România Liberă, mai 1967 (Anul 25, nr. 7010-7034)

1967-05-03 / nr. 7010

„România liberă” nr. 7010 — 3.7*. 7967 —­ pag.­­ 9­0 A­r trebui penel de mare maestru şi geniu compo­nistic să cuprindă imensa revărsare de culoare a sărbă­torii de la 1 Mai, tumultul gla­surilor însumat în nesfîrşită o­­rafie de sub cupola cerului de peruzea. Ar trebui mîini de zînă să țese uriaşul covor înflorat, freamăt de codri ca să refacă foşnirea de mătase a miilor de steaguri. Rîndurile reportajului ar trebui să înstrune vers eroic şi totodată gingaş, solemn şi optimist, cuvintele să împle­tească cele mai alese, cele mai profunde, mai emoționante sen­suri pentru a transmite cît mai fidel amploarea manifestafiei, registrul complex, înălţător al simțămintelor trăite de sutele de mii de oameni, care împli­nind o nesfîrşită coloană, suda­tă monolit prin gînd şi prin faptă, prin cele mai scumpe năzuinţi şi-au exprimat nețărmu­­rita dragoste faţă de Partidul Comunist Român, faţă de pa­tria iubită, faţă de marile idea­luri ale omenirii. în nesfîrşite chipuri, marea manifestaţie, uriaşul fluviu ome­nesc şi-a rostit gîndurile şi sim­ţămintele. Grupuri de oameni purtau portretele clasicilor mar­­xism-leninismului, stemele Par­tidului Comunist Român şi Re­publicii Socialiste România, portretele membrilor Comitetu­lui Executiv al Partidului Comu­nist Român, încadrate de­­ rîn­­duri nesfîrşite de steaguri roşii şi tricolore. Pe o mare pancar­tă se citea urarea : „Trăiască Partidul Comunist Român !" Pe toată lărgimea pieţei se desfă­şura imensă lozinca : „Trăias­că și înflorească scumpa noas­tră patrie. Republica Socialistă România !" și o înflăcărată chemare „Înainte pentru înfăp­tuirea hotărîrilor Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român". Sînt purtate, portrete ale lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, fiu credincios al poporu­lui român. Pe mari pancarte se puteau citi cuvinte de salut a­­dresate în această zi a solida­rităţii internaţionale a celor ce muncesc, popoarelor frăţeşti din ţările socialiste : „Trăiască şi să se întărească în veci prie­tenia şi colaborarea frăţească între poporul român şi po­poarele ţărilor socialiste „Trăiască unitatea ţărilor so­cialiste sub steagul marxism­­leninismului !". Fiecare manifestant din imen­sa coloană avea cu sine o floa­re, fiecare colectiv ducea cu mîndrie buchetul succeselor do­bîndite în îndeplinirea angaja­mentelor­ luate în cinstea marii sărbători. Graficele, adevărate oglinzi, reflectau însuflețitoa­­rea realitate a unui Bucureşti în plin avînt, care realizează o producţie industrială de peste 10 ori mai mare decît aceea din 1938. „Muncind bine zi de zi, pa­tria vom întări", „Noi cu dra­goste muncim, planul să-l înde­plinim" erau lozinci pe care miile de demonstranţi le scan­dau cu însufleţire. Prin munca harnică a clasei muncitoare, a întregului popor, care înfăp­tuieşte neabătut politica parti­dului nostru, România prezintă astăzi tabloul unei ţări cu o economie puternică, în plin a­­vînt, şi cu o cultură înfloritoare pusă pe de-a-ntregul în slujba celor ce muncesc. Coloană, nesfîrşită coloană... Reţin atenţia colectivele între­prinderilor construite în ultimii ani : Fabrica de maşini-unelte şi agregate, cea de