România Liberă, aprilie 1977 (Anul 35, nr. 10088-10113)

1977-04-26 / nr. 10109

,Románia liberól• Frontul reconstrucţiei Cercetări şi soluţii Asigurarea durabilităţii­­ şi rezistenţei r­e­construcţiilor • A fost investigată comportarea la seism a peste 16 000 de imobile din Capitală • Datele obţi­nute vor sta la baza elaborării unei metode româ­neşti de interpretare statistică a fenomenelor seis­mice • O reţea de aparate pentru urmărirea comportării construcţiilor în timp • Clădirile mai vechi vor fi integrate într-o concepţie antiseismică • Utilizarea răşinilor epoxidice la refacerea clădi­rilor avariate. Aşa cum sublinia Secretarul g­eneral al partidului, tovarăşul­icolae Ceauşescu, In con­cluziile prezentate cu privire la activitatea de proiectare şi construcţii, In cadrul expunerii la şedinţa comună din 28 martie r­x., Îmbunătăţirea acestei acti­vităţi trebuie să aibă drept scop asigurarea­ unor edificii in stare să răspundă tuturor necesităţilor şi utilităţilor pentru care sunt create şi, totodată, care să pre­zinte garanţia unei rezistenţe şi durabilităţi maxime. Despre o serie de preocupări în acest sens existente la ÎNCERC, In­stitutul de cercetări in con­strucţii şi economia construcţii­lor, relatăm din cele ce urmează. Institutul dvs. participă, după cite ştim, la o amplă in­vestigare a construcţiilor din Capitală. Care sunt obiectivele acestei anchete ştiinţifice ? Ing. T. Zorapapel : Studiile desfăşurate au ca scop elabora­rea unei microzonări seismice a Bucureştiului, instrument de pri­mă importanţă pentru proiecta­rea unor construcţii trainice. Au fost trasate pe harta oraşu­lui 54 de „carouri“ şi în fiecare din aceste microzone au fost in­vestigate circa 300 de clădiri, ceea ce înseamnă peste 16 000 de imobile, o anchetă fără prece­dent, pe­­ aproximativ 70 la sută din suprafaţa Bucureştiului. Ceea ce urmărim este să vedem ce determinări există între structurile geo şi hidromor­­fologice şi avariile produse, între aceste structuri şi mo­dul cum s-au comportat clă­dirile în raport şi cu înălţimea lor. S-a alcătuit o fişă pentru fiecare clădire studiată, în care s-au înscris nu numai avarii în­registrate la structura de rezis­tenţă cum sunt grinzile, stîlpii, zidurile portante, ci şi la ele­mente nestructurale, dar care au avut frecvent de suferit : calca­ne, coşuri, atbcuri. Această ac­ţiune de cercetare ştiinţifică va avea ca finalitate elaborarea u­­nei metode româneşti de inter­pretare statistică a fenomenelor seismice, de estimare a intensi­tăţii seismului şi, pe această bază, o microzonare mai realistă. Ancheta-sondaj întreprinsă va furniza date preţioase, în primul rind pentru caracterul consolidărilor ce trebuie făcute la clădirile avariate. — Ing. Gh. Şerbănescu : In felul acesta, vom avea o imagi­ne mai exactă a ceea ce se în­­tîmplă cînd se produce un se­ism. Insă, pentru a limita la maximum riscul avariilor la construcţii, mai trebuie să ştim şi ce se întîmplă cu clădirile după seism, într-o perioadă mai mare de timp. Pentru concluzii ştiinţifice avem nevoie de date care să reprezinte în mod rigu­ros fenomenele ce survin. Iată de ce în Capitală, spre exemplu, au fost instalate aparate de în­registrare automată pe circa 100 de construcţii (de locuinţe, so­ciale, industriale). S-a creat, de fapt o reţea seismică pentru­­ur­mărirea comportării construcţii­lor după cutremurul ce a avut loc, cuprinzind centrele afectate in mod deosebit : Craiova, Zim­­nicea, Ploieşti, Galaţi, Focşani