România Liberă, decembrie 1970 (Anul 28, nr. 8120-8146)

1970-12-01 / nr. 8120

(Urmare din pag. 1, Directivele Congresului al X- lea al P.C.R. Doresc să subliniez faptul că în viitorul cincinal eforturile se vor îndrepta nu numai spre dezvoltarea cantitativă a industriei, ci se va pune tot­odată un deosebit accent pe laturile calitative ale procesu­lui de industrializare, pe mo­dernizarea structurii produc­ției, pe realizarea de produse cu un înalt grad de tehnici­tate, care să­­înglobeze munca de complexitate superioară, în acest scop, în proiectul de plan se prevede concentrarea eforturilor spre ramurile care asigură valorificarea supe­rioară a resurselor şi contri­buie la promovarea progresu­lui tehnic în întreaga econo­mie — electronica şi electro­tehnica, mecanica fină, maşi­­nile-unelte, petrochimia, meta­lurgia oţelurilor şi a lamimate­­relor speciale. Se prevăd mă­suri pentru asimilarea, repro­­iectarea şi îmbunătăţirea unor produse şi tehnologii, în aşa fel ca aproape 40 la sută din pro­ducţia industrială a anului 1975 să fie constituită din pro­duse noi şi modernizate. Una din problemele de ba­ză ale cincinalului viitor o constituie intensificarea dez­voltării agriculturii, sporirea producte- agricole în toate sectoarele. Pentru agricultură se prevăd­ investiţii de 80 mi­liarde lei, de peste 2 ori mai mult decât în actualul cinci­nal. Se vor asigura astfel me­canizarea completă a lucrări­lor agricole, creşterea subs­tanţială a gradului de chimi­zare a producţiei, realizarea programelor naţionale privind amenajările funciare şi dez­voltarea zootehniei. Aşa cum am arătat la recenta şedinţă de lucru de la Comitetul Cen­tral, în perioada următoare se vor aplica măsuri de îmbună­tăţire a conducerii, organiză­rii şi planificării agriculturii, de perfecţionare a organizării şi retribuirii muncii în unită­ţile agricole. Toate acestea vor asigura creşterea producţiei a­­gricole globale într-un ritm mediu anual de 6—7 la sută faţă de media anilor 1966— 1970, ceea ce va crea condiţii mai bune pentru aproviziona­rea populaţiei cu produse a­­groalimentare şi a industriei cu materii prime agricole. Un important element ca­racteristic al viitorului plan cincinal, care reflectă proce­sul de modernizare a activită­ţii noastre economice, este tre­cerea la votarea economiei na­ţionale cu tehnica moderna de calcul și dezvoltarea progresi­vă a sistemului național de prelucrare a datelor. Va fi ast­fel posibil ca pînă în anul 1975 să se realizeze structura de bază a sistemului național de prelucrare a datelor, în eco­nomie urmînd să funcţioneze peste 20 de centre de calcul de importanţă republicană, pre­cum şi o serie de centre terito­riale, dotate cu calculatoare din producţia internă precum şi din import, la care se adaugă un număr însemnat de calcu­latoare cu care vor fi înzestra­te unităţile economice. Reali­zarea programului de dotare a economiei cu tehnica de cal­cul va asigura posibilitatea u­­nei conduceri moderne, baza­te pe cuceririle informaticii — condiţie esenţială pentru pla­nificarea cu adevărat ştiinţi­fică şi pentru organizarea e­­ficientă a procesului de pro­ducţie şi desfacere. O importantă secţiune a planului cincinal, se referă la dezvoltarea activităţii de cer­cetare ştiinţifică, parte inse­parabilă a eforturilor noastre pentru ridicarea calitativă a întregii economii. în plan sunt prevăzute fonduri însemnate şi se stabilesc, totodată, di­recţii prioritare de cercetare, în pas cu nevoile dezvoltării industriei, a celorlalte ramuri economice. Planul prevede sarcini pentru mai buna va­lorificare a potenţialului na­ţional de cercetare, in special în direcţia realizării de noi maşini, utilaje, instalaţii şi aparate, introducerii în fabri­caţie de noi materiale şi în­locuitori ai unor materiale şi materii prime deficitare, a­­plicării în producţie a unor procese şi procedee tehnolo­gice avansate. Cercetarea