România Liberă, aprilie 1979 (Anul 37, nr. 10709-10732)

1979-04-02 / nr. 10709

Pagina a 2-a — 2 aprilie 1979 Colecţiile editoriale. Realizări şi deziderate (Hi) Cartea de educaţie­­ cultural-ştiinţif­ică Mircea Miciu, directorul Edi­turii ştiinţifice şi enciclopedice . Este bine că ,,România liberă“ readuce în discuţie problema seriilor şi colecţiilor. Ori de câte ori se actualizează această pro­blemă — fiindcă nu este prima dată cînd ne arătăm preocu­paţi de soarta seriilor şi colec­ţiilor editoriale, aş zice chiar că asemenea preocupări apar la in­tervale mai mari sau mai mici, reproducând ritmul de apariţie al unor colecţii — ne alegem cu ceva folositor : editorii, cititorii, autorii... Rep. In ce sens ? M.M. : Pentru editori, este încă un prilej să afle „cum mer­ge“ o colecţie sau o serie, ce priză are ea la public ; doar­­ căr­ţile nu le scoatem numai pentru noi, nu-i aşa ? ! Cînd se fac astfel de anchete, obţinem nişte confirmări : că „Ştiinţa pentru toţi“ se caută, place, că „Logos“ este o colecţie care există nu­mai cu numele... Dar, de cele mai multe ori, lucrurile astea le ştim şi noi. Rep : Pe dumneavoastră, ce v-ar interesa de fapt ? M.M. : Nişte analize­­foarte exacte, la obiect­. Ziarul dumnea­voastră are multe preocupări, de­terminate de profilul său de coti­dian, care se adresează unor ca­tegorii foarte diverse de­ cititori, dar „­Revista de filozofie“, să zicem, ar putea face o dată o analiză serioasă : ce publică E­­ditura ştiinţifică şi enciclopedi­că în seria „Clasicii filozofiei u­­niversale“ ? Cum selecţionează, ce priorităţi stabileşte, care este calitatea prefeţelor, a aparatului critic, a traducerilor. Ceea ce facem noi acum — o, spun chiar cu riscul de a trece drept un or­golios — este o operă culturală de pionierat şi de cea mai mare importanţă. Platon, Aristotel în româneşte în ediţii ştiinţifice, iu troduceri noi ! Acest lucru nu merită oare o analiză serioasă ? Sau să luăm colecţia „Ştiinţa pentru toţi“ care apare sub egi­da Consiliului Naţional al Fron­tului Unităţii Socialiste. După „Biblioteca pentru toţi“ a deve­nit colecţia cea mai populară şi cu cel mai bun ritm de apari­ţie : 23 titluri în 1977, 41 în 1978; sperăm ca şi în 1979 să depăşim 40 de apariţii. Textele care le propune această colecţie nu sunt simple reproduceri ale unor con­ferinţe, cum se întîmpla pe vre­muri, de care să te foloseşti o singură dată ; sunt studii com­plexe, complete. Din cite ştiu însă, niciodată nu s-a organizat o discuţie în presă, în cadrul consiliilor judeţene ale Frontu­lui , Unităţii Socialiste sau al Consiliilor educaţiei politice şi culturii socialiste, asupra conţi­nutului acestor cărţi, care au printre altele şi rostul de a­ ser­vi drept „manuale“ pentru uni­versităţile cultural-ştiinţifice. Rep : Consemnăm sugestia dumneavoastră cu speranţa că ea ar putea stimula asemenea discuţii... M.M.: Revenind la ceea ce spuneam mai înainte, la oportu­nitatea discuţiei noastre, aş tre­ce mai repede peste învăţămin­tele pe care le-ar putea desprin­de din ea cititorii, în sensul că i-ar putea ajuta să se descurce în hăţişul atîtor colecţii şi serii, cărora uneori nu le mai pot ţine socoteală nici editorii şi le-aş opri la o altă problemă care ne „doare“ : aceea a autorilor. Rep : Se­ poate face, în ade­văr, din asta o problemă ? M.M. : Da, şi îmi permit să o ridic aici cu toată sinceritatea. A fi publicat într-o colecţie de prestigiu poate constitui pentru orice autor. Un tilu de mindrie. Nu este de ajuns însă să izbu­teşti să ,,apari“ într-o colecţie, trebuie să faci şi tu, ca autor, efortul de a fi cel puţin la ni­velul obişnuit al acelei colecţii. O colecţie bună poate „înghiţi“ la un moment dat, de nevoie, o carte slabă, dar dacă acest lucru se repetă, colecţia va fi compro­misă. Altminteri spus, nu colec­ţia trebuie să „susţină“ o carte, cu capitalul de autoritate de care dispune, ci nivelul fiecărei apariţii în parte trebuie să men­ţină, să asigure, de fapt, nivelul general al colecţiei. Spun aceas­ta fiindcă, uneori am făcut con­cesii, pe care suntem­ hotărâţi să nu le, mai facem în viitor, conce­sii spre care ne-au împins, o spun fără a căuta scuze, şi refe­ratele externe de comple­zenţă. Mă gîndesc dacă n-ar fi bine, ca numele referen­ţilor, al celor care „depun“ garanţie alături de noi pen­tru calitatea cărţilor, să fi­gureze în „casete tehnice“ lin­gă cele ale lectorilor din editu­ră şi tehnoredactorilor. Un re­ferent căruia i-am propus o dată asta, mai mult în glumă, nici n-a