ş.a. Toate acestea vor permite refacerea prescripţiilor de pro­tecţie antiseismică precum şi e­­laborarea unei noi metodologii de consolidare a clădirilor ava­riate, menită să asigure, pe de o parte, integrarea clădirilor mai vechi într-o concepţie anti­seismică şi, pe de altă parte, să aducă la nivelul de asigurare deplină acele clădiri noi care au suferit avarii. — Ziarul nostru a prezentat pe larg cititorilor situaţii şi pro-Institutul de cercetări pentru construcţii şi economia con­strucţiilor (ÎNCERC) . Standul de probă pentru „noduri de rezistenţă", destinate clădir­i­­lor înalte codee diverse de consolidări vi­­zind elemente de structură. Ce alte mijloace pot fi utilizate pentru refacerea deplină a unei construcţii ? Ce soluţii oferă in­stitutul dv. in această privinţă ? — Ing. S. Andrieş : O astfel de soluţie este aplicarea răşini­lor epoxidice, printr-un proce­deu de polimerizare, care le con­feră calităţi deosebite. — Ce însuşiri recomandă aces­te răşini pentru consolidarea clădirilor avariate ? — încercările făcute demon­strează că zona lipită devine mai rezistentă decît betonul în­suşi. Folosirea unor astfel de răşini este­­ un procedeu verifi­cat in timp ; el a fost folosit de circa 20 de ani şi cu mult suc­ces în Italia, Guatemala şi in S.U.A., în California. Răşinile epoxidice sunt rezistente şi la a­­gresivităţi chimice ceea ce face ca scara lor de utilizare să fie foarte largă. Datele privind tră­inicia acestor polimeri sunt con­cludente. Astfel, rezistenţa la compresiune este de. 2—2,5 ori mai mare ca a betonului, la în­covoiere, de 3—5 ori mai mare, la întindere de 5—7 ori mai mare. Capacitatea de aderenţă este foarte bună, procedeul este şi rapid, caracteristicile compa­rative citate puţind fi atinse in 3—7 zile de la aplicare. Folosirea lor priveşte reface­rea elementelor deteriorate, a­­sociindu-se celorlalte acţiuni de consolidare. Pe baza studiilor experimentale şi a verificării comportării în timp a răşinilor epoxidice, s-au întocmit instruc­ţiuni tehnice de utilizare la lu­crări de reparaţii şi a fost con­fecţionat un prim set de pistoale de injecţie pentru unităţile Centralei de construcţii-montaj din Bucureşti. De asemenea, in­stitutul nostru a elaborat şi difu­zat un set de instrucţiuni pri­vind realizarea altor tipuri de lucrări de consolidare, astfel in­cit să se asigure rezistenţă şi durabilitate maximă acestor lu­crări. Cornelia Preda Produse româneşti in premieră la tirguri internaţionale La manifestările economice internaţionale organizate în cursul lunilor mai-iunie, între­prinderile româneşti de comerţ exterior vor prezenta, in premie­ră, o serie de noi produse indus­triale. Despre acestea am soli­citat amănunte directorului în­treprinderii de tirguri şi expo­ziţii, ing. Remus Brad. La Tirgul din Poznan, ne-a spus interlo­cutorul, va fi expus noul auto­turism de teren Aro-243, cu performanţe tehnice ridicate, precum şi un nou model de mi­crobuz, iar la tirgul de la Bilbao, tipurile Aro-243 şi Aro, 244. A­­ceste două autoturisme de teren, precum şi autoturismele Dacia 1 300 L şi 1 300 B se află expuse în prezent la Tirgul internaţio­nal de produse industriale de la Hanovra. Aro-244 va fi prezen­tat şi la Tirgul de la Casablan­ca, alături de alte produse noi, ca de exemplu, componente e­­lectronice, elemente de automa­tizare şi noi tipuri de maşini-u­­nelte, care se vor expune şi la manifestarea internaţională de la Detroit. La Budapesta urmea­ză a fi prezentat in premieră un nou