România Liberă, noiembrie 1980 (Anul 38, nr. 11202-11226)

1980-11-01 / nr. 11202

SSBMWM& * Muzeul literaturii române organizează luni 3 noiembrie 1980, orele 18 la sediul său simpozionul „Sadoveanu în conştiinţa poste­rităţii“. Au fost invitaţi să participe : Ov. S. Crohmălniceanu, Pom­­piliu Mareea, Al. Oprea, Ov. Papadima, Edgar Papu, Al. Piru, Va­­leriu Râpeanu. In acest cadru se va lansa albumul omagial „Cente­nar Sadoveanu“. * „Toamna culturală adjudeană“ este titlul manifestării, aflată la cea de-a patra ediţie, care se desfăşoară in aceste zile la Adjud. Principalele direcţii ale organizatorilor vizează prezentarea noului pe tărim economic, cunoaşterea trecutului istoric al judeţului Vrancea şi al Adjudului, forme şi modalităţi de educare materialist-dialectică, un concurs interjudeţean de muzică tînără intitulat „Lăudat tu omule să fii“ şi alte variate manifestări. * La teatrul „Fantasio“ din Constanţa şi-a început activitatea o secţie de teatru muzical pentru copii şi tineret care a fost inaugurată cu spectacolul „Cocoşelul neascultător“ de Ion Lucian. In repertoriul noii secţii se va înscrie in curind şi spectacolul muzical-coregrafic „Dumbrava minunată“ de Alecu Popovici, după Mihail Sadoveanu. * La Muzeul Unirii din Iaşi s-a deschis o expoziţie de covoare avînd ca titlu „Teme istorice în arta ţesăturilor româneşti“. * Biblioteca „V. A. Urechia“ din Galaţi a editat recent un catalog selectiv de discuri care cuprinde 762 titluri. ­­ UNA PE ZI de MATTY -5»‘ SI' * „si, în genere­, doctore, nu reuşesc sei am o conversație mai interesanta... Pagina a 2­0 — 7 noiembrie 1980 EXPEMEN­­E VALOROASE OPREMIERĂ ÎN CONSTRUCŢIA DE LOCUINŢE La Timişoara mii de apartamente vor beneficia de energia solară pentru prepararea apei calde menajere La Timişoara, proiectanţii de locuinţe au introdus din acest an in documentaţiile lor desti­nate construcţiilor civile un element nou, adevărată premi­eră in materie : utilizarea ener­giei solare. In urma cercetărilor de rigoare privind punerea in valoare ,a unor surse secundare de energie, s-a ajuns la conclu­zia că Soarele poate deveni un aliat preţios al constructorilor şi că merită să fie folosit... Mai exact, s-a demonstrat, pe baza unor argumente ştiinţifice, că razele solare pot fi utilizate cu succes la Încălzirea apei me­najere de consum zilnic. Ca ur­mare a acestui fapt, în zona Timişoara—sud, se află intr-un stadiu avansat construcţia pri­mului ansamblu de 473 aparta­mente care vor folosi la pre­pararea apei calde menajere, in locul combustibililor clasici, ra­zele soarelui. Acum cind blocu­rile vor fi dotate cu aceste in­genioase instalaţii, denumite captatoare solare, se apropie de cota lor finală, solicităm pri­mele amănunte despre această prestigioasă şi originală reali­zare inginerei Livia Mălai, şefa proiectului respectiv : ,,Modelul folosit de noi este cel experi­mentat de Institutul central de cercetare, proiectare si directi­­vare in construcţii, fixat prin C.N.S.T. a fi aplicat, deocam­dată, în şapte judeţe ale ţării. Satisfacţia noastră, a colectivu­lui timişorean, a fost aceea că am reuşit să realizăm primii proiectul respectiv, in condiţiile in care am putut aduce şi unele îmbunătăţiri schemei iniţiale propuse la nivel central. In fe­lul acesta instalaţia folosită la Timişoara este o construcţie simplă, uşoară, concepută in trei variante de aşezare a cap­tatoarelor, in funcţie de orien­tarea axelor principale ale clă­dirilor. Am urmărit, de aseme­nea, ca­ utilul să fie îmbinat armonios cu esteticul, astfel că aceste elemente suplimentare construcţiilor să fie încadrate intr-un acoperiş complet, in ton cu specificul arhitecturii moder­ne. Eficienţa sistemului folosit constă in aceea că a fost reali­zat integral cu materiale indi­gene iar pe de altă parte că ne va asigura un randament ma­xim in timpul exploatării. — Fiind vorba totuşi despre o .,premieră“ în construcţia de locuinţe am dori să intrăm pu­ţin in detalii... — Este vorba despre aşa-zise captatoare plane de „tip Gă­­eşti“, de fapt, nişte plăci absor­bante prevăzute cu canale prin care circulă apa şi se încălzeşte prin cunoscutul efect de seră. Pentru ca pierderile de căldură să fie cit mai mici, in spatele plăcii se găseşte o termoizolaţie. Evident toată instalaţia pentru a funcţiona cu bune rezultate are nevoie de raze de soare. — Şi dacă acestea lipsesc cu desăvirşire, cum se intimplă pe timpul nopţii, bunăoară ? — Apa încălzită se stochează