vrut să audă de aşa ceva. Intimpinăm de asemenea mari dificultăţi cu traducătorii, cu în­grijitorii de ediţii, noi care tra­ducem mult din limbile clasice ; situaţia este chiar mai grea de­cit la „Minerva“. De pildă, din aceste motive n-a apărut pină acum „Poetica“ lui Aristotel. Rep: Cartea enciclopedică, înseriată sau nu este — o ştim cu toţii — un instrument de lu­cru la care se apelează ori de cite ori este nevoie. In aceste condiţii, mai mult decît la alte categorii de cărţi se pune pro­blema formatului, a aspectului grafic, comodităţii sale ca obiect destinat unei îndelungate folo­­sinţi şi manipulări. Şi în aceas­tă privinţă ar mai fi unele lu­cruri de făcut. Îmi vine în min­te la întîmplare un exemplu : „Enciclopedia de buzunar“ are formatul unei cărţi de 13 X 20 cm. O astfel de carte nu poate fi purtată decît în buzunarul de la palton ! M. M. : Aspectul tipăriturilor noastre — evident nu numai al celor care apar în editura pe care o conduc — depinde in foarte mare măsură de materia­lele tipografice de care dispu­nem. Aţi observat probabil că şi alte serii şi colecţii, de la alte edituri, „Arcade“ şi „Biblioteci“ pentru toţi1­, au fost nevoite să-şi modifice formatul. Dar eu con­tinu să cred că această proble­mă Viu este insolubilă, că forma­tul de coală tipografică s-ar pu­tea diversifica , să avem nu nu­mai 70 100 cm sau 80/120 cm, ci un sortiment mai variat de formate, ceea ce ne-ar permite să diversificăm şi noi formatul cărţilor. Ceea ce ar duce şi la însemnate economii de hirtie. Rep. : Nu ne-aţi vorbit pină acum despre îmbunătăţirile pri­vind organizarea seriilor şi co­lecţiilor editurii dv. Vă propun acest subiect pentru încheierea convorbirii noastre. M.M. : După ce am lansat co­lecţia „Ştiinţa pentru toţi“, pe care — sunt doi ani de atunci — am început să o numerotăm, ceea ce ne obligă la o strictă periodicitate, am renunţat la co­lecţiile cu care aceasta se supra­punea, mai mult sau mai puţin: „Orizonturi“,­ „Natura şi omul“. Şi-au încetat de asemenea apa­riţia unele serii care nu reuşise­ră să se impună sau fuseseră greşit concepute iniţial. De pil­dă „Logos“ , cite lucrări de­ logi­că putem să tipărim ca să asi­gurăm existenţa unei serii ?­­ Vom publica lucrări de logică, dar în afara colecţiilor. Sau „Socio­logia militans“. N-a putut „ţine“ mai mult de cîteva titluri. In schimb vom lansa „Biblioteca de­ sociologie“, cu lucrări de cercetare sociologică concretă (aproximativ patru apariţii pe an). Am unificat cele două „bi­blioteci“ de etică şi estetică în „Mica bibliotecă de etică şi es­tetică“, cu patru apariţii pe an. Pregătim de lansare o serie de „Mărturii din izvoare orientale despre istoria poporului român“, îmbunătăţiri esenţiale au inter­venit şi la „Clasicii filozofiei u­­ni­versale“, în sensul că paralel cu seria existentă vor apare al­tele două : „Clasicii filozofiei româneşti“ şi o­ serie cuprinzînd lucrări de filozofie contem­porană. Rep : V-aţi asigurat ca aceste serii să aibă o lungă existenţă ? M.M. : Pentru „Clasicii filozo­fiei româneşti“ am stabilit „sumarul“ a 100 de apariţii , un întreg „cormis“ al filozofiei ro­mâneşti : Conta, Blasa, Mircea Florian, Joja. P.P. Negulescu... Rep. : Seria de filozofie con­temporană universală nu se su­prapune cumva pe seria de „Idei contemporane“ a Editurii po­litice ? M.M. : Seria la care vă refe­riţi nu publică de fapt, cărţi de filozofie. „Galaxia Gutemberg“ sau „Şocul viitorului“ nu sunt cărţi de filozofie. Noi ne vom limita, strict, la lucrări de filo­zofie consacrate. Vom păstra colecţiile şi seri­ile existente care şi-au validat necesitatea : „Enciclopedia de buzunar“, cu sinteze pe domenii, cu un ritm de 4-6 apariţii pe an. „Biblioteca juridică a cetăţea­nului“ (4 apariţii pe an), „Pe harta lumii“, „Biblioteca Orien­­talis“, Boris Buzilă Orchestra de cameră a Filarmonicii din Varşovia Orchestre de cameră sunt multe în zilele noastre ; dez­voltarea lor trebuie pusă in­directă legătură cu renaşterea impetuoasă a interesului pen­tru muzica veche, cu înclina­rea compozitorilor contempo­rani către economia de mijloace sonore şi, în genere, cu evolu­ţia gustului muzical, care mar­chează adesea preferinţa pen­tru limpezimea şi transparenţă absolută, mai curind decît pen­tru opulenţa şi forţa multico­loră a marelui aparat simfonic. Orchestre de cameră sunt multe şi pentru că este aparent mai uşor să reuneşti 15—16 instru­mentişti decît o sută­­ şi s-ar părea că pe această cale, în cîteva săptămîni, s-ar putea înjgheba concerte