ţevi sudate, fabricile de armături neferoase, echipamente metalice, radia­toare şi băi din fontă, Comple­xul pentru industrializarea lem­nului de la Pipera, Uzina me­talurgică, fabrica de încălţă­minte „Pionierul" — care au ridicat continuu potenţialul in­dustrial al Bucureştiului. În rîndurile demonstranţilor se aflau reprezentanţi ai inte- lectualităţii, oameni de ştiinţă şi cultură, artişti. Ei şi-au expri­mat dragostea şi ataşamentul faţă de partidul clasei munci­toare, care a deschis largi ori­­zo­nturi ştiinţei şi artei româ­neşti, îşi afirmau hotărirea de a contribui şi mai activ la înflo­rirea României socialiste, la ridicarea­ prestigiului ei ştiinţi­fic şi cultural. Politica activă de pace pe care România socialistă o des­făşoară pe plan internaţional a găsit un larg ecou în rîndu­rile maselor de manifestanţi. Oamenii muncii aprobă pe de­plin acţiunile întreprinse de partidul şi guvernul nostru, în spiritul Declaraţiei de la Bucu­reşti din 1966, pentru asigurarea securităţii europene, pentru promovarea relaţiilor de cola­borare cu toate ţările lumii, fără deosebire de sistemul lor social-politic, în spiritul respec­tării principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, ega­lităţii în drepturi, neamestecu­lui în treburile altor ţări şi al avantajului reciproc. Prin numeroase lozinci, de­monstranţii au adresat un cald salut frăţesc poporului vietna­mez, care luptă cu eroism îm­­otriva agresorilor, pentru li­­ertate, independenţă şi suve­ranitatea patriei sale. In nume­roase rînduri, demonstranţii a­­dresau saluturi, prieteneşti po­poarelor care luptă pentru in­dependenţă şi suveranitate, pentru libertate şi apărarea fiinţei lor naţionale ; ei au ex­primat sentimentele întregului nostru popor de solidaritate in­ternaţionaliştii cu partidele co­muniste din întreaga lume care desfăşoară o luptă eroică pen­tru mobilizarea maselor la apă­rarea intereselor lor­ vitale. Cu deosebită vigoare şi-au mani­festat demonstranţii simpatia şi solidaritatea cu lupta poporu­lui grec împotriva reacţiunii, cerînd să înceteze represiunea şi acţiunile teroriste, să fie res­tabilită legalitatea, să fie puşi în libertate patrioţii şi demo­craţii a căror viaţă se află în primejdie. Multicolora podoabă a flo­rilor, demonstraţiile însufleţite ale tinerilor­, a generaţiei de mîine, măestria sportivilor a dăruit manifestaţiei o exube­rantă haină sărbătorească, o notă de mare prospeţime, de tinereţe, de viguros optimism. Ascultînd înflăcăratele chemări, privind feţele miilor şi miilor de oameni simţeai că toţi sînt pătrunşi de aceeaşi nemărginită încredere în destinele patriei noastre dragi, căreia îi făuresc un viitor măreţ, ridicînd-o me­reu mai sus pe culmile progre­sului şi civilizaţiei socialiste. , Contopiţi în coloane nesfîr­şite, redactorii şi fotoreporterii noştri au ascultat glasul man­­i­­festanţilor. Au înregistrat sute şi sute de declaraţii, au făcut sute şi sute de poze. Din ele am ales doar un mănunchi, bu­chet din florile gîndurior, din florile simţămintelor deschise ca o primăvăratică biruinţă în tumultul manifestaţiei de la 1 Mai. Să ascultăm prin aceste gla­suri glasul imensei coloane, al coloanei nesfîrşite, (pe care o înfăţişează fotografia din pa­gina alăturată) simbol al muncii creatoare, al hotărîrii întregului popor de-a munci neabătut pentru traducerea în viaţă a măreţului program de înflorire a României socialiste elaborat de Congresul al IX- lea al Partidului Comunist Român. 