România Liberă, aprilie 1971 (Anul 29, nr. 8223-8247)

1971-04-02 / nr. 8223

Pagina a 2-a — 2 aprilie 1971 IMENSA VARIETATE M­ulte învinuiri i s-au adus poeziei române de azi. Că e prea multă, că e obscu­ră, că vorbeşte un bobote... E multă, intr-adevăr, şi adesea face semne hieroglifice, intr-un clarobscur de templu, bine re­gizat, pentru iniţiaţi. Multe pă­­cate va fi avînd producţia poe­tică actuală, diseminată în nău­citoarea profunzime editorială. Gem standurile librăriilor de vo­lumaşe şi plachetele, mai mult sau mai puţin ascunse prin raf­turile joase şi dosite. Lucrătorii din comerţul cu cartea ţi le scot în silă, din raft, atunci cînd manifeşti ciudata dorinţă de a le răsfoi sau şi mai uimitoarea do­rinţă de a le cumpăra. Domni­şoara vînzătoare parcă s-ar cruci în sinea sa : „Mare e doamne, grădina ta, dacă se mai găsesc şi asemenea muşterii pen­tru asemenea cărticele !“ Bine­înţeles că uimirea nu se aplică aştrilor poeziei, răsfăţaţilor pu­blicului, ci celor mulţi, celor pierduţi in multitudine, ameste­caţi, nume greu de reţinut pe comerţile multicolore. Lupta pentru existenţă lite­rară şi notorietate e mai difi­cilă pentru poeţi decît pentru reprezentanţii celorlalte genuri literare. Vorbeam înainte de o grădină a amatorilor de poezie. Să vorbim despre grădina poe­ţilor. Floare lingă floare, cu ră­dăcinile încăierate, gata să se înăbuşe, plantă lingă plantă. Masiv de flori, baroc, cu stranii alăturări : orhidee şi gura-leului, margarete clorotice şi flori car­nivore, cu, tentacule omnidevo­­rante, ferigi gigantice, cu spori metafizici ce se prăsesc în urn­b­ă deasă, o floră ameţitoare, de o varietate irupînd în fantast­­ic, într-o festivă juxtapunere de tablou naiv, ca în Vameşul Rousseau. Mult visata de poeţi libertate de expresie, e aici, printre noi, cu paradisiacul ei tablou, de la­ Maria Banuş­ rietate autohtonă şi exotică, şi cu reversul ei prozaic, prea te­restru în zona catastifelor con­tabiliceşti, cu multe bătăi de cap pentru redactori, contabili şi alţi modeşti, onorabili funcţio­nari, mult huliţi de gintea irita­bilă căreia-i aparţin. Oricîte buruieni s-ar strecura printre nobilele plante, oricîtă impostură ar da din coate, im­­pingînd în umbră valori auten­tice, nu pot să nu salut imensa varietate a liricii noastre actu­ale ca un fenomen pozitiv. In această uriaşă împestriţare îşi găseşte poezia adevărata ei me­nire. Numai aşa izbuteşte ea să răspundă feluritelor chemări şi nevoi ale sufletului nostru. In cămările de taină, sunt ceasuri de rugă, de reverie, de sete me­tafizică, de revoltă. Uneori cu­getul nostru vrea să fie zgilţîit, trezit, violentat Alteori caută alinare, împăcarea contra­dicţiilor într-o elevată senină­tate. Din crîncena răscoală a duhu­lui contra limitelor naturii sau istoriei, el coboară, pe cărări li­ne, unde susură melancolia ore­lor sau sîngeră suav o clipă, cade, neauzit, o frunză. Pentru ceasurile de amurg şi de seară cînd ne e sete de străve­chea linişte a poeziei decantată din nelinişti, cînd ne e dor să citim poezie, în felul în care o făceau bătrînii noştri , deschi­­zind cartea, la întîmplare, citind o strofă-două, ascultîndu-i e­­courile şi iar deschizînd cartea, la întîmplare, frunzărindu-i me­lancolicele vibraţii , pentru ceasurile cînd lăsam să picure i­ noi uleiul sîînt al imnului sau chiar mireasma dulce a ro­manţei, să deschidem cărţile de poezie ale lui Dan Laurenţiu : „Imnuri către amurg“ şi Dinu Ianculescu : „Argintatul peşte şi alte poezii. Pe aerienele urme ale lui Hölderlin, pe aleile lui Frak spălate-n albastru amurg, Dan Laurenţiu îşi murmură propriul său cîntec grav şi pur : „Unde este ziua aceea / fericită de zei cînd marea / se luminase ca un­­templu / unde este ziua ace­ea“... „Argintatul peşte“ al excelen­tului actor şi­ poet Dinu Iancu­lescu are svîcniri ciudate, neli­niştitoare, imersiuni în