România Liberă, aprilie 1971 (Anul 29, nr. 8223-8247)
1971-04-02 / nr. 8223
Pagina a 2-a — 2 aprilie 1971 IMENSA VARIETATE Multe învinuiri i s-au adus poeziei române de azi. Că e prea multă, că e obscură, că vorbeşte un bobote... E multă, intr-adevăr, şi adesea face semne hieroglifice, intr-un clarobscur de templu, bine regizat, pentru iniţiaţi. Multe păcate va fi avînd producţia poetică actuală, diseminată în năucitoarea profunzime editorială. Gem standurile librăriilor de volumaşe şi plachetele, mai mult sau mai puţin ascunse prin rafturile joase şi dosite. Lucrătorii din comerţul cu cartea ţi le scot în silă, din raft, atunci cînd manifeşti ciudata dorinţă de a le răsfoi sau şi mai uimitoarea dorinţă de a le cumpăra. Domnişoara vînzătoare parcă s-ar cruci în sinea sa : „Mare e doamne, grădina ta, dacă se mai găsesc şi asemenea muşterii pentru asemenea cărticele !“ Bineînţeles că uimirea nu se aplică aştrilor poeziei, răsfăţaţilor publicului, ci celor mulţi, celor pierduţi in multitudine, amestecaţi, nume greu de reţinut pe comerţile multicolore. Lupta pentru existenţă literară şi notorietate e mai dificilă pentru poeţi decît pentru reprezentanţii celorlalte genuri literare. Vorbeam înainte de o grădină a amatorilor de poezie. Să vorbim despre grădina poeţilor. Floare lingă floare, cu rădăcinile încăierate, gata să se înăbuşe, plantă lingă plantă. Masiv de flori, baroc, cu stranii alăturări : orhidee şi gura-leului, margarete clorotice şi flori carnivore, cu, tentacule omnidevorante, ferigi gigantice, cu spori metafizici ce se prăsesc în urnbă deasă, o floră ameţitoare, de o varietate irupînd în fantastic, într-o festivă juxtapunere de tablou naiv, ca în Vameşul Rousseau. Mult visata de poeţi libertate de expresie, e aici, printre noi, cu paradisiacul ei tablou, de la Maria Banuş rietate autohtonă şi exotică, şi cu reversul ei prozaic, prea terestru în zona catastifelor contabiliceşti, cu multe bătăi de cap pentru redactori, contabili şi alţi modeşti, onorabili funcţionari, mult huliţi de gintea iritabilă căreia-i aparţin. Oricîte buruieni s-ar strecura printre nobilele plante, oricîtă impostură ar da din coate, impingînd în umbră valori autentice, nu pot să nu salut imensa varietate a liricii noastre actuale ca un fenomen pozitiv. In această uriaşă împestriţare îşi găseşte poezia adevărata ei menire. Numai aşa izbuteşte ea să răspundă feluritelor chemări şi nevoi ale sufletului nostru. In cămările de taină, sunt ceasuri de rugă, de reverie, de sete metafizică, de revoltă. Uneori cugetul nostru vrea să fie zgilţîit, trezit, violentat Alteori caută alinare, împăcarea contradicţiilor într-o elevată seninătate. Din crîncena răscoală a duhului contra limitelor naturii sau istoriei, el coboară, pe cărări line, unde susură melancolia orelor sau sîngeră suav o clipă, cade, neauzit, o frunză. Pentru ceasurile de amurg şi de seară cînd ne e sete de străvechea linişte a poeziei decantată din nelinişti, cînd ne e dor să citim poezie, în felul în care o făceau bătrînii noştri , deschizind cartea, la întîmplare, citind o strofă-două, ascultîndu-i ecourile şi iar deschizînd cartea, la întîmplare, frunzărindu-i melancolicele vibraţii , pentru ceasurile cînd lăsam să picure i noi uleiul sîînt al imnului sau chiar mireasma dulce a romanţei, să deschidem cărţile de poezie ale lui Dan Laurenţiu : „Imnuri către amurg“ şi Dinu Ianculescu : „Argintatul peşte şi alte poezii. Pe aerienele urme ale lui Hölderlin, pe aleile lui Frak spălate-n albastru amurg, Dan Laurenţiu îşi murmură propriul său cîntec grav şi pur : „Unde este ziua aceea / fericită de zei cînd marea / se luminase ca untemplu / unde este ziua aceea“... „Argintatul peşte“ al excelentului actor şi poet Dinu Ianculescu are svîcniri ciudate, neliniştitoare, imersiuni în adîncuri obscure, şi