model de autobetonieră şi noi tipuri de maşini-unelte. Iar la Expoziţia tehnică internaţio­nală ,,Electro ’77“, de la Mosco­va, ultimele noutăţi ale indus­triei noastre electronice şi elec­trotehnice. • De remarcat faptul că produ­sele noi şi modernizate realizate în ramura construcţiilor de ma­şini şi prezentate la diferite ma­nifestări internaţionale în acest an deţin o pondere de peste 50 la sută. înnoirea, an de an, a gamei de produse româneşti, fabricate in special în ramuri de virf ale in­dustriei noastre, atestă potenţia­lul tehnic tot mai ridicat al e­­conomiei naţionale, posibilităţile României de promovare largă a schimburilor comerciale și coo­perării economice cu toate sta­tele. (Agerpres). Pagina a 3-a — 26 aprilie 1977 PROIECTUL LEGII CALITĂȚII ÎN DEZBATERE PUBLICĂ Răspunderea materială pentru calitatea serviciilor La capitolul V „Asigurarea şi controlul calităţii serviciilor“ , propun următoarele: 1. La art. 56, litera c, după cuvintele : „executarea tuturor operaţiunilor prevăzute in nor­mativele tehnice de calitate“ — să se adauge in continuare „care trebuie obligatoriu afişate în fiecare unitate, atelier, centru sau subcentru de lucru“. 2. La art. 59 după alineatul 1 să urmeze alineatul 2 cu urmă­torul conţinut:. ..şeful de secţie, atelier, centru de lucru, şantier, punct de lucru, şi maistrul res­pectiv sunt obligaţi să controleze dacă lucrarea sau lucrările în­deplinesc condiţiunile de cali­tate, dacă s-au respectat norma­tivele tehnice de execuţie şi ca­litate, şi răspund material ală­turi de muncitori in cazul că lucrarea sau lucrările au fost executate necorespunzător sau cu deficienţe.“ 3. Art. 63 mi se pare destul de număr enunţat. La acest articol se prevede, citez : „In activita­tea de transport, poştă şi teleco­municaţii, comerţ, turism şi ali­mentaţie publică, asigurarea şi controlul calităţii prestaţiilor se realizează potrivit reglementă­rilor specifice acestora“. Care sunt acele reglementări ? De ce nu se menţionează ele in aceas­tă lege care trebuie să fie unică? Mai ales cînd e vorba de trans­port, comerţ, turism şi alimen­taţie publică unde se semnalea­ză destul de des deficienţe şi abateri ? îmi permit să sugerez revi­zuirea şi completarea acestui ar­ticol cu noi elemente care să ducă la o mai mare exigenţă asupra celor menţionate. Consi­der că această lege trebuie să cuprindă absolut toate serviciile care execută lucrări sau bunuri direct către populaţie (fără in­termediari). 4. Propun ca articolul 66 să fie completat şi formulat astfel: „Şeful compartimentului de control tehnic de calitate răs­punde material, împreună cu directorul unităţii, pentru orice pagubă produsă ca urmare a livrării de produse, iar pentru executarea de lucrări cu defi­cienţe de calitate, ori necores­punzătoare, vor răspunde şi şe­ful de secţie, atelier, şantier etc., precum şi maistrul care a condus direct lucrarea sau in sarcina căruia a fost executarea lucrării“. «­5. Art. 68 şi 71 fiind com­plementare, propun ca între­gul conţinut al art. 71 com­pletat, la personalul de execuţie, cu denumirea acestuia ca : şefi de secţie, ateliere, şantiere, mai­ştri etc. — să fie trecut la art. 68, iar dacă, după autorii pro­iectului, ar mai fi necesar şi conţinutul art. 68, atunci acest conţinut să formeze alineatul 2 (adică să fie comasate). 