adîncuri obscure, şi graţioase, uneori so­fisticate, zigzaguri care taie va­lul : „Scapă / un înger de apă / în văz / şi-n curtea de sus / ca­ută raze întoarse. / Zale căzute l-apasă. / Pe solzi / îşi ascute aripa / stingă / şi-o pune / pe umărul drept / ca o coasă“. Elegantă statură de poet, Dinu Ianculescu trece cu pas uşor, pe cărarea de umbră vegheată în astrul lui Blaga şi, cînd oboseşte, alunecă şi pe sub minulesciene steluţe. „Vague à tărie“-ul care răs­punde­ de atitea ori poeziei şi se­tei noastre de poezie se­ diluează pînă la inconsistenţă, atunci cînd suflul poetului scade, cînd el se automimează. Dar unde a­­flăm cartea de poezie alcătuită numai din momente de elecţie, zborul din pisc în pisc, care-ţi taie răsuflarea ? Ar fi o inu­mană perfecţie, din familia imperativelor categorice, spre care năzuim, dar pe care, spre satisfacţia criticilor­ literari bu­curoşi totdeauna de un „însă“ şi de un „dar“, nu o atingem niciodată. Pentru limpezimea de­ taină, pentru enigma străvezie a ver­sului lor, să-i citim pe cei doi poeţi, la ceasul cînd ne e dor de o muzică interioară, de inefabil, de non-încrîncenare. „Haiducii lui Şaptecai“ C­ondiţia de serial a „Haidu­cilor lui Santecai“ obligă poate la comparaţie cu predecesoarele naraţiuni cine­matografice în gen, dar cum nu puţine cronici au operat-o, m-aş mulţumi să urmăresc de sine stătător acest film, ce se pre­zintă ca atare publicului şi, în plus, nu are decit firave conti­nuări de acţiune (puţine perso­naje sunt dezvoltate pe vechiul fir) şi cîteva prezenţe actori­ceşti reluate pe date mai mult sau mai puţin noi. Intr-un cadru, să-i zicem, is­toric date fiind nominalizarea domnitorului şi a fiicei sale (nu înţeleg însă de ce personajul domniţei Ralu, intrat în istoria teatrului românesc printr-o notabilă acţiune, trebuia să a­­pară atit de crud, depravat şi Crostănac), anumite detalii de costum şi decor (să uităm că este rerere folosit palatul de la Mogoşoaia) se desfăşoa­r proas­pete aventuri haiduceşti în nu­mele dreptăţii. Pe firmamentul voinicilor apare încă un erou pitoresc supranumit Şaptecai, un Anghel cu plete blonde, puternic cu­ zece, capabil să infrîngă doar cu sabia arnă­­uţi peste arnăuţi, peedepsind cu haz şi luptînd cu ardoa­re neostoită, învins tempo­rar, (sperăm !), închis într-o ocnă doar pentru că trebuie să trăim cu sufletul la gură pînă la seria următoare. Mai ales că haiducul, aprig chiuitor, este jucat cu poftă teribilă de Florin Piersic. Personajul, aşa cum şi-l construieşte el, ţine într-adevăr de legendă, mai exact, de basm, un cavaler al justiţiei de pe meleagurile noastre. Ceea ce reuşeşte Piersic aici demon­strează că frumoşii placizi şi plini de metafizice trăiri nu sunt fericite distribuiri pentru tem­peramentul său interpretativ. In acelaşi timp, ne arată ce pă­cat este că regizorul Dinu Co­cea nu s-a gîndit mai devreme la plusul de atractivitate pe care îl conferă unei asemenea peli­cule un haiduc cu farmecul lui Florin Piersic. In rest, pentru scenariştii Eu­gen Barbu şi Mihai Opriş se pare că punctul de interes l-au reprezentat, de această dată, portretele psihologice mai de­grabă decît compunerea unei suite de aventuri. înfruntările ocupă un spaţiu dramatic res­­trîns, cavalcadele nu mai predo­mină, în schimb sînt urmărite destine de personaje. Şi nu nea­părat din lumea haiducilor. Tot actorii sînt, îndeosebi, cei care construiesc. Astfel, Colea Răutu pe datele unor contradicţii in­terioare, Constantin Codrescu, în personajul cam imprecis al unui intrigant de Fanar, Tom­a Caragiu într-un Răspopit cu mai puţin rol în acţiune sau Marga Barbu, o Aniţă uşor timorată de trecerea anilor umplu con­tururile şi ne ajută să-i reţi­nem. Deşi, ritmul este departe de cel al unei adevărate pelicule de aventuri, chiar şi de cel al trecutelor seriale ale aceloraşi autori, „Haiducii lui Şaptecai“ se recomandă ca un film de succes. Nu prin graţiile femi­nine ale lui Aimée Iacobescu, care, în afară de propria-i fru­museţe, aduce pe ecran numai viabilitate interpretativă, nu din anumite picanterii, ci din calităţile de atmosferă (secven­ţele de la hanul A­niţei), îndeo­sebi,­­ din frumuseţile de pei­saj şi din reuşitele interpreta­tive... FLORICA ICHIM O OPERĂ DE MOZART LA GALAŢI U­n prilej nu numai de emo­ţie, pentru critic, dar şi unul de posibilă situare in peisajul culturii artistice ro­mâneşti a teatrelor din provin­cie este contactul direct cu producţiile lor. Am urmărit cu toată înţelegerea şi am aşteptat cu încredere maturizarea co­lectivelor lirice înjghebate în multe din oraşele ţării. Rezul­tatele se arată, azi, pretutindeni şi tinerele ansambluri îşi destăi­­nuie tot mai mult varietatea de nu­anţe şi complexitatea posibi­lităţilor de care dispun. Am verificat cu satisfacţie a­­cest lucru asistînd la un spec­tacol cu Nunta lui Figaro la Ga­laţi, oraş care participă din plin la afirmarea individualităţilor artistice, cu farmecul lor inal­terabil. O bună interpretare a lui Mozart presupune totdeauna efort şi continuitate din partea oricărei instituţii muzicale, ea însemnînd totodată şi un salt. Pătrunderea şi tălmăcirea stilu­lui mozartian constituie pentru un colectiv o ieşire excepţională din tiparele suficiente­ şi ba­nalului. Ceea ce gălăţenii de­monstrează cu prisosinţă în spectacolul lor, montat cu fan­tezie şi afinitate la spiritul Ope­rei de către Nicolae Ciubuc, în decorurile de factură şi structu­ră pur mozart.îană ale Ofeliei Tutoveanu-Drăb­ănescu, şi sub bagheta lui Gábor Kiss, un foarte înzestrat dirijor, capabil George Sbârcea să creeze atmosferă şi s-o facă sensibilă auditorilor­ Cu ajutorul lor, pe scena gă­­lăţeană au înviat, rînd pe rînd, personajele lui Beaumarchais şi Lorenzo da Ponte, transpuse în voluptatea muzicii de Mozart. Am identificat în baritonul Dan Zancu, inerpretul lui Figaro, un tînăr cîntăreţ care are tot ce este necesar spre a parcurge un drum lung şi însorit pe scena de operă , vocea puternică şi cu un timbru colorat, arta folosirii tuturor resurselor dinamice, sta­tură şi alură de erou liric, pînă şi o dicţiune desăvîrşită. De alt­minteri, dicţiunea pare să fie o preocupare statornică a gălăţe­­nilor, deoarece am putut-o a­­precia la toţi ceilalţi solişti, ba chiar şi la cor. Atenţia spectatorilor este cap­tivată de artiştii vocali tineri, adecvaţi întru totul fluidului mozartian. Intre ei, Marilena Marinescu, în Cherubino, este de-a dreptul o revelaţie, prin­tr-o autenticitate răpitoare, prin glasul clar şi bine întrebuinţat, nişte acute cristaline şi, în ge­neral, prin sinceritatea împletită cu o tehnică de calitate. Un glas nobil, pe care tracul îl împiedică deocamdată să-şi dea întreaga măsură, este al sopranei Viorica Pop, interpreta Contesei, după cum vibraţiile specifice ale vo­cilor marcate cu sigiliul talentu­lui la tenorul Nicolae Urziceanu au fost voalate de o indispoziţie pasajeră. In Suzana, am urmă­rit-o cu viu interes şi cu o plă­cere tot atît de vie pe Elena Pa­­trichi-Condrut, pentru muzicali­tatea ei aleasă, care face bucurie ascultătorilor, şi, fireşte, pentru vocea într-adevăr bine stăpînită, ceea ce reiese şi din pianissimele sale diafane. La Margareta Kiss, interpreta rolului Barbarinei, am admirat spontaneitatea actori­cească, glasul postat pe o linie foarte unitară, ca şi încercarea de a aduce în scenă personajul sub altă formă decit cea ştiută toate calităţi ale unei subrete de frumoasă ţinută. George Ichim, Corneliu Sava Sanda Mărgărit, Benedict Goro­­diţchi şi Valeriu Ponoran au gă­sit ecourile potrivite pentru ro­lurile lor, încît Mozart la tea­trul muzical din Galaţi a sunat adevărat, ca într-un oraş cu în­delungi tradiţii de operă, ceea ce arată cîte clipe frumoase, clipe de desfătare reală