graţioase, uneori sofisticate, zigzaguri care taie valul : „Scapă / un înger de apă / în văz / şi-n curtea de sus / caută raze întoarse. / Zale căzute l-apasă. / Pe solzi / îşi ascute aripa / stingă / şi-o pune / pe umărul drept / ca o coasă“. Elegantă statură de poet, Dinu Ianculescu trece cu pas uşor, pe cărarea de umbră vegheată în astrul lui Blaga şi, cînd oboseşte, alunecă şi pe sub minulesciene steluţe. „Vague à tărie“-ul care răspunde de atitea ori poeziei şi setei noastre de poezie se diluează pînă la inconsistenţă, atunci cînd suflul poetului scade, cînd el se automimează. Dar unde aflăm cartea de poezie alcătuită numai din momente de elecţie, zborul din pisc în pisc, care-ţi taie răsuflarea ? Ar fi o inumană perfecţie, din familia imperativelor categorice, spre care năzuim, dar pe care, spre satisfacţia criticilor literari bucuroşi totdeauna de un „însă“ şi de un „dar“, nu o atingem niciodată. Pentru limpezimea de taină, pentru enigma străvezie a versului lor, să-i citim pe cei doi poeţi, la ceasul cînd ne e dor de o muzică interioară, de inefabil, de non-încrîncenare. „Haiducii lui Şaptecai“ Condiţia de serial a „Haiducilor lui Santecai“ obligă poate la comparaţie cu predecesoarele naraţiuni cinematografice în gen, dar cum nu puţine cronici au operat-o, m-aş mulţumi să urmăresc de sine stătător acest film, ce se prezintă ca atare publicului şi, în plus, nu are decit firave continuări de acţiune (puţine personaje sunt dezvoltate pe vechiul fir) şi cîteva prezenţe actoriceşti reluate pe date mai mult sau mai puţin noi. Intr-un cadru, să-i zicem, istoric date fiind nominalizarea domnitorului şi a fiicei sale (nu înţeleg însă de ce personajul domniţei Ralu, intrat în istoria teatrului românesc printr-o notabilă acţiune, trebuia să apară atit de crud, depravat şi Crostănac), anumite detalii de costum şi decor (să uităm că este rerere folosit palatul de la Mogoşoaia) se desfăşoar proaspete aventuri haiduceşti în numele dreptăţii. Pe firmamentul voinicilor apare încă un erou pitoresc supranumit Şaptecai, un Anghel cu plete blonde, puternic cu zece, capabil să infrîngă doar cu sabia arnăuţi peste arnăuţi, peedepsind cu haz şi luptînd cu ardoare neostoită, învins temporar, (sperăm !), închis într-o ocnă doar pentru că trebuie să trăim cu sufletul la gură pînă la seria următoare. Mai ales că haiducul, aprig chiuitor, este jucat cu poftă teribilă de Florin Piersic. Personajul, aşa cum şi-l construieşte el, ţine într-adevăr de legendă, mai exact, de basm, un cavaler al justiţiei de pe meleagurile noastre. Ceea ce reuşeşte Piersic aici demonstrează că frumoşii placizi şi plini de metafizice trăiri nu sunt fericite distribuiri pentru temperamentul său interpretativ. In acelaşi timp, ne arată ce păcat este că regizorul Dinu Cocea nu s-a gîndit mai devreme la plusul de atractivitate pe care îl conferă unei asemenea pelicule un haiduc cu farmecul lui Florin Piersic. In rest, pentru scenariştii Eugen Barbu şi Mihai Opriş se pare că punctul de interes l-au reprezentat, de această dată, portretele psihologice mai degrabă decît compunerea unei suite de aventuri. înfruntările ocupă un spaţiu dramatic restrîns, cavalcadele nu mai predomină, în schimb sînt urmărite destine de personaje. Şi nu neapărat din lumea haiducilor. Tot actorii sînt, îndeosebi, cei care construiesc. Astfel, Colea Răutu pe datele unor contradicţii interioare, Constantin Codrescu, în personajul cam imprecis al unui intrigant de Fanar, Toma Caragiu într-un Răspopit cu mai puţin rol în acţiune sau Marga Barbu, o Aniţă uşor timorată de trecerea anilor umplu contururile şi ne ajută să-i reţinem. Deşi, ritmul este departe de cel al unei adevărate pelicule de aventuri, chiar şi de cel al trecutelor seriale ale aceloraşi autori, „Haiducii lui Şaptecai“ se recomandă ca