acceptabile ale unor formaţii mai­­mult sau mai puţin create „ad-hoc“. Rea­litatea este însă că exigenţele sunt proporţional şi mai mari pe acest tărîm, iar improvizaţia şi superficialitatea se arată ime­diat la suprafaţă. Pe de altă parte, orchestrele de cameră pendulează frecvent între ten­dinţa unei reconstituiri muzeale a stilului de epocă , prin contribuţia instrumentelor vechi, a unei anumite preţiozităţi în respectarea manierei de inter­pretare „autentice“ — şi o vir­tuozitate de efect, atracţioasă la prima vedere dar în fond lipsită de tangenţe cu fondul emoţio­nal al capodoperelor muzicii din baroc şi rococo. Tocmai prin depăşirea unor asemenea multiple dificultăţi o formaţie de calitatea excepţională a Orchestrei de cameră a Filar­monicii Naţionale din Varşovia deşteaptă interesul. Sub condu­cerea unui remarcabil violonist şi animator cum este Karel Teutsch, format de o atmosferă muzicală a Cracoviei şi dedicat trup şi suflet afir­mării ansam­blului, instrumentiştii se con­stituie într-un organism nu numai perfect sudat şi coe­rent, dar şi de o impresio­nantă supleţe şi maleabilitate. Execuţiile au acel rar atribut al unei mari credibilităţi stilistice şi, în acelaşi timp sunt vii şi a­­tractive, vorbind­ nemijlocit sen­sibilităţii specifice a ascultătoru­lui contemporan. Atacul instru­mental este adus la un nivel de omogenizare admirabil, vădit, de pildă, in concluziile diferite­lor mişcări, cînd micile suspen­sii ce preced, în chip frecvent, sunetul final, sunt realizate cu naturaleţea şi, unitatea­­unei „respiraţii unice“, a tuturor par­tenerilor. In acelaşi timp, in­­deminarea instrumentală se păs­trează în limitele unei muzica­lităţi­ de­­substanţă, nedegene­­rind nici o clipă în spectaculos gratuit, iar sonoritatea, catife­lată şi menţinîndu-şi chiar în pasajele impetuoase o anumită moliciune şi dulceaţă, contri­buie esenţial la instaurarea cli­matului specific al muzicii inter­pretate. Orchestra poloneză a găsit calea, foarte anevoie de definit, pe care-şi poate mani­festa seducătoarele însuşiri temperamentale fără să se abată de ,la legile supreme ale tălmă­cirii muzicii vechi — şi acesta este un lucru deosebit şi pre­ţios. Versiunile prezentate aveau vervă şi joc interior şi, în acelaşi timp,­­luminau cu o de­ferenţă plină de dragoste şi căl­dură chipul individualizat al lu­crărilor incluse in program. Aşa s-a întîmplat cu Simfonia unui compozitor anonim polonez, fru­mos exemplu al concepţiei or­chestrale imediat pre-mozartiene, apoi cu acel Concerto ripieno de Vivaldi, in care s-a reuşit evitarea obişnuitei rutine, unni­­formizante, prezentă prea ade­seori în interpretarea paginilor faimosului maestru italian. Di­vertismentul în re major, K. V 136 de Mozart este o lucrare foarte­­frecvent înscrisă in re­pertoriul orchestrelor de cameră, pentru că permite etalarea unei bravuri captivante ; cu toate acestea, versiunea oferită de oaspeţii polonezi a avut un cachet propriu, constînd poate din sugerarea unei atmo­sfere de înaltă muzicalitate, din inflexiuni pline de graţie în frazare, care-şi subordonau de fiecare dată aspectul de virtuo­zitate — dealtminteri realizat fără cusur. Cit priveşte soliştii — lucrul este valabil atît pentru violistul Marek Marczyk în Concertul de Telemann, cit şi pentru oboistul Jerzy Szafranski în cel de Albinoni, ambii au echi­librat incontestabilele calităţi personale cu un simţ pronunţat al încadrării în cîntul de ansam­blu. O menţiune specială pentru sensibila îmbinare între ele­mentul preclasic și cel modern în cele Trei piese in stil vechi de Henrik Górecki ! Alfred Hoffman Zilele culturii poloneze UNA PE ZI de MATTY - Poftim!... a fost furată „Madona del Melograno" !!! Te rog să duci în pivniță imediat acuarela aia care am făcut-o eu în excursia de la Snagov­ul Datorie împlinită In ziua aceea, revizorul de cale Stan Vişan din cadrul dis­trictului de linie Nucet (Dîmbo­viţa,) şi-a început lucrul mai devreme : trebuia să facă din nou revizii la anumite porţiuni de cale ferată, să stringă buşoa­­nele slăbite, să facă nişte şanţuri pentru scurgerea apei de ploaie care ameninţa linia. El a obser­vat, la un moment dat, o şină care se rupsese. A scos iute din geantă mijloacele de semnali­zare şi le-a pus în funcţiune. Dinspre Titu , se apropia marfa­rul 11 Oil. Capsula pocnitoare pusă acolo unde trebuia şi, mai ales, la timp, a atras atenţia me­canicului de locomotivă care, frînînd un timp util, a evitat o deraiere şi pierderea unor im­portante valori