România Liberă, iunie 1968 (Anul 26, nr. 7344-7369)

1968-06-01 / nr. 7344

CRONICA TEATRALA 1010CRMNII MIŞCATE“ A­mintindu-ne că dramaturgii debutanţi reprezentaţi de Atelierul ‘68, nu sunt toţi tineri, autorii programului l-au avut, cu siguranţă în vedere pe Ilie Păunescu. Acesta atacă ge­nul dramaturgiei şi îşi încearcă norocul pe capricioasele valuri ale teatrului, la deplina maturi­tate, cu două piese într-un act purtînd supra-titlul de Fotogra­fii mişcate, căruia trebuie să i se dea, pare-mi­se, înţelesul de „fotografii în mişcare“, adică animate. Prima, intitulată Sîmburi de cireşe este chiar o dramă paşop­tistă, care pune faţă în faţă două personaje : pe domnitorul George Bibescu şi pe reprezen­tantul partidei revoluţionare, C A Rosetti. Momentul dramei este al abdicării lui Bibescu, al înfruntării celor doi înainte de semnarea actului de către cel dintîi, cu reamintirea, în cursul acestei discuţii a câtorva momente precedente : acţiunile conspirative din casa lui Ro­setti, atentatul împotriva lui Bi­bescu, refuzul armatei de a-l susţine împotriva revoluţiona­rilor, intrigile ostile ale repre­zentanţilor austrieci, ruşi, turci, de la Bucureşti. Aşa cum e cons­truită, ca şi pe cele două per­sonaje ale sale, drama poartă o dublă pecete : aceea a unui sigur talent al dialogului, al unui dialog literar, cult, inteli­gent, şi pe aceea a linei slabe construcţii dramatice, în care intră şi o serioasă confuzie de idei. Este imposibil să-ţi dai seama care este atitudinea scrii­torului faţă de fiecare dintre cei doi eroi, cum îi vede şi îi înţelege el, căci a încerca uma­nizarea, a căuta sinceritatea u­­mană, profundă, a eroilor isto­rici — tendinţă fundamentală a dramaturgiei istorice model- radu Popescu ne —, implică tocmai această iniţială atitudine a autorului. Apoi, scriitorul a îngrămădit o serie de detalii istorice (şi poate nu chiar toate istorice), a căror importanţă nu poate fi pătrun­să : o acţiune personală a lui Rosetti, necunoscută de restul partidei revoluţionare, un ames­tec al acestuia în atentatul ne­izbutit, o întreagă poveste cu servieta în care Bibescu îşi păstrează documentele secrete, etc. Iată lucruri care, de la în­ceput pînă la sfîrşit nelămurite, îngreuează enorm înţelegerea dramei. Regizorul nu este, în cazul acestui ciclu un debutant, ci este Dan Nasta, care a lucrat, ca întotdeauna cu imaginaţie poetică, mereu în „medalion in­dividual“, ceea ce impune inter­preţilor sarcini grele. Interpreţi dintre care, unul este el însuşi, Nasta, în rolul lui Bibescu, ju­cat cum joacă el, Nasta, cu prestanţă, cu o solemnitate care nu exclude, ci cere, profunzime umană şi de idei. Pe Rosetti, l-a interpretat Dorin Varga, şi nu ştiu de loc cum l-a interpretat, din moment ce nu ştiu ce e cu eroul său, ce are în minte şi în suflet, ce vrea, ce urmăreşte. In orice caz, modele de azi, şi mai ales hotărîrea lor îndîr­­jită de a nu trata cu peruchierul și cu machiajul, duc, în materie de istorie, la rezultate de un comic nebun : toate documen­tele, toată iconografia veacului ne spune că Bibescu nu avea barbă, dar al lui Nasta are, pen­tru că are Nasta; în schimb, TEATRUL XI. NOTTARA' (Atelier 68) cine nu ştie că C. A. Rosetti era brun, cu plete şi barbă ? Ei bine, Rosetti al lui Dorin Varga e blond şi ras ca in palmă. Cea de a doua dramă intitu­lată „Scrisorile“ nu e chiar pa­şoptistă, dar e din aceeaşi fa­milie de evenimente, căci se pe­trece în ajunul Unirii, şi ne pre­zintă momentul alegerilor pen­tru divanul ad-hoc, în Moldova, ca şi în prima, autorul nu mer­ge la eveniment, ci la oameni, şi ne prezintă episodul faimos al scrisorilor primite de caima­­canul Vogoride de la reprezen­tanţii otomani, scrisori care, sustrase de soţia sa, Ecaterina Conachi-Vogoride, şi