un film de succes. Nu prin graţiile feminine ale lui Aimée Iacobescu, care, în afară de propria-i frumuseţe, aduce pe ecran numai viabilitate interpretativă, nu din anumite picanterii, ci din calităţile de atmosferă (secvenţele de la hanul Aniţei), îndeosebi, din frumuseţile de peisaj şi din reuşitele interpretative... FLORICA ICHIM O OPERĂ DE MOZART LA GALAŢI Un prilej nu numai de emoţie, pentru critic, dar şi unul de posibilă situare in peisajul culturii artistice româneşti a teatrelor din provincie este contactul direct cu producţiile lor. Am urmărit cu toată înţelegerea şi am aşteptat cu încredere maturizarea colectivelor lirice înjghebate în multe din oraşele ţării. Rezultatele se arată, azi, pretutindeni şi tinerele ansambluri îşi destăinuie tot mai mult varietatea de nuanţe şi complexitatea posibilităţilor de care dispun. Am verificat cu satisfacţie acest lucru asistînd la un spectacol cu Nunta lui Figaro la Galaţi, oraş care participă din plin la afirmarea individualităţilor artistice, cu farmecul lor inalterabil. O bună interpretare a lui Mozart presupune totdeauna efort şi continuitate din partea oricărei instituţii muzicale, ea însemnînd totodată şi un salt. Pătrunderea şi tălmăcirea stilului mozartian constituie pentru un colectiv o ieşire excepţională din tiparele suficiente şi banalului. Ceea ce gălăţenii demonstrează cu prisosinţă în spectacolul lor, montat cu fantezie şi afinitate la spiritul Operei de către Nicolae Ciubuc, în decorurile de factură şi structură pur mozart.îană ale Ofeliei Tutoveanu-Drăbănescu, şi sub bagheta lui Gábor Kiss, un foarte înzestrat dirijor, capabil George Sbârcea să creeze atmosferă şi s-o facă sensibilă auditorilor Cu ajutorul lor, pe scena gălăţeană au înviat, rînd pe rînd, personajele lui Beaumarchais şi Lorenzo da Ponte, transpuse în voluptatea muzicii de Mozart. Am identificat în baritonul Dan Zancu, inerpretul lui Figaro, un tînăr cîntăreţ care are tot ce este necesar spre a parcurge un drum lung şi însorit pe scena de operă , vocea puternică şi cu un timbru colorat, arta folosirii tuturor resurselor dinamice, statură şi alură de erou liric, pînă şi o dicţiune desăvîrşită. De altminteri, dicţiunea pare să fie o preocupare statornică a gălăţenilor, deoarece am putut-o aprecia la toţi ceilalţi solişti, ba chiar şi la cor. Atenţia spectatorilor este captivată de artiştii vocali tineri, adecvaţi întru totul fluidului mozartian. Intre ei, Marilena Marinescu, în Cherubino, este de-a dreptul o revelaţie, printr-o autenticitate răpitoare, prin glasul clar şi bine întrebuinţat, nişte acute cristaline şi, în general, prin sinceritatea împletită cu o tehnică de calitate. Un glas nobil, pe care tracul îl împiedică deocamdată să-şi dea întreaga măsură, este al sopranei Viorica Pop, interpreta Contesei, după cum vibraţiile specifice ale vocilor marcate cu sigiliul talentului la tenorul Nicolae Urziceanu au fost voalate de o indispoziţie pasajeră. In Suzana, am urmărit-o cu viu interes şi cu o plăcere tot atît de vie pe Elena Patrichi-Condrut, pentru muzicalitatea ei aleasă, care face bucurie ascultătorilor, şi, fireşte, pentru vocea într-adevăr bine stăpînită, ceea ce reiese şi din pianissimele sale diafane. La Margareta Kiss, interpreta rolului Barbarinei, am admirat spontaneitatea actoricească, glasul postat pe o linie foarte unitară, ca şi încercarea de a aduce în scenă personajul sub altă formă decit cea ştiută toate calităţi ale unei subrete de frumoasă ţinută. George Ichim, Corneliu Sava Sanda Mărgărit, Benedict Gorodiţchi şi Valeriu Ponoran au găsit ecourile potrivite pentru rolurile lor, încît Mozart la teatrul muzical din Galaţi a sunat adevărat, ca într-un oraş cu îndelungi tradiţii de operă, ceea ce arată cîte clipe frumoase, clipe de desfătare reală pot prilejui publicului lor