România Liberă, aprilie 1972 (Anul 30, nr. 8534-8559)

1972-04-08 / nr. 8540

► Un proiect de lege în dezbatere La redacţie continuă să so­sească un n­umăr , însemnat de scrisori, cuprinzind diferite pă­reri, observaţii şi propuneri în­ legătură cu noul proiect de lege cu privire la activitatea de co­merţ interior. Din cuprinsul a­­cestor scrisori, cit şi din discu­ţiile purtate cu cumpărătorii, cu specialişti şi lucrători din co­merţ şi din alte domenii, cu membri ai echipelor de control obştesc, reiese, cu prisosinţă, in­teresul crescînd manifestat față de acest nou proiect de lege su­pus dezbaterii publice.­­ Consider ca binevenite pre­vederile art. 53 din proiect — ne spune conf. univ. dr. Gheorghe Preda, prodecan al facultăţii de comerţ interior din cadrul Aca­demiei de Studii Economice —* ca întreprinderile producătoare de bunuri de consum şi coopera­tivele de producţie meşteşugă­rească, să ia măsuri pentru dez­voltarea unei reţele de magazi­ne proprii pentru desfacerea de mărfuri cu amănuntul către populaţie. Propun ca la acest ar­ticol, sau la articolul 5 din pro­iect, să se menţioneze că „A­­PRO­VIZIONARE­A POPULAŢIEI SE PO­ATE FACE ŞI PRIN unitaţi aparţinătoare UNOR PERSOANE JURIDICE“. Mă refer, în asemenea cazuri, la Uniunea artiştilor plastici, Uniunea compozitorilor, Asocia­ţia generală a vinătorilor şi pescarilor sportivi, Asociaţia crescătorilor de albine etc., care po­sedă unităţi de desfacere pen­tru populaţie. In acelaşi timp, cred că ar tre­bui adincită, completată, preve­derea următoare din articolul 53, privitoare la „studierea şi cunoaşterea cererii populaţiei pentru îmbunătăţirea şi diversi­ficarea producţiei“. Aceasta, în­­trucît se cor­stată că Unele ma­gazine ale întreprinderilor pro­ducătoare — Cum ar fi, de­ pildă, anumite magazine de încălţămin­te — se transformă trt Unităţi de desfacere obişnuite, îrt Iod de a-şi exercita rolul lor primordial şi anume acel de a lansa modele noi, de a organiza expoziţii de prezentare şi, în baza sondaje­lor efectuate asupra gustului şi preferinţelor cumpărătorilor, de a face propuneri unităţilor pro­ducătoare pentru mai buna o­­rientare a producţiei, pentru realizarea acelor sortimente de mărfuri care sunt mai mult so­licitate de populaţie“. In acelaşi sens, al îmbunătă­ţirii studiului cererii de consum, studentul Mircea Grigoriu, de la Institutul Politehnic din Bucu­reşti, propune ca, la articolul 31, litera a, unde sunt menţionate a­­tribuţiile Ministerului Comerţu­lui Interior pe linia organizării, studierii şi cunoaşterii cererii de mărfuri a populaţiei, să se pre­vadă că „aceste studii să se efec­tueze — în situaţiile care vor fi socotite necesare — şi în comun cu industria". Aceasta, pentru a se putea fundamenta mai te­meinic cererea de consum, a se produce numai ceea ce intr-a­devăr se cere pe piaţă. Conco­mitent, cititorul nostru propune ca la capitolul IV din proiect, unde sunt menţionate atribu­ţiile unităţilor de alimentaţie publică, să se prevadă — la art. 57 litera d — şi „înfiinţarea unor localuri pentru tineret“. Este vorba de acele localuri pro­mise anterior, dar realizate in foarte mică măsură, în care ti­neretul să poată petrece timpul liber în mod instructiv, plăcut, să poată servi gustări, băuturi răcoritoare, cafele etc., la pre­ţuri accesibile. La acelaşi capitol, al alimen­taţiei publice, pensionara Szabó Katalin din Arad propune — tot la art. 57 litera d — să se pre­vadă şi „înfiinţarea de unităţi sau secţii dietetice în restauran­te, pensiuni sau cantine-restau­­rant, in care să se servească atît meniuri cu regim de cruţa­re — pentru prevenirea anumi­tor maladii — cit şi meniuri die­tetice, pentru cei ce suferă de boli digestive, hepatice, renale etc.