şti­inţifică este menită să aducă o contribuţie importantă la îndeplinirea tuturor prevede­rilor cincinalului. Dezvoltarea impetuoasă pe care o vor cunoaşte ramurile economice se oglindeşte în ritmul susţinut de creştere a venitului naţional — II—11 la sută, in medie anuală, în com­paraţie cu 7,7—8,5 la sută prevăzut în Directivele Con­gresului al X-lea al P.C.R. Este semnificativ că venitul naţional va fi în 1975 de 1.6—1,7 ori mai mare decit cel ob­ţinut în 1970 ceea ce va per­mite alocarea unor fonduri sporite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale între­gului nostru popor. Proiectul planului cincinal stabileşte o­­ serie de sarcini deosebit de importante în ve­derea creşterii bunăstării po­porului. Salariul real va spori în perioada 1971—1975 în me­die cu 3,5—3,7 la sută pe an, iar veniturile reale ale ţărăni­mii cu 4 la sută anual. Pla­nul prevede ca numărul sa­lariaţilor din economia na­ţională să crească cu circa 700 000, dar va trebui să a­­vem în vedere o creştere su­plimentară, chestiune la care mă voi referi mai tîrziu. Con­form prevederilor de plan, fondul de salarii ar urma să sporească în 1975 cu 37—44 la sută în comparaţie cu 1970. Paralel, se prevede ma­jorarea, în aceeaşi perioadă, a fondului de pensii cu 45— 50 la sută şi creşterea fon­durilor destinate alocaţiei pentru copii. Corespunzător creşterii pu­terii de cumpărare a popu­laţiei, volumul desfacerilor de mărfuri cu amănuntul va spori cu 31—37 la sută, în ur­mătorii cinci ani, faţă de 30— 35 la sută cit reprezintă pre­vederile din Directive. Creşteri însemnate se pre­văd la produsele alimentare de bază, precum şi la măr­furile industriale. Astfel, în 1975 volumul desfacerilor va creşte faţă de 1970 la carne şi conserve din carne cu 41 la sută, lapte şi produse lac­tate cu 77 la sută, ulei 20 la sută, zahăr 25 la sută, legu­me 54 la sută, ţesături 17 la sută, încălţăminte 26 la sută, televizoare 35 la sută, mobi­lă 35 la sută. Se prevede o sporire însem­nată a cheltuielilor pentru acţiunile social-culturale, fon­durile anuale destinate a­­cestui scop fiind în 1975 de două ori mai bemari decit în 1965. Sume importante vor fi acordate de la buget pentru învăţămînt, ocrotirea sănătă-Aş vrea, în primul rind, să mă opresc asupra industriei construcţiilor de maşini — ra­mură-cheie a industriei noas­tre, care are o importanţă e­­senţială pentru dezvoltarea în­tregii economii naţionale. In acest sector este necesar să se reanalizeze­­ unele subramuri şi să se ia măsuri pentru ma­jorarea sarcinilor cuprinse în plan. Mă refer, înainte de toa­te, la construcţia de nave. De­sigur, prevederile din proiec­tul de plan nu sunt mici, dar, după părerea mea, sunt­­ sub posibilităţi şi sub necesităţi, ţinînd seama că transportul naval are un cost ridicat şi că, pe măsura dezvoltării econo­miei noastre naţionale, impor­turile de materii prime şi ma­teriale cresc în anii cincinalu­lui, iar în perspectiva anilor 1980 şi­­1990 vor spori şi mai mult ; este necesar să elabo­răm un program special pen­tru dezvoltarea construcţiilor navale, care să prevadă o creştere mult mai substanţială a producţiei de nave în peri­oada 1971—1975 faţă de reali­zările din actualul cincinal. Ministerul Industriei Con­strucţiilor de Maşini va trebui ca, pînă la 15 decembrie să analizeze şi să propună mă­suri pentru sporirea suplimen­tară a producţiei de nave, prin folosirea maximă a capacităţi­lor existente în şantierele ac­tuale, dotarea cu utilajele ne­cesare, extinderea suprafeţe­lor­ de lucru, fără mari inves­tiţii. Trebuie luate măsuri ca încă din anul viitor să se în­ceapă realizarea program­ului special de construcţii de nave, în cadrul căruia să se prevadă chiar­ în acest cincinal produ­cerea unor nave mari de pînă la 150 000 tone, destinate flo­tei noastre. In acelaşi timp, în dezvoltarea producţiei de nave trebuie să se aibă în ve­dere perspectiva