România Liberă, ianuarie 1968 (Anul 26, nr. 7220-7241)
1968-01-06 / nr. 7220
„Románia liber㔕 /udienţa basmului este foarte largă (pentru o anume vîrstă) dar, cum probează îi această ecranizare, ea poate fi încă lărgită. Povestitorul şi dramaturgul sovietic Evgheni Şvarţ, ale cărui piese pe motive de basm destinate adulţilor sînt binecunoscute astăzi pe scenele multor teatre din lume, reia pe peliculă o creaţie celebră prin fantezia ei şi prin omenescul profund al ideilor, aparţinînd marelui Hans Christian Andersen. Reluarea nu înseamnă însă reeditare şi, în acest sens, Şvart procedează ca un autentic povestitor : ceea ce vrea să ne spună împrumută ceva din maniera şi personalitatea celui din gura căruia reascultăm basmul. In felul său de a construi situaţiile şi dialogul, devine cît se poate de evidentă strădania de a apropia basmul de spectator şi, în egală măsură, pe spectatorul de astăzi — de basm. Răspundere dificilă, care comportă multiple riscuri acolo unde echilibrul dintre vis şi realitate stricîndu-se ar prăbuşi intriga în convenţionalism şi emoţia în desuetă melodramă. De aceea, sinceritatea intervenţiilor lui Şvart — împlinite cu tact şi umor — adaugă, nu scade aureola basmului. Faptul că, de pildă, un corb doct rosteşte cu morgă intelectuală•cuvîntul cibernetică sau regele lui ţine in frigider perechea de schiuri năzdrăvane, destinde spectatorul — nu-l imunizează la reverie. In aceeaşi direcţie, regizorul Ghenadi Kazanski nu saturează imaginea cu decoruri plăzmuite : peisaje alese cu tîlc aruncă,prin farmecul lor natural, o punte trainică între realitate şi închipuire Astfel călătoria plină de peripeţii a Gherdei către ţara de ger şi omăt a Reginei Zăpezi — care-i îngheţase inima lui Kay — apare cînd ireală cînd aevea, într-o împletire atît de strînsă încît credem, pe drept cuvînt, că am visat cu ochii deschişi. Neîndoielnic, dacă filmul atît de bogat în sugestie feerică (obţinută prin utilizarea virtuoasă a desenului animat şi a unor trucaje clasice) nu ar fi proiectat în acţiune cu atîta insistenţă pe consilierul comercial al regelui (spirit rău, caracterizat direct ca un capitalist hrăpăreţ ! ?) fără a-l realiza dincolo de un tipar iad, adaptarea ar fi avut acea rotunjime perfectă a povestirii care înţie şi se termină cu „A fost dată...“ In distribuţie, un fraged talent care se numeşte Lena Proklova (Gherda) face mai mult decât toţi ceilalţi actori maturi, deşi ei toţi participă cu talent la conturarea unor tipuri de expresie pitoreşti din acea lume populată cu alegorii în care ceea ce nu este bun, devine neapărat rău. Escroc /» UV fara voie Împlinind în acest an patru decenii de viaţă, Robert Hirsch îşi poate socoti realizată ascensiunea pe care dovedise că o merita pe scenă, dar nu numai acolo — ci şi pe ecran. Actorul care s-a relevat publicului obţinînd un premiu de comedie în „Preţioasele ridicole“ face parte astăzi din pleiada viguroasă de comici francezi care triumfă în egală măsură în teatru ca şi în film. Hirsch nu este singur: Bourvil, de Funés sînt în frunte dar numărul lor e, într-adevăr, mare înainte chiar de a ajunge la un tînăr cum este Claude Rich. Dar tocmai fiindcă sînt atîţia, şi greutăţile urcuşului pe care le-a biruit Hirsch devin argumente ale originalităţii jocului său, ale calităţilor ce-i sînt proprii. Nu am fi avut, probabil, ce vorbi despre acest film, daca protagonistul lui n-ar fi fost Robert Hirsch. Bravînd într-un rol ingrat (un naiv pînă la idioţenie, un credul pînă la prostie) Hirsch preface suita peripeţiilor eroului într-un recital comic de autentică valoare expresivă. Cu o energie debordantă, cu o mimică ce-şi trage cîteodată seva de la Chariot, artistul ne antrenează dincolo de nefirescul şi contradictoriul său personaj într-o panoramă a reacţiilor candide care stîrnesc un haz copios