6. Nu se observă la Cap. VII „Sancţiuni“ dacă controlul oame­nilor muncii poate aplica sanc­ţiuni atunci cînd depistează pe piaţa agroalimentară (agrocoop, alimentare, I.L.F., complexe, etc.) defecţiunile menţionate la art. 81, litera K din prezentul proiect de lege, şi anume, lipsa de pe ambalaj a datei de fabri­caţie, a duratei garanţiei de va­labilitate etc. NICOLAE ANGHEL strada Intr. Moviliţei nr. 1S, Bucureşti Şeful controlului tehnic de calitate să fie membru al consiliului oamenilor muncii In condiţiile etapei actuale, de promovare fermă a progresului tehnic, corespunzător revoluţiei tehnico-ştiinţifice contempora­ne, proiectul de lege pune în faţa ministerelor, centralelor industriale şi întreprinderilor, obligaţia de a asigura fabricarea şi livrarea de produse cu para­metri calitativi ridicaţi, la nive­lul celor mai bune performanţe realizate în ţară şi pe plan mon­dial, in condiţiile reducerii con­tinue a consumului de materii prime, materiale, combustibil şi energie, înlocuirii materiilor prime şi materialelor deficitare, creşterii permanente a produc­tivităţii muncii. Apreciind mo­dul superior în care proiectul de lege reglementează activita­tea de producere şi control al calităţii, aş avea şi următoarele propuneri : 1. Consider oportun ca prin lege să se prevadă o diferenţie­re de preţ între produsele simi­lare cu marcă şi fără marcă de calitate, aşa incit preocupări şi realizări privind asigurarea u­­nei calităţi superioare să se re­­­­flecte pozitiv în indicatorii de eficienţă economică ai întreprin­derilor. 2. Apreciez că trebuie prelu­ată in noua lege prevederea din legea actuală care precizează că şeful controlului tehnic de cali­tate este membru de drept al consiliului oamenilor muncii al întreprinderii sau centralei in­dustriale in care îşi desfăşoară activitatea. 3. Să se prevadă sancţionarea cu amendă de la 3 000 la 6 000 lei a faptului punerii in fabrica­ţie de serie a produselor neomo­logate. 4. Să se prevadă sancţionarea cu amendă de la 500 la 1 000 lei a faptului împiedicării organe­lor de control de a-şi exercita atribuţiile prevăzute de dispozi­ţiile legale. 5. Să se acorde competenţe inspectorilor din inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti de a aplica sancţiuni pentru contravenţiile săvirşite de personalul unităţilor economi­ce, inclusiv directorilor gene­rali, directorilor, inginerilor şefi şi contab­ilor şefi, prevedere ce va permite rezolvarea operativă a problemelor. Considerăm legea calităţii produselor şi serviciilor ca un document foarte important în viaţa noastră economică şi a­­vem convingerea că rezultatele ce se vor obţine prin aplicarea sa, vor evidenţia capacitatea de creaţie, disciplina şi atitudinea socialistă faţă de muncă a lu­crătorilor din economie, partici­parea lor activă la perfecţiona­rea dotării tehnice a activităţii economice, creşterea productivi­tăţii muncii, valorificarea efi­cientă a resurselor ţării, satisfa­cerea cerinţelor populaţiei, mă­rirea competitivităţii produselor româneşti pe piaţa externă. IMG, ROMULUS DUMITRIU inspector şef la Inspectoratul judeţean pentru controlul calităţii produselor-Dolj Investiţiile şi respectarea contractelor economice (Urmare din pag le­gătură tot mai strînsă cu locul unde se desfăşoară efectiv lucră­rile, termenele de elaborare a documentaţiilor se pot scurta substanţial. Livrarea la timp a utilajelor, tehnologice constituie unul din factorii de care depinde în­tr-o măsură covirşitoare in­trarea în funcţiune a noi­lor capacităţi de producţie la data planificată , repre­zintă însă, aşa cum arată şi experienţa anilor trecuţi, şi u­­nul din domeniile in care se