in nişte rezervoare pentru a se putea consuma şi atunci cind nu este soare. De fapt rezervoa­rele respective sint concepute ca să poată asigura apa pentru toate cele 24 de ore ale zilei. — Oricum, natura are legile ei, iar dacă sint mai multe zile cu nori, soarele nu poate ieşi la comandă... — Am­­prevăzut şi acest lu­cru ! In orice caz apa se încăl­zeşte pină la 30—40° C şi atunci cind pe cer nu se vede nici-o rază de soare. Pentru că şi atunci există radiaţii difuze care pot fi captate. Gindiţi-vă mimai, iarna, cind e ger cit de năpraz­­nic, in spatele geamului insolit este totuşi cald. Oricum, pen­tru a evita orice surpriză neplăcută datorată capriciilor naturii am cuplat instalaţia cu un punct termic obişnuit cu ajutorul căruia, în caz de ne­voie, să completăm apa prin sistemul de termoficare. — In condiţiile în care insta­laţia de captare a fazelor so­lare nu poate fi utilizată prac­tic decât şase-şapte luni pe an instalaţia respectivă este totuşi justificată ? îl întrebăm pe in­ginerul Călin Drug, şeful sec­ţiei de instalaţii şi lucrări teh­­nico-edilitare din Institutul de proiectări Timişoara.­­ Calculele făcute dovedesc cu prisosinţă avantajele utili­zării ei. Deşi noi am calculat „viaţa“ captatoarelor respec­tive doar la 13 ani, ele pot re­zista, dacă sunt întreţinute co­respunzător şi 25 de ani. Cit despre eficienţa ei, lucrurile sunt şi mai clare. Chiar si nu­mai in lunile aprilie-octombrie instalaţia va asigura cel puţin 60 la sută din necesarul de apă caldă menajeră. Aceasta în­seamnă o cantitate de 865 giga­­calorii pe an „furată“ soarelui, ceea ce reprezintă o economie de 156 tone combustibil con­venţional. De bună seamă, a­­ceste calcule privind eficienţa se referă doar la cele 473 apar­tamente care vor fi locuite de aproape 1 620 persoane, zul in care utilizarea In ca­­energiei solare va lua proporţii, va creş­te inclusiv randamentul unor asemenea instalaţii. — Bănuiesc că în perspectivă aţi avut in­ vedere această dezvoltare in continuare a ins­talaţiilor de încălzire a apei cu ajutorul soarelui. „ Intr-adevăr, pentru anul vi­itor am prevăzut extinderea acestui sistem la 2 700 aparta­mente care urmează să fie con­struite la Timişoara şi Lugoj. Dorinţa noastră este ca numă­rul locuinţelor care vor benefi­cia de apă caldă menajeră în­călzită cu ajutorul razelor sola­re să crească de la un an la al­tul. Odată cu punerea în func­ţiune a primei staţii, care se află in construcţie, vom putea cunoaşte pe concret parametrii săi funcţionali şi vom trage în­văţămintele ce se impun. — Care este totuşi stadiul de realizare a investiţiei şi ce pro­bleme ridică ea pentru con­structor, dat fiind că este vorba despre o lucrare în plus şi încă desul de pretenţioasă ? — Iniţial am conceput bate­riile solare in cadrul acoperişu­lui, dar cum acestea au intir­­ziat să sosească de la fabrica de frigidere din Găeşti, am ri­dicat blocurile după sistemul clasic urmind ca panourile res­pective să fie montate ulterior. Şi această soluţie este accep­tabilă, mai ales că este vorba de o „premieră“ în materie şi că orice posibilitate de risc tre­buie eliminată de la început. Oricum, reuşita acestei insta­laţii va depinde in mare măsu­ră de felul in care va fi exe­cutată lucrarea. — Pină atunci mai este totuşi timp, cel puţin cîteva luni bune... — Mai este, intr-adevăr, d­ar calitatea lucrării se asigură încă de pe acum, din timpul execuţiei. Din­ cele 1 023 bate­rii solare ne lipsesc si acum mai bine de jumătate, dar ele vor fi montate neintîrziat, pe măsura sosirii pe şantier. Aşa incit avem toate motivele să Considerăm că in primăvara anului viitor, odată cu primele raze mai călduroase, instalaţia va intra in funcţiune in cele mai bune condiţii. După încheierea acestei dis­cuţii m-am deplasat la Facul­tatea de construcţii a Institutu­lui politehnic „Traian Vuia“ din localitate solicitindu-i şi păre­­rea conf. univ. arhitect Hara­­lambie Cocheci, şeful colectivu­lui de arhitectură, în legătură cu utilizarea energiei solare la construcţia locuinţelor. „Găsesc această soluţie — este părerea sa — pe cit de ingenioasă per atit de actuală in contextul pu­nerii in valoare a surselor se­cundare de energie. Colectivul timişorean are meritul că a re­zolvat problema orientării op­time a captatoarelor spre ra­zele sollari pentru ca investiţii să poată funcţiona in condiţii de maximă eficienţă. Am toată încrederea în reuşita acestei instalaţii tehnice dacă ţin sea­mă de