şi tonic. Scena în care eroul — mîncînd îî bind la nuntă — imită, simultan cu pofta de mîncare pe care vrea să şi-o astîmpere, ritmul focos al dansurilor spaniole este o magistrală lecţie de mimică. Febra comică a mîinilor, susţinută de schimbarea cadenţată a fizionomiei exercită asupra spectatorului o veritabilă fascinaţie umoristica. Cu atît mai captivantă, cu cît actorul nu ezită să joace direct cu sala, realizîndu-şi momentele-cheie cu privirea aţintită in obiectivul cinematografic. Alături de el, Jean-Pierre Marielle şi Christian Marin se dovedesc a fi la înălţime pe linia aceleeaşi şcoli a comediei franceze de care aminteam, pe cînd Sylva Koscina este aici numai decorativă Filmul cu care Yves Robert apare pentru prima oară pe ecranele noastre (avind imaginea semnată de reputatul Edmond Sechan) este, desigur, de succes dar valoarea sa rămâne totuși cea interpretativă. EUGEN ATANASIU nr. 7220 — 6.1.1968 — pag. a 2-a Expoziţia de grafică: CRONICA PLASTICĂ „Regina zăpezii“„20 DE ANI DE LA INSTAURAREA La Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, s-a deschis, în ultimele zile ale anului trecut, o expoziţie colectivă de grafică, închinată împlinirii a 20 de ani de la instaurarea Republicii. Legate de tema generală a expoziţiei, variate ca motiv de inspiraţie, gravurile, desenele, acuarelele şi guaşeleprezentate, s-ar putea situa în două mari categorii: lucrări noi, datînd din 1967 sau din ultimii ani, şi lucrări vechi, bine cunoscute încă de acum 10—15 sau 20 de ani, ba chiar dintre cele două războaie mondiale. Fireşte că această asamblare derutează la prima vedere. Stăruind însă în descoperirea caracterelor expoziţiei, privitorul regăseşte firul artei de idei, profesate de cei mai mulţiartişti. Printre aceştia se relevă şi Marcela Cordescu, cu două desene în contraste puternice de alb şi negru catifelat : „30 Decembrie 1947“ şi „Regalitate“, în care o regăsim, punîndu-şi fantezia şi calitatea expresiei sale plastice, in slujba unor idei complexe. Profesînd de asemenea o artă interesantă, dominată de pasiunea transmiterii ideilor şi emoţiilor, l-am regăsit şi pe Octav Grigorescu, poate ceva mai înclinat acum spre o construcţie carteziană a formelor — în lucrarea „Mahala în întuneric“ — şi izbutind să transmită un freamăt intens, vital, palpabil parcă. Pe aceeaşi linie, dar de altă structură artistică, se situează şi Done Stan — cu desenul „Amintiri de duminică“ — sau Ioan Untch, care parcurge în ultima vreme o perioadă deosebit de fecundă a creaţiei sale ; cele două xilogravuri ale acestuia, inspirate de şantierul hidrocentralei de la Porţile de Fier, ni s-au părut pline de vervă expresivă, de invenţie şi echilibru grafic. Marele şantier de la Porţile de Fier a inspirat-o, printre alţii, şi pe Hortensia Masichievici ; gravura sa realizează o materie deosebit de preţioasă şi plină de valori profunde, mai severă şi mai variată pe suprafaţă tot o dată, prin combinarea acvafortei cu acvatrnta. Dintre graficienii ce cultivă alb-negrul, ne-au plăcut din nou : Gh. Ivancenco, mai ales cu desenele in tus, ca, de pildă, „Electrificarea", o ţesătură raţională, logică, de linii dinamice, transfigurînd realitatea printr-un ritm inteligent plastic ; Anton Perrusi, cu un desen savant stilizat şi ritmat, deşi tinde spre un gen naiv şi popular, în pete dinamice de tuş ; Iulian Olariu, cu ipsogravurile sale simbolice „Republica“ şi „Tinereţea Republicii“, în care însă structura plastică a fondului, întruchipează ideea mai izbutit decit figurile cen-, Vasile Pauledivan, Angela Irale , precum lovicz, Mala Balogh şi alţii. Culoarea este de asemenea valoros reprezentată în expoziţie, pe o gamă largă, mergînd de la folosirea ei doar ca element de valoare şi pînă la policromie ca funcţie esenţială. Aşa sînt xilogravurile lui Vasile Dobrian — „Renaştere“, „Complex industrial“ sau „Complex chimic“ — imagini compuse din suprafeţe reduse la o expresie purificată geometric, izbutind printr-o bogată dar concentrată picturalitate, să echivaleze artistic spaţiul şi volumetria marilor şi complexelor instalaţii industriale ; lucrările lui Corneliu Petrescu, pline de o spirituală policromie şi un ritm alert, ca de mozaic ; „Sărbătoarea“, de Emilia Boboia, lucrare în tempera ce respiră optimism şi vioiciune, cuceritoare pildă de Inspiraţie folclorică, creatoare , gravurile Evei Cerbu, imagini care sugerează şantierul naval de la Galaţi, atît prin eleganţa şi discreţia coloristică, cît şi prin ritmul expresiv, dansant parcă, al liniilor , sau acuarelele Iuliei Hălăucescu, admirabilul portret de „Cazangiu“, în guaşe, semnat de Ion Pacea, gravurile lui Fred Micoş, cele ale Lidiei Mihăescu, ale lui Imre Drocsay, ale Clarettei Wachtel, ale Măriei Georgescu Popa, ş. a. m. d. In expoziţie se mai află două mari şi admirabile desene ale regretatei Florica Cordescu — datind din 1964 — variante pe tema primăverii — grafii de o graţie inefabilă şi, toto dată, de o clasică puritate, care ne vor emoţiona întotdeauna , precum şi două litografii de mari dimensiuni semnate de curînd dispărutul Ştefan Szony : „Lumină peste uzină“ şi „Turnătorie“, cache de atmosferă monumentală, unde forţa marelui desenator care a fost Szony, sugerează vibrant mătreţia „catedralelor socialismului“. Lipsa de spaţiu ne constrînge să nu luăm în discuţie lucrări mai vechi, bine cunoscute aparţinând unor fruntaşi ai artei noastre, Vasile Kazar, Corneliu Baba, M. H. Maxy, Ligia Macovei, Perahim, G. Szabó Bela, Iosif Bene, Paul Erdos etc., deşi pentru evoluţia ulterioară a artiştilor, comparaţiile ar fi putut aduce, uneori, concluzii interesante. Dar şi din puţinele lucrări amintite aci, rezultă că expoziţia închinată împlinirii a 20 de ani de la instaurarea Republicii este neîndoios, o manifestare de prestigiu. Ea ar fi putut marca însă un succes cu mult mai mare, dacă principiile care au stat la baza organizării sale ar fi fost mai precizate şi mai chibzuite. înainte de toate, se pune întrebarea : de ce nu au fost înştiinţaţi toţi graficienii, din vreme, de organizarea expoziţiei ? Pregătirea unei astfel de manifestări, jubiliare, doar pe temeiul unui număr limitat de contracte — circa 30 — şi in care nu au fost incluşi, nu ştim de ce ? nici măcar maeştrii înainte amintiţi, s-a dovedit insuficientă. Dacă era vorba de o expoziţie de grup, trebuia menţinut acest caracter. Dar afişul şi actualul conţinut al expoziţiei infirmă această intenţie. Adăugind lucrări vechi, pentru a marca prezenţa fruntaşilor graficei in expoziţie sau din tentaţia de „a completa tematica“, s-au ales, fireşte, în ma- joritate opere cu calităţi dincolo de orice mode pasagere. Dar atît M. H. Maxy, cît şi Ligia Macovei, Perahim, Kazar sau G. Szabó Bela, evoluează , ei nu pot fi prestigios reprezentaţi numai prin două desene din 1963, 1947 sau chiar din 1925. Ne mai vorbind de alţi artişti, pentru care confruntarea cu nivelul actual nu e de loc favorabilă, cum e cazul celor care figurează în expoziţie doar cu lucrări vechi, alese fără ştirea lor , de ex. Emilia Dumitrescu, Iosif Bene sau alţii, al căror nivel de azi e incomparabil superior celui de acum 10—15 ani. Şi aceasta, în vreme ce alţi expozanţi sunt prezenţi cu cite cinci lucrări, din 1967. In aceste condiţii nu avem de a face nici cu o retrospectivă, nici cu o manifestare precizat actuală, ci cu un compromis în care s-au creat regimuri diferite, diferiţilor artişti, situaţia confuză şi chiar lezantă pentru unii creatori.Dar reticenţele, de neînţeles, în compunerea expoziţiei au mers mai departe , în aceste condiţii au dispărut cu desăvârşire Afişul şi Caricatura, de neocolit în tematica unei expoziţii