“. Propuneri similare au mai fost făcute, în acest sens, de muncitorul Gheorghe Ionescu din Iaşi, tehniciană Maria Gheorghiu din Galaţi şi alţii. O altă cititoare — telefonista Teo­dora Gavala, de la Palatul Tele­foanelor din Capitală — apre­ciind ca binevenită prevederea de la articolul 30 în legătură cu producţia şi aprovizionarea cu articole pentru copii, propune la articolul respectiv să se menţio-, neze şi obligaţia pentru „afişa­rea distinctă, în fiecare magazin sau raion cu articole pentru co­pii, a sortimentului minimal cu produsele ce trebuie găsite la­ vînzare". Aceasta, pentru a se­ preîntîmpina motivările unor lu­crători din magazine în privința îndatoririlor de aprovizionare cu un produs sau altul, pentru a se asigura, deci, o aprovizio­nare mai bună, mai ritmică, cu asemenea articole destinate ce­lor m­ici. Preocupările cetățenilor, ca şi ale lucrătorilor din comerţ, pen­tru întregirea proiectului de lege pus în dezbatere, sunt din cele mai diverse. Necesitatea asigură­rii unui comerţ civilizat, a redu­cerii timpului afectat cumpără­turilor, este subliniată in nume­roase scrisori. In acest sens, o contribuţie mai însemnată poate avea preambalarea mărfurilor. „La articolul 31 — ne scrie tov. Constantin Vlad, directorul O.C.L. Alimentara din sectorul 5 din Capitală — care stipulează atribuţiile ce revin Ministerului Comerţului Interior, la litera r se­ prevede : „ia măsuri pentru preambalarea de produse în de­pozite şi unităţi comerciale, in vederea completării cantităţilor de mărfuri preambalate livrate de unităţile producătoare“. Fără­­ îndoială că asemenea operaţii se­­ execută şi în prezent, ele contri­­­­buind la grăbirea procesului de­­ desfacere. Sunt de părere însă­­că — la acest alineat — ar tre- Jbui menţionat în primul rînd­­ contribuţia ce trebuie adusă d­e­­industria producătoare, mult mai­­ în măsură să asigure — încă de la locul de producţie — pream­balarea mărfurilor. Aceasta, în­­trucît ceea ce se preambalează in prezent în unităţile comer­ciale, este cu totul insuficient şi se execută în condiţii neecono­­micoase. Potrivit unui studiu făcut in 33 de magazine alimen­tare cu autoservire, operaţiile de preambalare afectează c­irca 25 la sută din personal ; acesta, în loc să se ocupe efectiv de vîn­­zare, de recomandarea noilor­­ produse, intr-un cuvint de buna­­ servire a cumpărătorilor, este ninevoit să lucreze la preambala­­ţie, afectîndu-se şi curăţenia din c’unitate. Ca atare, propun ca la­­ articolul 31 din proiect să se menţioneze : „Pe această linie, Departamentul Industriei Ali­mentare, Ministerul Industriei Uşoare şi alte ministere şi orga­nizaţii economice centrale pro­ducătoare, vor lua măsuri pen­tru intensificarea preambalării mărfurilor“. In acelaşi sens, ne scriu şi maistrul Sandu Ilie din Craiova, gospodina Gherghina Radu din Ploieşti şi alţi cititori, propu­­nind ca, la acelaşi articol din proiectul de lege să se prevadă "Obligaţii precise ,.atit pentru­­ preambalarea produselor ali­­­­mentare în stare solidă, cit şi a­­celor lichide“. In acest ultim caz,­­ cititorii se referă la preambala­­­rea și desfacerea laptelui in pungi din material plastic, pre­ambalarea apelor minerale,­ ule­iului, berei etc. în ambalaje din plastic, mult mai uşoare decit actualele ambalaje din sticlă pentru lichide. Prevederile din noul proiect de lege vin să pună in lumină și profilul moral-politic ce tre­buie să-l aibă toţi lucrătorii din comerţ ; aceştia trebuie să se dovedească bine pregătiţi profe­sional, buni gospodari ai mărfu­rilor şi ai utilajelor comerciale, apărători ai integrităţii avutului obştesc, manifestind solicitudine, atenţie faţă de cumpărători şi, concomitent, o corectitudine de­săvârşită. .Consider ,— ne scrie în acest sens gestionarul Ion Nicola, de la magazinul alimen­tar nr. 108 din Capitală — că sancţiunile prevăzute pentru eventualele contravenţii şi in­fracţiuni săvîrşite de lucrătorii comerciali, începind cu omisiu­nea de a efectua comenzile nece­sare pentru aprovizionare şi sfirşind cu primirea de bani sau alte foloase necuvenite pentru îndeplinirea obligaţiilor de ser­viciu , sint menite :.să. înlăture unele deficienţe înregistrate punţi în prezent, sa .contribuie la des­făşurarea­ activităţii comerciala în conformitate cu