4 Au cuvintul demonstranţii: Am răspuns ca un singur om im­ ■■uiumul ii~r mi mim ----- -i i r mir "~r~i—rm rm—irm chemării partidului mmmmmmmmmmmmammmmmammmmmmmmmmmmmKKrnammmmmmmnmmmmmMBmaamm Sub cerul de primăvară, în unduirea steagurilor fluturînd în vînt, oamenii muncii se îndreaptă spre Piaţa Aviato­rilor, întâlnim în drumul nos­tru o cunoştinţă. Pe DUMI­TRU STAN, deputat în Marea Adunare Naţională — strungar la Uzinele „Griviţa Roşie“ care ne spune : — Cu ce se deosebeşte pen­tru noi, ziua de 1 Mai 1967, faţă de aceeaşi sărbătoare din anii trecuţi ? Fiecare dintre noi este astăzi altul. Cu alte cuvinte, gradul de conştiinţă al tuturor a crescut foarte mult şi probă sunt faptele. Am înţeles ce anume cere parti­dul din partea noastră şi, în jurul comuniştilor, au făcut roată toţi ceilalţi muncitori, pentru a putea realiza măre­ţele sarcini pe care le pre­vede planul cincinal. Bunăoa­ră, în secţia mecanică utilaj chimic unde lucrez eu, colec­tivul nostru s-a angajat să economisească în­ 1967, 20 tone de metal. Angajamentul a fost cu mult depăşit: pînă la 1 Mai am făcut o economie de 60 de tone de metal. Con­tinuăm, pe treapta zilei de azi, tradiţia de luptă revolu­ţionară a Griviţei. In nesfîrşită coloană a ma­nifestanţilor, sînt alături doi colegi : inginerul BOBI SOLO­­NICOV, şeful secţiei locomo­tive a uzinelor „23 August“ şi sudorul IOSIF FLOREA, unul dintre cei o mie de muncitori ai secţiei. — Cu ce gînduri particip la demonstraţie ? — se întreabă inginerul. Firesc, e o sărbă­toare a bucuriei, dar nu pot să nu mă gîndesc că, imediat după trecerea ei, dăm „star­tul­“ la una dintre cele mai noi „probe“ de producţie ale secţiei noastre : construcţia de însufleţiri de perspectivele luminoase ale viitorului, oamenii muncii își exprimă hotârîrea de a îndeplini cu succes mărețul program trasat de Directivele celui de al IX-lea Congres al Partidului. serie a locomotivelor de 350 şi de 700 cai-putere. Vă ima­­ginaţi efortul material şi de gîndire implicat de introduce­rea în fabricaţie a unui astfel de nou produs. Am parcurs o îndelungată etapă pregătitoare şi am convingerea că bagajul nostru de cunoştinţe este acum complet. — Am dobîndit experienţă în urcuşul acesta continuu către alte şi alte produse noi — completează sudorul. Doar cunoaşteţi biografia uzinei noastre,­ cîte „noutăţi“ ale in­dustriei constructoare de ma­şini n-am dat noi ţării de-a lungul anilor! Aşa va fi şi acum : sîntem obişnuiţi să răs­pundem ca un singur om sar­cinilor trasate de partid. O întîlnim acum pe GEOR­­GETA BUJOR de la Filatura de lînă pieptănată. Iată ce ne-a declarat: — Da, sigur, bucuria de azi a întregii fabrici este și a mea. Pe panourile cu care am venit la demonstrație oricine poate citi rezultatele muncii noastre. Şi avem cu ce să ne mîndrim : din firele realizate pînă la 1 Mai, peste plan, se pot confecţiona 2 000 de bu­căţi de tricoturi pentru femei şi copii. Ca filatoare fruntaşă, o jachetă sau un, pulover din cele 2 000, mi se datoresc şi