ma­nifestă cele mai multe deficien­ţe. In primul trimestru, între­prinderile furnizoare din ţară au expediat şantierelor circa o cincime din cantitatea­­ prevăzu­tă pe întregul an , dar în timp ce peste 16 000 tone au fost li­vrate în avans, alte aproape 14 000 tone sunt restante­­şi lucru deosebit de important, 60 la sută din aceste restanţe sunt destinate unor obiective cu termene de punere în funcţiune in acest­­an) , tot aici mai trebuie amin­tit că la peste 10 000 de tone de utilaje din ţară nu s-au încheiat încă operaţiile de contractare, fapt care, desigur, este de natură să afecteze de la bun început livrarea la datele necesare. Pe lista întreprinderilor care nu au trimis la timp utilaje şantiere­lor figurează frecvent „Indepen­denţa“ Sibiu, întreprinderea de utilaj pentru industria materia­lelor de construcţii şi refractare din Bistriţa, întreprinderea de maşini grele Bucureşti, între­prinderea mecanică de utilaj tehnologic Buzău, „23 August“ Bucureşti etc. Fără îndoială că asemenea situaţii impun cu a­­cuitate intervenţii energice din partea furnizorilor pe linia res­pectării cu stricteţe a obligaţii­lor asumate prin contracte. Un ultim aspect. In timp ce unele utilaje sunt aşteptate pe şantiere, altele sosite stau depo­zitate fără a-şi lua locul pe vii­toarele spaţii de producţie. Cau­zele care au condus la stocuri de utilaje in valoare de mai multe miliarde de lei — o bună parte avînd durata normată de de staţionare depăşită — sunt diverse. De exemplu, la Combi­natul chimic de la Giurgiu nu a fost asigurat — datorită în­­tirzierilor în execuţie — fron­tul de montaj pentru utilaje în valoare de peste o sută de mi­lioane. La întreprinderea­ de uti­laj chimic şi forje Rimnicu Vilcea nu au putut fi montate utilaje de peste 16 milioane lei întrucât o serie de cuptoare au fost livrate incomplete de „In­dependenţa“ Sibiu, iar între­prinderea de maşini grele Bucu­reşti nu a asigurat premontajul unei prese. Peste 2 500 tone de utilaje stau nemontate la­ Com­binatul petrochimic Piteşti ca urmare a faptului că Trustul de construcţii industriale din loca­litate nu executase fundaţiile. Consecinţele imobilizării aces­tor importante valori mate­riale le-am mai discutat şi cu alte ocazii, aşa că nu vom mai insista asupra lor. Dorim nu­mai să subliniem faptul că nu este suficient ca beneficiarii să pretindă furnizorilor să se achi­te la timp de obligaţiile contrac­tuale, ci se impune ca şi con­structorul — ajutat şi de bene­ficiar cu echipe de specialişti, acolo unde este cazul — să se preocupe mai intens pentru ca utilajele, odată sosite pe şantier, să fie montate cit mai grabnic. mbrin De ce le-aţi comandat dacă nu aveţi nevoie de ele? Pe urmele unor produse uitate pe rampele gărilor Gara „16 Februarie“ este cea mai mare staţie C.F.R. de cole­­tărie şi una dintre cele mai mo­derne, rulînd în 24 ore (incăr­­care-descărcare), în medie, 250 vagoane de marfă şi alte 230 va­goane cu transcontainere. Ne strecurăm anevoie prin­tre baloturile, lăzile, bidoanele şi stivele de produse sosite din ţară şi din străinătate, pe lin­gă utilaje, piese de tot felul, care ocupă pînă la refuz atît incintele magaziilor, cît şi cu­loarele de circulaţie, rampele şi platformele, făcînd, practic, imposibilă pătrunderea electro­carelor şi electrostivuitoarelor. Este, de altfel, şi unul din „of-urile“ noului şef de staţie coordonator — Stelian Corneliu — care ne însoţeşte şi explică. — Facem eforturi de a repune în funcţiune toate instalaţiile