pot prilejui publicului lor teatrele muzicale din oraşele ţării, chiar înainte de a fi epuizat stagiul obligat, pentru ca un colectiv liric să poată da randamentul său artis­tic maxim. i'in [ iiiiiiYiiiiiliii HAIDUCII LUI ȘAPTECAI: Pa­tria (11 86 25), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,30; MIHAI VITEAZUL: Luceafărul (15 87 67), orele 8 — 12 — 16 — 20; Feroviar (16 22 73), orele 10,30 — 15 — 19; Melodia (12 06 88), orele 8,15 — 12 — 16 — 19,45; Central (14 12 24) orele 10 — 14,30 — 18,45; Gloria (22 44 01), orele 8,15 — 12 — 16 — 20; Flamura (23 07 40), ore­le 8,15 — 12 — 16 — 20; CORBARI : Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — îl. RENEGATA: Victoria (16 28 79), orele 9 — 11,45 — 14,30 — 17,15 — 20,30; PREȚUL PUTERII : Griviţa (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,30 ; Modern (23 71 01), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; ADIO, GRANADA: Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL: București (15 61 54), o­­rele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21. O DUMINICA IN FAMILIE : Lumina (16 23 35), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; SECRETUL DIN SANTA VIT­­TORIA: Favorit (31 06 15), orele 9,30 — 12,15 — 15 — 17,45 — 20,30; Sala Palatului, orele 17 — 20,15 ; O POVESTE VECHE, VECHE : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,30 — 17 in continuare. FILME DOCUMENTARE: Tim­puri Noi. orele 18,30 — 20.30; ROMEO SI JULI­ETA: Volga (11 91 26), orele 9,45 — 12.45 — 16 — 19,30: Mioriţa (14 27 14). orele 10 — 13 30 — 16,30 — 19,30 ; ÎNCEPUTUL: Lira (31 71 71), o­­rele 20,15; ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MARUSE: Lira. orele 15.30 — 18; ULTIMUL SAMURAI: Viitorul (11 48 03). orel. 15,45 — 18,15 -20,15; ELIBERAREA: Munca (21 50 97), orele 16 — 19 15. CINTECELE MARII: Pacea (31 32 52) orele 16-18-20; Cos­mos (35 19 15), orele 15.30 - 18 - 20,15; LOS TARANTOS: Excelsior (18 10 88). orele 9 - 11.15 - 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20 30; B.D. INTRA IN ACTIUNE: Ra­hova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20.15; LORIS : Progresul (23 94 10), ora 20; BĂIEŢI BUNI BĂIEŢI RAI : Progresul orele 15,30 — 18; Laro­­met, bd Bucureştii Noi nr. 166 orele 15,30 — 17,30 — 19,30; UN ITALIAN IN AMERICA : Buzesti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,15; CLANUL SICILIENILOR: Dacia (16 26 10), orele 8,30 - 20,30 în con­tinuare; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 - 20,30; Flacăra (21 35 40) orele 15,30 — 18 - 20,30; TRANDAFIRI ROȘII PENTRU ANGELICA: Bucegi (17 05 47), o­­rele 10 - 16 - 18,15 - 20,30; Au­rora (35 04 66), orele 9 - 11,15 — 13.30 - 15,45 - 18 — 20,15; Arta (21 31 86), orele 8.30 — 11,30 — 13.30 - 15.45 — 18 - 20,15; Giulești (17 55 46), orele 15,30 - 18 - 20,15; SARADA: Unirea (17 10 21), o­­rele 15 30 — 18 — 20,15; CINCI PENTRU INFERN: Dru­mul Sării (31 28 13), orele 14 45 — 16.30 — 18.30 — 20,30; TRIPLA VERIFICARE: Feren­tari (23 17 50), orele 15,30 - 17,45 - 20; GENOVEVA DE BRABANT: Crîngaşi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15; VAGABONDUL: Moşilor (12 52 93) orele 9 — 12,30 - 16 — 19,30; OMUL DIN SIERRA: (21 39 12) orele 15,30 - 18 ; Vitan 20,15; Cinemateca sala Union (13 49 04) - UCIGAŞUL DE FEMEI- orele 9 , 8, 8, orele 10,30 — 12,30 — 14,30 ; VASUL FANTOMA, orele 16,30 — 18,45 ; MOARTEA OBO­SITA, ora 21. rsssr ii în dezbatere proiectul de lege privind activitatea cantinelor - restaurant Propuneri ale cititorilor noştri pauzei de masă, care ar fi ne­îndestulătoare dacă salariaţii ar trebui să părăsească incinta în­treprinderii spre a ajunge la restaurantul-cantină. GRAŢIAN­A MARCUS din Zalău e str Republicii 74. Re­­ferindu-se la articolul 1 din pro­iect, „înfiinţarea şi organizarea cantinelor-restaurant se face în cazurile în care există un nu­măr corespunzător de salariaţi care iau masa...