teatrele muzicale din oraşele ţării, chiar înainte de a fi epuizat stagiul obligat, pentru ca un colectiv liric să poată da randamentul său artistic maxim. i'in [ iiiiiiYiiiiiliii HAIDUCII LUI ȘAPTECAI: Patria (11 86 25), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,30; MIHAI VITEAZUL: Luceafărul (15 87 67), orele 8 — 12 — 16 — 20; Feroviar (16 22 73), orele 10,30 — 15 — 19; Melodia (12 06 88), orele 8,15 — 12 — 16 — 19,45; Central (14 12 24) orele 10 — 14,30 — 18,45; Gloria (22 44 01), orele 8,15 — 12 — 16 — 20; Flamura (23 07 40), orele 8,15 — 12 — 16 — 20; CORBARI : Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — îl. RENEGATA: Victoria (16 28 79), orele 9 — 11,45 — 14,30 — 17,15 — 20,30; PREȚUL PUTERII : Griviţa (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,30 ; Modern (23 71 01), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; ADIO, GRANADA: Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL: București (15 61 54), orele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21. O DUMINICA IN FAMILIE : Lumina (16 23 35), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; SECRETUL DIN SANTA VITTORIA: Favorit (31 06 15), orele 9,30 — 12,15 — 15 — 17,45 — 20,30; Sala Palatului, orele 17 — 20,15 ; O POVESTE VECHE, VECHE : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,30 — 17 in continuare. FILME DOCUMENTARE: Timpuri Noi. orele 18,30 — 20.30; ROMEO SI JULIETA: Volga (11 91 26), orele 9,45 — 12.45 — 16 — 19,30: Mioriţa (14 27 14). orele 10 — 13 30 — 16,30 — 19,30 ; ÎNCEPUTUL: Lira (31 71 71), orele 20,15; ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MARUSE: Lira. orele 15.30 — 18; ULTIMUL SAMURAI: Viitorul (11 48 03). orel. 15,45 — 18,15 -20,15; ELIBERAREA: Munca (21 50 97), orele 16 — 19 15. CINTECELE MARII: Pacea (31 32 52) orele 16-18-20; Cosmos (35 19 15), orele 15.30 - 18 - 20,15; LOS TARANTOS: Excelsior (18 10 88). orele 9 - 11.15 - 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20 30; B.D. INTRA IN ACTIUNE: Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20.15; LORIS : Progresul (23 94 10), ora 20; BĂIEŢI BUNI BĂIEŢI RAI : Progresul orele 15,30 — 18; Laromet, bd Bucureştii Noi nr. 166 orele 15,30 — 17,30 — 19,30; UN ITALIAN IN AMERICA : Buzesti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,15; CLANUL SICILIENILOR: Dacia (16 26 10), orele 8,30 - 20,30 în continuare; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 - 20,30; Flacăra (21 35 40) orele 15,30 — 18 - 20,30; TRANDAFIRI ROȘII PENTRU ANGELICA: Bucegi (17 05 47), orele 10 - 16 - 18,15 - 20,30; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 — 13.30 - 15,45 - 18 — 20,15; Arta (21 31 86), orele 8.30 — 11,30 — 13.30 - 15.45 — 18 - 20,15; Giulești (17 55 46), orele 15,30 - 18 - 20,15; SARADA: Unirea (17 10 21), orele 15 30 — 18 — 20,15; CINCI PENTRU INFERN: Drumul Sării (31 28 13), orele 14 45 — 16.30 — 18.30 — 20,30; TRIPLA VERIFICARE: Ferentari (23 17 50), orele 15,30 - 17,45 - 20; GENOVEVA DE BRABANT: Crîngaşi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15; VAGABONDUL: Moşilor (12 52 93) orele 9 — 12,30 - 16 — 19,30; OMUL DIN SIERRA: (21 39 12) orele 15,30 - 18 ; Vitan 20,15; Cinemateca sala Union (13 49 04) - UCIGAŞUL DE FEMEI- orele 9 , 8, 8, orele 10,30 — 12,30 — 14,30 ; VASUL FANTOMA, orele 16,30 — 18,45 ; MOARTEA OBOSITA, ora 21. rsssr ii în dezbatere proiectul de lege privind activitatea cantinelor - restaurant Propuneri ale cititorilor noştri pauzei de masă, care ar fi neîndestulătoare dacă salariaţii ar trebui să părăsească incinta întreprinderii spre a ajunge la restaurantul-cantină. GRAŢIANA MARCUS din Zalău e str Republicii 74. Referindu-se la articolul 1 din proiect, „înfiinţarea şi organizarea cantinelor-restaurant se face în cazurile în care există un număr corespunzător de salariaţi care iau masa...