principiile eticii şi echităţii socialiste. In acelaşi timp, ca unul care cu­nosc bine capacitatea profesio­nală, eforturile şi strădania de­puse de numeroşi lucrători co­merciali, sunt de părere că ar trebui să se instituie prin pro­iectul de lege — la capitolele VI sau VII — şi un sistem de sti­mulare pentru lucrătorii fruntaşi din comerţ. Astfel, acei care — pe o perioadă anume stabilită — vor dovedi că au desfăşurat o activitate-model din toate punc­tele de vedere, să poată benefi­cia fie de reducerea timpului de obţinere a unei gradaţii, fie de conferirea unui titlu de speciali­tate, stimulator prin acordarea unui spor anumit de salariu (5-10 la sută, sau cit se va cre­de de cuviinţă). Prin asemenea modalităţi, cred că s-ar răsplăti devotamentul şi abnegaţia depu­se, zi de zi, de un mare număr de lucrători din comerţ“. In continuare, vom publica — in coloanele ziarului — şi alte propuneri şi sugestii pe margi­nea noului proiect de lege. Aş­teptăm, deci, cuvîntul cititorilor. Mircea Scripcă OPINIA PUBLICĂ DESPRE COMERŢ PROPUNERI : Studiul cererii de consum să fie făcut împreună, de comerţ şi industrie • Să se prevad­ă că aprovizionarea popu­laţiei se poate face şi prin unităţi aparţinînd­ unor persoane ju­ridice • Producătorii trebuie şi ei obligaţi sî­ contribuie la pre­­ambalarea mărfurilor • Se propune înfiinţarea de unităţi sau secţii dietetice în restaurante, precum şi a unor localuri pentru tineret • Sortimentul minimal de produse din­ magazinele cu ar­ticole pentru copii să fie afişat • Proiectul d­e lege să prevadă şi un sistem de stimulare pentru lucrătorii fruntaşi din comerţ. ,României libere“ ­­1 — Craiova, marţi 28 martie, ora 11 ...Două autobuze Î.V. („31—GJ —813“ şi „31—GJ—1475“) opresc in dreptul imensului spital mo­dern, recent construit in partea de jos a oraşului. Din ele coboa­ră cca 70 de oameni, in majori­tate tineri . Zăresc totuşi şi ciţiva bărbaţi mai în vîrstă, şi chiar şi două fete. Radu Gon­­ciarov — c­rainic-reporter la Stu­dioul Radio Craiova, şi totodată pasionat cineast amator al cine­­clubului din localitate — începe să filmeze chiar din această cli­pă. * Ştiu despre ce este vorba, şi mă am­­e­stec îrt mulţimea relativ­ă tăcută care se îndreaptă către ■ una dintre intrările spitalului. „ îmi notez fugar replici, intru in vorbă cu tinerii — mă rog, foar­te curind devin, ca să zic aşa, ,­,unui dintr-ai lor“ . ..In secţia noastră erau 20 de ^ lăcătuşi... s-au înscris toţi" . „...cum vă numiţi ?“ „Mihai Mărgulescu, de ce ?!"... „Toţi colegii de muncă s-au oferit să vină, dar vă daţi seama, ar fi trebuit oprit combinatul Au venit numai cei disponibili !‘ (Dumitru Popescu). ...Treptat atmosfera se destin­de, oamenii s-au obişnuit cu locurile prin care păşesc , ne a­­flăm acum înghesuiţi cu toţii in­tr-un hol mult prea îngust pen­tru o astfel de mulţime. Se aş­teaptă. Şi — ca întotdeauna cina se aşteaptă — încep glumele : — ...ce, mă, crezi că ne dă doar o supă, acolo, şi atit.. . ...Te pomeneşti că ne cazea­ză la „Jiul“ ! (hotelul cel nou ăl oraşului, n.a.). — ...întreabă, neamule, unde au ăştia un „W.C.“-U ?! - face scrişnit, cineva. — Măi băieţi, v-am rugat fru­mos : treceţi la perete, n-au cum să treacă cei cu tărgile ! — repe­tă, pentru a nu ştiu cita oara, o soră exasperată. — Gata, duduie ! S-a marcat ! Ne-am pus la zid. „.Şi rumoare, dintr-odată. A­­poi linişte. Linişte mormîntala, cei din spate se ridică pe virfuri pentru a-1 putea zări pe cel ce le vorbeşte : doctorul Pirvănescu (despre acest personaj absolut uluitor am­ mai scris in acest ziar, aşa că nu voi insista, de acord cu domnia sa) : — Ştiţi pentru ce aţi venit, da ? (urmează un murmur gene­­­ral de aprobare)... Şi ştiţi şi ce vă aşteaptă ?... (acelaşi mur­mur).. Vă vom lua piele !... Va vom lua cite o bucată de piele ! (doctorul a vorbit scurt, precis rece : citeva momente, linişte loială ; apoi, o voce subţire, mu­calită) . — Mare... ?! (şi urmează un hohot general de ris). — Perfect ! Cei cu singe, mer­geţi cu