materiale. (AL. MIHAI). Represalii Ion Tiţa din Bucureşti (str. Neamului 45), om în etate, a primit un bilet de tratament pentru data de 2 martie. Pen­tru completarea­ fişei de trimi­tere in staţiunea Slănic-Moldo­­va, trebuia să efectueze o serie de analize medicale. Programat pentru recoltare la 19 februa­rie — urma să primească după trei zile rezultatele. Dar cind a venit să le ia, pentru că o parte din buletinele de analiză nu se găseau, a fost invitat să revină Arta şi meditaţie La Galeriile de artă ale mu­nicipiului Bucureşti, Simona Va­­siliu-Chintilă aduce o pictură ce afirmă o surprinzătoare poe­zie a lumii industriei moderne. Maşina, mecanismul complicat, geometria riguroasă a obiectu­lui sunt transformate in teme ale unui lirism calm, ce con­testă, în esenţă, opoziţia de fac­­­­tură romantică dintre natură şi tehnică. Artista integrează cu naturaleţe structurile metalice ale industriei în universul omului contemporan, căruia ele îi aparţin în realitate. Un pei­saj sentimental în care indus­tria e o prezenţă cordială, co­mentată într-o culoare lipsită de violenţă , tonurile mate, preţio­zitatea trecerilor tonale au o li­niştită vibraţie. Peisajele de natură şi imagi­nile industriale se leagă îm­preună intr-o viziune coerentă. Desfăşurările largi ale planuri­lor, tălăzuirile rotunde ale dea­lurilor, pomii cu frunzişuri bo­gate şi dinamismul formelor in­dustriale, tubulaturile compli­cate, strălucirile sobre ale meta­lului sunt cuprinse într-un uni­vers coloristic unitar, în care semnificaţiile lucrurilor sunt re­levate cu simplitate. ★ Un peisagist cu o viziune puternic definită, chiar şi în comparaţie cu ultima sa expo­ziţie personală de acum cinci ani, e Grigore Spirescu. Actuala sa antologie de lucrări — pic­turi şi sculpturi — de la galeria Orizont dezvăluie un spirit lu­cid, care, reducind la esenţă universul vizibil, îi păstrează înţelesurile raţionale şi desco­peră, de fiecare dată, sensul or­ganizării logice a priveliştilor naturale. Un peisaj al luminii, în care contururile nu sunt dizolvate de soare, ci păstrează individuali­tatea obiectelor, alcătuind o arhi­tectură clară a formelor ce se alătură una alteia într-un ritm dinamic, din care ritmurile cro­matice se susţin cu aplomb, cu un fel de pasiune a contra­punctului cromatic. Uneori, pe urma exemplelor lui Kandinsky, detaliile peisajului se reduc la un semn plastic în care se re­zumă întregul sens al mişcării formelor, ai permanenţelor din universul material, descoperite mereu de artist cu o netăgăduită bucurie tinerească. Candoarea neprefăcută a aces­tei arte (ce se rosteşte deopo­trivă şi în sculpturile cu forme ce cheamă lumina, încorpo­­rînd-o) dezvăluie un tempera­ment care — după propria măr­turisire din catalogul expozi­ţiei — caută să compună o mu­zică a schemelor armonice şi ritmice, „sensibilitatea rămi­­nind factorul principal al trans­formărilor emoţionale“. Expoziţia de la „Orizont" mar­chează o etapă decisivă a evolu­ţiei lui Grigore Spirescu, artist al unei certe sensibilităţi colo­­ristice, constructor lucid al for­melor picturale. ★ La Simeza, expoziţia de grafică a lui Nicolae Săftoiu confirmă însuşirile de desenator ale unuia dintre artiştii ce şi-au definit mai demult personalitatea între colegii săi de generaţie. O nelinişte existenţială a li­niei cu du­ct puternic, al con­trastelor gramatice de alb şi de negru constituie temeiul acestei viziuni în care în pestaje cu trunchiuri desfrunzite, retezate — parcă — de fulger, cu frag­mente halucinante, de arhitecturi, se mişcă personaje aduse, s-ar spune, din amintirile universului dantesc. Dar deznădejdea aceasta e numai aparentă. In lumea dese­nelor lui Săftoiu, geologiile as­pre, neprietenoase, sunt sfă­­rimate de sevele viguroase ale unor rădăcini care urcă viaţa în tulpinile copacilor şi le unesc, simbolic, cu orizontul. Aripi largi se desfac deasupra acestei lumi tragice, semne ale unei speranţe ce flutură, neînvinsă, în zarea CRONICA PLASTICĂ de Dan Grigorescu lumii. Dealtfel, lucrările poartă titluri ce relevă poezia elegiacă, şi nu disperarea dizolvantă, fără soluţie : ele se cheamă „melan­colie“, sunt — astfel — semne ale unei amintiri ce se aşează în contrast cu puterea neînfrîntă a rădăcinilor ce suie din adincuri, purtătoare de viaţă. Săftoiu e un poet al stărilor grave de conştiinţă, căruia ca­taclismele i se înfăţişează ca o negare a raţiunii necesare ; şi, în consecinţă, atitudinea lui se defineşte a fi aceea a unui om care, protestînd amar împotriva