“, tovarăşul Măr­­cuş propune ca : „acest număr ar putea fi de 400 de abonaţi în­scrişi acolo unde nu există încă clădiri corespunzătoare, ce ar urma să fie ridicate sau amena­jate, şi de 300 de abonaţi acolo unde există locul de cantină nefolosit“. La articolul 5, cred că este necesar să se separe, în mod mai clar şi mai precis, activita­tea de cantină de aceea de restaurant din acelaşi local. De aceea, propun ca restaurantul să funcţioneze exclusiv în zilele de repaus duminical şi de sărbă­tori legale, cînd cantina nu funcţionează. Propun de aseme­nea ca în continuarea articolului 5 să se adauge următorul text : „La cantinele-restaurant nu se vor servi băuturi spirtoase ; de asemenea şi fumatul va fi strict interzis (accentul fiind pus nu­mai pe hrană şi condiţiile de igienă)“. In numele mai multor pensio­nari, T. POPOVICI — Bucu­reşti str. Florilor 4 — ne rela­tează : „Sîntem mai mulţi pen­sionari care servim prînzul la cantina întreprinderii „Electro­nica“ fiind în apropierea locu­inţei noastre. In articolul 5 al proiectului se vorbeşte că la cantinele-restaurant pot lua ma­sa între alţii şi membrii de fa­milie etc., precum şi alte per­soane din zona respectivă. Cum proiectul nu pomeneşte nimic de pensionari, vă rugăm să a­­nalizaţi propunerea noastră ca şi pensionarii care locuiesc în apropierea „cantinelor-restau­rant“ să aibă dreptul să ia cel puţin prînzul la acestea“. D­upă cum se ştie, în urmă cu cîteva zile, presa a pu­blicat Proiectul de lege privind activitatea cantinelor­­restaurant pentru salariaţi. Ela­borat în urma consultării unor organizaţii sindicale, conduceri de întreprinderi, comitete e­­xecutive ale consiliilor populare judeţene, proiectul este supus în prezent dezbaterii publice. Redăm mai jos cîteva din ob­servaţiile, sugestiile şi propune­rile în legătură cu acest proiect, cuprinse în scrisorile adresate redacţiei. Subliniind practica încetăţeni­tă în ultimul timp în viaţa ţării­­ noastre şi anume de a se dezba­te public proiectele noilor legi, astfel încît acestea să poată fi îmbunătăţite şi să corespundă cît mai bine scopului propus. ALEXANDRU BADESCU din Bucureşti, Bd. Leontin Sălăjan nr. 29, face următoarele propu­neri : „Cantinele- restaurant să nu fie separate (ca local şi ca intrare) de instituţiile pe care le deservesc — aşa cum preve­de proiectul — ci din contră, să fie în incinta acestora. Argu­mentul pe care cititorul nostru îl aduce se referă la folosirea BitiACTIVITATEA consiliilor FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE CONSTANŢA SE PREGĂTEŞTE SĂ PRIMEASCĂ OASPEŢI I­n fiecare săptămînă, in o­­raşul Constanţa participă la muncă patriotică peste 10 000 de cetăţeni. In ultima duminică, deşi tim­pul nu a fost prea favorabil, în diferite puncte ale oraşului, mii de muncitori, funcţionari, elevi şi studenţi au lucrat la amena­jarea spaţiilor verzi, la nivela­rea malurilor lacului Surghiol, la curăţirea străzilor şi a fa­lezei, la plantarea de arbori şi arbuşti Un prim rezultat , în întreg oraşul, au fost plantaţi 90 000 de arbori şi arbuşti, din cei 290 000 cît au fost planifi­caţi pentru această primăvară. O însemnată concentrare a efor­turilor s-a remarcat în preajma lacului Tăbăcăriei, unde se rea­lizează, prin muncă patriotică, cîteva importante obiective : o micro-deltă, un delfinariu, un patinoar, o sală­ de sport, un parc sportiv al m­onierilor etc. In acţiunile edilitar-gospoda­­reşti, un loc deosebit îl ocupă înfrumuseţarea străzilor şi a locuinţelor de pe traseele tu­ristice. In această privinţă, tre­buie menţionat f°otul că, la propunerea deputaţilor, Consi­liul popular municipal s° îngri­jeşte să pună la dispoziţia ce­tăţenilor materialele necesare­­ piatră, var, cherestea etc. In cadrul unei recente cons­fătuiri, organizată de către Consiliul municipal al Frontu­lui Unităţii