înmînate unioniştilor spre a fi publicate, au dus la anularea samavolni­celor alegeri vogoridiene. Ar fi drama Ecaterinei, femeie lipsită de dragoste, urîndu-şi şi dis­­preţuindu- şi soţul, suspinînd tăcut după frumosul Cuza, frămîntată de obligaţiile de solidaritate morală cu soţul său şi de chemarea patriotică a unioniştilor, reprezentată chiar prin fratele său vitreg Costache Negri. Aci nu există nici un fel de lapsusuri, de con­fuzii, totul e limpede, de mult şi bine cunoscut, dar tocmai de aceea, apare cam lipsit de dra­matism, căci autorul nu a ştiut să aducă un element cu adevă­rat nou, atrăgător, în umaniza­rea acestor personaje istorice : Vogoride face diverse crize de furie cinică şi se comportă de la un cap la altul în mod mîr­­şav : un Cuza molîu şi nehotărît apare din cînd în cînd, aproape fără rost. Iar Costache Negri iese din umbră şi repetă so­lemn : „Datoria, fă-ţi datoria, nu există decît datoria !“. Dra­ma cade la melodramă. Catinca e înnebunită gindind că odras­lele sale îi vor spune cîndva : „Mamă ! eşti o hoaţă“, dar Cos­tache Negri li demonstrează clar că singurul risc e că ace­leaşi odrasle să-i spună : mamă ! de ce n-ai furat scrisorile de ce nu ţi-ai făcut datoria ?“. Scriitorul nu e totuşi lipsit de vervă, aşa cum observam şi la prima dramă, el ştie să dialo­gheze, are unele idei literare de bună calitate, — este realmente cazul să mai încerce. Tot Nasta a regizat şi „Scri­sorile“, tot pe tehnica „meda­lionului“ realizat prin reflector, tot, aşadar, pe munca şi lucrul actorului. Gilda Marinescu, în Ecaterina Vogoride şi-a spus textul cu multă convingere, dar nu a scos, nici nu prea avea de unde, multele şi puternicele sale obişnuite efecte. Pe Vogo­ride l-a interpretat cu multă violenţă pitorească, cu multă variaţie, Constantin Brezeanu. Un Alexandru Cuza, blond, fără ţăcălia faimoasă, dar de nere­cunoscut, a încarnat Dorin Var­ga (care a avut însă şi sarcina interpretării unui al doilea rol — un strămoş Conachi). In sfîr­şit, schimbind uniforma stră­lucitoare a lui Bibescu, cu re­dingota sobră a lui Costache Negri, Dan Nasta a fost con­vingător prin ceea ce ştia el, şi ştiam şi noi, dincolo de text. Casa memoriala George Topîrceanu din comuna Nămăești Foto : FLORIN STEFANESCU Poftiţi la Hanu Ancuţei! (Urmare din pag. 1) Reiat aici la releat 1718, după un sfert de mileniu, larma şi voioşia drumeţilor aflaţi tot aici la popas tre­zeşte lunar ecouri dintr-un basm cu tinereţe fără bătrî­­neţe şi viaţă fără de moarte. Duminică, 26 mai, o mare serbare populară, organizată de Comitetul judeţean U.T.C. Neamţ a adus la Hanu-An­­cuţei sute de călători, dor­nici să guste deopotrivă din batalul la frigare, din vinul casei, din cîntecul bătrînesc, din evocarea aromată a tra­iului strămoşilor. Ce-i drept, numai beciul hanului, cu pietre subţiri ro­tunjind frumos bolta, mai este tot acel beci în a cărui răcoare vinul năzdrăvanei hangiţe dormea in poloboa­ce, de unde-l scotea setea muşteriilor. Sus, zidurile şi acoperişul hanului, noi, de abia încheiate, respectă insă întocmai planul celui vechi. Restaurarea a avut scrupu­lul exactităţii documentare, ceea ce, în treacăt fie zis, are ca revers stînjenirea anumi­tor comodităţi comerciale moderne. In schimb, cu un minim efort de imaginaţie, oaspetele de astăzi al Hanu­lui Ancuţei îşi poate închi­pui carele intrînd, pe trei şi­ruri, pe sub poarta de lemn, mare, grea, ghintuită, ce se fereca peste noapte, punînd vieţile şi avutul drumeţilor la adăpost; deshămaţi, cu dăsaga de ovăz petrecută peste grumaz, caii se ospătau şi moţăiau priponiţi în cono­­văţ. Cită vreme stăpînii, la mesele de lemn de la catul de sus, ori chiar rămaşi în căruţe — doar cu pici­oarele proptite pe loitre — se ome­neau cu ulcele