecerea ei, dăm „startul“ la una dintre cele mai noi „probe“ de producţie ale secţiei noastre : construcţia de însufleţiri de perspectivele luminoase ale viitorului, oamenii muncii își exprimă hotârîrea de a îndeplini cu succes mărețul program trasat de Directivele celui de al IX-lea Congres al Partidului. serie a locomotivelor de 350 şi de 700 cai-putere. Vă imaginaţi efortul material şi de gîndire implicat de introducerea în fabricaţie a unui astfel de nou produs. Am parcurs o îndelungată etapă pregătitoare şi am convingerea că bagajul nostru de cunoştinţe este acum complet. — Am dobîndit experienţă în urcuşul acesta continuu către alte şi alte produse noi — completează sudorul. Doar cunoaşteţi biografia uzinei noastre, cîte „noutăţi“ ale industriei constructoare de maşini n-am dat noi ţării de-a lungul anilor! Aşa va fi şi acum : sîntem obişnuiţi să răspundem ca un singur om sarcinilor trasate de partid. O întîlnim acum pe GEORGETA BUJOR de la Filatura de lînă pieptănată. Iată ce ne-a declarat: — Da, sigur, bucuria de azi a întregii fabrici este și a mea. Pe panourile cu care am venit la demonstrație oricine poate citi rezultatele muncii noastre. Şi avem cu ce să ne mîndrim : din firele realizate pînă la 1 Mai, peste plan, se pot confecţiona 2 000 de bucăţi de tricoturi pentru femei şi copii. Ca filatoare fruntaşă, o jachetă sau un, pulover din cele 2 000, mi se datoresc şi mie. Acest 1 Mai mi-a adus, pe deasupra, o altă împlinire: cu cîteva zile înainte, eu şi soţul meu ne-am mutat într-o garsonieră nouă din cartierul Militari. Deocamdată, doar noi, amîndoi... O scurtă declaraţie a strungarului NICOLAE ŢONE, din sectorul de marori al Uzinei de maşini electrice Bucureşti : — Mă bucur azi pentru două lucruri: inovaţia pe care am realizat-o în întîmpinarea lui 1 Mai aduce economii anuale, din care se poate realiza planul secţiei pe o lună. In al doilea rînd, pentru că, nu peste mult timp voi fi tată pentru a treia oară. Intr-un alt rînd îl vedem pe VASILE PETRILA, comandant de detaşament al aviaţiei utilitare : — Poate vă miraţi de ce mă uit mereu înaintea coloanelor ? Băiatul meu este în primele rînduri ale pionierilor. Acum cred că a intrat în Piaţa Aviatorilor. Şi vă închipuiţi cît este de bucuros. Dar şi eu, tatăl — de ce să nu vă mărturisesc ? — sînt la fel. De ce anume ? Deoarece fiecare 1 Mai ne aduce noi victorii, împreună cu detaşamentul meu lucrez pe ogoarele agriculturii, la combaterea dăunătorilor la grîu şi floarea-soarelui. Dacă vă interesează o ştire de ultimă oră , pentru prima dată în ţara noastră, semănăm orezul din avion .., Urcăm producţia pe treptele ştiinţei Mari grafice înfăţişează succesele obţinute de colectivele de muncă în primul an al cincinalului. Despre astfel de realizări ne vorbeşte şi inginerul ALEXANDRU RADULESCU, proiectant la IPROMET . — Ziua de azi ? Capătul unei perioade de muncă încheiată fericit. Atelierul nasPe graficele întrecerii, pe panoul de onoare, doi fruntaşi. Pe graficele bucuriei două chipuri luminoase , lăcătuşul MARIN IONIŢA şi strungarul STELLAN BUNEA, de la uzina de pompe „Bucureşti“ Jru (Rezistenţă II — n. n.) a predat acum două zile un important proiect— conducta magistrală de gaz furnar — pentru Combinatul siderurgic de la Galaţi. In curînd, ,vom începe elaborarea documentaţiei tehnice pentru furnalul II de 1 700 mc, la care se vor refolosi multe proiecte, ceea ce va aduce serioase economii la ore/proiectare. Trece acum carul alegoric al uzinelor „Electronica“. Inginerul MIHAI ALEXE, directorul general al acestor uzine ne furnizează cu amabilitate următoarea explicaţie : — Un televizor poate fi considerat,, la proporţiile