faptul că la Timişoara există o importantă experienţă în acest scop“. I. Medoia Adunare omagială consacrată centenarului Mihail Sadoveanu Academia Republicii Socialiste România, Academia de ştiinţe­­sociale şi politice şi Uniunea Scriitorilor organizează marţi 4 noiembrie 1980, orele 18, la sala Ateneului Român, o adunare o­­magială consacrată scriitorului Mihail Sadoveanu, cu prilejul centenarului naşterii sale. Personalitatea marelui clasic al literaturii române va fi omagiată de : George Macovescu, pre­şedintele Uniunii Scriitorilor, Gheorghe Mihoc, preşedintele Academiei R.S. România, Mihnea Gheorghiu, preşedintele Acade­miei de ştiinţe sociale şi politice, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, di­rector al Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu“, Profira Sadoveanu, membră a Uniunii Scriitorilor, Ion Vlad, rector al Universităţii Babe­ş Bolyai din Cluj-Napoca, Con­stantin Ciopraga, profesor la U­­niversitatea ,,Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Mircea Tomus, redactor şef al revistei „Transil­vania“ din Sibiu, Fănuş Neagu, membru al Uniunii Scriitorilor. Alexandru Bălăci, profesor la Universitatea din Bucureşti. Urmează un recital de frag­mente din opera sadoveniană şi de texte originale închinate ma­relui scriitor, susţinut de Dina Cocea şi Irina Răchiţeanu-Si­­rianu, artiste emerite, actorii Gheorghe Cozorici şi Val Săn­­dulescu. Adunarea omagială se va în­cheia printr-un recital al corului „Madrigal“, sub bagheta dirijo­rului Marin Constantin. T 1 )­1 Risipitorii de pămint Ceea ce n-a reuşit să facă natura, nu in sensul bun al lu­crurilor, au făcut constructorii de la Trustul de construcţii pentru îmbunătăţiri funciare Galaţi, ori de la întreprinderea de exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Galaţi şi Oficiul de îmbunătăţiri funciare Brăila pe tarlalele cooperativei agricole de producţie din comu­na ROMANU, judeţul Brăila. Cit vezi cu ochii, pe zeci şi sute de hectare în plin Bărăgan se intind lanuri de... papură şi stuf. La marginea stufărişului au început să răsară şi sălcii. Ba, ceva mai mult, peisajul acesta de „Deltă“ autentică, este întregit şi de zborul diver­selor păsări de baltă, care des­coperind un Bărăgan condiţii asemănătoare cu cele din Deltă, şi-au mutat reşedinţa... aici. L-am rugat pe tovarăşul Ale­xandru Surdeanu, preşedintele cooperativei să ne conducă la faţa locului. ...Iată-ne, înaintind cu doca­rul pe un drum ce se strecoară printre stuful şi papura din care nu ne mai putem zări. La un moment dat, moş Fănică, vi­zitiul docarului, opreşte caii. — Ce facem, tovarăşe pre­şedinte ? Pe aici nu mai putem înainta că ne împotmolim şi fă­­rimâm căruţa. — întoarce — şi mergi pe lingă canal ! Docarul sch­ţiie din încheieturi, se înclină din cauza roţilor care se afundă in mlaştină, caii, bine făcuţi, se opintesc şi ne aduc pe un drum care pare să nu aibă acelaşi sfirşit. Mulţumit că a ieşit din încurcătură, moş Fă­nică se întoarce către noi şi zice : — Ia priviţi acolo ! Un pes­car­iu... Bărăgan ! Şi, fără să aştepte răspuns, işi continuă un ■gind cu voce tare. Ştii mă, Ale­xandre, ce pămint era ăsta, înainte de a fi băltit ? Fără iri­gaţii scoteam 7—8090 kile la nectar. Şi acum ia te uită : pescuim. — Aşa­­ este, tovarăşe pre­şedinte ? Aşa aflăm că executantul principal al sistemului de iri­gaţii — T.C.I.F. Galaţi — n-a ţinut cont de configuraţia tere­nului, burbid cu canalele de iri­gaţii văile pe unde se scurgeau in mod natural apele din preci­pitaţii. Cercetările efectuate in această zonă au stabilit că, in perimetrul udat al canalelor executate şi întreţinute in con­diţii normale, se produc pier­deri de apă în următoarele va­lori : 50 pină la 130 litri mp. in 24 de ore, pe canalele principa­le şi 350—450 litri mp in 24 de ore, pe canalele secundare. La aceasta se adaugă infiltraţiile, defecţiunile nereparate la timp etc. Din această cauză, apa a început să se stringă pe locu­rile mai joase şi să băltească. Azi aşa, miine la fel si terenu­rile respective invadate de apă s-au transformat pe nesimţite in ceea ce am văzut. Preşedin­tele ne spune că in fiecare an bălţile acestea „înghit“ 15 pină la 25 hectare. In ultima vreme, bălţile cresc mai vertiginos, de­oarece canalele s-au învechit. — Are dreptate moş­tane cind spune că de pe aceste pă­­minturi obţineaţi producţii aşa mari ? — Are, cum să nu aibă. Tot satul ştie că aici aveam cel mai bun pămint. Intr-un an am scos de