de vin rece şi îşi istoriseau păţanii de drum lung. Pentru ediţia 1968 a hanu­lui, decoratorii s-au inspirat, fireşte, din realitatea lumii de atunci. Aşa că, de balus­trada dinspre „curtea" inte­rioară a hanului, spînzură ici-colo şei cu scări cu tot şi mulţime de hamuri vechi, harnaşamentele acestea adu­­cînd cu ele, pe lingă mires­me de şelărie, şi nu ştiu ce abur de baladă eroică. In­crustaturile în lemn vădind geniul meşterilor din ţara de sus a Moldovei, scoarţele în culori vii, scările atîrnate şi podite cu foi de porumb, verigile din fier încrucişate pe perete, toate alcătuiesc în chip fericit o atmosferă. Atributele vieţii moderne în acest decor sunt totuşi vizi­bile : vale la uşile de lemn masiv ale încăperilor de în­chiriat, cuptorul aragaz la bucătărie, televizorul din sala de recepţie, lumina electrică disimulată în „lămpi cu gaz". Aşa zisul podium realizează amestecul dintre timpuri: nu e decît o căruţă mare, cu un butoi cu­ toate zilele, bu­toi alături de care, în dulce înfrăţire, stă microfonul, to­tul scăldat în şuvoiul reflec­toarelor. Şi au venit artişti amatori de prin toate părţile Neam­ţului să joace, să cînte şi să recite la Hanu-Ancuţei în această duminică sută de promisiunile binecuvîntate ale ploii. Dramatizarea scrisă de prof. Dumitru Dominte, din Ţibucani, după cîteva po­vestiri sadoveniene a prile­juit reîntilnirea, in jurul u­­nei mese slujită de o chipeşă Ancuţă, a unora dintre cei ce făceau popas aici cu multă bucurie: călugărul Gherman, Moţoc răzeşul, comisul Io­­niţă şi alţii. Intîmplări pli­ne de haz şi altele de spai­mă, cintece de voinicie şi ghicitul cu ghiocul ţigăncii, închinarea din ulcica plină cu licoare şi fărîmarea ce­pei cu pumnul făcut baros — memorabile clipe de des­fătare trăite colectiv la Ha­nu-Ancuţei cel nou, după su­fletul şi amintirea din veac şi har a celui vechi... M­E­M­E­N­T" C­ V/Un­een­ eAn­duiuin­dr­ue mumai ușoară : Cvartetul vocal „The Royal Knights", „Kanno — Quartet", solistă Kiyoko Sumi din Japonia : Sala Pa­latului, ora 20 ; Carmen : Ope­ra Română (16 48 20), ora 19,30; Secretul lui Marco Polo : Tea­trul de Operetă (14 80 11), ora 19.30 ; Abecedar muzical : Teatrul de Operetă (în Sala Palatului), ora 19.30 ; Părinţi teribili : Teatrul Na­ţional „I. L. Caragiale", sala Studio (15 15 53), ora 19.30; Macbeth: Tea­trul ,,Lucia Sturdza Bulandra", sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 ; Kean : Teatrul „Lucia Sturd­za Bulandra" sala Studio (12 44 16), ora 20 ; Nicnic : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; Doi pe un balan­soar : Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 ; O casă onorabilă : Teatrul „C.I. Not­­tara", sala Magheru (15 93 02), ora 19.30 ; Atelier '68 ,Fotografii mișca­te" : Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio, ora 20 ; Kathleen : Teatrul „Barbu Delavrancea" (12 94 23), ora 20 ; Viaţa e un vis : Studioul Insti­tutului de artă teatrală şi cinemato­grafică (15 72 59), ora 20; Corigenţă la dragoste : Teatru­ ,,Ion Creangă" (12 85 56), ora 18,30; Şoricelul şi pă­puşa : Teatrul „Ţăndărică", sala din Calea Victoriei (15 23 77), ora 17­, Vrăjitorul din Oz . Teatrul „Ţăndă­rică", sala din str. Academiei nr. 28—30, ora 17 ; Ca­sa Tănase : Tea­trul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; Boema Palace: Teatrul „C. Tănase", la grădina Bo­ema, ora 20 ; Selecţiuni ’68 : Ansam- Kint artistic al Uniunii Gsnst?