tovarăşa ! Cei cu pielea, poftiţi după mine... veţi intra pe rînd la control ! începe un soi de mişcare cir­culară, lumea se foieşte, in ci­teva clipe holul se aeriseşte , observ pe o placă de pe una din­tre uşi inscripţia . ..TRIAJ-PRI­­MIRE“ (şi mă gîndesc, aproape fără voie, că interiorul unui spi­tal te poate obliga uneori să faci nişte asociaţii destul de sum­bre !...), împreună cu primii trei de pe listă, pătrund in acest „triaj-pri­­mire“, care nu este altceva decit o încăpere albă, modestă, sclipind­­ de curăţenie, al cărei singur mo­bilier il formează un birou ele­gant şi un pat medical de con­— Numele ? — Popescu Dumitru. « — Ciţi ani ai ? — 25. — De unde ? —« Din Tg. Jiu. — Jos. Pantalonii !... Arată-ţi coapsa !... bun. ...Profit de această operaţie — care va fi cu siguranţă de dura­tă ! -L şi mă apropii, pe rind, de ciţiva : — Tovarăşe Grecu Constantin, mai înainte, afară, mi-aţi spus că sînteţi chiar coleg de cameră cu accidentatul... — Exact — Dar şi mai exact ? — Str. Alex. loan Cuza, bloc A3, et. 3, scara 3, ap. 40. — Ce fel de om era ? — Admirabil. Admirabil coleg, şi prieten, şi bun muncitor, li plăcea ciclismul... ! Dar, de ce vorbim la trecut ?! Va scăpa cu siguranţă ! — Spuneţi-mi ceva despre dumneavoastră ! — Poftim ?!... — Ceva despre dumneavoas­tră... despre vreo bucurie, sau vreun necaz, ştiu eu ?! Orice !... — Păi... (şi unde dintr-odată, deschis)... Mi-am terminat ca­sa... Soră-mea a născut acum trei zile ! — Băiat, nu ? — Fireşte — face, mîndru. Eu sint naşul ! — Şi aţi venit, totuşi ! — Oricine ar fi făcut asta in locul meu ! — Următorul ! — Enci Gheorghe, 37 ani, Tg. Jiu. — Jos pantalonii... aşa... mul­ţumesc. Altul ? — Ţigaran Costeanu, din Cîl­­nic-Gorj, 24 ani. — Jos pantalonii... ...La „Combinatul de materia­le de construcţii Bîrseşti — Tg. Jiu“, Costeanu are funcţia de electrician. Cu ani în urmă a fost operator proiecţionist la un ci­nematograf : este firesc că a ră­mas cu pasiunea filmelor. 11 în­treb de curiozitate : — Dintre ultimele filme văzu­te, care v-a plăcut mai mult ? — „Love-Story“ — răspunde fără șovăire. — Următorul !... ...este Viorel Dlujanschi, 19 (nouăsprezece) ani. Sub haina din pluşcot verde, poartă un sfe­­ter alb, pe git, marcat de o dun­gă roşie. Bucureștean de origine, lucrează de doi ani în combinat. Drăguţ foc, are o alură de şme­cher , vorbeşte însă dintr-odată cu o surprinzătoare maturitate : „Oricine ar fi putut fi in locul lui ! Trebuie să scape !“ „L-aţi cunoscut ?“ „NU... !“ Dar ce importanţă are ?!■* ...Proiectantul „Bicicletei cu patine“ d in 15 ianuarie, pe un ger de minus 25°, a făcut drumul Tg. Jiu-Craiova), şi ai „Bicicle­­tei-amfibii“ (ambele brevetate, îmi scoate pe loc diverse diplo­me şi tăieturi din ziare) — pe numele său Gheorghe Adam, un tînăr uscăţiv şi negricios, imi vorbeşte cu entuziasm despre pasiunea sa. — După cite înţeleg, la dum­neavoastră la Combinat există un soi de „tradiţie“ a ciclismu­lui ?! — îi spun, arhintindu-mi că şi cel ce zace cu citeva etaje mai sus, luptindu-se cu rm­oartea, s-a ocupat cu acest sport. — Da, aşa e ! ! — După ciclism, ce altă pasiu­­­­ne aşa... hm..., strict personală ! mai aveţi ? ! — Mincarea !... 2 — Tg. Jiu, noaptea I de 4 spre 5 martie­­ („flash-back"). I ...maistrul mecanic Dumitru Popescu (nu cel despre care a fost vorba în rîndurile de mai sus !), unul dintre cei mai buni muncitori ai Combinatului de Materiale de Construcţii Birseşti — Tg. Jiu, lucrează, ca de obi­cei, în tură : sarcina sa este a­­ceea ca împreună cu încă doi to­varăși să destupe la intervale un coș prin care trece „făina“ (un amestec chimic extrem de precis de altfel, dar deoarece nu mă interesează amănuntele tehnice in acest material, prefer să folosesc termenul dat de mun­citorii înşişi). Intr-un moment de derută — în timp ce „făina" se prăvale asupra lui, rătăceş­te locul de retragere special a­­menajat ; încearcă să sară o ba­lustradă — dedesubtul său se deschide însă hăul ! — renunţă, se reîntoarce, şi încearcă să tra­verseze valul încins ; hainele îi iau foc, este ars în proporţie de 80%... Este transportat, în stare de comă, la spitalul din Craiova. Temperatura „făinei“ : 800° !... 