militante. Socotim că excluderea acestor două ramuri ale graficii, politice prin excelenţă, a dezechilibrat manifestarea, esenţialmente programatică. Bucurîndu-ne de faptul că solicitarea Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă a prilejuit cîtorva graficieni succese reale în afirmarea unei arte de idei, nu putem să nu socotim expoziţia, in ansamblul ei, ca prea puţin reprezentativă pentru o aniversare atît de preţioasă nouă , ca şi pentru nivelul actual al graficii româneşti, indubitabil mai variat, ca genuri, personalităţi, şi valenţe artistice. PAUL CONSTANTIN REPUBLICII REPUBLICA (litogravură) Iulian Olariu PEISAJ PETROLIFER (litografie) Botan Gheorghe V-aţi întrebat părinţi, ce gîndesc copiii despre voi ? 0» CIND1H-1 =UNU Dacă forţele opuse ale părinţilor sînt egale, adică dacă cei doi părinţi stau pe acelaşi plan ca autoritate de educator, copilul pendulează între exigenţele lor. De la caz la caz, la întimplare, după cum ii convine, el îl satisface cînd pe unul cînd pe celălalt — dar — prin forţa lucrurilor — nu pe amindoi în acelaşi timp. Se cere dibăcie şi simţ diplomatic din partea copilului ca să menţină un, oarecare echilibru între cele două tendinţe opuse. Asemenea manevre nu rănim fără consecinţe asupra caracterului său ; încet, încet duplicitatea se structurează ca trăsătură dominantă. Prins în noianul confruntărilor dintre părinţi, copilul nu este ajutat să-şi cristalizeze noţiuni, convingeri, să-şi formeze deprinderi stabile de comportare. Ce clădeşte unul, dărîmă celălalt şi nu rareori copilul e disputat ca aliat. Cînd tatăl vrea să demonstreze că un bărbat nu-i apt să facă treburi casnice, că este beneficiarul de drept al unor libertăţi (să vină cînd vrea acasă, să se ducă mereu la meci, să citească ziarul în timpul mesei etc.) sînt chemaţi de regulă, să întărească aceste opinii — băieţii. Fetele, pentru revanşă, vin în ajutor la demonstrarea unor „virtuţi feminine" (mama nu-i deloc nervoasă, nici guralivă, nu pierde vremea...). Cînd unul dintre cei doi „beligeranţi“ se bucură de anumite atu-uri, copilul trece singur, întotdeauna, de partea lui şi atunci, practic, contradicţia dintre vederile şi acţiunile educative in cadrul familiei se transformă în anihilarea influenţei celui mai slab. Sunt situaţii de tipul : „Poate să spună mama orice, noi tot numai pe tata-l ascultăm“. Eleva Doina B„ din clasa a IX-a, schimbă pentru a treia oară şcoala. De fiecare dată se despărţise cu conflicte de vechiul colectiv. Conflicte generate şi întreţinute de tatăl ei, veşnic nemulţumit de ceva, de cineva, convins că fata lui e persecutată, sau măcar neînţeleasă. Doina se lasă purtată de ici colo, cu indiferenţă şi resemnare. Ce greu i-a venit dirigintei să găsească vreo asemănare între femeia modestă, apropiată, veselă — mama Doinei — şi copilul acesta retras, nesociabil, modelat aşa cu migală de ambiţiile unui tată revendicativ! In acest caz nu este vorba însă de divergenţe între soţi, privind creşterea copilului, ci de faptul că mama participă numai din afară ca spectator la educaţia copilului, excluzîndu-se conştient de la îndatoririle de părinte. Consecinţele asupra copilului sunt la fel de grave. El este frustrat de dreptul firesc al fiecărui copil de a-şi avea alături părinţii, părtaşi amindoi deopotrivă la grijile şi bucuriile muncii de educator. Există soluţii ! Neîndoielnic. E drept că, deşi ele sînt la Indemina oricui, nu-i atît de simplu de găsit, întotdeauna, rezolvarea cea mai bună. De fapt, însă nu e vorba să ne înarmăm cu soluţii pentru fiecare caz în parte, mai ales că nici nu s-a elaborat un „reţetar” care să ne scoată din Încurcătură de fiecare dată (şi nimeni nu se încumetă să dea remedii de acest tip). Altceva rămîne de făcut. Mai Intîi, e necesar ca munca noastră de educatori să fie „aşezată" pe temeiuri