şi utilajele de mecanizare şi auto­matizare, dar suntem­, practic, blocaţi de coletele, de mărfurile neridicate de beneficiari. — Multe ? — Vedeţi şi dv. Din cele circa 100—110 vagoane descărcate zil­nic se ridică doar cîteva zeci de camioane. — Şi nu pot fi determinaţi să le ridice ? Nu sunt penalizaţi ? Nu plătesc ?... — Aici este una dintre expli­caţii. Potrivit normativelor în vigoare nu se plăteşte decît pen­tru primele 30 de zile. Apoi... Se mai recurge şi la unele subter­fugii. Vin, ridică documentele de casă, dar mărfurile nu. In felul acesta scapă de sub control şi de plată, iar coletele zac în ma­gaziile noastre. Sistemul este dă­unător şi pe motivul că se poa­te pierde urma lor, se favori­zează neregulile, sustragerile, degradările... înregistrăm pe peliculă cîteva aspecte ilustrative din magaziile şi rampele tixite ale staţiei, apoi cu ajutorul şefului de staţie cu probleme comerciale. Constan­tin Popescu, şi al casierei­ veri­­ficatoare Alexandra Niţă iden­tificăm o serie de mărfuri „ui­tate“ şi ciţiva beneficiari uituci. In fruntea listei se află (şi după cum aflăm, de mai multă vreme „campion absolut“) Fabrica de cabluri şi materiale electroizo­­lante din Bucureşti, care la în­ceputul acestei luni mai avea în gară 45 de transporturi, totali­zed circa 20 t, compuse din pie­se de schimb, şuruburi şi rul­menţi, detergenţi, hîrtie semi­conductoare şi benzi adezive, fi­re de bumbac şi numeroase alte produse, cu stagii mari de aş­teptare în gară. Cităm la intîm­­plare — 130 kg de ulei aditivat sosit de la Beiuş din decembrie 1976 (!) ; un balot de 25 kg cu articole din piele a sosit de la Mediaş în ianuarie 1977, ca şi o ladă de 56 kg cu piese sosite din Schitu Goleşti la 29 ianuarie 1977. Din 4 februarie aşteaptă aici să fie ridicate elementele instalaţiei de stins incendii so­site din Italia, iar din 5 februa­rie aşteaptă 48 colete cu hîrtie creponată (2 500 kg), sosite de la Suceava. Alături, zac 35 kg de semeninguri venite de la Braşov şi alte produse. La documentele de transport sunt anexate taloa­nele avizelor şi reavizărilor re­petate in zadar, astfel că în mod firesc se naşte Întrebarea : oare nu le sunt necesare aceste pro­duse ? Şi atunci, la ce le-au mai comandat ? Precum şi între­barea : cine plăteşte această... amnezie ? — ....F.C.M.E.-ul pretinde să le reincărcăm in vagoane şi să le transportăm pină la staţia C.F.R. Căţelu, care este mai a­proape de întreprindere — ne lămureşte, oarecum, şeful de schimb al staţiei — Constantin Popescu. Dar, staţia respectivă nu este deschisă pentru coletărie şi astfel de operaţiuni i nu se pot face. Aşa că le lasă aici, ca să ne determine să o facem, to­tuşi, cunoscînd situaţia critică în care suntem din lipsă de spaţiu... — Mai aveţi şi alţi „benefi­ciari“ de acest gen ? — Lista completă ar fi prea lungă, aşa că oferim doar cîte­va exemple. Pentru Grupul de şantiere „Muntenia“ al T.C.M. A.I.A. a sosit la 12 ianuarie o balanţă de la Someşeni. I-am avizat la 17 ianuarie, 9 februa­rie, 8 martie şi... e tot aici. Pen­tru Secţia din Afumaţi a I.L. Olteniţa s-au primit pe 15 fe­bruarie 7 lăzi (300 kg) cu disper­­soare de la Alba Iulia , au fost avizaţi la 26 februarie, 7 şi 31 martie dar nu s-au ridicat. Pe adresa întreprinderii de con­strucţii hidroenergetice au sosit de la Arad 55 kg de bare de oţel, încă la 25 decembrie 1976. Au fost avizaţi în repetate rîn­­duri, am discutat cu ei, au pro­mis că vin să le ridice încă la 11 februarie, dar... nimic. — Am