unor asemenea tragedii, speră în împlinirea destinului oame­nilor, întemeiat pe victoria nea­bătută a puterilor vieţii. ★ Sculpturile lui Erwin Holtier, a cărui expoziţie s-a deschis la galeria din strada Tudor Ar­­ghezi, relevă o ştiinţă clară a construcţiei, a materialului : lu­crările sale se impun, energic, privirii, mobilizînd cu nobleţe spaţiul. Formele decorative se integrează în chip mai organic decit altădată în volumele gîn­­dite unitar, monolitic. Pictura dezvăluie un tempe­rament vital, masele coloristice au o zvicnire puternică, izbuc­nesc în contraste energice , dar construcţia cromatică a între­gului se impune, în cele din urmă, determinînd reîntregirea unităţii imaginii. Artist al unei hotărîte atitu­dini civice, Holtier evocă lup­tele şi izbinzile umanităţii con­temporane, istoria de astăzi a unei ţări cu a cărei fiinţă el se simte întrutotul solidar. ★ In ultima vreme, sala Biblio­tecii Centrale Universitare a dovedit că poate determina şi un regim, mai ferm al exigenţei faţă de expoziţiile pe care le găzduieşte. Nu demult, expoziţia Dudei Voivozeanu a făcut să se re­marce simţul liric al unei ar­tiste care ştie să clădească o imagine a culorilor limpezi, mărturisind o juvenilă bucurie a descoperirii miracolului lumii.. Erau, în acea expoziţie, destule argumente ce pledau în spriji­nul unei personalităţi bine defi­nite, care unea visul şi contem­plaţia trează, într-o imagine plină de fantezie, demonstrind o solidă cunoaştere a mijloace­lor picturale. Acum, patru artişti naivi aduc mărturia unei frumoase pasiuni pentru artă. Ghiţă Mitrăchiţă, din Dolj e un spirit narativ, un pictor care înfăţişează, cu sur­prinzătoare sobrietate a croma­ticii, scene de viaţă cotidiană a patului de astăzi şi pictează portrete pline de un irezistibil umor. Viorel Cristea din judeţul Ti­miş e atras de scenele pline de culoare ale obiceiurilor folclo­rice şi le pictează cu un simţ remarcabil al mişcării, în com­poziţii construite cu putere. Extrem de interesantă e viziu­nea timişoreanului Gheorghe Babeţ, autor al unor imagini fantastice, copleşite de vegetaţii exotice, de frunze ciudate, co­lorate cu dezinvoltură, inundînd întregul cîmp vizual ; o imagi­naţie mereu trează, nutrită de înfăţişările realului, dar şi de poezia visului. Babeţ e, neîn­doielnic, una dintre cele mai interesante personalităţi ale artei naive de la noi. Lucrate cu meşteşug, meta­­loplastiile lui Sorin Copăcescu dovedesc un ochi atent la miş­cările din lumea înconjurătoare, la atitudinile oamenilor, pe care le tălmăceşte într-o linie tra­sată cu limpezime. la 8 martie. In realitate, nu era insă vorba de o dispariţie, ci de o simplă greşeală : pe cele două recomandări de analize — care­­ se eliberaseră împreună — una purta data de 26 februarie, iar cealaltă 26 martie. Dar in loc să fii sesizat indulgent eroarea, sora medicală de la Policlinica Pajura l-a admonestat pe bătrin, făcindu-i observație că n-a venit cind trebuia. Adică a venit prea devreme ! Supărat, pe bună dreptate, nu numai pentru drumurile făcute de po­mană, ci și pentru că pierdea biletul de tratament , I. T. a calificat această comportare ca „inumană“. Calificare care n-a rămas fără ripostă. Drept „re­presalii“, i s-a anulat data de 26 martie (cea greşită), oferin­­du-i-se o nouă programare, semnată de directorul policli­nicii, pentru... 26 aprilie. (P.P.) „Mya Arenaria“ „Mya Arenaria“ este numele unei scoici albe şi cărnoase aclimatizată de mai mulţi ani in Marea Neagră. Originară din mări şi oceane îndepărtate, a­­ceastă scoică a ajuns aici, după opinia specialiştilor, călătorind in apa de balast a petrolierelor. Cert este că, in foarte scurt timp, „Mya Arenaria“ a prolife­rat, devenind o hrană suculen­tă pentru peşti. Biologii de la Institutul român de cercetări marine din Constanţa susţin că această scoică — bogată în pro­teine, glucide, lipide şi micro­­elemente — poate deveni un aliment consistent şi pentru oa­meni. Recoltarea ei direct din mare, datorită cheltuielilor prea mari pe care le implică, este însă nerentabilă. De aceea, cercetă­torii constănţeni au trecut în mod experimental la cultivarea scoicilor pe cale dirijată, în eleştee. (ION POPOVICI) Pe şosea • •• ca pe cîmp? Există pericolul degradării unor şosele datorită neglijenţei şi indolenţei unor mecanizatori, care circulă pe şoselele asfalta­te cu tractoarele avînd roţile pline de noroi — fapt care peri­clitează şi siguranţa circulaţiei celorlalte vehicule. In această practică excelează tractoriştii