^* * Sindicatelor (La Teatrul de vară „He­răstrău"), ora 20 . Concert simfonic : Ateneul Român, ora 20. CINEMATOGRAFE SELECTIA NOASTRA 9 0 0 — films foarte buna • • — filma htme • — filma mediocre Far* nici o notatie — film efeb • Freddy, loveste in tntdl : Republica ill 03 72), orele: 9,15 — 11,30 - 14 — 16,30 - 18,45 — 21,15 , București (15 61 54), orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 - 18,45 — 21 , Fes­­tival-grădină ora 20 , #­­ Căderea Imperiului roman­­ Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 — 16,30 — 20 I­­ # De noapte, băieți I: Modern (2371 61), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 I Arenele Libertății (2371 01). ora 20 , Expoziție (18 10 88). ora 20.15 r a # Pasărea timpurie : Lucea­­fărul (15 87 67). orele 8,15 — 10,45 — 13,15 - 15 45 - 18,15 - 20,45 , Ca­pitol (16 29 17). orele 8,30 - 11 — 13,30 - 16 — 18,30 - 21 Feroviar (16 22 73), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 r Excelsior (18 10 88), orele 9,45 — 12,15 — 15 — 17,30 — 20, Doina-grădină (16 35 38), ora 20 i Capitol-grădină, ora 20 r • • Zoltán Kárpáti­­ Festival (15 63 84), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 t Dinamó (11 03 72), ora 20 r • Eddie Chapman, agent se­cret r Victor,« (16 98 701 erde Q _ 12 — 15 — 18 — 21 ; Moșilor (12 52 93), orele 15,30 — 18 — 20,30­­ Moșilor-grădină (12 52 93), orele 20, • • Iadul sfărtmat : Lumina (16 23 35), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,30 — 20,45 , • • Leul african : Timpuri Noi (15 6110), orele 9—21 in continuare, • • Topkapl : Union (13 49 04), orele 15,30 — 18 — 20,30 , Munca (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20,30 , • Fata cu balonul : Doina (16 35 38), orele 9 — 11 — 13 — 16 — 18,15 — 20,30 , • • Statornicia raţiunii ■ Grivi­­ţa (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , • 9 Balul de simbritS seară i înfrăţirea Intre popoare (17 31 64), orele 15,30 — 18 — 20,30 , Drumul Sării (31 2813), orele 15 — 17,30 — 20 , • • Gioconda fără turta : Bu­rești (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,30 I • O fată fericită : Dacia (16 26 10), orele 8—15,30 In continua­re , 18 — 20,30 , • Ea va ride : Bucegi (17 05 47), orele 9—13 In continuare, 16 — 18,15 — 20,30 , Arta (21 31 86), orele 9,15—15,45 în continuare, 18,15 — 20,30 ! Bucegi-grădină, ora 20 i Arta-grădină, ora 20 i • Zile de vară I Unirea (17 10 21), orele 11 — 15,30 — 18 i • * Climate : Lira (31 71 71), orele 15 — 17,45 i Lira-grădină, ora 20,30 I • R.O. : Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30 , 0 9 0 Eu, eu, eu... şi ceilalți 1 Cotroceni (13 62 56), orele 14,30 — 17,30 — 20,30 I Ultima noapte a cr­ităriei * Central (14 12 24), orele 9 — 'll, 15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,45 . • Oscar s Melodia (12 06 88), orele 9 — 1l,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 I Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 1 Flamura (23­07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 | • • El Dorado : Floreasca (33­29 71), orele 9,30 — 12 — 15,30 — 18 — 20,30 | • 0 Răzbunarea haiducilor: Vol­ga (1191 26), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,45 1 Mio­rița (1427 14), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,30 — 20,45 i 0 Sfîrșitul agentului Wie: Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,30 I • • Pentru un pumn de dolari : • • Pentru cttiva dolari i­ pini : Viitorul (11 48 03), orele 15,15 — 19,30 I • • Obsesia : Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 — 19,30, Tomis (21 49 46), orele 9—15,45 In continuare 18,15 , Aurora-grădină, ora 20,15 , Tomis-grădină, ora 20,15 , 0 Sunt și eu numai o femeie : Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,30 i 9 0 O lume nebună, nebună, nebună : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 - 19 , 9 Loan*­t Vltan (21 39 82), orele 15,30 — 18 — 20,30 . • Marele restaurant : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 » Rahova­­grădină, ora 20,15 ; • • Sfintul la pindă : Feren­tari (23 17 50), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; • Eroii de la Telemark : Pacea (31 32 52), orele 15,30 — 18 — • Două bilete la matineu : Crîngași (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; • Escroc fără voie : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,30 » • • Capcana : Parcul Herăstrău (16 22 73), ora 20» • Escrocii la mănăstire : Pro­gresul Parc (23 94 10), ora 20; • • Compartimentul ucigașilor t Vitan-grădină (21 39 82), ora 20» • • Căutați Idolul : Unirea­­grădină (17 10 21), ora 20,15» • Samba : Buzeşti-grădina (15 62 79), ora 20: Strigătul Corlei - Cinema­teca, orele 10 — 12 — 14 17,30 : Pentru cei mici ; 18 : Mult e dulce şi frumoasă — emisiune de limbă română ; 18,30 : Pentru pio­nieri şi şcolari ; 19,00 : Aspecte de la turneul final al campionatului na­ţional de box. (Stadionul Republicii) ; 19,30 : Telejurnalul ; 19,50 : Buletinul meteorologic. Publicitate; 20: „Lumea copiilor" ; 20,40 : Tele-enciclopedia ; 21,40 : Film serial . Campionii ; 22,30 : „Intermezzo" ; 23,15 : Parada vedete­lor ; 23,30 : Telejurnalul. TELEVIZIUNE Muzeul Olteniei din Craiova (secţia etnografică) , pat cu ladă de zestre din zona de sud a Olteniei Foto : NICU VASILE Festival al cîntecului, jocului şi portului popular bihorean F­ata aceasta aşezările de pe meleagurile Crişurilor şi munfilor Apuseni vor cunoaşte efervescenţa specifică marilor serbări populare me­nite să pună in valoare fru­museţile cîntului, dansului şi portului naţional. Manifestă­rile culturale se vor desfăşura în cadrul unui festival care va avea loc între 1 iunie şi 23 august. întrecerea artistică va avea loc în 12 localităţi — Ţinca, Vadul Crişului, Bale, Diosig, astfel încît să cuprindă toate formaţiile din zonele Aleşd, Beiuş, Salonta, Marghita şi Oradea. Prima întîlnire va avea loc în ziua de 2 iunie la băile 1 Mai. Paralel cu specta­colele, acolo unde există con­diţii, vor fi organizate şi ma­nifestări sportive, expoziţii şi standuri cu vînzare de obiec­te de artă populară locală. În plus, în unele centre îşi vor da concursul şi formaţiile artis­tice din județele vecine, Sălaj, Cluj şi Arad. Faza județeană a concursu­lui va avea loc în zilele de 23—24 august la Oradea. Dar frumusețile cîntului, dansului şi portului popular bihorean vor fi cunoscute şi de oamenii muncii aflați la odihnă pe lito­ral, unde va fi prezent şi vara aceasta un ansamblu folclo­ric din acest judeţ. V. LAZAR Corespondentul „României libere“ Iniţiative la început de drum Adunările de constituire a noilor organe de conducere in comune şi oraşe IAŞI (coresp. R.I.).­­ Cu pri­lejul adunării consacrate con­stituirii comitetului de partid şi f­isiliului popular comunal Nehiiu Duca, judeţul Iaşi, par­ticipanţii au dezbătut, cu un înalt simţ de răspundere, pro­blemele ce frămîntă viaţa celor opt sate, cit numără acum a­­ceastă comună. A fost scos în evidenţă efectul binefăcător pe care îl are noua organizare te­­ritorial-administrativă pentru dezvoltarea lor pe plan gospo­dăresc edilitar. In această di­recţie s-au făcut auzite nume­roase propuneri, care au fost reţinute de către organele de partid şi de stat nou constitui­te, spre a fi traduse în prac­tică. O asemenea iniţiativă s-a re­ferit, bunăoară, la amenajarea, la marginea frumoasei păduri din satul Poeni aflată pe ambe­le părţi ale şoselei naţionale Iaşi—Bucureşti, a unui cam­ping împreună cu un local de alimentaţie publică, a unui scrînciob moldovenesc, precum şi a unei stine de oi unde atît ieşenii cît şi turiştii aflaţi în tre­cere, să se poată odihni. Pe linia unei mai bune gospodăriri a comunei s-a analizat, de aseme­nea, posibilitatea grăbirii ac­ţiunii de electrificare, astfel ca, pînă la sfîrşitul anului viitor, toate cele opt sate să fie ilumi­nate. Participanţii la adunare