“, tovarăşul Mărcuş propune ca : „acest număr ar putea fi de 400 de abonaţi înscrişi acolo unde nu există încă clădiri corespunzătoare, ce ar urma să fie ridicate sau amenajate, şi de 300 de abonaţi acolo unde există locul de cantină nefolosit“. La articolul 5, cred că este necesar să se separe, în mod mai clar şi mai precis, activitatea de cantină de aceea de restaurant din acelaşi local. De aceea, propun ca restaurantul să funcţioneze exclusiv în zilele de repaus duminical şi de sărbători legale, cînd cantina nu funcţionează. Propun de asemenea ca în continuarea articolului 5 să se adauge următorul text : „La cantinele-restaurant nu se vor servi băuturi spirtoase ; de asemenea şi fumatul va fi strict interzis (accentul fiind pus numai pe hrană şi condiţiile de igienă)“. In numele mai multor pensionari, T. POPOVICI — Bucureşti str. Florilor 4 — ne relatează : „Sîntem mai mulţi pensionari care servim prînzul la cantina întreprinderii „Electronica“ fiind în apropierea locuinţei noastre. In articolul 5 al proiectului se vorbeşte că la cantinele-restaurant pot lua masa între alţii şi membrii de familie etc., precum şi alte persoane din zona respectivă. Cum proiectul nu pomeneşte nimic de pensionari, vă rugăm să analizaţi propunerea noastră ca şi pensionarii care locuiesc în apropierea „cantinelor-restaurant“ să aibă dreptul să ia cel puţin prînzul la acestea“. După cum se ştie, în urmă cu cîteva zile, presa a publicat Proiectul de lege privind activitatea cantinelorrestaurant pentru salariaţi. Elaborat în urma consultării unor organizaţii sindicale, conduceri de întreprinderi, comitete executive ale consiliilor populare judeţene, proiectul este supus în prezent dezbaterii publice. Redăm mai jos cîteva din observaţiile, sugestiile şi propunerile în legătură cu acest proiect, cuprinse în scrisorile adresate redacţiei. Subliniind practica încetăţenită în ultimul timp în viaţa ţării noastre şi anume de a se dezbate public proiectele noilor legi, astfel încît acestea să poată fi îmbunătăţite şi să corespundă cît mai bine scopului propus. ALEXANDRU BADESCU din Bucureşti, Bd. Leontin Sălăjan nr. 29, face următoarele propuneri : „Cantinele- restaurant să nu fie separate (ca local şi ca intrare) de instituţiile pe care le deservesc — aşa cum prevede proiectul — ci din contră, să fie în incinta acestora. Argumentul pe care cititorul nostru îl aduce se referă la folosirea BitiACTIVITATEA consiliilor FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE CONSTANŢA SE PREGĂTEŞTE SĂ PRIMEASCĂ OASPEŢI In fiecare săptămînă, in oraşul Constanţa participă la muncă patriotică peste 10 000 de cetăţeni. In ultima duminică, deşi timpul nu a fost prea favorabil, în diferite puncte ale oraşului, mii de muncitori, funcţionari, elevi şi studenţi au lucrat la amenajarea spaţiilor verzi, la nivelarea malurilor lacului Surghiol, la curăţirea străzilor şi a falezei, la plantarea de arbori şi arbuşti Un prim rezultat , în întreg oraşul, au fost plantaţi 90 000 de arbori şi arbuşti, din cei 290 000 cît au fost planificaţi pentru această primăvară. O însemnată concentrare a eforturilor s-a remarcat în preajma lacului Tăbăcăriei, unde se realizează, prin muncă patriotică, cîteva importante obiective : o micro-deltă, un delfinariu, un patinoar, o sală de sport, un parc sportiv al monierilor etc. In acţiunile edilitar-gospodareşti, un loc deosebit îl ocupă înfrumuseţarea străzilor şi a locuinţelor de pe traseele turistice. In această privinţă, trebuie menţionat f°otul că, la propunerea deputaţilor, Consiliul popular municipal s° îngrijeşte să pună la dispoziţia cetăţenilor materialele necesare piatră, var, cherestea etc. In cadrul unei recente consfătuiri, organizată de către Consiliul municipal al Frontului Unităţii Socialiste, cu participarea