3 — Craiova, marţi 28 martie (revenire) ora 13 ...Urc treptele etajelor către nivelul V al spitalului, acolo un­de funcţionează secţia de chirur­gie estetică. Pe drum întilnesc o parte dintre cei proaspăt veniţi, ■urmează să intre la analize. Sint limbrăcaţi în pijamale albastre. ..Recunoscindu-mă, un tinăr imi ţ spune (printre două ochiade a-I runcate unei surori nostime care trece purtînd o trusă medicală strălucitoare) : — Vedeţi, tovarăşu’ ? Ne-am fşi schimbat culoarea !­­ ...Doctorul Pirvănescu mă con­duce in rezerva accidentatului. Din balotul de feşe şi bandaje ..răsare capul unui bătrin, fără spăr pe creştet, cu buzele arse, din care numai ochii mai păs­trează o urmă de viaţă — pen­tru ■ că ochii aceştia pling !... Îmi păstrez cu greu firea, în­cerc să-l încurajez, mă priveşte cu ochi goi, de parcă ar privi prin­­mine, şopteşte ceva, cu greu înţeleg că imi spune: il doare mai ales noaptea; de ce plinge?, aşa, pentru că a auzit că tovarăşii săi au sosit (peste 300 s-au oferit, au fost selecţio­naţi cca. 70 — am explicat la început de ce , din cei 54 dona­tori de piele au fost aleşi 47, restul au trebuit să se întoarcă cu autobuzele — stimaţi cititori, le-am văzut chipurile, atunci cînd au plecat! Erau negri de furie că pentru o afurisită de furunculoză, sau mai ştiu eu ce zgaibă, fuseseră împiedicaţi să-şi ajute tovarăşul de mun­că!)... au sosit, aşadar, dragii săi tovarăşi!... Un om in vîrstă — la început crezusem că este şi el un pa­cient — îi aduce un pahar cu apă lui Popescu, îi umezeşte bu­zele. Aflu că întreprinderea a pus de gardă la căpătîiul bolna­vului. in fiecare săptămină, cite un om care să-l spele, să-i dea de mincare să vorbească mai a­­les cu el!... Cel de acum se nu­meşte Gheorghe Cindea, şi este muncitor la secţia cuptoare­­clincher a Combinatului. In fie­care săptămină, altul!... (asta în caz că Popescu va scăpa cu viaţă ; o astfel de operaţie cere timp îndelungat şi răbdare ne­­sfîrşită!) ...Ii promit lui Popescu că voi reveni (şi o voi face!) peste citeva săptămîni, ca să ciocnim împreună un pahar cu rachiu— ce pot să-i spun altceva?! — el dă din cap, abia perceptibil, şi închide ochii, lacrimile i se strivesc, iar mie îmi vine să înnebunesc pur şi simplu deoa­rece înţeleg, simt că omul ăsta nu mă crede .... Nu mai are pu­tere să mă creadă, şi atunci ies împreună cu doctorul, şi îl în­treb, încă năucit de cele vă­zute : — Spuneţi-mi, vă rog: ciţi ani are bătrinul ăsta?! — Care bătrin?!... — Cum, care? Accidentatul! — Aha!... (și după o pauză.) Douăzecişicinci! „LOVE-STORY“ Sau 5 secvenţe dintr-o ALTFEL de „Poveste de Dragoste“ de Horia Patrascu 4 — Craiova, miercuri 29 martie, ora 9,30: ...începe recoltarea de piele. Asist la operaţie. Din cauza nu­mărului mare de donatori, a fost nevoie să se formeze două echipe. Pielea se recoltează de pe coapsă, sub anestezie. Apoi cei operaţi, sunt purtaţi pe tărgi rulabile către saloanele unde vor fi internaţi pentru citeva zile. Radu Gonciarov filmează in continuu (posedă de altfel o adevărată arhivă cinematogra­fică despre diversele operaţii de chirurgie estetică executate de doctorul Pirvănescu : trebuie să ai nervii destul de tari ca să vizionezi aceste pelicule — pe­licule ce se proiectează cu re­gularitate in incinta spitalului, cu ocazia diferitelor simpozioa­ne ştiinţifice). ...Către prinz, aflu că la patru dintre cei veniţi nervii au cedat (înţeleg perfect fenomenul : aş­teptarea! Ca la un examen greu şi la care ai aşteptat atit de mult pină să intri, incit te hotărăşti brusc să-l ami­. Şi nu te mai pre­zinţi!...). — De ce imi spuneţi mie?!— îi ia doctorul, din scurt (abia mai tirziu, aveam să aflu că este şi asta o metodă — psihi­că!). Nu vreţi, sau nu puteţi — plecarea! Duceţi-vă să vă facă­­ formele de ieşire!... Pentru atîta­­ lucru mă scoateţi din sala de o­­peraţie?!... ...Nu mai pot afla rezultatul, deoarece in după-amiaza ace­leiaşi zile sunt nevoit să pără­sesc Craiova. 