şi-au exprimat totodată hotărîrea lor fermă de a sprijini, prin muncă patriotică, amenajarea unui lo­cal nou pentru dispensarul me­dical din Pocreanca şi a unei mori de măcinat cereale la Po­iana. Mulţumind celor prezenţi, pentru încrederea ce i-au acor­dat-o, alegîndu-l ca preşedinte al consiliului popular şi primar al comunei, tovarăşul Constan­tin Horbată, om vrednic şi sti­mat de cetăţeni pentru calităţi­le sale gospodăreşti, s-a anga­jat să depună toată pasiunea pentru ca, ajutat de comitetul executiv, de deputaţi, de toţi cei circa 5 700 locuitori ai co­munei, să muncească în aşa fel incit Schitu Duca să devină una din cele mai înfloritoare comu­ne ale județului Iași. BREVIAR • BREVIAR • Cu prilejul Zilei internaţionale a copilului au fost pro­gramate, în zilele de 1 şi 2 iunie, filme pentru copii la 16 ci­nematografe din Capitală şi vor fi organizate întîlniri cu re­alizatori şi alţi oameni de artă. • La Milano s-a deschis, ieri, pavilionul românesc al trie­nalei internaţionale de artă decorativă. • La invitaţia municipalităţii oraşului Zürich, Teatrul „Ţăndărică" va participa la „Festivalul lunii iunie", care va avea loc în acest oraş. • La Galeriile de artă fotografică, din str. Brezoianu, a avut loc ieri vernisajul unei expoziţii de fotografii artistice din Elveţia. • In prima decadă a lunii iunie, la Bucureşti va fi prezen­tată o mică stagiune a teatrelor în turneu, la care vor participa Teatrul de Stat din Tg. Mureş, secţia română, Teatrul Naţional din Cluj, Teatrul de Stat din Reşiţa. • In cadrul cetăţii din Alba Iulia au fost începute lucrările de reparaţii, consolidare şi restaurare la Muzeul judeţean, la Sala Unirii şi la alte clădiri, monumente istorice. De aseme­nea, la Muzeul judeţean din Deva se execută reparaţia capi­tală a clădirii, care reprezintă un monument istoric de valoare. • Noi discuri vor fi difuzate, începînd de luni , un disc cuprinzînd un recital Aldo Ciccolini, microdiscurile de muzică populară, Ion Dolănescu, Natalia Gliga şi de muzică uşoară Alexandru Jula. De asemenea, va apare o nouă serie de discuri ale unor interpreţi care au participat la Festivalul In­ternaţional de muzică uşoară de la Braşov. Competenţă in rezolvarea reclamaţiilor (Urmare din pag. I) Calităţi pe o filieră mult mai lungă. Ni s-a părut în acest sens nefiresc faptul că, din cele 176 scrisori care priveau acti­vitatea consiliului judeţean Harghita, 118 au fost trimise de cetăţeni direct la organele centrale şi doar 58 au sosit de la bun început pe adresa con­siliului judeţean. Fără îndoia­lă, fiecare are dreptul consfin­ţit prin lege de a se adresa oricărui organ, de cel mai înalt nivel , iar consiliul judeţean Harghita este încă nou înfiin­ţat şi de abia de-acum încolo îşi dobîndeşte popularitatea şi autoritatea pe care le merită. Dar despre această autoritate, care implică în mod necesar şi competenţa, se cuvine să vor­bim mai pe lărg­imi povestea­ tovarăşul ŞTE­FAN MATEI, vicepreşedinte al Consiliului popular judeţean Covasna că, in urma unei se­sizări, el a plecat în comuna Filia, să clarifice obiectul unei grave dispute : mutarea gardu­lui unui gospodar, cu un metru sau doi, pentru alinierea stră­zii. „N-am nimic împotrivă, dar păsuiţi-mă trei-patru zile, pînă vine de la oraş şi vecinul meu, că podul peste şanţ este al a­­mîndorura" — se ruga omul . „Nu se poate, te muţi pînă mîi­­ne, că dacă nu...