mie. Acest­ 1 Mai mi-a adus, pe deasupra, o altă împlinire: cu cîteva zile înainte, eu şi soţul meu ne-am mutat într-o garsonieră nouă din cartierul Militari. Deocamdată, doar noi, amîndoi... O scurtă declaraţie a strun­garului NICOLAE ŢONE, din sectorul de marori al Uzinei de maşini electrice Bucureşti : — Mă bucur azi pentru două lucruri: inovaţia pe care am realizat-o în întîmpinarea lui 1 Mai aduce economii anuale, din care se poate rea­liza planul secţiei pe o lună. In al doilea rînd, pentru că, nu peste mult­ timp voi fi tată pentru a treia oară. Intr-un alt rînd îl vedem pe VASILE PETRILA, coman­dant de detaşament al avia­ţiei utilitare : — Poate vă miraţi de ce mă uit mereu înaintea coloa­nelor ? Băiatul meu este în primele rînduri ale pionieri­lor. Acum cred că a intrat în Piaţa Aviatorilor. Şi vă în­chipuiţi cît este de bucuros. Dar şi eu, tatăl — de ce să nu vă mărturisesc ? — sînt la fel. De ce anume ? Deoare­ce fiecare 1 Mai ne aduce noi victorii, împreună cu detaşa­mentul meu lucrez pe ogoa­rele­­ agriculturii, la combate­rea dăunătorilor la grîu şi floarea-soarelui. Dacă vă in­teresează o ştire de ultimă oră , pentru prima dată în ţara noastră, semănăm orezul din avion .., Urcăm producţia pe treptele ştiinţei Mari grafice înfăţişează suc­cesele obţinute de colectivele de muncă în primul an al cincinalului. Despre astfel de realizări ne vorbeşte şi ingi­nerul ALEXANDRU RADU­­LESCU, proiectant la IPROMET . — Ziua de azi ? Capătul unei perioade de muncă în­cheiată fericit. Atelierul nas­Pe graficele întrecerii, pe panoul de onoare, doi frun­taşi. Pe graficele bucuriei două­ chipuri luminoase , lăcătuşul MARIN IONIŢA şi strungarul STELLAN BUNEA, de­ la uzina de pompe „Bucureşti“ Jru (Rezistenţă II — n. n.) a predat acum două zile un im­portant proiect­­— conducta magistrală de gaz­ furn­ar — pentru Combinatul siderurgic de la Galaţi. In curînd, ,vom începe elaborarea documen­taţiei tehnice pentru furnalul II de 1 7­00 mc, la care se vor refolosi multe proiecte, ceea ce va aduce serioase economii la ore/proiectare. Trece acum carul alegoric al uzinelor „Electronica“. Ingine­rul MIHAI ALEXE, directorul general al acestor uzine ne furnizează cu amabilitate ur­mătoarea explicaţie :­­ — Un televizor poate fi considerat,, la proporţiile cu­venite, un indice de bunăsta­re ? Noi am socotit că da şi cred că nu am greşit. De aceea, carul nostru alegoric re­prezintă de fapt, mai mult decît un simplu produs spe­cific uzinei — televizorul. Pornind de la sporirea sub­stanţială a cererii cumpărăto­rilor, planul pe 1967 a crescut cu, 20 000 de televizoare şi 30 000 de radio-receptoare. Un ajutor autentic ni l-a oferit organizarea ştiinţifică a pro­ducţiei. Intiiele roade sunt cele 1136 de televizoare şi 1743 de radio-receptoare pe care le raportăm, în plus, faţă de prevederile planului. In următoarele luni, producţia uzinei va atinge, aproape, ni­velul stabilit pentru anul 1968 — cel de-al treilea an al cin­cinalului. Vrea să ne spună ceva și SA­BIN CRISTEA, maistru de schimb la laminorul de 6 toli al uzinei „Republica“. Să-l ascul­tăm . — Sînt bucuros și e cît ,se poate de firesc : brigada noas­tră a stabilit în noaptea de 28 spre 29 aprilie un record de producţie: 230 tone