5-EPILOG: Bucureşti, simbăta 1 aprilie, ora 21 ...Aşezat dinaintea maşinii de scris, răsfoiesc caietul de în­semnări, in care mi-am notat replici, nume, momente anume',’ Aş dori să scriu un_, reportaj despre acest caz (şi eite vor mai fi fiind?!), despre soUdârîzărea­ umană, despre teribila dragoste de viaţă şi oameni a acestor a­­nonimi muncitori de la Tg. Jiu. Nu găsesc insă o formulă, fir-ar să fie de treabă­­, sunt lucruri care nu suportă „transfigurarea“ stilistică necesară unui reportaj. Mă chinuiesc de citeva ore, şi n-am reuşit incă să scriu un rind măcar. Sună telefonul, sunt chemat din Craiova de către Radu Gon­ciarov : — Bătrîne, tov. Popescu a fost operat și este în afara oricărui pericol! Cei 4, cu spaima, s-au răzgindit și ei! Au donat! — Cum?!? — aproape că răc­nesc un receptor , iar de dinco­lo, de la capătul celălalt al fi­rului, Radu continuă, cu vocea sugrumată de emoţie : omul a scăpat, realmente, doctorul Pîr­­vănescu este el însuşi uluit, nu a mai avut un astfel de caz, l-a „cîrpit“ perfect şi pielea dona­torilor a „prins“ impecabil pe întreaga plagă. Este roşu la faţă, mănîncă acum zdravăn... ai lui continuă să stea, pe rind, de veghe la căpătiiul său... VA MERGE DIN NOU CU BICI­CLETA !... Tu ce faci, ți-ai gă­sit titlul materialului?!­­ — L-am găsit!--L-am găsit, da! L-AM GĂSIT!... O întrebare obligatorie Se poate face economie de energie electrică ? Dacă ne-am opri la un răspuns tranşant, „se poa­te“ sau „nu se poate“, cititorul ar avea toate motivele să fie nemulţumit. Energia electrică nu poate fi păstrată in magazii, depozite sau cister­ne şi nu poate fi agonisită azi pentru a fi folo­sită mîine. Ea se produce continuu şi o folosim dacă şi cind avem nevoie. Ar fi de făcut totuşi o precizare : nu toţi kilowaţii ajung la noi. O parte se „consumă chiar in uzina care îi produ­ce, o altă parte se pierde pe drum, de la uzină la distribuitor, şi de­­ la distribuitor la consuma­tor. Acestea sunt, ceea ce se cheamă, consumuri tehnologice, mai mult sau mai p­uţin justificate, în orice caz previzibile, în orice caz cunoscute. Aşadar nu la aceşti kilowaţi ne vom referi, ci la aceia care se pierd din vina noastră, in folosul nimănui. In 1970 întreprinderile consumatoare de ener­gie electrică din Capitală s-au angajat să eco­nomisească 12 milioane kwh — pe întregul an. După o analiză riguroasă Comisia economică a Comitetului municipal d­e partid București a descoperit mijloace și surse de economie care majorau cifra la 60 milioane kwh anual. La sfîrşitul anului, Direcţia de statistică a munici­piului Bucureşti înregistra economii la energia electrică de 80 966 000 kwh/an. Privind rezultatul, situaţia nu poate decit să ne bucure ; căutînd sensurile însă, ne bucu­răm mai puţin. E bine că întreprinderile şi in­stituţiile bucureştene ne-au făcut o asemenea surpriză substanţială, dar din asta reiese, vrem nu vrem, şi o insuficientă cunoaştere a căilor şi mijloacelor concrete de economisire. Un bun cunoscător poate greşi cu un procent, cu două procente, dar nu cu 660 de procente. Iată, deci, un prim element de cugetare. Pagina a 3-a —8 aprilie 1972 li î î Vi KILOWAZ- ORA­­­J • • sub semnul economiei (■) • Ritual pentru templul lui Jupiter • De șase milioane ne­­băgare de seamă • S-a zis că se poate doar 12 milioane, dar s-a pu­ ltat 80 milioane Kwh (economie) • Cit ne costă o cerere nescrisă • Dx1 inamic al interesului public • 5 perdele — 100 000 lei • Bonificaţii pentru bunii gospodari • Ventilul defect. %­mu Consumul propriu ■ al centralelor, pierderi In reţea transport si teleco­municaţii; construiţi/­ ffosp. comunală; ilumi­nat public şi general |10.