a numeroşi deputaţi, conducători de întreprinderi şi instituţii, preşedinţi ai comitetelor de cetăţeni a fost luat în discuţie modul în care se desfăşoară acţiunile de muncă patriotică în oraşul Constanţa şi în staţiunile de pe raza municipiului care se pregătesc in vederea deschiderii sezonului estival Participanţii 1° această consfătuire trecînd in revistă rezultatele înregistrate pină în prezent, au aiu°s la concluzia că obiectivele promise sunt totuşi sub posibilităţile de care dispune municipiu’ Constanta. În acest sens, deputatii Mihai Cazacu Cornelia Calu, Ion Neacsu, Maria Stancu si alti vorbitori au propus noi acţiuni, precum si o intensificare a participării cetăţenilor. „Faptul că în acest an sunt aşteptaţi, pe litoral, aproape două milioane de turişti din ţară şi de peste hotare impune întregii populaţii a municipiului o responsabilitate sporită", a arătat in cuvîntul său tov. Petre Nicolae, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, preşedintele Consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste. Sugestiile, desprinse în urma consfătuirii amintite, nu au rămas fără ecou. Revizuindu-se imediat obiectivele cuprinse în planurile Consiliului popular municipal, s-au stabilit numeroase acţiuni noi. S-au suplimentat prevederile în ceea ce priveşte repararea străzilor, crearea de locuri de joacă pentru copii, amenajarea a 50 hectare de spaţii verzi etc. Lucrările edilitar-gospodăreşti ce se vor efectua pînă la 23 August, în municipiul Constanţa, prin muncă patriotică, vor depăşi valoarea de 50 milioane lei. ION POPOVICI corespondentul „României libere" ALE DATORII LUATE SERVICIILOR PUBLICE (Urmare din pag. 1) nu, înseamnă a fi servit în mod corespunzător. Nu este vorba aici numai de politeţe, deşi nici ea nu este de desconsiderat. De la lipsa de respect, pînă la desconsiderarea unor cerinţe cetăţeneşti, distanţa este foarte scurtă. Conducătorii serviciilor publice au datoria să ştie că numai climatul de respect asigură relaţii corecte cu cetăţenii şi, implicit, justifică raţiunea acestor servicii. Respect, în sensul cel mai cuprinzător al cuvîntului. Rolul opiniei publice, atît de fertil in toate domeniile vieţii noastre sociale, este evident şi în corectarea neajunsurilor serviciilor destinate să fie în contact permanent cu cetăţenii. Ce se obiectează, de pildă, transporturilor bucureştene, despre care a fost vorba la început ? Nu unele dificultăţi inerente, ci persistenţa unor deficienţe mărunte (întîrzieri nejustificate, lipsă de ritmicitate, bruscări, imposibilitatea de a obţine o explicaţie cînd o ceri etc.). De ce nu se găseşte o soluţie modernă de taxare, de ce nu se apelează la un sistem care să înlăture definitiv acele penibile aglomerări de la urcare, din unele ore ale zilei ? Despre directorul general al I.T.B.-ului se spune că circulă des cu tramvaiul, un control, şi că atît el, cît şi colaboratorii săi manifestă o preocupare stăruitoare pentru modernizarea transportului în Capitală. Şi atunci ? Receptivitatea la critica cetăţenească este obligatorie pentru toate organismele statului nostru, cu atît mai mult pentru serviciile publice. Te întrebi însă de ce tocmai serviciile publice organizează atît de puţine dezbateri cu cetăţenii ale treburilor lor ? Ar trebui să intre în practica obişnuită întîlnirile periodice cu publicul, şi atunci proverbialul „vino mîine“, ca şi soluţionarea complicat-birocratică a unor chestiuni simple, ar dispărea ca prin farmec, pentru că n-ar putea rezista unor confruntări repetate cu opinia publică. Poate inaugurează I.T.B.