folosirii mai intense a apelor interioare, mai bine zis limitrofe — mă refer în mod deosebit la Du­năre. O altă observaţie pe care vreau s-o fac în legătură cu o problemă importantă a con­strucţiilor de maşini, porneşte de la necesitatea realizării în ritm mai rapid a programului de dotare cu calculatoare elec­tronice în vederea realizării sistemului informatic de con­ducere unic al economiei. De aceea, consider necesară spa­ţii, artă şi cultură. In viito­rul plan cincinal se va asi­gura îmbunătăţirea în conti­nuare a condiţiilor de locuit ale populaţiei. In anii 1971— 1975 se vor da în folosinţă 500 000 apartamente construi­te de stat din fondurile cen­tralizate sau prin credite a­­cordate populaţiei, adică de peste 1,5 ori mai multe decit în actualul cincinal. Dezvoltarea economiei, spo­rirea numărului de salariaţi, a veniturilor populaţiei şi a volumului desfacerilor de mărfuri, creşterea cheltuie­lilor social-culturale vor crea condiţii superioare de viaţă,­­de civilizaţie, vor asigura ba­za unui trai mai bun, îm­belşugat pentru toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate. A­­vem deplina convingere că noul plan cincinal va fi dus la bun sfîrşit, marcînd o nouă etapă pe drumul făuririi so­cietăţii multilateral dezvolta­te, apropiind şi mai mult ţa­ra noastră de nivelul ţărilor avansate. Avînd în vedere toate a­­ceste caracteristici majore ale proiectului planului cincinal, proporţiile şi orientările pe care le stabileşte, putem a­­precia că prevederile sale sunt realiste şi mobilizatoare, pe deplin posibil de îndeplinit. Totodată, ţinînd seama de o serie de rezerve existente în diferite domenii de acti­vitate, am de făcut unele ob­servaţii şi propuneri referi­toare la unele prevederi, ca­re ar trebui îmbunătăţite pentru ca planul să răspun­dă şi mai bine cerinţelor pro­gresului economiei naţionale. In legătură cu aceasta, con­sider necesar să se acţione­ze în continuare în direcţia aprofundării şi îmbunătăţirii indicatorilor de plan privind unele ramuri şi domenii. La aceste probleme mă voi re­feri în cele ce urmează u­rirea prevederilor programu­lui de dezvoltare a industriei electronice, în special a celor privind producţia de calcula­toare electronice, maşini de calcul, elemente de automati­zare, aparate de măsură şi control, componente profesio­nale. In acest domeniu va tre­bui să facem un efort mai in­tens, în aşa fel incit prevede­rile actuale să fie mărite cu cel puţin 40—50 la sută. In domeniul maşinilor-unel­­te, ţinînd seama de necesităţi­le economiei noastre, precum şi de faptul că aceste produse sunt cerute pe piaţa externă, avînd asigurată o desfacere sigură, se impune să reanali­­zăm prevederile actuale şi să amplificăm programul de dez­voltare a acestei subramuri. Programul va trebui să pună accent pe maşinile-unelte care au la export un curs de reve­nire mai favorabil şi să se bazeze în primul rind pe fo­losirea mai raţională a capa­cităţilor existente, pe dezvol­tarea unor secţii de montaje. Aceasta va permite sporirea mai rapidă a producţiei în a­­nii următori, urmînd ca nu­mai spre anul 1073 să exami­năm construirea, unor noi o­­biective. In elaborarea progra­mului va trebui să se urmă­rească mai buna folosire a secţiilor de sculărie şi a sec­­­­ţiilor mecanice din întreprin­derile celorlalte ramuri, unde există capacităţi mari, ce pot fi utilizate atît pentru produ­cerea unor maşini complexe, cit şi pentru cooperare în rea­lizarea unor subansamble, care să fie folosite pentru spo­rirea producţiei de maşini-u­­nelte. Ca urmare a discuţiilor avu­te cu cadrele din agricultură şi în lumina măsurilor stabili­te pentru dezvoltarea acestei ramuri, se impune realizarea programului de­ dotare a agri­culturii cu tractoarele şi cele­lalte maşini agricole necesare fiecărei culturi. Acest program, aflat în curs de elaborare de către Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Ministe­rul