aici cartofi de nu mai aveam unde să-i punem : a­­proape 50 000 kg la hectar. De porumb nu mai vorbesc. In zo­nele acestea unde vedeţi dv. la­nurile de papură si stuf, aveam cel mai bun pămint. — Cum cite hectare are „Del­ta“ aceasta acum ? — Vreo 200... — Asta înseamnă că înmul­ţind cu 7 000 kg porumb cit spu­neaţi că recoltaţi în medie de pe aceste suprafeţe pierdeţi anual... — Aproape un milion şi ju­mătate de kilograme de cere­ale... — Şi nu aţi sesizat nimănui această situaţie ? — Da de cite ori ! Acum pa­tru ani am ajuns cu demersu­rile pină la Ministerul Agricul­turii care ne-a aprobat să exe­cutăm un sistem local de eva­cuare a apelor. Sarcina de a ne executa această lucrare a pri­­mit-o C.I.F. Brăila. — Și care este stadiul ei ? — După patru ani, același ca la început : apa continuă să ne înmwmvA îl inunde, să băltească şi să pierdem alte şi alte suprafeţe din terenul arabil. Au venit acum doi ani nişte constructori, au început o staţie de pompare şi au abandonat-o. De atunci n-am mai văzut pe nimeni de la O.I.F. pe aici. La interven­ţiile noastre ni s-a răspuns că nu au forţă de muncă şi să aş­teptăm că ne va veni şi nouă rindul. — Cind ? — Nu ştim ! Ne îngrijorează ritmul în care se produc degra­darea pămintului. Cred că, dacă nu se intervine in următorii doi, trei ani vom fi puşi in si­tuaţia să scoatem, din circuitul agricol 3—409 de hectare. Situa­ţia are influenţe deosebit de nefavorabile asupra întregii ac­tivităţi economice. Noi ar fi trebuit ca in urma extinderii irigaţiilor pe aproape întreaga suprafaţă de teren să obţinem cel puţin 10 000 kg porumb la hectar. Or, din cauza degradării suprafeţelor, de care aminteam, producţia medie la hectar se menţine tot la nivelul celei care o realizam acum 10 ani. Necazurilor provocate de exe­cuţia proastă a sistemului in ansamblu si în special a cana­lelor deschise, neintreţ­iner­ii acestora in mod corespunzător li se adaugă acum tărăgănarea cu care C.I.F. Brăila execută sistemul local de desecare. Am cerut conducerilor de la I.E.L.I.F şi O.I.F. Brăila să ne expună punctele lor de vedere. Iată ce ne-a răspuns inginerul Alexandru Gagu, şeful sistemu­lui hidro din cadrul I.E.L.I.F.­­ Brăila : „Cunoaştem situaţia de la Romanu. Pentru a combate excesul de apă pe teritoriul acestei unităţi noi am luat o serie de măsuri. In primul rind am executat cu prioritate lucră­rile de decolmatare şi reparaţi­ile la canalele deschise. E ade­vărat că lucrarea de reparaţii a acestor canale s-a executat in toamna anului trecut tirziu şi in condiţii climaterice nefavora­bile, ceea ce a influenţat cali­tatea acesteia. In perspectivă, ne-am propus — pentru redu­cerea pierderilor de apă şi îm­bunătăţirea exploatării sistemu­lui — să facem lucrări de mo­dernizare a amenajărilor de iri­gaţii prin înlocuirea canalelor deschise cu conducte îngropate, lucrare a cărei valoare de in­vestiţii se recuperează — numai prin reducerea cheltuielilor de exploatare — in patru ani. Avem proiect pentru executa­rea unor astfel de lucrări pe o suprafaţă de 1 202 hectare la cooperativa agricolă din Roma­ni şi el va intra in lucru incă din acest an. Pentru campania de revizii-reparaţii 1980—1981, s-au identificat lucrările care trebuie executate, s-au stabilit formaţiile de lucru şi se va tre­ce la execuţie de îndată ce nu se mai irigă“. La O.I.F. am purtat următo­rul dialog cu inginerul Petre Bănică,­­deţine funcţia de di­rector) . — Alţii strică şi noi trebuie să reparăm... — S-ar putea să aveţi drepta­te, dar de data aceasta la cei care au stricat s-au mai adăugat şi lucrările O.I.F.-ului abandonate. — Nu e vorba de abandonare. La Romanu s-a întocmit o do­cumentaţie în 1978 privind de­secarea şi evacuarea de­ apă printr-un sistem local. Lucrările au fost începute şi au termen de execuţie 30 decembrie 1980. Pină acum am executat deja un canal de hotar intre terenurile cooperativei agricole Romanu şi grădina de legume a I.A.S. Du­nărea, pentru oprirea infiltraţi­ilor din această zonă. Ne-a mai rămas de montat o serie de pompe, lucrare pe care o vom face de îndată ce beneficiarul, adică unitatea agricolă din Ro­mani, va aduce reţeaua de cu­rent in zona de montare a pom­pelor.