-ul seria unor astfel de întrlniri de lucru cu cetăţenii, care să aibă caracterul unor consultări, pentru a cunoaşte dacă beneficiarii sunt mulţumiţi sau nu de serviciile prestate şi de ce ? Serviciile publice nu se pot dispensa de cunoaşterea aprecierii pe care o dau cetăţenii activităţii lor şi, de aceea, au obligaţia să vină cu regularitate în audienţă la cetăţeni. Vor fi, cu siguranţă, audienţe utile. VINERI 2 APRILIE 17: Teleşcoală. Limba română — Şcoala ardeleană. Mecanică (cinematică, legile dinamicii) 18: Căminul; 18,50: Lumea copiilor. Glume de aprilie cu Daniela, Aşchiută şi invitaţii lor. Versuri de Alexandru Andriţoiu; 190: Tragerea loto: 19,20: 1 001 de seri; 19,30: Telejurnalul; 20: 50 de ani în 50 de evocări: anul 1939; 20,10: Film artistic : ,,Bună ziua doctore" cu Noei Noéi ; 21,35 : Panoramic ştiinţific ; 22,00 : Telejurnalul ; 22,10 : Handbal masculin. V. F. L. Gummersbach — Steaua Bucureşti (Finala Cupei campionilor europeni). SÎMBATĂ 3 APRILIE PROGRAMUL I 17: Emisiune în limba germană; 18: Bună seara fete ! Bună seara băieţi ! ; 19 : Cîntare patriei şi partidului ; 19,20 : 1 001 de seri; 19,30 : Telejurnalul ; 20 : 50 de ani în 50 de evocări : anul 1940 ; 20,10 Teleenciclopedia : 21 : Reîntîlnire cu Gigliola Cinquetti; 21,10: Film serial „Incoruptibilii". Povestea lui Eddi O'Gara; 22: Cîntece de petrecere şi romanţe cu Ileana Sărăroiu, Constantin Cocriş şi orchestra Romeo Bazarea; 22,30: Telejurnalul. Sport; 22.50: Concert de jazz. Lionel Hampton la Bucureşti. Cu Illionis Jacquet, Milt Buckner şi solista Valerie Carr. PROGRAMUL II 20: Arta plastică. Trienala de scenografie; 20,15: Teledivertisment, prezentat de Ştefan Tapalagă. Emisiune-spectacol de Paul Urmuzescu cu: Puica Igiroşeanu, Angela Similea, Aurelian Andreescu, Ştefan Berindei, Sextetul „Cantabile", Dumitru Furdui şi Florin Piersic. Conducerea muzicală Dimitrie Inglessis. Coregrafia Marius Zirra; 21,05: Buletin de ştiri. Sport; 21,15: Seara melomanului. Pagini celebre din lucrări de Wagner, Debussy şi Gershwin; 22,05: Reportaj pe glob; 22,25: Film serial: Aghiotantul Excelenței Sale (IX). ...................... ! CARMEN: Opera Română (16 48 20), ora 19,30; REGELE LEAR: Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" sala Comedia (14 71 71), ora 20 şi O FEMEIE CU BANI, sala Studio (15 15 53), ora 20; SUZANA: Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; PLAY STRINDBERG: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 si GLUGA PE OCHI, sala Studio (12 44 16), ora 20, iar la sala Dalles: ACEȘTI NEBUNI FĂŢARNICI, ora 20, OPINIA PUBLICA , Teatrul de Comedie (16 64 20), ora 20; ADIO CHARLIE: Teatrul „C I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 5i NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI la sala Studio, ora 20; CUM SE JEFUIEȘTE O BANCĂ : Teatrul Mie (15 65 88), ora 20 ; OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 ; BIMBIRICA : Teatrul ,,C. Tănase" sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 şi LOGODNICELE ATERIZEAZĂ LA PARIS, sala Victoria (15 04 18) ora 19,30; FETELE DIDINEI : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30 ; MATEIAȘ GISCARUL : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9.30 ■ PETER PAN : Teatrul Ţăndărică sala din Calea Victoriei (15 23 77) ora 17 și DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA, sala din str. Academiei (16 14 92), ora 17; CIRCUS EXPRES: Circul „Globus" (11 01 20), ora 19,30; CONCERT SIMFONIC la Ateneul Român ora 20. ,România liberă" Vecinul de lingă casă.. Dumitru Tuluc şi Stana Nichifor din comuna Unirea, judeţul Brăila erau vecini. Asta pînă mai acum cîteva zile cînd Stana Nichifor s-a pomenit cu Dumitru Tuluc în curtea sa, cu o falcă-n cer şi mart pămînt. La început femeia a crezut că vecinul glumeşte■ Da de unde ? A încercat să-l liniştească, l-a rugat frumos să iasă din curtea ei dar Tuluc nu şi nu. Cind a isprăvit cu ocările a pus mina pe o furcă şi a început să-şi lovească vecina. Au intervenit cetăţenii şi miliţia. Stana Nichifor care s-a ales cu