de la cooperativa agricolă de pro­ducţie Tibana şi mecanizatorii de la S.M.A. Tibăneşti (judeţul laşi) şi, deşi sesizate in repe­tate rinduri, conducerile celor două unităţi n-au reacţionat. A existat însă o altă „reacţie“ : autoduba 31—IS—5731 şi birgo­­furgoneta 21—ÎS—6267 s-au răs­turnat, derapind pe mîzga lă­sată de tractoare. Din fericire, accidentele nu s-au soldat cu victime, dar au fost serioase pagube materiale, care ar trebui imputate celor din vina cărora s-au produs. Poate doar atunci mecanizatorii şi conducătorii auto nu vor mai confunda şose­­lele cu... cîmpul (V. CHIURTU) Istorie vie Cu obiectele adunate de-a lungul anilor, de la bătrinii sa­tului, învăţătorul Constantin Hafiuc din comuna Sadova (judeţul Suceava) a organizat la şcoală din Holohoşca, un ve­ritabil muzeu, care se constituie într-o istorie vie a satului. Ală­turi de cusături, ţesături, bro­derii şi alte obiecte de artă populară, sunt păstrate cu grijă unelte străvechi, legate de în­deletnicirile tradiţionale ale populaţiei : prelucrarea lemnu­lui, creşterea animalelor, prelu­crarea firelor , mărturii ale creativităţii şi inventivităţii oa­menilor de pe aceste meleaguri. (C. AZOIȚII). Rubrică realizată de Pia Rădulescu CĂRŢI ÎN EDITURA MINERVA G. Călinescu — Enigma Oti­­liei, seria „Patrimoniu“, 624 pa®., îş­i„i. O. Goldsmith — Vicarul din Wakefield Colecţia B.P.T., tir. 994, 458 pag., 5 lei. EDITURA EMINESCU Marin Sorescu — Tinereţea lui Don Ouijote (ediţia bilingvă româno—franceză) 224 pag., 14 lei. C. Novac — Fericit cel care, cu Ulisise..., Colecţia „Clepsi­dra“, 416 pag., 7,75 lei. Fănuş Neagu — In văpaia lu­nii, Colecţia „Biblioteca de pro­ză română contemporană“, 360 pa®., 10,50 lei. * Florin Cristinescu — Totdeau­na iubirea, versuri, 103 pag., 7 leu Mira Iosif — Teatrul nostru cel de toate zilei". Colecţia „Mama“, 316 pag., 11.50 lei. Mircea Mancaş — Trecut şi prezent în teatrul românesc. Co­lecţia „Masca“ 256 pag., 10 lei. Carmen Tudora — O lume la porţile lumii, Cote®tia „Repor­ter“, 224 pag., 8.50 lei. Constantin Vremuleţ — Ziua ploii de purpură, roman 264 pag., 16,50 lei. Petru Rezuş — Cosiţele doam­nei, roman, 232 pag., 6 lei. Nicolae Jianu — Veneam din întuneric, roman, 384 pag., 15,50 lei. EDITURA CARTEA ROMANEASCA­­ I.... ------­ M. Vulpe — Versuri, 65 pag., 5,25 lei. EDITURA ALBATROS V. Nicorovici — 51 prozo­­poeme despre obiecte, fiinţe plante, insecte, precum şi des­pre cuvinte sublime şi ejusdem farinae, 120 pag., 4 lei. EDITURA UNIVERS Bernard Traven — Podul din junglă, Colecţia „Globus“, nr. 2/1979, 248 pag., 5,50 lei. R. Klys — Ucideţi oaia nea­gră, Colecţia „Globus“ nr. 3/1979, EDITURA ION CREANGA Gh. Somi — Jarul din palmă, LIBRĂRII EDITURA DACIA V. M. stanciu, Viața spre ziuă, 280 pag., 7.25 lei. EDITURA MERIDIANE * * * Lucia Dem Bălăcescu, 36 pag. + 77 reproduceri, 35 lei. Th. Enescu — Virgil Almășan, 56 pag. 4­ reproduceri, 57 lei. EDITURA FACLA C. Marandiuc — Casa aurului, 280 pag. 6.25 lei. EDITURA SPORT TURISM T. Marian — Grăbit prin A­­merica, 315 pag. 26 lei. EDITURA JUNIMEA Al. Husar — întoarcerea la literatură, 200 pag., 5.25 lei. Gloria Lăcătuși­ — Zăpezile calde, seria Reporter XX, 192 pag., 6.25 lei. Cornelia Sturzu — Zigurat, versuri 272 pag.. 20 lei. Elena Zafira Zanfir — Bucura şi fulgerul, 80 pag., 6,25 lei. V. Gafiţa — Cărticica celor harnici, 24 pag. 3,50 lei. Gh. Lim­ona, — Fluier final, 277 pag., 10 lei. EDITURA DIDACTICA Sl PEDAGOGICA Virgil Brădăţeanu — Istoria literaturii dramatice româneşti şi a artei spectacolului, 384 pag., 19,80 lei. EDITURA MILITARĂ Emil Diacovescu, Dumitru Matei — Alexandru cel Bun, se­ria Domnitori şi voievozi, 144 pag., 4,25 lei. Elena Pălănceanu, Cornelia Apostol, Mircea Dumitru — Mărturii muzeistice privind răz­boiul pentru cucerirea indepen­denţei de stat a României 1977—1978, 60 lei. General-maior ing. Dumitru Andreescu — Enciclopedia pro­gramelor spaţiale 1957—1977, 534 pag., 46 lei. Szamos Rudolf, Kántor — aventurile unui cîine poliţist traducere din lb. maghiară de Ladislau Tarcó, 184 pag. 6,25 lei. Atanas Semergiev, — ...