Industriei Construcţii­lor de Maşini, • trebuie să asigure ca, pînă în 1975, să se rezolve practic proble­mele mecanizării tuturor lu­crărilor agricole, nu numai la culturile mari, ci la totalitatea culturilor, inclusiv în legumi­­cultură, viticultură, pomicul­tură, precum şi în zootehnie. Uzinele de tractoare şi maşini agricole trebuie să execute co­menzile date de agricultură, să producă tipurile de trac­toare şi maşini care sunt ne­cesare acestei ramuri cerute de unităţile agricole, iar nu cele care le sunt mai uşor de fabricat. Va trebui ca uzinele aparţinînd Ministerului Agri­culturii şi Silviculturii să pro­ducă unele maşini agricole de serie mică. Este necesar, tot­odată, să se folosească mai larg posibilităţile de cooperare cu alte ţări, pe bază de con­tracte ferme, în domeniul pro­ducţiei de maşini agricole. In ce priveşte asigurarea cu piese de schimb, în plan s-au introdus unele suplimentări, dar mi se pare că nu se ajun­ge la o rezolvare definitivă şi totală ; prevederile valorice in­troduse în plan nu arată dacă vor fi satisfăcute cerinţele concrete ale beneficiarilor. Ca­pitolul din plan referitor la piesele de schimb nu trebuie apreciat din punctul de vedere valoric, ci, în primul rind, după reperele și subansamblele fizice pe care le cuprinde. în plan este necesar să se pre­vadă nu atît valoarea sau to­najul pieselor de schimb, ci­ mai ales repere și subansamble fizice,stabilite pe bază de nor­mative. Ramurilor economice trebuie să li se asigure volu­mul necesar de piese de schimb, indiferent dacă valoa­rea acestora este mare sau mică. Pentru a asigura rezolvarea problemei pieselor de schimb trebuie schimbată ș­i metoda de planificare : întreprinderi­le producătoare de piese de schimb pentru tractoare, ca­mioane sau al­te utilaje trebuie să primească sarcinile de plan exprimate într-un volum fizic de diferite repere, piese, sub­ansamble. Este necesar să facem în așa fel ca într-un viitor apropiat să rezolvăm problema piese­lor de schimb, despre care se discută de mai mulţi ani. In acest scop, trebuie ca ministe­rele care folosesc diferite ma­­şiini şi utilaje şi au posibili­tăţi de a produce piese de schimb — cum este Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, Ministerul Transporturilor — să participe într-o mai mare măsură la realizarea produc­ţiei de asemenea piese. Este necesar să se utilizeze mai mult practica recondiţionării anumitor piese de schimb şi subansamble, cu condiţia ca această operaţiune să se efec­tueze numai pentru piesele la care este economică, rentabilă ; dacă pentru recondiţionarea unor piese se cheltuieşte de trei ori mai mult decât pentru producerea lor în uzine, atunci nu are nici un rost să le re­condiţionăm. Ministerele vor trebui să stabilească piesele, subansamblele la care recon­­diţionarea este economică. Va trebui ca pînă la sfîrşitul a­­nului să se aducă modificările corespunzătoare în planifica­rea producţiei pieselor de schimb, reflectînd încă în pla­nul pe 1971 aceste modificări. Doresc să subliniez că re­zerve importante pentru creş­terea producţiei în construc­ţiile de maşini — cit şi in alte ramuri — există în domeniul folosirii capacităţilor de pro­ducţie şi a timpului de lucru. Datele arată că o serie de ma­şini şi utilaje sunt folosite slab, în mod neraţional. In vederea utilizării mai intense a capaci­tăţilor de producţie este nece­sar să nu se mai aprobe înce­perea de investiţii noi sau dezvoltări pînă cînd nu este asigurată folosirea integrală a capacităţilor de producţie exis­tente. In primul rind trebuie folosite mai bine suprafeţele de producţie , dintr-o analiză efectuată într-un număr de în­­treprinderi industriale a re­zultat că acestea aveau circa 173 mii mp suprafaţă produc­tivă­­folosită necorespunzător, din care 150 mii mp spaţii li­bere sau utilizate în scopuri neproductive. Introduse în producţie, dotate cu­ utilajele necesare, aceste suprafeţe ar putea asigura o producţie su­plimentară substanţială. In al doilea rind, rezultă că timpul de­­lucru al maşinilor este folosit neraţional, că a­­­cestea nu lucrează în mod co­respunzător. Datele arată că în anul 1970 procentul de fo­losire a fondului de timp dis­ponibil al maşinilor unelte nu depăşeşte 64 la sută, aceasta demonstrează, de asemenea, ce posibilităţi şi ce rezerve mari există pentru creşterea pro­ducţiei prin utilizarea deplină a timpului de lucru al maşini­lor. In întreprinderile construc­toare de maşini se lucrează, în medie, în jurul a două schimburi. De aceea, în pla­nul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini şi al celorlalte ministere trebuie să se înscrie măsuri pentru a a­­sigura o încărcare mai raţio­nală pe schimburi, în primul rind pentru generalizarea schimbului II şi extinderea şi introducerea schimbului III. Prin trecerea la lucrul în trei schimburi se poate obţine un spor substanţial de producţie în construcţiile de maşini. • Este necesar ca Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi celelalte ministere să ia de îndată măsuri pentru a pregăti necesarul de muncitori calificaţi şi cadre de conduce­re a producţiei, care să asigu­re acoperirea şi a schimbului III. Planurile de şcolarizare, de pregătire a noilor munci­tori şi cadre necesare bunei conduceri a producţiei, ce vor fi elaborate de ministere în a­­cest scop, vor trebui să preci­zeze — începînd cu anul 1971 — numărul celor care vor intra în producţie în fiecare lună, în fiecare an; aceste pla-Aş vrea să mă opresc asu­pra altei ramuri, căreia parti­dul şi guvernul îi acordă o mare importanţă, cu un rol deosebit în satisfacerea nevoi­lor de trai ale populaţiei — şi anume industria alimentară. In această ramură este nece­sar să se acorde mai multă atenţie diversificării şi fabri­cării de noi sortimente de mărfuri. Faţă de realizările pe plan mondial, inclusiv din u­­nele ţări socialiste, industria noastră alimentară continuă să se afle în urmă. Nu s-ar putea spune că această ra­mură, care ar trebui să se ca­racterizeze printr-o diversi­ficare permanentă şi rapidă a producţiei, este dinamică, ci, dimpotrivă, este foarte statică. Aş da unele exemple, în timp ce în alte ţări, din porumb, cartofi, fructe se fac tot mai numeroase şi variate prepa­rate alimentare, la noi aceste produse continuă să fie puţin prelucrate, iar sortimentele e­­xistente au o gamă foarte­ re­dusă. De asemenea, sortimen­tul de conserve este sărac, nu oferă consumatorului posibili­tăţi de alegere după preferin­ţe. Pe bună dreptate, cetăţe­nii doresc să găsească în ma­gazine nu aceleaşi şi aceleaşi conserve de carne de porc în suc propriu, pe care le întîl­­neşti pretutindeni în întreaga ţară, — la munte şi pe litoral, la oraşe şi la sate — ci zeci şi zeci de sortimente din carne de vită, de oaie, de pasăre, preparate cu tot felul de gar­nituri. Fiecare fabrică de con­serve trebuie să fie un labora­tor, să introducă noi reţete, noi produse, ţinînd seama de spe­cificul diferitelor zone ale ţării. Stadiul în care ne aflăm ne impune să acţionăm pentru a realiza o mai mare varietate a hranei populaţiei ţării noa­stre. Trebuie să părăsim for­mele actuale de producţie a mărfurilor alimentare, înca­drate în preţuri rigide, tre­­cînd la realizarea unor pro­duse pe gustul consumatoru­lui. Totodată, industria ali­mentară, reţeaua alimentaţiei publice — care în prezent o­­feră consumatorilor aproape pretutindeni aceleaşi prepa­rate, adeseori de slabă calitate — trebuie să concure la apro­pierea structurii hranei cetă­ţenilor noştri de aceea din ţă­rile avansate. In multe ţări au loc importante schimbări în consumul populaţiei, în raport cu rezultatele cercetărilor me­dicale care indică necesitatea unei alimentări variate, raţio­nale a omului în condiţiile vieţii moderne. Este cunoscut, de pildă, că în