Socialiste, cu par­ticiparea a numeroşi deputaţi, conducători de întreprinderi şi instituţii, preşedinţi ai comite­telor de cetăţeni a fost luat în discuţie modul în care se des­făşoară acţiunile de muncă pa­triotică în oraşul Constanţa şi în staţiunile de pe raza mu­nicipiului care se pregătesc in vederea deschiderii sezonului estival Participanţii 1° aceas­tă consfătuire trecînd in re­vistă rezultatele înregistrate pină în prezent, au aiu°s la concluzia că obiectivele promi­se sunt totuşi sub posibilităţile de care dispune municipiu’ Con­stanta. În acest­ sens, deputatii Mihai Cazacu Cornelia Calu, Ion Neacsu, Maria Stancu si alti vorbitori au propus­­ noi acţiuni, precum si o intensifica­re a participării cetăţenilor. „Faptul că în acest an sunt aşteptaţi, pe litoral, aproape două milioane de turişti din ţară şi de peste hotare impune întregii populaţii a municipiu­lui o responsabilitate sporită", a arătat in cuvîntul său tov. Petre Nicolae, prim-secretar al Comitetului municipal de par­­­tid, preşedintele Consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste. Sugestiile, desprinse în urma consfătuirii amintite, nu au ră­mas fără ecou. Revizuindu-se imediat obiectivele cuprinse în planurile Consiliului popular municipal, s-au stabilit nume­roase acţiuni noi. S-au supli­mentat prevederile în ceea ce priveşte repararea străzilor, crearea de locuri de joacă pen­tru copii, amenajarea a 50 hec­tare de spaţii verzi etc. Lucră­rile edilitar-gospodăreşti ce se vor efectua pînă la 23 August, în municipiul Constanţa, prin muncă patriotică, vor depăşi valoarea de 50 milioane lei. ION POPOVICI corespondentul „României libere" ALE DATORII LUATE SERVICIILOR PUBLICE (Urmare din pag. 1) nu, înseamnă a fi servit în mod corespunzător. Nu este vorba aici numai de politeţe, deşi nici ea nu este de desconsiderat. De la lipsa de respect, pînă la desconsiderarea unor cerinţe cetăţeneşti, dis­tanţa este foarte scurtă. Con­ducătorii serviciilor publice au datoria să ştie că numai clima­tul de respect asigură relaţii corecte cu cetăţenii şi, implicit, justifică raţiunea acestor ser­vicii. Respect, în sensul cel mai cuprinzător al cuvîntului. Rolul opiniei publice, atît de fertil in toate domeniile vieţii noastre sociale, este evident şi în corectarea neajunsurilor ser­viciilor destinate să fie în con­tact permanent cu cetăţenii. Ce se obiectează, de pildă, trans­porturilor bucureştene, despre care a fost vorba la început ? Nu unele dificultăţi inerente, ci persistenţa unor deficienţe mă­runte (întîrzieri nejustificate, lipsă de ritmicitate, bruscări, imposibilitatea de a obţine o ex­plicaţie cînd o ceri etc.). De ce nu se găseşte o soluţie modernă de taxare, de ce nu se apelează la un sistem care să înlăture definitiv acele penibile aglome­rări de la urcare, din unele ore ale zilei ? Despre directorul ge­neral al I.T.B.-ului se spune că circulă des cu tramvaiul, un control, şi că atît el, cît şi cola­boratorii săi manifestă o pre­ocupare stăruitoare pentru mo­dernizarea transportului în Ca­pitală. Şi atunci ? Receptivitatea la critica cetă­ţenească este obligatorie pentru toate organismele statului nos­tru, cu atît mai mult pentru serviciile publice. Te întrebi însă de ce tocmai serviciile pu­blice organizează atît de puţine dezbateri cu cetăţenii ale tre­burilor lor ? Ar trebui să intre în practica obişnuită întîlnirile periodice cu publicul, şi atunci proverbialul „vino mîine“, ca şi soluţionarea complicat-biro­­cratică a unor chestiuni simple, ar dispărea ca prin farmec, pentru că n-ar putea rezista unor confruntări repetate cu opinia publică. Poate inaugu­rează I.T.B.