Şi mulţi nu s-au mai întors (tra­ducere din lb. bulgară de M. Magiar), 220 pag., 7,50 lei. rr România liberă•• Deşi in staţiunile de pe litoral există numeroase res­taurante şi cantine, se­ simte totuşi lipsa unor restaurante unde să servească masa cei veniţi să-şi restabilească sănătatea şi puterea de muncă şi care suferă de anu­mite maladii gastro-intesti­­nale. Avind în vedere această categorie de vizitatori, propun înfiinţarea, in fiecare staţiune de pe litoral — cel puţin in timpul sezonului — a oile unui restaurant diete­tic. Măsura ar urma să fie extinsă in anii viit­ori, în raport cu rezultatele şi expe­rienţa căpătată. VALENTIN I. POPESCU calea Victoriei nr. 128 A Bucureşti Intîmpin greutăţi în procurarea unor cărţi care mă­ interesează. Pentru că nu pot trece în f­iecare zi pe la librărie ca să fiu absolut „pe fază“ — cum se zice — la in­trarea fiecărei cărţi, uneori rămin fără unele lucrări de strictă necesitate profesio­nală. Aceleaşi greutăţi le in­­timpin şi la lucrările in mai multe volume, care apar la anumite intervale de timp, unele răminlndu-mi chiar descompletate. Iată de ce, vin cu propunerea de a se găsi modalitatea înfiinţării unui sistem de abonament la cărţile pe care dorim să le cumpărăm. Un sistem care ar ajuta şi editurile in stabi­lirea mai corectă a tirajelor. Această problemă ar putea fi rezolvată pe două căi: fie comenzile noastre, ale cetă­ţenilor, să fie incluse in no­tele de precomandă ale fie­cărei librării şi, în baza unei taxe fixe anuale (ca la abo­namentele filatelice) sau a unui oarecare procent, să ni se reţină cărţile solicitate o perioadă de o lună la libră­rie , fie ca actualele librării, cu servicii de „carte prin poştă“, să preia şi această activitate, trimiţindu-ne la domiciliu, contra ramburs sau cu achitarea anticipată, volumele alese. Gîndesc că de acest sistem ar putea be­neficia şi elevii şi studenţii, care, uneori, îşi procură cu mare greutate materialele bibliografice recomandate pentru diferite discipline sau pentru lectură particulară şi de îmbogăţire a cunoştinţe­lor. NICU DUMITRESCU Str. C. Brediceanu nr. 17 Lugoj In cursul lunii februarie, am fost pentru cură la Vatra Dornei. In timpul liber, am vizitat oraşul şi, printre alte lofuri, şi muzeul de „Ştiinţe naturale şi cinegetică“ din strada Unirii nr. 3 Acest mu­zeu este o mică bijuterie, in care este expusă fauna atit de bogată şi de frumoasă a judeţului Suceava. Expona­tele, artistic prezentate, iţi incintă ochii şi-ţi îmbogăţesc cunoştinţele. Dioramele e­­xecutate cu multă măiestrie te transportă in mediul na­tural în care trăiesc anima­lele şi păsările. Sălile în care sunt aranjate exponatele ci­negetice sunt împodobite cu trofee de coame de căpriori şi cerbi. Blănuri splendide de urşi, lupi, unşi şi pisici săl­batice sunt in mod minunat prezentate, incit nu ştii ce să admiri mai roţii. Intr-ade­văr, acest mic muzeu este extraordinar de bine amena­jat, prezentat şi ifitreţinut, şi ar trebui vizitat de toţi cei ce vin la Vatra Dornei pen­tru tratament şi de turiştii în trecere prin această staţiune. Din păcate insă, muzeul este foarte puţin popularizat. Con­sider că forurile locale ar pu­tea să-i facă existenţa cu­noscută prin afişe, de genul celor care anunţă reprezen­taţiile diferitelor formaţii artistice la Casa de cultură a oraşului şi prin fotografii ale celor mai reprezentative pie­se din muzeu, care să fie expuse in mod permanent in cele mai circulate locuri ale oraşului. De asemenea ar trebui să se prevadă şi acest muzeu intre obiectivele tu­ristice ale staţiunii. EMANOIL ŞTEFANESCU str. Doamnei nr. 27—29 Bucureşti Mulţi cetăţeni au în curţile lor pomi fructiferi pe care ar vrea să-i trateze împotri­va dăunătorilor, dar nu pot s-o facă. Ei nu au nici sub­stanţa necesară, dar, mai cu seamă, n­a fi pompa de stropit. Cu ciţiva ani in ur­mă veneau echipe speciale, dotate cu aparatură şi soluţia necesară, care executau a­­ceastă operaţiune contra unui tarif oficial. Acum însă nu mai putem beneficia de ast­fel de servicii. Cred că ar fi important ca organele în competenţa cărora cade pro­tecţia plantelor să întreprin­dă urgent măsurile care se impun. Este vorba de o pro­blemă de interes larg, căreia merită să i se acorde toată consideraţia. DUMITRU ALEXANDRESCU str. Aviator Furcă nr. 57 Bucureşti Rubrica „OPINII" stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru pe care-l invităm să ne trimită în continuare, idei şi propuneri menite să determine îmbunătăţiri în orice domeniu al vieţii ob­şteşti, economice, sociale, sau culturale. Aşteptăm, aşadar, ca fa pină acum, scrisorile dvs. pe adresa ziarului nostru specificînd „Pentru rubrica «OPINII»“. 