­­ După cite am constatat noi, reţeaua de energie a fost adusă, dar pompele n-au fost montate. — Da, n-am montat pompele, pentru că intre timp ne-am gindit să aplicăm o altă soluţie, mai rapidă şi mai puţin costisi­toare degit aceea prin chesoane cum era prevăzut iniţial. In două săptămmi nu avem ce monta... Nu vrem să-l contrazicem pe tovarăşul director, dar ne între­băm cu uimire cum vor reuşi să realizeze un asemenea „re­cord“ constructorii de la C.I.F. Brăila, dacă în decursul a doi ani n-au reuşit să monteze nici o pompă ? Si ne mai intrebăm cu nedumerire de ce nu s-o fi aplicind această metodă rapidă de montare de care vorbea to­varăşul director mai din vreme? Ne mai întrebăm, in acelaşi timp, aşa cum se întreabă de fiecare dată consiliul de condu­cere al cooperativei din Roma­nii cind virează sume importan­te de bani în contul I.E.L.I.F. Brăila, ce garanţii de calitate asigură această unitate lucrări­lor de întreţinere şi reparaţii a canalelor, dacă din acestea apa mai mult se scurge pe de lă­turi, decât să ajungă la solele irigate ? Sunt întrebări pe care considerăm că şi organele lo­cale de stat din judeţul Brăila ar trebui să le pună unităţilor ce răspund de întreţinerea şi exploatarea eficientă a sisteme­lor de irigaţii. Viorel Chiurtu ■fţ! 't 1 / 1 ' ! ... Lucrări începute de C.I.F. Brăilei în urmă cu doi abandonate. De ce ? Din cauza unor neglijenţe, aici, in acest punct al Bărăganului, hectare întregi au un aspect de o adevărată Deltă Anul acesta Şerban Foarţă este în librării cu trei cărţi de factură deosebită, care fac do­vada unei personalităţi proteice, în stare de realizări pe planuri diferite : in eseistică erudită cu „Afinităţi selective“, in istorie literară cu monografia de au­tentic şi ostentativ rafinament „Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu“ şi in poezie cu volumul „Copyright“ mărturie a unui spirit livresc şi deopotrivă anti­­livresc, ajuns adică acolo unde omul de carte atinge fineţea de a demitiza marile „legende“ ale literaturii, consacrate de secole. . Ceea ce unifică lucrările sale atit de diferite ca punct de por­nire şi tematică este mai ales ironia ca metodă de investigaţie a­ „laboratorului“ literaturii căci, pentru unele spirite ce s-au obişnuit a-şi duce existenţa în şi prin cărţi, o ficţiune literară nu mai are puterea de a con­stitui un univers convingător şi devine interesantă abia atunci când îşi trădează modul de a fiinţa şi cauzele prime care au dus la constituirea ei. ..Afinităţi­ selective“ adună, într-un colocviu fără de pe­reche, personaje, teme literare,­­scriitori ce-şi dezvăluie afinita­tea, înrudirea, numai în lectura lui Şerban Foarţă. Clasici ro­mâni (de la Alecsandri pină la Blaga) şi scriitori străini ce prin spiritul operelor sau măcar prin fragmente de opere, epistole, jurnale se dovedesc afini ai ro­mânilor, se intilnesc intr-o im­previzibilă horă a motivelor li­terare, preocupărilor, obsesiilor de moment etc. Astfel, din car­tea lui Şerban Foarţă vom afla in ce chip G. Călinescu a găsit Şerban­­ Foarţă : „Afinităţi se­lective“, Editura Cartea Româ­nească. VITRINA CĂRŢII Afinităţi selective in scrisul lui E. Lovinescu un anumit model critic nemărturi­­sit, cum senzaţiile olfactive exprimate in poezie ii leagă pe D. Anghel, Claudel şi G. Căli­nescu, în ce chip muzica poe­ziei înţeleasă în chip „instru­mentalist“ de simboliştii români ai sfirşitului de veac este pun­tea melodioasă dintre artişti atit de diferiţi ca Macedonski, Arghezi alias Ion Theo, Tho­mas Mann (ca părinte al lui Adrian Leverkühn), Chopin, Georges Brassens, Verlaine, Bach... cum. in chip obscur, Ma­tei Caragiale dovedeşte a avea în copilărie aceleaşi gusturi di­ficil revelabile cu socrul său pe care nu l-a cunoscut niciodată... Pretextul unui eseu poate fi, pentru Şerban Foarţă un grup de cuvinte peste care exegeţii scriitorilor au trecut, cu toţii, superficial sau fără să se oprească ori chiar un cuvînt omis pentru a „specula“ emi­siunea („Flori de mucigai“ de T. Arghezi, „Rondelul apei din grădina japonezului“ de Mace­donski, „Ivan­ Turbincă“ de Creangă, „Trei feţe“ de L. Blaga) cimilituri populare şi culte („Ghicitori, eseuri") ori chiar „gastronomia Ţiganiadei“, sentimentul aşteptării (la Ar­ghezi, Caragiale, Rimbaud, Va­lery, Kafka, Beckett), unele caracteristici ale feminităţii (fi­delitatea, castitatea, aşteptarea), iubirea de iubire şi dragostea ca pariu (Apollinaire, Dante), circul şi cercul (Bacovia, D. Stelaru, L. Dimov) iubirea opusă cunoaşterii (Blaga, Baco­via), iubirea intelectuală, feri­­cirea-beatitudine şi fericirea dificilă (Văcâreştii, Socrate, Spinoza, Blaga). Din chiar ală­turarea unor­­ atit de diverse nume pe spaţiul extrem de res­­trins al unuia din