ţevi, cu 70 mai mult decît media pe schimb. Şi a fost destul de simplu, deoarece am folosit cu eficienţă timpul de lucru. Am asigurat la timp materia primă, laminorul a lucrat con­tinuu cu capacitatea maximă şi oamenii din brigadă, pre­zenţi şi ei în această piaţă, şi-au dat seama că organiza­rea raţională a locului de muncă uşurează sarcinile lor de producţie. Ne apropiem de o altă co­loană. Aici stăm de vorbă cu VICTOR CROCOŞ, directo­rul general al întreprinderii de construcţii speciale indu­striale şi montaj (ICSIM) care ne înfăţişează preocupările acestui colectiv de muncă . „ Principalul obiectiv al colectivului nostru este rea­lizarea integrală a planului de investiţii. In primul tri­mestru al acestui an am iz­butit să realizăm 24 la sută din prevederile pe întregul an. Acest procent se exprimă, printre altele, prin terminarea părţii de construcţie a secţiei de condensatori variabili­­ de la uzinele „Electronica“. O vie activitate se desfăşoară, în prezent, pe şantierul fa­bricii de automatizare, unde, parţial, am şi dat în funcţiune sectorul de prelucrări meca­nice. Această nouă şi modernă fabrică va fi terminată, con­form angajamentului, în tri­mestrul al doilea. Pe deplin hotărîţi să înde­plinim integral sarcinile , tra­sate constructorilor de condu­cerea partidului nostru, ne-am angajat, de asemenea, ca la un număr de 33 obiective şi secţii­­de producţie noi, să scurtăm termenele de dare în funcţiune cu 280 de zile. CONSTANŢA SPIRLEANU, ţesătoare la Ţesătoria de re­­lon Panduri ne dă cîteva amă­nunte emoţionante : — Am 18 ani şi e primul 1 Mai pe care-l sărbătoresc în această fabrică. Folosirea organizării ştiinţifice a pro­ducţiei, a permis întreprinde­rii noastre realizarea tuturor indicatorilor de plan. Mîn­­driei de a păşi în mijlocul acestui harnic colectiv îi adaug succesele mele personale : am depăşit planul pe primele patru luni cu 3 la sută, în ca­drul secţiei de tineret în­ care lucrez. Gînduri de viitor ? Să-mi menţin titlul de frun­taşă şi să-mi continui studiile. Ing. JEAN MILOTOIU, di­rectorul întreprinderii de uti­laje construcţii-transporturi ne comunică o noutate . — O veste proaspătă de 1 Mai : întreprinderea noastră,­­care se numără printre con­structorii podului de la Du­năre (Giurgeni) raportează că a fost plantată aici prima co­loană de mari dimensiuni, printr-o metodă foarte moder­nă. Acum se lucrează la trei tronsoane de la cea de-a doua coloană... Toate vîrstele ţării trăiesc bucuria muncii şi a primăverii L-am văzut în Piaţa Avia­torilor, sau pe ecranele apara­telor de televiziune. A trecut primul, făcînd cu solemnitate salutul pionieresc. îl cheamă ŞTEFAN BERENGHI, elev în clasa a V-a a şcolii nr. 28. E premiant în fiecare an. Ii solicităm o scurtă declaraţie. — Am fost tare emoţionat. I-am văzut pe conducătorii partidului. Le mulţumim din inimă ! Luăm o scurtă declaraţie la întîmplare, din coloană. — Am sosit în Bucureşti sîmbătă, venind de la Işalniţa, ne spune maistrul , princi­pal DUMITRU MICU, de la serviciul de tehnica tensiuni­lor înalte. Am terminat acolo încercarea cu tensiune de impuls a staţiilor electrice de 110 şi de 220 de kilovolţi (Ca­racal, Işalniţa) şi m-am grăbit să nu pierd manifestaţia, la care particip de 22 de ani. Este un nou prilej pentru a exprima dragostea noastră faţă de partid şi guvern, uni­tatea întregului­ nostru popor în jurul lor. Să ne reîntoarcem în Piaţa Aviatorilor. Au coborît cu obrajii ca bu­jorii, de la tribuna centrală pionierii care au oferit con­ducătorilor partidului şi sta­tului buchete de flori — flori pentru Partidul Comu­nist, părintele iubit. Vorbim cu doi dintre ei : ŞTEFAN PETRESCU şi IRINA ILO­­VICI, din clasa a V-a D a şcolii nr.