solide, să nu se ducă la intîmplare, de la o acţiune la alta. Este firesc să se dibuie, să nu se ştie ce să se pretindă copilului, să fie divergenţă de păreri între părinţi, atîta timp cît lor, amîndorura nu Ie este clar ce urmăresc, ce anume calităţi vor să aibă copilul lor şi care sunt căile prin care urmează să dezvolte aceste calităţi. Avind precizat scopul educaţiei şi mijloacele adecvate pentru atingerea lui şi totodată cunoscînd copilul, firea, reacţiile lui obişnuite, preocupările şi visele sale — educatorii îşi pot orienta în mod conştient intervenţiile, se pot pune de acord uşor între ei. Nu mai este nevoie să delibereze, să se caute, de fiecare dată, atitudinea cea mai bună, adecvată unei anumite situaţii — dacă, în principiu, acestea au fost gindite şi acceptate de ambii părinţi. Ce sens ar avea de pildă, o controversă pe tema folosirii timpului liber al copilului intr-o duminică, în condiţiile cînd au fost lămurite din vreme şi problema relaţiilor de prietenie şi cea a intereselor copilului şi organizarea regimului zilnic ? Chiar dacă apar şi împrejurări neprevăzute, soluţiile sunt mai simplu de dat, cînd fondul general este clarificat. Privind astfel lucrurile, am putea rămîne cu impresia greşită că ar fi vorba numai de o ordine administrativă, introdusă in familia noastră, prin care evităm conflicte, controverse. Este şi altceva în plus, mai important decit acest aspect organizatorie. Ne rândim la Întreaga atmosferă din cămin, la Înţelegerea şi dragostea care leagă o familie, la respectul şi apropierea dintre membrii săi. Aceasta este soluţia miraculoasă a măruntelor conflicte dintre părinţi şi copii, care au la bază contradicţiile şi inconsecvenţa noastră de educatori. Numai pe baza eforturilor conjugate ale părinţilor se va ajunge la cizelarea caracterului copilului, sau, folosind o simplă socoteală aritmetică adunînd calităţile ambilor părinţi vom obţine ca un sumuum înaltele calităţi morale ale copilului. Prof. LUMINIŢA GHIVIRIGA şef de sector la Institutul de Ştiinţe Pedagogice Imagine de la spectacolul „Prometeiada“ prezentat de ansamblul Uniunii Generale a Sindicatelor din România Sub reflector - Teatrul de revistă *) Fast, montare și... pierderi Tot in legătură cu calitatea spectacolelor, care determină în ultimă instanță rentabilitatea teatrelor de estradă, regizorul Niculae Dinescu, directorul teatrului „C. Tănase“, ne-a vorbit despre rigiditatea formelor de organizare a acestor teatre, care, prin specificul lor, ar trebui să fie înzestrate cu mult mai multă mobilitate şi operativitate. „Mobilitatea şi operativitatea specifice genului ar putea fi redate teatrelor de revistă şi estradă, în primul rînd printr-o restructurare radicală a schemelor noastre, astfel incit să avem un număr foarte mic de angajaţi permanenţi şi posibilitatea de a încheia contracte pe perioade determinate, de la o stagiune la alta şi în funcţie de repertoriu. Ori, în momentul de faţă, teatrul „ Tănase“, ca de altfel toate teatrele de acelaşi gen din ţară, are aceeaşi schemă şi acelaşi regim de funcţionare ca orice alt teatru, neglijîndu-se în felul acesta esenţialul, adică tocmai SPECIFICUL său. Astfel, datorită rigidităţii schemei sale, teatrul nostru, ca şi celelalte teatre de gen din ţară, şi-a pierdut mobilitatea şi operativitatea caracteristică, deficienţă care se manifestă în primul rînd în sfera nivelului artistic al spectacolelor prin lipsa de varietate a distribuţiilor sau neputinţa de a angaja personalul artistic corespunzător unui spectacol. Astfel spus, actuala schemă a teatrelor de revistă şi estradă este, pe de o parte, excesiv de încărcată, iar pe de alta, în imposibilitate să furnizeze interpreţii necesari unui spectacol. Poate că cel mai concludent argument pentru această ultimă afirmaţie a directorului Teatrului „C. Tănase“ este adus de prezenţa masivă a unor solişti ai teatrelor de revistă şi estradă, pe ecranul televiziunii, în baruri sau restaurante, în turnee O.S.T.A., în timp ce Teatrul „C. Tănase“ nu-şi foloseşte toţi angajaţii, nici măcar odată pe stagiune. In acelaşi timp, a adăugat Nicolae Dinestiu, ar trebui revăzută şi schema, mult prea numeroasă, a personalului administrativ, împreună cu atribuţiile ce revin acestuia. Este ştiut că întregul personal administrativ şi de contabilitate de la vechiul „Cărăbuş“ se reducea la trei persoane şi un carneţel, în care erau notate încasările şi cheltuielile. Nu văd însă, cum cei trei harnici colaboratori ai marelui actor C. Tănase s-ar descurca astăzi prin circularele și volu*) Veri România liberă nr. 7219, mul de formalităţi pe care le rezolvă actualii — tot harnici — funcţionari ai aceluiaşi teatru de revistă! De aici, necesitatea simplificării sistemului administrativ şi economic-financiar, problemă care, cred, interesează in egală măsură şi teatrele de proză. Mulţi din interlocutorii noştri au ridicat şi o sumă de alte probleme menite să creeze condiţiile necesare rentabilizării teatrelor de estradă, să ducă la creşterea numărului de spectatori, la continua ridicare a nivelului artistic al spectacolelor. Aurel Giroveanu propunea astfel nu numai o mai strînsă colaborare între compozitorii şi textierii reputaţi cu teatrele de estradă şi mai ales cu Teatrul „C. Tănase“ dar şi o mai mare diversificare a spectacolelor. Astfel, după părerea domniei sale, nu numai că vodevilul şi comedia muzicală ar trebui să reintre în drepturile lor pe scenele acestor teatre, dar pentru matineele de duminică dimineaţa s-ar putea organiza concerte de jazz însoţite de numere de balet sau concerte cu ultimele noutăţi în muzica uşoară românească şi străină, susţinute de formaţii orchestrale reduse şi de patru-cinci solişti etc. Dar pentru că veni vorba de diversificarea spectacolelor în sensul rentabilizării lor, este poate bine să arătăm că nu pot fi trecute în această categorie spectacolele, la care îşi dau cu mult tam-tam „concursul“, necunoscuţi solişti de peste hotare, care prin calitatea cu totul îndoelnică a apariţiilor lor nu contribuie în nici un fel la rentabilizarea, nici materială, nici spirituală a reprezentaţiilor de revistă şi estradă. O serie de alte propuneri se referă la o mai mare economie a montărilor, la faptul că unele costume din multele şi scumpele folosite într-o revistă a Teatrului „C. Tănase“ de pildă, ar putea fi folosite apoi în spectacolele unor teatre din ţară, la rentabilitatea turneelor cu formaţii mici, la necesitatea diferenţierii preţurilor biletelor în funcţie de genul spectacolului (revistă, concert-spectacol, concert). ★ Iată dar numai citeva din problemele care se ridică astăzi în faţa rentabilizării celor opt teatre de revistă fi e stradă din ţară. Dacă ţinem seama că, in trecut, teatrele de revistă aduceau profituri mari, mai mari decit ale tuturor teatrelor, pare paradoxală numai ridicarea acestei probleme. Şi totuşi ea corespunde unei triste realităţi. Ni se pare de aceea necesar ca forurile care patronează aceste Instituţii — respectiv Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi sfaturile populare — să se oprească, pe de o parte asupra laturii administrative, financiare şi gospodăreşti, lichidînd anomaliile existente şi, pe de altă parte asupra laturii de conţinut a spectacolelor. Lipsa de ancorare în actualitate a celor mai multe spectacole, folosirea unor formule depăşite în dramaturgia de specialitate, deficienţele în materie de talent şi cultură ale unora dintre autori, sînt factori care, împreună cu slaba calitate a muzicii şi coregrafiei, precum şi cu interpretarea rămasă în urmă faţă de cerinţele publicului , constituie balasturi care atîrnă greu, împiedicind