-ul seria unor astfel de întrlniri de lucru cu cetă­ţenii, care să aibă caracterul unor consultări, pentru a cu­noaşte dacă beneficiarii sunt mulţumiţi sau nu de serviciile prestate şi de ce ? Serviciile publice nu se pot dispensa de cunoaşterea apre­cierii pe care o dau cetăţenii activităţii lor şi, de aceea, au obligaţia să vină cu regulari­tate în audienţă la cetăţeni. Vor fi, cu siguranţă, audienţe utile. VINERI 2 APRILIE 17: Teleşcoală. Limba română — Şcoala ardeleană. Mecanică (cinematică, legile dinamicii) 18: Căminul; 18,50: Lumea copiilor. Glume de aprilie cu Daniela, Aşchiută şi invitaţii lor. Versuri de Alexandru Andriţoiu; 19­0: Tragerea loto: 19,20: 1 001 de seri; 19,30: Telejurnalul; 20: 50 de ani în 50 de evocări: anul 1939; 20,10: Film artistic : ,,Bună ziua doctore" cu Noei Noéi ; 21,35 : Pano­ramic ştiinţific ; 22,00 : Telejurnalul ; 22,10 : Handbal masculin. V. F. L. Gummersbach — Steaua Bucureşti (Finala Cupei cam­pionilor europeni). SÎMBATĂ 3 APRILIE PROGRAMUL I 17: Emisiune în limba germană; 18: Bună seara fete ! Bună seara băieţi ! ; 19 : Cîntare patriei şi partidului ; 19,20 : 1 001 de seri; 19,30 : Telejurnalul ; 20 : 50 de ani în 50 de evocări : anul 1940 ; 20,10 Teleenciclopedia : 21 : Reîntîlnire cu Gigliola Cinquetti; 21,10: Film serial „Incoruptibilii". Povestea lui Eddi O'Gara; 22: Cîntece de petrecere şi romanţe cu Ileana Sărăroiu, Constantin Co­­criş şi orchestra Romeo Bazarea; 22,30: Telejurnalul. Sport; 22.50: Concert de jazz. Lionel Hampton la Bucureşti. Cu Illionis Jac­­quet, Milt Buckner şi solista Valerie Carr. PROGRAMUL II 20: Arta plastică. Trienala de scenografie; 20,15: Teledivertis­­ment, prezentat de Ştefan Tapalagă. Emisiune-spectacol de Paul Urmuzescu cu: Puica Igiroşeanu, Angela Similea, Aurelian An­­dreescu, Ştefan Berindei, Sextetul „Cantabile", Dumitru Furdui şi Florin Piersic. Conducerea muzicală Dimitrie Inglessis. Core­grafia Marius Zirra; 21,05: Buletin de ştiri. Sport; 21,15: Seara melomanului. Pagini celebre din lucrări de Wagner, Debussy şi Gershwin; 22,05: Reportaj pe glob; 22,25: Film serial: Aghio­tantul Excelenței Sale (IX). ...................... ! CARMEN: Opera Română (16 48 20), ora 19,30; REGELE LEAR: Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" sala Comedia (14 71 71), ora 20 şi O FEMEIE CU BANI, sala Studio (15 15 53), ora 20; SU­ZANA: Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; PLAY STRINDBERG: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 si GLUGA PE OCHI, sala Stu­dio (12 44 16), ora 20, iar la sala Dalles: ACEȘTI NEBUNI FĂŢAR­NICI, ora 20, OPINIA PUBLICA , Teatrul de Comedie (16 64 20), ora 20; ADIO CHARLIE: Teatrul „C I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 5i NĂZDRĂVANUL OCCIDEN­TULUI­ la sala Studio, ora 20; CUM SE JEFUIEȘTE O BANCĂ : Teatrul Mie (15 65 88), ora 20 ; OMUL CARE A VĂZUT MOAR­TEA : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 ; BIMBIRICA : Teatrul ,,C. Tănase" sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 şi LOGODNICELE ATE­RIZEAZĂ LA PARIS, sala Victo­ria (15 04 18) ora 19,30; FETELE DIDINEI : Teatrul „Ion Vasiles­­cu" (12 27 45), ora­­ 19.30 ; MA­­TEIAȘ GISCARUL : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9.30 ■ PETER PAN : Teatrul Ţăndărică sala din Calea Victoriei (15 23 77) ora 17 și DE CE A FU­RAT ZMEUL MINGEA, sala din str. Academiei (16 14 92), ora 17; CIRCUS EXPRES: Circul „Glo­bus" (11 01 20), ora 19,30; CON­CERT SIMFONIC la Ateneul Ro­mân ora 20. ,România liberă" Vecinul de lingă casă.. D­­umitru Tuluc şi Stana­­ Nichifor din comuna Unirea, judeţul Bră­ila erau vecini. Asta pînă mai acum cîteva zile cînd Stana Nichifor s-a pome­nit cu Dumitru Tuluc în curtea sa, cu o falcă-n cer şi m­a­rt pămînt. La înce­put femeia a crezut că ve­cinul glumeşte■ Da de unde ? A încercat să-l li­niştească, l-a rugat frumos să iasă din curtea ei dar Tuluc nu şi nu. Cind a is­prăvit cu ocările a pus mina pe o furcă şi a în­ceput să-şi lovească vecina. Au intervenit cetăţenii şi miliţia. Stana Nichifor care s-a ales cu o mină fractu­rată şi