o mină fracturată şi numeroase alte contuziuni grave, a fost transportată la spital iar Dumitru Tuluc într-un alt loc unde va trebui să zăbovească mai multă vreme pentru a putea fi lecuitde asemenea apucături huliganice. (V. CHIURTU — coresp. R. I.). O funcţie falsă Marinescu Amalia- Constanţa, din Bucureşti, str. Bujoreni nr. 35, deşi împlinise 39 de ani, n-avea nici o ocupaţie. S-a gîndit că ar fi timpul să facă totuşi ceva, dar nu orice. Să se califice într-o meserie, considera că-i prea tîrziu. Să-şi găsească o altă ocupaţie cinstită, n-o atrăgea nimic. Şi tot gîndindu-se, i-a venit deodată aşa, ca o iluminare : să-şi aroge şi fuiţi cetăţeni din Satului Mare l-au cunoscut pe Andrei Pop domiciliat pe strada Homorodului nr. 10. Unora li se recomanda timplar, altora zidar. Azi, toţi cei care au avut de-a face cu el, îi cunosc adevărata „meserie" , de excroc. Neavind vreo ocupaţie, Andrei Pop colinda oraşul, intra în vorbă cu cetăţenii şi-şi oferea serviciile de timplar sau zidar — după împrejurări. Dar ca să execute lucrarea avea nevoie de materiale. Şi ca să o funcţie pe care n-o are. Asta s-a întîmplat prin 1967. De atunci şi pînă în decembrie 1970, prevalîndu-se de falsa calitate, a înşelat nu mai puţin de 13 naivi cu sume de pînă la 25 000 lei, strîngînd frumuşica sumă de 218 000 lei. In cele din urmă, a fost prinsă şi pusă sub anchetă. Acum urmărirea penală s-a terminat şi inculpata a fost trimisă in judecată, cumpere materialele avea nevoie de bani. Aşa că cerea avansuri. După ce le lua, nu mai era de găsit. 33 de cetăţeni au fost astfel înşelaţi. Sumele luate se ridică la aproape 31 000 lei. Dacă pentru însuşirea sumei de mai sus lui Andrei Pop nu i-a trebuit nici o meserie, pentru repararea prejudiciilor aduse cetăţenilor, organele în drept ii vor da o „ocupaţie". Şi ea va fi in raport cu faptele. (M. GEORGESCU, coresp. R.l.) Şi-a dezvăluit adevărata „meserie“ ELOGII (Urmare din pag. 1) faceri n-au avut cum prevedea... Îmi place să retrospectez cincinalul de pe înălţimile care mărginesc Porţile de Fier sau, poate mai bine zis, de pe temeliile lor : Bicaz, Argeş, Lotru şi altele, de pe temeliile experienţei şi cutezanţei noastre tehnice. Fireşte, e o imagine superbă ! Se vede de aici ţara, toată. Se văd de aici curcubeiele Carpaţilor din care izvorăsc tractoarele şi grădinile Dobrogei, sondele Prahovei şi flăcările Hunedoarei, grinele Bărăganului legănindu-se calm in vînturile rodului şi pădurile Maramureşului. Se văd oraşele reînviate ca Pasărea Phoenix pe cursul Mureşului şi Someşului, se vede arcul zvelt al zborului de beton şi oţel peste Dunăre, dintre Giurgeni şi Vadul Oii, se văd miile de victorii ale unui cincinal mănos, fiindcă Porţile de Fier constituie acum poate unul din cele mai înalte simboluri ale capacităţii noastre creatoare. Îmi place să privesc cincinalul pe care l-am împlinit şi pe cel pe care abia l-am început din amfiteatrele universitare, din clasele celui mai tînăr liceu din ţară, pe culoarele căruia calcă pentru inuia oară nişte părinţi care au coborît din munţi cu tulnicele, să stea de vorbă despre copiii lor cu profesorul de franceză. Cit de adine se poate privi in trecut şi cit de adine in viitor ! Cit de departe se poate vedea în jurul nostru pe meleagurile pe care le iubim atit de frumos ! îmi place să străbat cincinalul şi din propriile mele sentimente şi idealuri, din propriul meu dor de înălţimi, uimit de propriile mele împliniri, de propria mea bogăţie interioară. Urc un piscul acestor împliniri, un piscul tuturor bucuriilor pe care le-am adunat o dată cu ţara şi văd superbele şi tulburătoare imagini ce vor alcătui cincinalul in care am intrat. UNA PE ZI de MATTY — De cite or! să-ți spun că la facturile pînă intr-o mie trebuie să fii atent ! La astea n-avem argumente, astea le plătim !