dezvoltarea corespunzătoare a genului şi determinînd îndepărtarea publicului. MARIANA PARVULESCU Studio al tinerilor interpreţi Filarmonica de Stat „George Enescu“ va organiza, începînd de săptămîna viitoare într-o sală recent amenajată în clădirea Ateneului Român , un ciclu de concerte şi recitaluri susţinute de tineri interpreţi — instrumentişti şi cîntăreţi — din Bucureşti şi alte oraşe ale ţării. In fiecare marţi, vor urca pe podium absolvenţi ai conservatoarelor din Bucureşti, Cluj, Iaşi sau Timişoara, membri ai orchestrelor dornici de o activitate solistică, cadre didactice din conservatoare şi şcoli de muzică. Ei vor avea astfel posibilitatea, prin confruntarea cu publicul, să-şi verifice aptitudinile, să-şi perfecţioneze însuşirile artistice, îmbogăţindu-şi în permanenţă repertoriul. Acesta va fi alcătuit din lucrări ale compozitorilor clasici şi contemporani, unele chiar în primă audiţie, pe care tinerii le-au ales, potrivit înclinaţiilor şi pregătirii lor. In programul concertelor şi recitalurilor care se vor desfăşura în acest studio al Ateneului, în primul trimestru al anului sunt înscrise numele unor solişti voc i caii şi instrumentişti din Bucureşti, Iaşi şi Cluj. După cum este şi firesc, debutul tinerilor interpreţi este aşteptat cu mult interes de iubitorii de muzică. (Agerpres). •teatre | Regine de Navara » Teatrul Naţional „I. L. Caragiale", sala Comedia (14 7171), ora 19,30» Castiliana : Teatrul National „I. L. Caragiale", sala Studio (15 15 53), ora 19,30 » Boema : Opera Română (16 48 20), ora 19,30 » Văduva veselă : Teatrul de Operetî (14 80 11), ora 19,30; Sfîntul (premieră) : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; D-ale carnavalului, ora 15 ; Privește înapoi cu minte, ora 20 ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala ,din bd. Schitu Măgureanu 1 (14 60 60) ; Sfîntul Mitică Blajini : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala Studio U2 44 16), ora 20 ; Petru Rareş : Teatrul „C. I. Nottara", sala din bd. Magheru 20 (15 93 02), ora 19,30 ; Cînd luna e albastră, ora 17, Jaguarul roşu, ora 20 ; Teatrul„C. I. Nottara", sala Studio ; Visul unei nopţi de iarnă : Teatrul Ciuleşti, la Sala Palatului, ora 19,30 ; Intîlnire la Senliş : Teatrul „Barbu Pelavrancea" (12 94 23), ora 19,30 Ivanov : Teatrul evreiesc (21 36 71), ora 20 » Fraţii Karamazov : Studioul Institutului de artă teatrală şi cinematografică: „I. L. Caragiale" (15 72 59), ora 19 ; Toate pînzele sus, ora 9,30 » Corigenţă la dragoste, ora 16 Teatrul, Elen Creangă" (12 85 56) ; Iarmarocul piticului Clip : Teatrul „Ţăndărică", sala din Calea Victoriei 50 (15 23 77), ora 10 şi ora 17; Vrăjitorul" din Oz : Teatrul „Ţăndărică“, la Casa de cultură a raionului 1 Mai, ora 10 ; Scandal la Boema : Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 53 78), ora 19,30 ; Colibri rousic-hal : Teatrul „C. Tănase", sala din Calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30 ; Selecţiuni de lamă : Circul de stat (110120), ora 10 şi ora 19,30 . Spectacol dat de Ansamblul popular mongol : Sala mică a Palatului ora 20. Hcinematografe] SELECTIA NOASTRA • • • — filme foarte bune • • — filme bune • — filme mediocre Părfi nici o notaţie — film slab • Q 9 Un bărbat şi o femeie : Patria (îl 86 25) orele : 9 - îl.30 - 14 - 16.30 *9 __ 21.30 t • Excroc fără voie s Republica (11 03 72) orele: 8 30 — 10.30 — 12.45 — 15 - 17 - 19.15 — 21.30 r București (1561 541 orele: 9 - 11.15 - 13.30 - 16,30 18 45 - 21 » Modern 123 71 01) orele 9 30 11 30 - 13,30 — 16 — 18,15 — 20.30 » • Cînd tu nu ești ! Luceafărul 115 87 67) orele 9,30 — 12 - 15,45 - 18,15 — 20.45 Gloria (22 44 01) orele r 9 — 11,15 — 13,30 - 16 — 18.15 — 20,30 : • • O sută unu dalmațieni : Festival (15 63 84) orele: 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 21 » Miorița (14 27 14) orele» 9 _. 