numeroase alte con­­tuziuni grave, a fost trans­portată la spital iar Du­mitru Tuluc într-un alt loc unde va trebui să zăbo­vească mai multă vreme pentru a putea fi lecuit­­de asemenea apucături huli­ganice. (V. CHIURTU — coresp. R. I.). O funcţie falsă M­arinescu A­mali­a- Constanţ­a, din Bucureşti, str. Bujo­­reni nr. 35, deşi împlinise 39 de ani, n-avea nici o ocupa­ţie. S-a gîndit că ar fi timpul să facă totuşi ceva, dar nu orice. Să se califice într-o meserie, considera că-i prea tîrziu. Să-şi gă­sească o altă ocupaţie cinstită, n-o atrăgea ni­mic. Şi tot gîndindu-se, i-a venit deodată aşa, ca o iluminare : să-şi aroge şi f­uiţi cetăţeni din Satu­­lui Mare l-au cunoscut pe Andrei Pop domi­ciliat pe strada Homorodu­­lui nr. 10. Unora li se re­comanda timplar, altora zi­dar. Azi, toţi cei care au avut de-a face cu el, îi cu­nosc adevărata „meserie" , de excroc. Neavind vreo ocupaţie, Andrei Pop colinda oraşul, intra în vorbă cu cetăţenii şi-şi oferea serviciile de timplar sau zidar — după împrejurări. Dar ca să exe­cute lucrarea avea nevoie de materiale. Şi ca să o funcţie pe care n-o are. Asta s-a întîmplat prin 1967. De atunci şi pînă în decembrie 1970, preva­­lîndu-se de falsa calitate, a înşelat­­ nu mai puţin de 13 naivi cu sume de pînă la 25 000 lei, strîngînd frumuşica sumă de 218 000 lei. In cele din urmă, a fost prinsă şi pusă sub anchetă. Acum urmărirea penală s-a terminat şi in­culpata a fost trimisă in judecată, cumpere materialele avea nevoie de bani. Aşa că ce­rea avansuri. După ce le lua, nu mai era de găsit. 33 de cetăţeni au fost astfel înşelaţi. Sumele luate se ridică la aproape 31 000 lei. Dacă pentru însuşirea su­mei de mai sus lui Andrei Pop nu i-a trebuit nici o meserie, pentru repararea prejudiciilor adu­se cetăţe­nilor, organele în drept ii vor da o „ocupaţie". Şi ea va fi in raport cu faptele. (M. GEORGESCU, coresp. R.l.) Şi-a dezvăluit adevărata „meserie“ ELOGII (Urmare din pag. 1) faceri n-au avut cum preve­dea... Îmi place să retrospectez cincinalul de pe înălţimile care mărginesc Porţile de Fier sau, poate mai bine zis, de pe temeliile lor : Bicaz, Argeş, Lotru şi altele, de pe temeliile experienţei şi cutezanţei noastre tehnice. Fireşte, e o imagine super­bă ! Se vede de aici ţara, toa­tă. Se văd de aici curcube­­iele Carpaţilor din care iz­vorăsc tractoarele şi grădi­nile Dobrogei, sondele Pra­hovei şi flăcările Hunedoa­rei, grinele Bărăganului le­­gănindu-se calm in vînturile rodului şi pădurile Maramu­reşului. Se văd oraşele re­înviate ca Pasărea Phoenix pe cursul Mureşului şi So­meşului, se vede arcul zvelt al zborului de beton şi oţel peste Dunăre, dintre Giur­­geni şi Vadul Oii, se văd mi­ile de victorii ale unui cin­cinal mănos, fiindcă Porţile de Fier constituie acum poate unul din cele mai înalte simboluri ale capaci­tăţii noastre creatoare. Îmi place să privesc cin­cinalul pe care l-am împli­nit şi pe cel pe care abia l-am început din amfiteatre­le universitare, din clasele celui mai tînăr liceu din ţară, pe culoarele căruia cal­că pentru inu­ia oară nişte părinţi care au coborît din munţi cu tulnicele, să stea de vorbă despre copiii lor cu profesorul de franceză. Cit de adine se poate privi in trecut şi cit de adine in viitor ! Cit de departe se poate vedea în jurul nostru pe meleagurile pe care le iubim atit de frumos ! îmi place să străbat cinci­nalul şi din propriile mele sentimente şi idealuri, din propriul meu dor de înăl­ţimi, uimit de propriile mele împliniri, de propria mea bogăţie interioară. Urc un piscul acestor împliniri, un piscul tuturor bucuriilor pe care le-am adunat o dată cu ţara şi văd superbele şi tulburătoare imagini ce vor alcătui cincinalul in care am intrat. UNA PE ZI de MATTY — De cite or! să-ți spun că la facturile pînă intr-o mie trebuie să fii atent ! La astea n-avem argumente, astea le plătim !

Next