“ — se înver­şuna consiliul comunal. Şi uite-aşa, omul a şi ajuns la ju­deţ. A aşteptat audienţa. A in­trat la vicepreşedinte. Acesta a venit apoi în comună. A dis­cutat cu oamenii... — Şi chestiunea s-a rezolvat practic în două minute. Pentru asta nu era nevoie însă de atîta timp şi nervi cheltuiţi, se cereau doar mai multă înţelege­re şi discernămînt din partea consiliului comunal. Căci, vă mărturisesc dintr-o experienţă de 17 ani, că nu se poate să nu-l faci pe om să înţeleagă, dacă îi vorbeşti frumos, cu res­pect şi bună credinţă. Şi bine­înţeles, dacă eşti intr-adevăr competent. Dar nu era oare de com­petenţa Consiliului comunal Corvineşti (judeţul Bistriţa- Năsăud) să dea adeverinţă de vechime tovarăşului Iasinski P. Vasile, cînd acesta a lucrat chiar ca secretar al respectivu­lui organ comunal . De ce l-au obligat să umble pe la judeţ, să reclame, să sesizeze alte or­gane ? ! — Este cert că cel puţin 50—60 la sută din scrisorile ve­nite la noi, s-ar putea rezolva perfect la comună — confirmă interlocutorul meu — de către preşedintele consiliului, preşe­dintele cooperativei, de depu­taţi. Proporţie verificată şi la con­siliul popular judeţean Bistriţa-Năsăud , din 44 de scrisori care se refereau la problemele agricole, covîrşitoarea majori­tate era de competenţa consi­liilor de conducere ale coope­rativelor agricole de producţie. De asemenea, abundă scrisori­le, ca tematică şi număr, ilus­­trînd situaţii tipice in care tre­buiau să intervină deputaţii şi n-au făcut-o : reclamaţiile din comunele Ciumelnic şi Lutoasa (jud. Covasna) privind neefec­­tuarea lucrărilor de electrifica­re, sesizările despre modul ne­corespunzător de funcţionare a farmaciei 47 din Lunca de Jos (judeţul Harghita), scrisorile care semnalează proasta servi­re din staţiunea Tuşnad etc., etc., etc. — Am avut de pildă cazuri în care — ne spunea tov. Szabó Bella, vicepreşedinte al Consi­liului judeţean Harghita , la cele mai simple şi rezol­vabile probleme, oamenilor li s-a răspuns ocult şi ener­vant : „aşa avem dispoziţii de la judeţ, mergeţi acolo şi rezolvaţi !“ Ce să rezolve ? Ceea ce de fapt trebuia să re­zolve consiliul comunal, şi încă mult mai bine, cunoscînd si­tuaţiile concrete. Dar ca să scape şi să se spele pe mîini... Acest mod de a gîndi şi a acţiona însă nu este compatibil cu activitatea noilor consilii populare şi nici cu devotamen­tul pe care trebuie să-l vădeas­că în slujirea intereselor popu­laţiei. Competenţa, autoritatea şi deplina răspundere trebuie să-şi ateste prezenţa pretutin­deni, faţă de ORICE OM şi faţă de ORICE SCRISOARE. Chiar dacă ea este o reclama­­ţie — sau tocmai de aceea ! PIA RADULESCU Anticipări editoriale La întrebarea­­ „ce vom citi ?*, editurile ne dau posi­bilitatea să anticipăm apariţia unor lucrări de interes gene­ral. Dintre acestea, vom spi­cui cîteva, începînd cu litera­tura. In scurt timp, în librării se vor afla­­ „Opere“ vol. V de I. Agîrbiceanu, „Moş Tea­că“ de A. Bacalbaşa, „Don Juan din Grădina Icoanei“ de Paul Everac, „Casa cu coloa­ne“ de W. Faulkner, „Celiba­tarii“ de H. Montherlant, „Cele şapte ceasornice ale groparului Rybka“ de G. Mor­­cinek. Este prevăzută apariţia vo­lumului al­ II-lea din „Istoria­­ literaturii române“, un vo­lum „1848 la români“, din se­ria „Capitalismul contempo­ran şi teoria economică“ va apare volumul „Implicaţii so­­cial-economice ale progresului tehnic în socialism“. Vor fi tipărite două volume, însumînd 1 000 de pagini cu scrieri din tinereţe ale lui N. Iorga. O monografie despre istoric semnează Barbu Theo­­dorescu în colecţia „Oameni de seamă“. In ceea ce priveşte cartea de artă, vor apare lucrări mono­grafice despre Suceava, mo­numentele istorice din Turda, despre pictura votivă din nor­dul Olteniei, monografii des­pre George Enescu şi Bellini nr. 7344 — 1.VI.1966 — pag. a 3-a,,Románia libera“ CRONICA MUZICALĂ O excelentă violonistă franceză Ş­coala franceză de vioară, care a dat lumii atîţia virtuozi de mare strălu­cire şi rafinament, continuă să producă — şi în rîndul genera­ţiilor tinere — muzicieni de formaţie aleasă , după ilustrul Jacques Thibaud, coleg