1115 — 13.30 - 16 - 18 15 - 20.30 » • • Regina de zăpadă : Capitol (16 29 17) orele i 9.30 - 11.45 - 14 — (6.15 - 18 30 — 20.45 • Reîntoarcerea Iul Surcooft Victoria (182879) orele : 9 - 11.15 - 13.30 __ 16 - 18.30 _ 20.45 » Arta 121 31 86) orele i 9—16 în continuare» 18.15 - 70 30 , ^Manuela: Lumina (16 23 35) orele » 9,30 — 15 45 — în continuare8.15 - 90 30 I • • Treizeci de ani de veselie r Doina (16 35 381 orele: 12 — 14 — 16 — 18 15 - 20,30 , • Ioana » Union (13 49 04) orele : 15,30 — 20,30 » la ora 1 8 Desene animate : Munca (21 57 90) orele : 16 — 18,15 — 20,30 , • • Un taxi pentru Tobruk 1 Giulesti (17 55 46) orele : 10 - 15.30 - 18 — 20 30 , • $ Jocuri neschimbate : Feroviar (16 22 73) orele 9 - 11,15 — 13.30 - 16 15 - 18 45 - 21 , Excelsior (18 10 88) orele: 8.30 - 11 -to 13.30 - 16 - 18 30 — 21 i Aurora (35 04 66) orele» 8 30 — 10.45 - 13 - 15.30 - 18 - 20.30 I • • Alo, Japonia I : Timpuri Noi (15 61 IO) orele t 9—21 în continuare! o» Contele Bohlov, spaima vestului sălbatic: înfrățirea (17 31 64) orele : 14 — 16 — 18 — 20 » Drumul Sării (31 28 13) orele 15 - 17.30 — 20 , Cotroceni (13 62 56) orele t 15.30 - 18 - 20 30 • O» Al șaptelea continent : Dacia (16 26 10) orei©. 8—21 în continuare » Flacăra (21 35 40) orele 15.30 - 18 - 20.30 » • • Cea mai lungă noapte : Buzești (15 62 79) orele» 15.30 — 18—* 20.30 » • & Răzbunătorii: Cringasi (17 38 81) orele : 15,30 — 18 — 20.30 » 0 8« Fanfan Ia Tulippe : Cosmos (35 19 15) orele : 14,30 — 16,30 — 18.30 - 20.30 » • • Republica Skid : Grivica (17 08 58) orele» 0 - 11.15 — 13.30 - 16 — 18.15 — 20 30 I • Martin aoldat : B « c e g 1 (17 05 47) orele» 9 - 11.15 — 13.30 - 16 — 18.15 — 20.30 I Torni« (21 49 46) orele t ft—16 în continuare — 18.15 - 20.30 , Flamura (23 07 40) orele» 9 — 11.15 — 13.30 __ 16 A 181* - 20.30 * • Marele restaurant t Molilor (12 52 93) orele» 15.30 - 18 - 20^0 » • Cerul tncepe la etajul IÎI » Unirea (17 10 21) orele» 16 — 18,15 -5 20.30 , Lira (31 71 71) orele i 16 — 11 20 , Oft« Dragostea anei blonde t Central (14 12 24) orele t 9 — 11,15 -* 13.30 - 15.45 - 18.15 - 20,30 , • • Profesorul distrat t Viran (21 39 82) orele» 15.30 - 18 _ 20.30, • O fată fericită , Popular (35 15 17) orele »15-17—19 -21 , Progresul (23 94 10) orele , 15.30 —* 18 - 20.30 , • • Zece negri mititel t Viitorul (11 48 03) orele : 15.30 — 18 — 20.30 , Pacea (31 32 52) orele » 15.45 — 18 - 20.15 , • • • Spartacus » C p 1 e n 11 na (35 07 09) orele t 15 — 18.30, • ••Ocolul» Volga (119126) orele t 9.30 - 11.45 — 14 — 16.15 — 18.30 - 20.45 , • • Zosia » Floreasca (33 29 71) orele s 9 - 11.15 13.30 — 16 — 18.15 — 20 30 , • • Cine va deschide așa ! Rahova (23 91 00) orele s 15.30 - 18 - 20 30 , • • Operațiunea Crossbow : Ferentari (23 17 50) orele : 15,30 — 18 - 20,30. Cinemateca . Program de animaţie orele : 10 — 12,30 ş i televiziune! 13,55 : Concursul internaţional de sărituri cu schiurile. Transmisiune de la Innsbruck (Austria) ; 18 : Pentru noi, femeile ; 18,30 : Pentru copii şi şcolari ; 18,45 : Poveste de vacanţă ; 18,55 Flori pe gheaţă. Transmisiune de la patinoarul Floreasca ; 19,30 : Telejurnalul ; 19,50: Buletinul m°teorologic. Publicitate ; 20 : Telenciclopedia ; 21 : Foileton umoristic. ..Tanţa şi Costel" de Ion Băieşu ; 21,15 : Filmul „Vis de iarnă" ; 21,45 : Filmul serial Evadatul ; 22,35 : Albu ca zăpada şi cele 7... interprete. Emisiune muzical distractivă ; 23,05 : Telejurnalul ; 23,20 : Telesport. Cenil noros. Vor cădea precipitaţii locale. Vînt slab pînă la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse între plus 2 şi minus 8 grade, iar maximele între plus 5 şi minus 5 grade. La munte : Vreme relativ umedă şi în încălzire uşoară. Cerul va fi schimbător, local precipitaţii. Vînt potrivit. Temperatura în creştere uşoară. Ceaţă locală. sism ya.fiyremeq[