eseurile sale (fiecare avînd cam între două şi trei pagini) se poate ghici o ati­tudine de secretă superioritate faţă de arta scrierii, superiori­tate ce nu vine ,nicidecum din dispreţ ci din sentimentul re­confortant că oricare „compozi­ţie“ estetică poate fi înţeleasă in straturi succesive de la apa­renţă pină la resorturile intime. Poate că, intr-un fel, cheia căr­ţii şi a stilului critic adoptat de autor este acea „Gibigiana. Cronică fantezistă“, joc critic în care „gibigiana“ înseamnă strălucirea soarelui într-o oglin­dă, scinteiere ce orbeşte pentru moment „obligindu-te să cazi din cerul purelor iluzii în rea­litatea imediată“ , tocmai o ast­fel de coborire din iluzia fante­ziei şi încrederea în verosimili­tatea plăsmuirii artistice pare a urmări Şerban Foarţă fiind insă, el însuşi, robul unei alte pasiuni — „farmecul logicii“ (cum işi şi intitulează un eseu). Convins că a citit toate cărţile (într-un înţeles borghesian), dispus oricînd să „demonteze“ orice convenţie literară, să de­codeze orice „cod“ privitor la arta cuvintului, amuzindu-se cu „jocuri“ erudite ceea ce îl inte­resează, realmente, pe Şerban Foarţă este freamătul existen­ţial , pe care il bănuie şi îl caută dincolo de emblemele, de simbolurile manipulate de ori­care ficţiune literară. Aş zice că ne aflăm in faţa unui caz spe­cial în care criticul îl iubeşte mai mult pe artist decit opera sa, dar să nu facem confuzia de a lua omul care se ocupă cu scrierea cu Artistul, cel care se exprimă pe sine în operă, cel care imbină intr-un mod speci­fic jocul cu sentimentul tragic al vieţii, fără a fi vreodată pe­simist ci dimpotrivă. Intr-un sentiment de superior opti­mism, care este acela al crea­ţiei, Artistul ar fi „funambu­lul“ cel care, pe linia ce des­parte viaţa de moarte, ştie să meargă cu demnitatea şi dexte­ritatea „acrobatului“ , aici îşi are originea dizertaţia despre condiţia artistului şi adoraţia pentru poeţii (in sens originar) ce au ştiut in ce fel prin arta cuvintului se poate fide fru­mos, credincios marilor idealuri ale omului, însă cu ochii ne­­desprinşi de abisurile existen­ţiale. Dincolo de exegeza literară, cartea aceasta conţine o mo­rală : omul trebuie să răminâ mereu in comunicare, in „legă­tură psihologică“ cu semenii săi. Dacă am înţeles bine, car­tea este tocmai acea oglindă care aducînd soarele in ochi, te face să părăseşti iluziile de­şarte şi să priveşti in realitatea imediată, concret-fizică ori in­terioară. Anul 1980 ne-a făcut să cunoaştem, prin Şerban Foarţă, un erudit­ moralist, jo­vial şi talentat, asemănindu-se întrucîtva cu ceea ce a însem­nat, între criticii români, P. Zarifopol în urmă cu citeva de­cenii. Adriana Iliescu Un si eminent traducător gîlcevile filologice CARTEA STRĂINA de Nicolae Manolescu zic pe cit de vădit ostilă, pe atit de contradictorie , în argu­mente. Nu e locul să polemizez cu un, probabil, specialist în greaca veche, mai ales că eu sint critic literar, știind prea bine și ce zarvă inutilă au fost­­pe totdeauna asemenea gilcevi fi­lologice. Nu l-a acuzat Papa­­costea pe Bezdechi că a tradus pe Platon din germană ? Sau Victor Eftimiu pe Murnu că a tradus pe Homer din franceză ? (Hazul fiind că Eftimiu va re­cunoaște, cu candoare, într-un interviu acordat mai tirziu lui I. Biberi, că el însuşi a tradus „cam din franţuzeşte“ ceea ce ar fi trebuit să tr ducă din gre­ceşte­! Altceva mă miră in re­cenzia lui Nicolae­­ Georgescu şi mă determină să mă pronunţ­ aerul defăimător. La urma ur­melor, putem discuta corectitu­dinea versiunii lui Alexandru Miron, şi încă spre folosul tu­turor. Dara „ciuguli“ (ierte-mi-se expresia) cîteva versuri din cele aproape patru mii şi a­le Traducătorul Orestiei (Uni­vers, 1979) Alexandru Miran, este nu numai un poet original şi profund, dar printre cei mai temeinici cunoscători, la noi, ai elinei. Ii datorăm traducerea a nu mai puţin de nouă piese de Euripide (in 1965, volumul Ba­­chantele, sub semnătura Ale­xandru Pop care conţine patru titluri ; în 1975, Ifigenia la Au­­lis ; în 1976, Electra, cu alte patru titluri) şi a uneia de Aris­­tofan. Adunarea femeilor, 1974, înaintea acestei prime versi­uni româneşti integrale a trilo­giei lui Eschil. G. Murnu, care a tradus pe vremuri Orestia, în versuri tradiţionale şi, vai, cu rimă, a omis mai mult de trei sute de versuri. în ce priveşte celelalte piese ale marelui tra­gic grec, ele sunt sau netraduse (Rugătoarele, Fragmentele) sau cunosc doar versiuni aproxima­tive, nu