| Utilizări casnice H Agricultură [I export I I Industrie UE PARTIŢIA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICA E greu de stabilit ce s-ar cuveni spus mai întîi. Asta pentru că, pe de o parte, nu e cazul să convingem pe nimeni despre uriaşa importanţă a ener­giei electrice pentru economia naţională — toată lumea e convinsă de acest adevăr —, pe de altă parte, pentru că a spune cuiva „economiseşte“ pre­supune de la început că nu ştie, că nu vrea sau nu poate. Şi pentru mulţi ar fi nedrept şi neadevărat. De la început o imagine globală . Cifrele din ilustraţiile de mai sus reprezintă ponderea diverselor sectoare in consumul de energie electrică. Aşa cum se vede principalul consumator, industria, deţine mai mult de jumătate din consumul general. In acelaşi timp creşterile procentuale cele mai mari le înregistrează exportul, agricul­tura şi consumul casnic. Toate acestea trebuie înţelese însă in legătură cu creşterea generală a consumului de energie electrică, in perioada la care ne referim, de aproape nouă ori. Din analiza cifrelor absolute conţinute în anua­rul statistic rezultă că in aceşti 15 ani, consumul de energie electrică al agri­culturii a crescut de 16 ori, ai consumatorilor casnici de peste 11 ori, iar exportul de 73 de ori. Vorbind despre economie, este normal că principala sursă se află la principalul consumator, industria. Ii vom acorda în analiza noastră locul ce i se cuvine. Dar problema nu poate fi expediată industriei în exclusivitate ei trebuie înţeleasă în legătură cu creşterea foarte dinamică a consumului in legătură cu sectoare ce reflectă direct creşterea bunăstării generale , produ­cerea aparaturii electrocasnice, creşterea producţiei agricole pe hectarul de teren irigat (staţiile de pompare folosite in sistemele de irigaţii sunt mari con­sumatoare de energie electrică) etc. In acelaşi timp, energia electrică dispo­nibilă facilitează relaţii comerciale utile şi avantajoase pe piaţa externă. Cu acest înţeles discuţia despre economia de energie electrică se referă mai ales la spiritul gospodăresc şi dreapta noastră judecată, la înţelesul şi greutatea pe care o poate căpăta amănuntul, la foloasele ce se pot obţine recuperind acea parte din avuţia naţională pe care risipa şi risipitorii o lasă să curgă pe... „apa Simbetei". Kilowaţii cei mai vinovaţi Din iunie 1971 pină la data la care ne aflăm, întreprinderea de plante medicinale — Bucu­reşti a plătit lună de lună intre 27 000 şi 38 000 lei pentru depăşirea puterii stabilite la „vîrful de seară“. Reţineţi deocamdată, că acest „virf de seară" este intervalul de timp in care con­sumul în sistemul electroenergetic naţional a­­junge la cele mai mari valori şi că există şi un virf de dimineaţă. Spiritul nostru analitic ne în­deamnă să credem că aici nu e vorba de nici un fel de rea intenţie, ci de nevoi de producţie justificate. Aşa şi este. Singurul lucru care ar fi trebuit să-l facă întreprinderea amintită era să aștearnă pe o coală de hîrtie o cerere în care să expună motivele — justificate, fără îndo­ială — pentru care este necesară suplimenta­rea puterii la „virful de seară“. Iată unul din motivele — or mai fi și altele — pentru care s-au plătit în perioada la care ne referim, de către întreprinderea în cauză 296 740 lei. Dacă ne gindim că această cheltuială se repartizează, e şi normal, pe costuri, descoperim că ceaiul de muşeţel sau de pătlagină costă mai mult decit face. Din motive foarte asemănătoare Uzina repa­raţii auto — Clăbucet, plăteşte între 12 000 şi 26 000 lei pe lună, şi tot aşa, preţul mediu pe kilowatul-oră consumat de întreprinderea „Teleconstrucţia“ (pe luna februarie) este de 2,50 lei cind ar trebui să fie de 0,75 lei. In le­gătură cu cei 212 983 lei plătiţi de uzinele ,,,Republica“ numai în luna februarie a.c. specia­liştii IDER-ului, spuneau ceva despre „factorul de putere neutral“ o noţiune mai greu de ex­plicat, dar, în ultimă instanţă, este vorba tot de o proastă gospodărire a energiei electrice. Acci­dente ! — va spune cineva. Posibil, dar aseme­nea „accidente“ însumează într-o singură lună pentru numai 15 consumatori 527 000 lei. Intr-un an asta înseamnă peste 6 milioane lei. Și am vorbit numai despre 15 întreprinderi. Nu se