­ 169. Să-l ascultăm pe Ştefan Petrescu. — Sîntem bucuroşi şi mîn­­dri că am oferit flori condu­cătorilor iubiţi ai partidului şi ai statului , nostru. Eu îm­preună cu Irina, i-am dat bu­chetele de flori secretarului general al Comitetului Central al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ne-a îm­brăţişat. Mulţumim fierbinte din toată inima partidului nostru pentru grija părintească ce ne-o poartă. In coloana manifestanţilor un tînăr filmează : —■ ...Sînteţi de la studioul „Sahia“ ? — Nu, de la Institutul de petrol, gaze şi geologie, facul­tatea de foraj. Sînt student în anul doi. Aparatul de fil­mat e al cineclubului, de la noi. Ne însoţeşte în toate oca­ziile memorabile pentru viaţa noastră studenţească. Ce-i drept, încă nu au fost ele prea multe — sîntem abia la început, nu? — dar tot au filmat băieţii astă-vară^ cu el la practica de la Mîneciu Un­gureni. Se putea să nu-l fo­losim tocmai de 1 Mai ? Numele „cronicarului“ cu camera: NICOLAE TANA­­SESCU. CEZAR TABARCEA — student la Facultatea de filo­logie a Universităţii — Bucu­reşti se alătură şi el discuţiei . — In această zi trăiesc emoţii felurite : ultimul 1 Mai printre Colegii mei, studenţi, cu care am ţinut foarte mult să,, fiu împreună, susţinerea în curînd a lucrării de diplomă privind lingvistica matema­tică , tot azi, cea de-a 24-a aniversare a soţiei. Să-i dăm cuvintul unei tinere : — Pentru mine a demonstra de 1 -Mar înseamnă a mulţumi într-un fel colectivităţii care mi-a dat posibilitatea să învăţ una dintre cele mai noi pro­fesii muncitoreşti din cîte există la noi : aceea de ope­rator chimist — spune VIC­TORIA DAN, de la fabrica de mase plastice „Bucureşti“. Cum să vă spun ? Mă aflu în mijlocul uneia dintre rea­lităţile industriale de mare actualitate pentru viaţa ţării — contribui şi eu la valorifi­carea superioară a bogăţiilor noastre naturale. — Doi ani de-a rîndul am lipsit de 1 Mai din mijlocul tovarăşilor mei de muncă — spune ALEXANDRU MORO­­ŞANU, de la uzinele „Electro­­aparataj“. Abia m-am întors de la Braşov, unde am urmat cursurile şcolii de maiştri de pe lingă uzinele „Steagul Ro­şu“. Mă simt îmbogăţit su­­fleteşte , trimiţîndu^nă ‘'t la­­ şcoală, tovarăşii mi-au făcut tin dar nepreţuit. Pentru că m-au ajutat să dobîndesc acea privire de ansamblu asupra (Continuare in pag. a 3-a) . Steaguri Ion Bănuţă Steaguri roşii, flăcări sfin­te, îmi aruncă-n slăvi făptura dâruindu-mi Universul, tot, iubirile şi ura. Ura neagră şi adîncă strâbătindu-mi marea fire ingroplnd In smoală crima, a neamurilor pomenite. Steaguri albe, ca argintul, sufletul să mi-1 înnimbe pacea irâmintârii sim­te faţa lumii s-o preschimbe. Steaguri roşii, steaguri albe, flăcări, drumuri, zări albastre, drumuri de partid deschise în adîncul Urii noastre.

Next