direct după original, ba chiar adaptări (Eusebiu Camilar a procedat aşa, cu Perşii şi Şapte contra Tebei). Alexandru Miron are, deci, dublul merit de a se adresa originalului elin şi de a oferi garanţii solide de stăpînire a limbii poetice româ­neşti. Orestia, în versiunea lui, este de o mare frumuseţe, ex­presivă, savuroasă, intr-o limbă ,,plină“ şi grea de sens poetic. Voi cita, intre atîtea exemple, un scurt pasaj din cea dinţii piesă, Agamemnon, şi anume din plingerea Casandrei : „Vai ! Ce foc mă pustieşte ? Cum năvăleşte peste mine ! Vai mie, Apolon Lykeios, vai mie ! Ea însăşi, leoaica ire două pi­cioare, care s-a tăvălit cu lupul in lipsa de acasă,a nobilului leu, mă va ucide, sărmana de mine , in vasul cu venin amestecă, turnînd, şi răzbunarea sa şi o simbrie pentru mine. Ascuţind jungherul împotriva soţului, ea vrea să îl omoare drept pedeapsă pentru vina de a mă fi adus aici. De ce mai port aceste fleacuri vrednice de ris, toiagul şi ben­tiţele de ghicitoare de la git ? Am să vă stric, mai Înainte de a muri şi eu ! (Se leapădă de însemnele pro­feţiei, îşi rupe toiagul, îşi az­­virle panglicile la Cămint.­“ Traducătorul a folosit proza ritmată in acele secvenţe care, în antichitate, erau scandate (episoadele propriu-zise), ritmul fiind, ca şi în original, iambi­cul ; a recurs la versuri şi la împărţirea clasică (strofă, anti­strofă, epocă), acolo unde avea de a face cu părţi lirice (imne corale, bocete, monodii). Aceste explicaţii ni se oferă el însuşi, la capătul unei sumare prefeţe. Scrupulul de fidelitate e insă vizibil peste tot în carte. S-a pornit de la textul grec stabilit de francezul Paul Mazon, unul din marii specialişti ai dome­niului, dar e probabil că, aşa cum se procedează de regulă, au fost consultate şi alte ver­siuni celebre, cum ar fi a lui Lecomte de Lisle, Wolde sau, la noi, Murnu. Procedeul e obligatoriu. Traducerea lui Ale­xandru Miron nu urmăreşte insă un scop pur ştiinţific, ci unul literar, şi, fireşte, fidelita­tea mecanică faţă de originalul grecesc nu era posibilă. Înde­părtările de textul lui Eschil ţin de structura diferită a limbii române, de necesitatea de a face lizibile tragediile, nu nu­mai intr-o altă limbă dar şi in absenţa Întregului context cul­tural (inclusiv a partiturii mu­zicale ce însoţea părţile lirice). Uneori, varul de pe zid, zugră­veala, trebuie dată şi jos şi re­făcută. Alexandru Miron a în­cercat şi, după impresia mea, a reuşit de minune, să imbine descifrarea atentă, savantă, a textului, cu recrearea sensurilor şi sonorităţilor de ordin artis­tic. Nu avem mulţi traducători din greacă, la fel de meticuloşi, sub latura respectării originalu­lui, şi care, în plus, să fie stă­­pîni pe o limbă poetică atit de rafinată ca autorul Alegerii lemnului sau al Cronicii. Mi s-a părut, de aceea, curios să citesc acum vreo lună, sub semnătura lui Nicolae C. Geor­­gescu, nn „Luceafărul“, o recen-arăta cu degetul ca pe nişte cerşetoare în zdrenţe mi se pare şi nedrept, faţă de munca tra­ducătorului, şi nefolositor, prin ostentaţie. Ca să nu mai spun că recenzentul nici nu transcrie exact unele din aceste versuri (de exemplu cele de la paginile 52 şi 53), fapt care mă face cu atit mai neîncrezător în seriozi­tatea intenţiilor domniei sale. Se reproşează de regulă tradu­cerii că nu e mot-â-mot , iar pe de alta, se susţine că a traduce din elină echivalează, azi, cu a interpreta : e acuzat Miran, ba că urmăreşte prea îndea­proape pe Paul Mazon, ba că-l trădează etc Recenzentul nu ştie ce vrea. Ştie însă mai bine, cind face afirmaţii nefundate şi insinuante ca aceasta : „car­tea este făcută furind cu ochiul din traducerea de pe partea stingă a filologului francez“. Un procedeu legitim (consultarea tuturor versiunilor) devine ast­fel, pentru cititorul neavizat, unul ilegitim ! Mai mult , se strecoară ideea de însuşire ne­declarată. Cu­ preţ putem pune pe asemenea insinuări şi acu­zaţii ne dăm seama dintr-un subsol al recenziei în care se spune : „Chiar şi notele nu-i aparţin traducătorului, ci tot lui P. Mazon, pe care nu-l ci­tează.