poate altfel ? Ba se poate. Pentru o bună gos­podărire a energiei electrice — tot despre un factor de putere neutral e vorba — au primit bonificaţii: NEFERAL — 24 561 lei! SEMĂ­NĂTOAREA - 31 741 lei ; POLICOLOR — 14 501 lei ; URBIS - 38 005 lei. E numai o verigă din lanţul risipei , una sin­gură. Ca să lipsească nu se cere, de foarte multe ori, mai m­joic; nici in­vesticii^costisitoare, nici eforturi deosebite, doar mai multă grijă şi simţ­ de răspundere. Numai prin simpla modifi-­­ care­ a schemei de alimentare de la staţiile de pompare a apei „Căldăraru“ şi „Sud“ se reali­zează, anual, la nivelul consumurilor din insta­laţiile sistemului energetic reduceri ale consu­murilor tehnologice de producere a curentului electric de circa 360 000 kwh/an. Şi asta fără nici un fel de lucrări in instalaţii. Lucrurile sint aşa de clare incit orice comentariu tinde să de­vină un fel de poveste cu Baba Radu... Dar, nu întotdeauna e aşa. De foarte multe ori risipa kilowaţilor se înţelege mai greu. Aer de patru milioane Cine a intrat intr-o mare uzină a văzut cu si­guranţă furtunurile compresoarelor. Şi poate că a şi auzit un fişu­­ uşor al aerului care se scurgea pe la un ventil defect. Puţini s-au gin­­dit insă, că, de fapt, pe la ventilul defect nu se scurgea aer, ci kilowaţi. Intr-o discuţie avută, de curind, cu ing. Ion Călin, energetician-şef al uzinei „23 August“, a­­cesta spunea : — Am avut 15 compresoare, am renunţat la unul. — De ce 7 — Recondiţionind şi reparînd conductele, ven­­tilele, robinetele, am constatat că pierderile de aer pe care le aveam înainte, echivalau cu pu­terea unui compresor de 300 kwh.(:) 300x24 de ore x 30 de zile = 216 000 kwh/lună = 75 000 lei. Mai aveam şi 20 de uşi cu perdele de aer, o măsură de protecţie a muncii utilă pentru e­­vitarea curentului care se face în unele secţii. — Erau necesare aceste perdele de aer la toate cele 20 de uşi ? — Tocmai că nu erau. Le-am desfiinţat la 5 dintre ele, adică la acele uşi care se deschideau rar. — Cu ce economie 7 — 100 000 lei pe lună, adică 20 000 pentru fie­care uşă. — Dar celelalte perdele de la celelalte uşi, cum funcţionează 7 — Continuu. — Nu se poate altfel 7 — Ne-am gindit să introducem un sistem care să le pună automat în funcţiune numai la des­chiderea uşii. Deocamdată vom aplica acest sistem la secţia montaj-locomotive pe măsură ce această secţie se va moderniza. Ne abţinem de la orice comentariu. Adăugăm doar citeva exemple : • UZINA VULCAN : inlocuirea aerului com­primat cu aer ventilat la instalaţiile de ardere; revizia lunară şi înlocuirea furtunurilor defecte = 180 000 kwh/pe an. • UZINA REPUBLICA : măsuri asemănătoa­re = 120 000 kwh/pe an. • UMGB : dotarea cu ventile cu bilă de etan­­şare la reţeaua de aer de la turnătorie = 170 000 kwh­ pe an. • UZINELE SEMĂNĂTOAREA : înlocuirea reţelei de aer la secţia de forje şi dotarea cu robinete automate = 180 000 kwh anual. Şi­ încă multe altele. Numai măsurile de îm­bunătăţire şi revizie a instalaţiilor de aer com­primat la citeva mari uzine şi fabrici din Ca­pitală au dus la economisirea a 4 milioane kwh anual, adică aproximativ consumul a două fa­brici de mărime medie. Nici de data asta nu e vorba de eforturi financiare deosebite, ci, din nou, despre spirit gospodăresc. Cetăţeanul ve­nit in vizită la o uzină ar putea să nu-şi dea seama ce înseamnă zgomotul aerului la venti­lul defect, dar oamenii uzinei trebuie să ştie că asta înseamnă kilowaţi, bani, preţ de cost­, preţ de vînzare etc. S-ar putea crede că negli­jenţa unei întreprinderi care plăteşte nişte pe­nalizări pentru nerespectarea nu ştiu căror re­guli d­e consum, o priveşte. Dar, producţia ei ajunge la noi şi noi ii dăm pe produse o parte din salariu. Iată de ce, risipa trebuie alungată din concepţia şi practica producţiei ca inamic al interesului public. Pe acest plan, explicaţiile de rigoare pot scuza, eventual, dar nu pot ab­solvi de răspundere. Anton Uncu /WVWVVVVVVNAA/VVXAAAAA/VVXA/VWVVVVWWVVVW' ,VAVWVWVVVWVWvVv „ '

Next