şi prie­ten al lui Enescu, după stinge­rea prea timpurie a marii spe­ranţe care era Ginette Neveu, violoniştii francezi, de la Chris­tian Ferras la Claire Bernard, continuă să triumfe pe estra­dele Internaţionale. Michele Auclair, mai puţin cunoscută pînă acum la noi, vine zilele acestea să ne demonstreze vir­tuţile unei măiestrii apreciabile, despre care ne vorbeau în ul­timii ani cronicile străine şi reuşitele înregistrări pe discuri. Am ascultat-o într-un recital dat la Sala mică a Palatului, într-un program consistent, al­cătuit din piese de largă cir­culaţie şi cu atît mai grăitor pentru nivelul interpretativ al artistei, făcind faţă cu cinste competiţiei cu mulţi maeştri ai arcuşului ascultaţi la Bucureşti în ultimii ani. Incepînd cu Ciaccona de Vitali, a fost evi­dent că Michéle Auclair dă noţiunii de interpret o accep­ţiune ridicată mult deasupra unei simple îndemînări instru­mentale : trăsătura de arcuş este autoritară şi intensivă, planurile sonore delimitate cu claritate şi inteligenţă. Latura constructivă se află tot timpul pe primul plan, discursul mu­zical desfăşurîndu-se fără ezi­tări sau înconjur, cu o logică strînsă. Elementul raţional în expunerea lucrărilor tălmăcite, pe care ne-am obişnuit în chip plăcut să-l considerăm o trăsă­tură distinctivă a şcolii fran­ceze, este prezent şi de astă dată , desigur, el precumpăneşte asupra incandescenţei emoţio­nale. Dar ceea ce ar mai pu­tea fi dorit în ce priveşte căl­dura tonului, puterea de co­municare a sentimentului, a­­pare compensat de limpezimea expunerii, măsura superioară în dozarea elementelor ce concură la făurirea acelei i­­magini de echilibru şi puritate pe care o degajă arta violonis­tei Michéle Auclair. Am spune chiar că, faţă de alţi muzicie­ni francezi, i-am găsit aptitu­dini poate şi mai dezvoltate către redarea paginilor clasice — şi din acest punct de ve­dere versiunea Sonatei primă­verii de Beethoven, pa care ne-a oferit-o, s-a dovedit con­cludentă. Pecetea individuală nu poate fi impusă într-o ase­menea muzică prin nici un ac­cent arbitrar sau intempestiv . Michéle Auclair a înţeles a­­cest adevăr şi a tins, în con­secinţă, către o limpezime curgătoare şi luminoasă, către o armonie dictată de conside­rente estetice superioare — şi astfel a reuşit a fi personală fără ostentaţie. Savoarea folclorică a Rap­sodiei nr. 1 de Bartók a fost evocată cu precădere sub as­pectul incisivităţii ritmice deo­sebite. Căci, fapt interesant, violonistica artistei franceze este mai degrabă sculpturală decît colorată; în consecinţă, şi redarea celebrei Sonate de Franck ne-a impresionat mai mult prin rigoarea proporţiilor, sublinierea unităţii materialu­lui tematic, sinteza lucid rea­listă între contraste, decît prin inspiraţia momentană a in­flexiunilor frazării. Este însă o viziune contemporană asupra lui Franck tinzînd să elimine poate ceva din patetismul su­­praadăugat de tradiţia inter­pretărilor precumpănitor ro­mantice — viziune pe care se cade să o respectăm A fost, deci, un recital de adevărată ţinută, pe care unele asprimi sonore, rezultate din vehemenţa atacului coardelor, nu o pot umbri. Se cuvine, pe de altă parte, să subliniem aportul de muzicalitate, cize­lare rafinată şi bun gust, pe care l-a avut la reuşita aces­tei seri de muzică contribuţia pianistei noastre Victoria Şte­­fănescu ; în ultima vreme, ea se afirmă tot mai mult printr-o nedesminţită seriozitate şi competenţă. O singură remarcă totuşi : să se simtă mai mult parteneră decît acompaniatoa­re, căci contribuţia ei este de o calitate ce ar avea de câşti­gat printr-un dram în plus de prezenţă şi fantezie. ALFRED HOFFMAN UNA PE ZI de MATTY — Bine, dar acum nu mai îmi dau seama dacă sînt foar modern sau foarte nepieptănat !.„

Next