16: Telex ; Emisia ghiara ; 19,05: Efigii 1001 de seri ; 19,30: Panoramic ; 20,30: Pe Orizont tehnico-ştiinţific­ dran mondial ; 22,15: 17 : Selecţiuni din emis! ţîlnirea de simbătă seara" Cenaclul „Lumina" ; 17,55: populara ; 18,10: Reportaj TV în alb şi negru ; 19,20: 1001 19,30: Telejurnal ; 20: Seara lot ; 20,45: Un fapt văzut de pe ; 21,05: Telex ; 21,10: C­ă­ruita artei : Pictoriţa Cecilia cu­ Storck (1879-1969) ; 21,40 : In­tele uşilor închise ; CINEMATOGRAF! CIOCOLATA CU ALUNE : Gala A­mului la Scala (11 03 72), ora 7: Flamura (85 77 12), orele 15,30-17,30 20. BRATELE AFRODITEI : P a t r I (11 85 25), orele 15,30-17,45-20,15 ; C pi­toi (15 29 17), orele 15-17,30-20 Groria (47 45 75), orele 15,30-17,45-" NAPOLI SE REVOLTA : Luceafărul (15 87 57), orele 15,15-17,30-20 ; Bucu­rești (15 61 54), orele 15,15-17,30-20; Favorit (3105 15), orele 15-17,30-20. POLICE PYTHON 357 : Sala Palatu­lui, orele 17,15 ; Griviţa (17 08 58), ore­le 15-17,30-20 ; Aurora (35 04 55), ore­le 15-17,30-20. CLIPA: Studio (139272), orele 10- 13-16; Melodia (12 06 88), orele 15,30 -19 ; Modern (23 71 01), orele 15,30-19. SPERIATI-l PE COMPOZITOR : Cen­tral (14 12 24), orele 15-17,30-20. INCREDIBILA SARAH : Festival (15 63 84), orele 15 - 17,30 - 20 ; EXPRESUL DE BUFTEA : Excelsior (65 49 45), orele 15 - 17,30 - 20 ; Tomis (21 49 46), orele 15 - 17,30 - 20 ; COBRA : Victoria (16 28 79), orele 15 17 - 19 - 20,45 ; Feroviar (50 51 40), orele 15 - 17 - 19 - 20,45 : VLAD ŢEPEȘ : Timpuri Noi (15 61 10), orele 15,30 - 19 ; AL PATRULEA STOL : Doina (16 35 38), orele 17,45 - 20; Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 - 18 - 20 în PROGRAM DE DESENE ANIMATE : Doina, orele 15 — 16,30 ; IN VIITOARE : Buzeşti (50 43 58), orele 15 - 18 : Giulesti (17 55 46), ore­le 15 - 18,30 : CUIBUL ILUZIILOR : Dacia (50 35 94), orele 15,30 — 19 : SERIFUL DIN TENNESSEE : Bucegi (17 05 47), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; POLITIA ESTE ÎNVINSA : Ura (31 71 71), orele 15,30 - 18 - 20 : Pacea (60 30 85), orele 15 - 17,30 - 20 :­­ SFIRSITUL „ÎMPĂRATULUI DIN TAI­GA" : Ferentari (80 49 83), orele 15 -17 30 — 20 : NEA MARIN MILIARDAR : Cotroceni (49 48 48), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 20,30 : Popular (35 15 17), orele 14,30 -16,30 - 18,30 - 20,30 : MIZEZ PE 13: Floreasca (33 29 71), orele 15 - 17,30 - 20 : MASCA DE APA : Volga (79 71 26), orele 15 - 17,30 - 20 : INTRE OGLINZI PARALELE : Viitorul (14 48 03), orele 15,30 - 17,43 - 20 : PREFECTUL DE FIER : Mioriţa (14 27 14), orele 15,30 - 17,45 - 20 : DETECTIV PARTICULAR : Munca (21 50 97), orele 15,30 - 18 - 20 i FURTUNI DE VARA : Cosmos (27 54 95), orele 15 - 17,30 - 20 : LEAC ÎMPOTRIVA FRICII : Arta (21 31 86), orele 15 - 17,30 - 20 ; COMPANIA A 7-A SUB CLAR DE LUNA: Flacăra (20 33 40), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; SOARTA AUREI SI ARGENTINEI : Progresul (23 94 10), orele 16-18 -20 : Cinemateca — sola Union (13 94 04) . A ÎNCEPUT LA NEAPOLE, ora 11,45 : DOMNIȘOARA DOCTOR, ora 14 ; Cl-DUL (ambele serii), ora 16,15 ; CIO* CIARA, ora 20,30. PERIP SVEJK : giale" (1 ?i FANTEZ sala Ateliei trul ,,Ion 19,30 ; CO Teatrul ,,C. (50 58 65), NIA MOLDO FERDINAND W Palatului, FONIC PENTRU Român, ora 20. Progrer Programul 2 Premierele cinematografice ale săptămînii • Ciocolată cu alune. Produc­ţie a Casei de Filme Unu. Sce­nariul: Vintilă Omaru şi Gheor­­ghe Naghi. Regia: Gheorghe Naghi. Imaginea: George Voicu. Decoruri şi costume: Guţă Ştir­­bu. Muzica: Cornelia Tăutu. In distribuţie: Ştefan Mihăilescu-Brăila, Monica Ghiuţă, Horaţiu Mâlăele, Adriana Trandafir, Au­rel Giurumia, Geo Costiniu, Ma­tei Alexandru, Cosma Braşo­­veanu, Constantin Guriţă, Rodi­­ca Popescu-Bitănescu. • Speriaţi-l pe compozitor! Producţie a studiourilor ceho­slovace. Regia: Ladislav Rych­­man. Imaginea: Josef Hanu. Muzica: Jiri Bazant, Jiri Mala- Sek. Comedie muzicală. In ro­lurile principale: Ludek Sobota și Helena Vondrachova. PROGNOZA METEOROLOGICĂ Vremea va fi în general instabilă. Precipitaţii : Ploi locale, care vor avea şi caracter de aversă. La munte, lapoviţă şi ninsoare. Temperatura : Maximele de astăzi vor fi cuprinse între 6 şi 12 grade în Maramureş, nordul Transilvaniei şi Moldovei şi între 12 şi 18 grade în ce­lelalte regiuni. Bucureşti : Vreme uşor instabilă. Cerul va fi variabil, mai mult norgi. Temporar va ploua, vînt slab pină la^ moderat. Temperatura maximă : 15 şi 17 grade. Temperatura minimă 5 şi 7 grade. ADAS Berea de [or de urmă­tie 19».aVd£ Utere; pt (wmbinat de litere 5) U.D.M. ■ , 6) O.V.L. T 7) A.G.R. 8) Q.N.Q. igurații cărora le-au sau mai multe dm­mbinaţii de Utere m­­politele lor, urmeaza •eseze unităților ADA.13 li se stabili drepturile a participa şi la ur­­e trageri lunare de

Next