văzut nişte roţi dinţa­te, pe rampă, expediate de I.I.S. Sibiu... — Sint pentru baza de apro­vizionare a M.I.U. şi au sosit in martie. — Iar sacii aceia care blo­chează culoarul in magazie ? — Sint ai întreprinderii de medicamente şi coloranţi „Sinto­­farm“. Sint peste 500 kg de car­bonat de potasiu, venite de la Turda incă la 20 octombrie 1976. I-am avizat apoi lună de lună, in zadar. Acum o refuză pentru că intre timp s-a degradat. — Am văzut multe colete so­site din import, cu utilaje fi piese, cu alte produse... — Sint. Unele au „vechime“ respectabilă... Sunt, de exemplu, nişte garnituri de cauciuc din import pentru Baza de aprovi­zionare tehnico-materială a mu­nicipiului Bucureşti, din Bd. Mi­­ciurin nr. 1, sosite încă în au­gust 1976. Toate demersurile noastre au fost zadarnice. In si­tuaţie identică şi cu acelaşi des­tinatar se află o ladă cu pompe sosită la 12 februarie. Pentru Secţia de fibre de sticlă din Militari avem din 19 februarie un colet cu lame de tăiere — Ro­ving, iar pentru ICEMENERG — din Bd. Energeticienilor nr. 8 — o ladă cu aparatură de măsu­ră şi control sosită la 8 ianuarie. Aşadar, comandate, achiziţio­nate (uneori importate), trans­portate, depozitate şi apoi... ui­tate, pur şi simplu, lăsate să za­că într-o gară, ca un lucru inu­­­­til. Concluzia se impune de la sine : o asemenea atitudine condamnabilă, birocratică, pro­fund dăunătoare pentru econo­mia ţării, este inadmisibilă şi trebuie curmată neîntîrziat, cu toată fermitatea şi severitatea care se impun. Nimănui nu-i este îngăduit să risipească ave­rea obştească, să trateze cu in­diferenţă asemenea probleme, mai ales în condiţiile în care întregul popor, toţi oamenii muncii îşi mobilizează forţele, zi de zi, ceas de ceas, pentru valorificarea cît mai bună a po­tenţialului material, pentru o eficienţă economică cît mai ri­dicată. Şi apreciem, in acest context, că se impune şi o re­vedere a normativelor care se dovedesc ineficiente şi­ fac po­sibile asemenea evaziuni. I. Butnaru Al cui este acest polilor dublu, nou-nouţ, uitat de mai multă vreme pe rampa staţiei „16 Februarie"? La ciţiva metri mai încolo, ave­ţi un frate geamăn... Sosite de mai multă vreme, blocate intre alte colete care s-au aglo­merat, nişte pompe speciale, importate prin Mecanoexport, aşteaptă beneficiarul. Pînă atunci se plătesc in continuare penalizările de staţionare in gară Casiera­ verificatoare Alexandra Niţă a reuşit să identifice, după mai multe căutări, unde zac nişte piese şi utilaje uitate de ICEMENERG şi alţi beneficiari. Magaziile fiind arhipline de altele asemenea, piesele stau afară, înfruntind cu resemnare intemperiile şi... indife­renţa birocratică a beneficiarilor E greu de descifrat ce scrie, căci vop­seaua a şi început să se degradeze. Totuşi, expeditorul este I.I.S. Sibiu, iar destinatarul (cum am aflat din docu­mente), Baza de a­­provizionare a mu­nicipiului Bucureşti. Urmează să se mai stabilească şi cine răspunde de plata penalizări­­lor şi de eventuala întîrziere în punerea în funcţiune a uti­lajelor care aşteap­tă roţile De serviciu IOANA IUGA — în cartierul Tei există un parc cu acelaşi nume, amplasat alături de spitalul „Emilia Irsa"... A înflorit li­liacul, de curând, şi parcul era o sim­fonie de culori. Vă invit să-i vizitaţi acum . DIN TUFELE DE VUAC AU RĂMAS DOAR RAMURILE fără flori. A fost devastat şi, cu puţină bună­voinţă, organele de pază ar putea afla şi făptaşii, care vină buchetele smulse din parc în colţul străzii Tunari. (Iulian Anghel, bd. Lacul Tei nr. 121, Bucureşti) ★­ ­ Frigiderul meu e în garanţie şi se­ află, pentru remedierea unei de­fecţiuni, la cooperativa ..Metalocasn­i­­ca‘‘ din şoseaua Colentina. A fost re­parat acum trei săptămîni, dar încă nu-l am în casă. Motivul : mi se spune zilnic că N-AU MAŞINA cu care să mi-l expedieze. înţeleg că imposibili­tatea de a se deplasa maşina poate dura o zi, două, dar nu atîta timp. (Cornel Jofcea, str. Pătulului nr. 8, Bucureşti) ★­ ­ Noi, locatarii blocului 7. 