alimentaţia co­tidiană scade ponderea pîinii şi a grăsimilor, crescînd în schimb cea a legumelor, fruc­telor. Este nevoie ca de aceste probleme să se ocupe mai în­deaproape cercetătorii noştri din domeniul industriei ali­mentare, medicii dieteticieni, precum şi alţi specialişti. Pe lingă aceasta, este necesar ca şi presa, radioul, televiziunea şi celelalte mijloace de care dispunem să contribuie la o­­rientarea­ maselor de consu­matori, la formarea gustului şi îndrumarea lor în alcătui­rea unor meniuri raţionale, variate. Conducerea Ministerului In­dustriei Alimentare, precum şi consiliile populare, care au unităţi de producere a bunu­rilor alimentare, vor trebui să întocmească un program special de diversificare a pro­duselor, de producere a noi sortimente, folosind capacită­țui și vor trebui elaborate nu în general, pe ansamblul ra­murii, ci pe fiecare centrală, pe fiecare întreprindere con­cret. In vederea realizării a­­cestor obiective se vor acorda fonduri suplimentare de şco­larizare, se vor construi noi cămine, în aşa fel incit aceas­tă problemă de mare impor­tanţă să fie rezolvată în mod radical. In scopul extinderii şi in­troducerii schimbului III, al pregătirii de muncitori califi­caţi şi­­cadre de conducere a producţiei, Consiliul de Mi­niştri, toate ministerele vor trebui să întocmească progra­me cu termene precise şi răs­punderi concrete, detaliate pe centrale şi întreprinderi, zile existente, materiile prime din ţara noastră. Este necesar, de asemenea, să se treacă ho­­tărît la crearea de întreprin­deri care să fabrice alimente semipreparate în aşa fel incit consumatorul să-şi poată pre­găti uşor mîncarea. Consiliul de Miniştri va trebui să analizeze munca Mi­nisterului Industriei Alimen­tare, structura producţiei în acest domeniu, care cuprinde şi o parte din economia loca­lă, şi să stabilească măsurile necesare pentru ca încă din anul viitor să realizeze o di­versificare sensibilă a sorti­mentelor. Legat de aceasta, cred că este necesar să fie revăzut şi programul de asi­gurare a spaţiului frigorific, accelerîndu-se crearea de spaţii şi depozite frigorifice, pentru a asigura păstrarea în condiţii bune a alimentelor. Consider că în sectorul in­dustriei alimentare — care are o mare importanţă în ridica­rea nivelului de trai al po­porului — în cincinalul urmă­tor trebuie să aibă loc o trans­formare radicală a însăşi con­cepţiei asupra producţiei a­­cestei ramuri, calităţii gale, a varietăţii sortimentelor, adap­­tînd întreaga activitate a în­treprinderilor la gustul şi ce­rinţele consumatorilor. O altă ramură legată nemij­locit de satisfacerea nevoilor populaţiei este industria uşoa­ră. Nu vreau să mă refer la volumul producţiei, deşi, după cut s-a arătat aici, se pare că mai sunt unele dome­nii — cum este, spre exemplu, producţia de covoare — unde ar trebui să revedem sarcinile stabilite, în sensul sporirii lor. Doresc însă să ridic problema calităţii, mai cu seamă a fi­nisajului producţiei industriei uşoare. Numeroase sortimente ale industriei uşoare se pro­duc în cantităţi suficiente, dar nu ştiu cum se întîmplă că multe dintre ele sunt de cali­tate slabă, şi destul de greu găseşti uneori în comerţ măr­furi bine finisate, sunt în can­tităţi reduse. Consider că a­­ceastă problemă trebuie să preocupe foarte serios condu­cerea Ministerului Industriei Uşoare, precum şi Consiliul de Miniştri. Este necesar să se stabilească de urgenţă măsuri speciale pentru a obţine o îm­bunătăţire a producţiei de stofe, pînzeturi, confecţii, tri­cotaje, încălţăminte ş.a. Cu utilajele de care dispunem în Întreprinderile noastre se pot produce în toate sectoarele ar­ticole de consum foarte diver­se, atrăgătoare, mereu în pas cu cerinţele modei. Va trebui ca lunar întreprinderile indus­triei noastre ușoare să intro­ducă sortimente noi ; creatorii de modele trebuie să creeze cu adevărat, dar pentru a­­ceasta trebuie să