cuvenite, un indice de bunăstare ? Noi am socotit că da şi cred că nu am greşit. De aceea, carul nostru alegoric reprezintă de fapt, mai mult decît un simplu produs specific uzinei — televizorul. Pornind de la sporirea substanţială a cererii cumpărătorilor, planul pe 1967 a crescut cu, 20 000 de televizoare şi 30 000 de radio-receptoare. Un ajutor autentic ni l-a oferit organizarea ştiinţifică a producţiei. Intiiele roade sunt cele 1136 de televizoare şi 1743 de radio-receptoare pe care le raportăm, în plus, faţă de prevederile planului. In următoarele luni, producţia uzinei va atinge, aproape, nivelul stabilit pentru anul 1968 — cel de-al treilea an al cincinalului. Vrea să ne spună ceva și SABIN CRISTEA, maistru de schimb la laminorul de 6 toli al uzinei „Republica“. Să-l ascultăm . — Sînt bucuros și e cît ,se poate de firesc : brigada noastră a stabilit în noaptea de 28 spre 29 aprilie un record de producţie: 230 tone ţevi, cu 70 mai mult decît media pe schimb. Şi a fost destul de simplu, deoarece am folosit cu eficienţă timpul de lucru. Am asigurat la timp materia primă, laminorul a lucrat continuu cu capacitatea maximă şi oamenii din brigadă, prezenţi şi ei în această piaţă, şi-au dat seama că organizarea raţională a locului de muncă uşurează sarcinile lor de producţie. Ne apropiem de o altă coloană. Aici stăm de vorbă cu VICTOR CROCOŞ, directorul general al întreprinderii de construcţii speciale industriale şi montaj (ICSIM) care ne înfăţişează preocupările acestui colectiv de muncă . „ Principalul obiectiv al colectivului nostru este realizarea integrală a planului de investiţii. In primul trimestru al acestui an am izbutit să realizăm 24 la sută din prevederile pe întregul an. Acest procent se exprimă, printre altele, prin terminarea părţii de construcţie a secţiei de condensatori variabili de la uzinele „Electronica“. O vie activitate se desfăşoară, în prezent, pe şantierul fabricii de automatizare, unde, parţial, am şi dat în funcţiune sectorul de prelucrări mecanice. Această nouă şi modernă fabrică va fi terminată, conform angajamentului, în trimestrul al doilea. Pe deplin hotărîţi să îndeplinim integral sarcinile , trasate constructorilor de conducerea partidului nostru, ne-am angajat, de asemenea, ca la un număr de 33 obiective şi secţiide producţie noi, să scurtăm termenele de dare în funcţiune cu 280 de zile. CONSTANŢA SPIRLEANU, ţesătoare la Ţesătoria de relon Panduri ne dă cîteva amănunte emoţionante : — Am 18 ani şi e primul 1 Mai pe care-l sărbătoresc în această fabrică. Folosirea organizării ştiinţifice a producţiei, a permis întreprinderii noastre realizarea tuturor indicatorilor de plan. Mîndriei de a păşi în mijlocul acestui harnic colectiv îi adaug succesele mele personale : am depăşit planul pe primele patru luni cu 3 la sută, în cadrul secţiei de tineret în care lucrez. Gînduri de viitor ? Să-mi menţin titlul de fruntaşă şi să-mi continui studiile. Ing. JEAN MILOTOIU, directorul întreprinderii de utilaje construcţii-transporturi ne comunică o noutate . — O veste proaspătă de 1 Mai : întreprinderea noastră,care se numără printre constructorii podului de la Dunăre (Giurgeni) raportează că a fost plantată aici prima coloană de mari dimensiuni, printr-o metodă foarte modernă. Acum se lucrează la trei tronsoane de la cea de-a doua coloană... Toate vîrstele ţării trăiesc bucuria muncii şi a primăverii L-am văzut în Piaţa Aviatorilor, sau pe ecranele aparatelor de televiziune. A trecut primul, făcînd cu solemnitate salutul pionieresc. îl cheamă ŞTEFAN BERENGHI, elev în clasa a V-a a şcolii nr. 28. E premiant în fiecare an. Ii solicităm o scurtă declaraţie. — Am