18 ne străduim să menţinem în perfectă or­dine şi curăţenie spaţiul verde din jurul blocului. Se mai găsesc totuşi şi cetăţeni care NU NE RESPECTA MUN­CA. Vă dau cîteva exemple : doi lo­catari din alt bloc vecin, cel cu în­semnele OS-3, în mod nepermis, au desfiinţat spaţiul verde din jurul blo­cului 7. 18 şi au amenajat, cu plăci de asfalt şi pietriş, suprafaţa necesară parcării a două maşini : cu nr. 6-B-3527 şi cu nr. 7-B-964. Asta, pentru că doresc să le parcheze chiar în faţa ferestrelor, deşi au locuri amenajate special pentru parcarea maşinilor. (Nicolae Mocioiu, str. Ţincan nr. 8, Bucureşti) ★ — Sunt grădinar pasionat de mulţi ani şi în Bucureşti sunt încă mulţi ca mine. Am curte şi, în fiecare primă­­vară, cultiv zarzavaturi pentru uz per­sonal. Seminţele le procur, de regulă, de la magazinele Agrosem. Dar, de la o vreme, semințele se găsesc NUMAI LA PACHETE DE UN KILOGRAM. Or, unui grădinar amator, pentru o brazdă sau două de legume îi sînt necesare numai 30—40 g. sămînţă. Mă refer la sortimentele de castraveţi de vară, do­vlecei, pentru că celelalte se pot pro­cura în cantităţi potrivite, vîndute in pliculeţe. Nu se poate reglementa, cit mai e vreme, vînzarea şi în doze mici a întregului lot de seminţe de legu­minoase ? (Tican Mandache, str. Gor­gan Spătarul nr­ .88, Bucureşti) ★­ ­ Poate că a fost doar o întîmplare, nu ştiu ! Dar cînd cumperi una după alta 8 kilograme de lapte la pungi şi, de fiecare dată, laptele pus la fiert se strică, te gîndeşti şi la alte motive. Am cerut condica de sesizări respon­sabilei centrului de lapte din cadrul Complexului alimentar 13, din Piaţa Titan I, dar mi s-a spus că SESIZĂRILE SE PRIMESC NUMAI VERBAL. Aş fi vrut să sugerez fabricii producătoare să înscrie şi pe pungile de plastic data îmbutelierii, aşa cum se practică cu laptele vîndut la sticlă. (Mircea Dobreanu, cartierul Titan, blocul Y 2 A, scara 1, ap. 19, Bucureşti) ★ — Pe strada Cobălcescu la nr. 9 există o întreprindere denumită „Vic­toria", care se ocupă cu producerea unor substanţe chimice. In fiecare di­mineaţă, în faţa întreprinderii se opresc 20—25 de maşini. Intrînd in vorbă cu şoferii am aflat că vin de la garaje aici pentru a afla unde tre­buie să se deplaseze în ziua respec­tivă. Zilnic deci, ei fac nişte KILOME­TRI IN GOL, cînd logic ar fi ca, de la garaj, să fie îndrumaţi asupra de­plasărilor pe care le au de făcut... Ca să fiu sincer, înainte de a sem­nala rubricii dvs. acest caz, am luat legătura chiar cu directorul întreprin­derii în cauză. A fost foarte receptiv, a fost de acord că se consumă ben­zină în plus pentru un drum în gol, că se uzează maşinile şi că se pierde timp. Dar, a zis dînsul, situaţia nu se poate rezolva, întrucît la prima ora a dimineţii se stabilesc drumurile pe care le au de făcut şoferii pentru aprovizionare... Eu cred invers : ca seara sau după amiază se poate şti exact ce sarcini au de îndeplinit a d­oua zi şoferii... (Igor Haşdeu, str. Gheorghe Lazăr nr. 5, Bucureşti)

Next