gîndească, să-și pună în valoare spiritul de inventivitate, capacitatea de a făuri produse noi, să fie la curent cu ceea ce este nou pe piaţa mondială. In legătură cu aceasta, vreau să arăt că trebuie îm­bunătăţite relaţiile dintre in­dustrie şi comerţ. Cred că ■trebuie să se renunţe la aceşti aşa-zişi angrosişti din comerţ care fac comenzi după gustul lor, ce nu coincide cu cel al cumpărătorilor. Vor trebui organizate, cel puţin trimes­trial, expoziţii republicane, precum şi în toate marile oraşe, unde industria uşoară să expună produsele sale şi să le supună examenului pu­blicului larg. De asemenea, va trebui să se renunţe, mai cu seamă în domeniul confecţii­lor şi al tricotajelor, la pro­ducţia de serie mare, să se realizeze o diversificare boga­tă, incit cetăţeanul să găseas­că pe piaţă modele cit mai variate. PUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Este necesară îmbunătăţirea prevederilor noului cincinal in direcţia dezvoltării mai intense a industriei constructoare de maşini Eforturi sporite pentru ca industria alimentară şi uşoară să răspundă într-un grad mai înalt cerinţelor de consum ale populaţiei 7 decembrie 1970 ■111,11 — ■ —... TM— ... ..­­ ...im „România liberă* I Este imperios necesară sporirea producţiei materialelor de construcţie Un rol important în reali­zarea programului nostru de investiţii revine industriei materialelor de construcţii. In legătură cu această ramură, aş vrea să fac unele observa­ţii în vederea îmbunătăţirii prevederilor din plan. Cu toa­te că am stabilit sarcini mari şi am adoptat un program special în acest domeniu, mi se pare că totuşi nu satisfacem în suficientă măsură cerinţele economice şi ale populaţiei. In primul rind, este nevoie să revedem modul de planifica­re ; prin plan se asigură ma­terialele necesare construcţii­lor din fondurile statului, pre­cum şi anumite cantităţi pen­tru sectorul cooperatist, dar nu se ia în consideraţie nece­sarul pentru zecile de mii de locuinţe ce, se construiesc anual la sate şi nu se ţine seama de cerinţele unor cetă­ţeni din oraşe. Oricum, tre­buie avut în vedere că pentru construcţia unei case este ne­voie de ciment, fier-beton şi cărămidă sau prefabricate, care trebuie vîndute prin co­merţul socialist. In viitor va trebui să se prevadă prin plan şi materiale necesare pentru construcţiile ce se fac la sate şi în oraşe de către cetăţeni. Planificarea trebuie să cu­prindă nu numai industria so­cialistă şi construcţiile social­­culturale realizate de stat, ci să asigure materiale pentru construcţiile din întreaga eco­nomie. Totodată, sarcinile de plan la materialele de con­strucţii vor trebui stabilite nu valoric, ci fizic. In al doilea rind, trebuie sporită producţia materialelor de construcţii pe seama capa­cităţilor existente, precum şi prin dezvoltarea lor cu inves­tiţii minime, fără importuri. In prezent, consiliile populare judeţene au posibilitatea să-şi organizeze întreprinderi pro­prii pentru producţia de că­rămidă, calcar, var, să stabi­lească preţuri la aceste pro­duse, urmărindu-se ca ele să contribuie la satisfacerea ce­rinţelor populaţiei. în viitor, va trebui să se acorde şi con­siliilor populare comunale, cooperativelor agricole de pro­ducţie posibilitatea de a-şi or­ganiza întreprinderi producă­toare de materiale de con­strucţii proprii, a căror pro­ducţie să fie inclusă în plan. Nu este oare ridicol ca în ţara noastră, unde avem munţi de calcar, să se opreas­că în unele întreprinderi pro­cesul de producţie — aşa cum s-a relatat aici — din cauza lipsei de var ? Fiecare între­prindere, ţinînd seama de condiţiile favorabile ale ţării noastre, trebuie să-şi creeze propriile sale resurse de apro­vizionare cu materii prime, fără a aştepta să se producă dintr-un singur centru pentru toată țara. Folosirea mai intensă a resurselor proprii de materii prime şi materiale O problemă care aş dori s-o menţionez