fost tare emoţionat. I-am văzut pe conducătorii partidului. Le mulţumim din inimă ! Luăm o scurtă declaraţie la întîmplare, din coloană. — Am sosit în Bucureşti sîmbătă, venind de la Işalniţa, ne spune maistrul , principal DUMITRU MICU, de la serviciul de tehnica tensiunilor înalte. Am terminat acolo încercarea cu tensiune de impuls a staţiilor electrice de 110 şi de 220 de kilovolţi (Caracal, Işalniţa) şi m-am grăbit să nu pierd manifestaţia, la care particip de 22 de ani. Este un nou prilej pentru a exprima dragostea noastră faţă de partid şi guvern, unitatea întregului nostru popor în jurul lor. Să ne reîntoarcem în Piaţa Aviatorilor. Au coborît cu obrajii ca bujorii, de la tribuna centrală pionierii care au oferit conducătorilor partidului şi statului buchete de flori — flori pentru Partidul Comunist, părintele iubit. Vorbim cu doi dintre ei : ŞTEFAN PETRESCU şi IRINA ILOVICI, din clasa a V-a D a şcolii nr. 169. Să-l ascultăm pe Ştefan Petrescu. — Sîntem bucuroşi şi mîndri că am oferit flori conducătorilor iubiţi ai partidului şi ai statului , nostru. Eu împreună cu Irina, i-am dat buchetele de flori secretarului general al Comitetului Central al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ne-a îmbrăţişat. Mulţumim fierbinte din toată inima partidului nostru pentru grija părintească ce ne-o poartă. In coloana manifestanţilor un tînăr filmează : —■ ...Sînteţi de la studioul „Sahia“ ? — Nu, de la Institutul de petrol, gaze şi geologie, facultatea de foraj. Sînt student în anul doi. Aparatul de filmat e al cineclubului, de la noi. Ne însoţeşte în toate ocaziile memorabile pentru viaţa noastră studenţească. Ce-i drept, încă nu au fost ele prea multe — sîntem abia la început, nu? — dar tot au filmat băieţii astă-vară^ cu el la practica de la Mîneciu Ungureni. Se putea să nu-l folosim tocmai de 1 Mai ? Numele „cronicarului“ cu camera: NICOLAE TANASESCU. CEZAR TABARCEA — student la Facultatea de filologie a Universităţii — Bucureşti se alătură şi el discuţiei . — In această zi trăiesc emoţii felurite : ultimul 1 Mai printre Colegii mei, studenţi, cu care am ţinut foarte mult să,, fiu împreună, susţinerea în curînd a lucrării de diplomă privind lingvistica matematică , tot azi, cea de-a 24-a aniversare a soţiei. Să-i dăm cuvintul unei tinere : — Pentru mine a demonstra de 1 -Mar înseamnă a mulţumi într-un fel colectivităţii care mi-a dat posibilitatea să învăţ una dintre cele mai noi profesii muncitoreşti din cîte există la noi : aceea de operator chimist — spune VICTORIA DAN, de la fabrica de mase plastice „Bucureşti“. Cum să vă spun ? Mă aflu în mijlocul uneia dintre realităţile industriale de mare actualitate pentru viaţa ţării — contribui şi eu la valorificarea superioară a bogăţiilor noastre naturale. — Doi ani de-a rîndul am lipsit de 1 Mai din mijlocul tovarăşilor mei de muncă — spune ALEXANDRU MOROŞANU, de la uzinele „Electroaparataj“. Abia m-am întors de la Braşov, unde am urmat cursurile şcolii de maiştri de pe lingă uzinele „Steagul Roşu“. Mă simt îmbogăţit sufleteşte , trimiţîndu^nă ‘'t la şcoală, tovarăşii mi-au făcut tin dar nepreţuit. Pentru că m-au ajutat să dobîndesc acea privire de ansamblu asupra (Continuare in pag. a 3-a) . Steaguri Ion Bănuţă Steaguri roşii, flăcări sfinte, îmi aruncă-n slăvi făptura dâruindu-mi Universul, tot, iubirile şi ura. Ura neagră şi adîncă strâbătindu-mi marea fire ingroplnd In smoală crima, a neamurilor pomenite. Steaguri albe, ca argintul, sufletul să mi-1 înnimbe pacea irâmintârii simte faţa lumii s-o preschimbe. Steaguri roşii, steaguri albe, flăcări, drumuri, zări albastre, drumuri de partid deschise în adîncul Urii noastre.