este aceea a bazei proprii de materii prime şi materiale. Examinînd preve­derile referitoare la importu­rile de materii prime şi mate­riale, nu poţi să nu ajungi la concluzia că există o slabă preocupare pentru folosirea resurselor materiale din ţară. Va trebui să intensificăm ac­tivitatea de descoperire a re­zervelor de minereuri şi mine­rale. Departamentul aprovizionă­rii tehnico-materiale trebuie să acorde toată atenţia folo­sirii posibilităţilor ,­ existente în ţară pentru asigurarea ma­teriilor prime. Nu numai Mi­nisterul Industriei Miniere şi Geologiei trebuie să aibă un plan de dezvoltare a bazei de materii prime şi de materiale din ţară, ci este necesar să se elaboreze în acest domeniu un plan special pe întreaga economie, inclusiv de cerceta­re ştiinţifică, pentru a putea să valorificăm mai bine şi în condiţii mai bune materiile prime, resursele care le avem şi să creăm în perspectivă po­sibilitatea de a apela mai pu­ţin la importuri din străină­tate. Noi am renunţat prea u­­şor la punerea în valoare a unor resurse de minereuri din ţară, chiar cu conţinut mai să­rac. De pildă, resursele mari de cenuşi de termocentrală, şisturi bituminoase, pămînturi argiloase din Oltenia, ne dau posibilitatea să sporim produc­ţia de aluminiu, pe bază de materii prime din ţară. A­­vem, de asemenea, resurse de materii prime pentru producţia sticlei, ceramicii, porţelanului. Gazul metan şi petrolul nostru se pre­tează la o prelucrare supe­rioară în industria chimică, dar nici aici nu s-a mers su­ficient la o valorificare cores­punzătoare, mai avantajoasă. In legătură cu aceasta se ridică şi problema maselor plastice. Pe plan mondial, ele capătă o pondere tot mai mare în înlocuirea unor materii prime şi materiale deficitare. Deşi am înregistrat progrese în producţia de mase plastice totuşi ne aflăm încă la un ni­vel redus, în comparaţie cu alte ţări. De aceea, trebuie ca, paralel cu elaborarea planului pentru dezvoltarea bazei de materii prime şi materiale, să se revadă şi planul industriei de materiale plastice şi pro­ducţia de înlocuitori, făcînd eforturi suplimentare pentru o mai bună acoperire a nevoi­lor în acest domeniu. Pe lingă planul general pentru materii prime și mate­riale care trebuie să existe la Departamentul aprovizionării tehnico-materiale este nevoie ca fiecare minister care are în profilul său producerea de materii prime să-și elaboreze un program special pentru mai buna valorificare a mate­riilor prime şi materialelor, inclusiv un program de cerce­tare în acest domeniu.­­Legat de aceasta este nece­sar să analizăm mai bine pro­blema ritmicităţii aprovizio­nării tehnico-materiale, pen­tru a asigura o mai bună des­făşurare a procesului de pro­ducţie. O parte însemnată din neajunsurile producţiei, inclu­siv în ce priveşte calitatea producţiei, sunt legate şi de lipsa de ritmicitate în aprovi­zionare, de faptul că coopera­rea în producţie în diferite domenii de activitate este slab organizată. Rog pe toţi tova­răşii vicepreşedinţi ai guver­nului, pe toţi miniştrii să exa­mineze atent, la nivelul tutu­ror ramurilor posibilităţile de a asigura o aprovizionare rit­mică, introducerea unui sis­tem eficient de aprovizionare care să funcţioneze operativ, pentru a permite desfăşurarea normală a producţiei şi a pu­tea pretinde intr-adevăr ordi­ne şi disciplină în toate uni­tăţile. Pentru o producţie de calitate, ieftină şi eficientă O problemă de importanţă esenţială pentru ridicarea e­­ficienţei economiei noastre este îmbunătăţirea calităţii producţiei. Desigur, noi am făcut şi facem eforturi mari pentru dezvoltarea industriei constructoare de maşini, a al­tor ramuri moderne, pentru dotarea întreprinderilor cu tehnică avansată. Fără îndoo­ială că, în această privinţă am pornit cu întârziere faţă de ţările dezvoltate din punct de vedere industrial şi tre­buie să recuperăm temnul. (Continuare in pag. a 3-a) !

Next