“ Am cercetat şi eu ediţia Mazon şi am găsit in ea aproa­­exclusiv (specialiştii ştiu) note cu caracter filologic, ca in orice ediţie critică de text, în vreme ce la Milan, notele sunt aproape exclusiv de informare istorică şi culturală, căci tradu­cerea se adresează nespecialiş­­tilor. E diferenţa, să zicem, din­tre partea int­er, lingvistică, şi partea a doua, istorică etc., a Larousse-ului. Iar cinci, de trei sau patru ori, se recurge la no­tele lui Mazon, specialistul francez este citat. Nu pot decit să regret că, in lo­cul unei utile confruntări, de care Alexandru Miron însuşi să fi profitat, recenzentul s-a gîn­­dit să pună in circa traducerii erori inexistente şi necurate in­tenţii. Mai ales că traducerea e admirabilă, serioasă și onestă. , Români­a libera“ 1 Sîmbată 1 noiembrie Soarele răsare la ora 6,52 $i apune la ora 17,05 TEATRE GAITELE ! Teatrul National „I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19,30, sala mică fi FATA DIN ANDROS, ora 17 sala Atelier ; ETERNELE IUBIRI . Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30 ; LUNGUL DRUM AL ZILEI CA­­TRE NOAPTE : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra" - sala din Bd. Schitu Mă­­gureanu (14 75 40), ora 19 si 111 ER. VIU, ora 19,30 sala Studio (12 44 16)­ MRA IN SAC : Teatrul „C. I. Notta­­ra" (59 31 03), ora 19,30 si PLOAIA SI ANCHETATORUL, ora 19 sala Stu­dio , PLURALUL ENGLEZESC : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30 ; PREMIERA : Teatrul Foarte Mic (14 09 05), ora 20 : DRAGOSTE PERICULOASA : Tea­trul Giulesti - sala Giulesti (18 04 85), ora 16 si POVES­TEA UNEI IUBIRI, ora 19,30 sala Maiestic (14 72 34) ; DIN LUMEA LUI ALECSANDRI : Teatrul „Ion Crean­­gă" (50 26 55), ora 17: DE IA CĂRĂ­BUŞ LA SAVOY : Teatrul ,,C. Tanase" - sala Savoy (15 56 73), ora 19,30 si IDOLUL FEMEILOR, ora 19,30 sala Victoria (50 58 65) ; JUMATATEA MEA I­ NTREAGA : Teatrul ,,Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; LA FINTINA DORULUI : Ansamblul Rapsodia Ro­mâne (13 1300), ora 19,30; CHORIM - UN POET AL PIANULUI - Recital Gheorghe Halmoş (Artist emerit) , A­­teneul Român, ora 13 ; CIRCUL URŞI­LOR POLARI, la Circul Bucureşti (110120), orele 16 şi 19,30. Programul 1­ 9,30 : Curs de limbă spaniolă ; 9,50 : Curs de limbă franceză ; 10,10 : Film artistic ; 11,35 : Vă dăm legătura cu... tehnica modernă ; 12 : Concert educativ ; 13 : Mozaic cul­tural-artistic-sportiv ; 18,15 : Algeria — Viaţa nouă a satelor ; 18,30 : Oc­tombrie — cronica evenimentelor po­litice ; 18,50 : 1001 de seri ; 19 : Te­lejurnal ; 19,20 : Călătorie prin ţara mea ; 19,40 : Teleenciclopedia ; 20,25 : Varietăţi ; 21,15 : „Suspen­daţi de un fir" ; 22,05 : Telejurnal ; Sport ; 22,30 : Romanţe. Programar­e 19 : Telejurnal ; 19,20 : Muzică de jazz ; 20,05 : Reportaj TV : „Pe pla­iurile Mioriţei'' ; 20,20 : Maeştrii ar­tei interpretative contemporane ; 21 : „Puternicul Micro" ; 21,25 : Arii şi scene din opere şi operete ; 22,05 : Telejurnal ; Sport ; 22,30 : Seară de romanţe. DUMINICA 2 NOIEMBRIE 8,30 : Tot înainte ! ; 8,55 : Şoimii patriei ; 9,05 : „Pistruiatul" ; 9,40 : Viaţa satului ; 11 : Fotbal : Petrolul — Rapid ; In pauză : Gntece şi jocuri populare ; 12,45 : De strajă patriei ; 13,15 : Telex ; 13,20 : Album duminical; 15 : Telesport ; 17 : Caleidoscop mu­zica­l-d­istractiv ; 17,30 : „Fraţii Jderi" ; 18,40 : Micul ecran pentru cei mici ; 19 : Telejurnal ; 19,20 : Antena „On­tani României" ; 20,30 : Film artistic : „Aroma cîmpului" ; Cu : Denis Wea­­ver, Kurt Russel şi Penny Buller ; Re­gia : Joseph Sargent ; 22,10 : Tele­jurnal ; Sport 1 10 : Concert educativ ; 11,05 : Tele­­şcoală ; 12,05 : Reportaj ,,T" ; 12,20 : Din muzica şi dansurile popoarelor ; 13,20 : „Cu dirijabilul spre Polul Nord" ; 14,05 : Program muzical-fol­­cloric ; 14,30 : Desene animate ; 14,55: Oaspeţi ai scenelor noastre de con­cert ; 15,30 : Teatru TV : „Carambol“ de I.D. Şerban .­ In distribuţie : Mar­gareta Pogonat, Ioana Manolescu, Mi­­hai Pruteanu, Ştefan Sileanu, Anda Caropol, Lucian Dinu, Vasile Lucian ; Regia : Dan Nasta ; 17 : Serată mu­zicală TV ; 19 : Telejurnal ; 19,20 : Telerama ; 19,50 : Serată muzicală TV ; 22,10 : Telejurnal ; Sport ; Programul 1 Programul 2 I CINEMATOGRAFE COLOMBO LA LONDRA : Sala Pa­latului, orele 14,30 - 17,15 - 20 ■ VIZITA LA DOMICILIU : Palatul Sporturilor și Culturii 05 77 20), ora 17,30 ; ELVIS : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; București (15 61­­­), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 15 - 20,15; Gloria (47 4175), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20,15 . ULTIMUL REVELION : Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Festival (15 53 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 -18 - 20,15; Favorit (3106 15), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. INFERNUL DIN ZGIRIS-NORI : Lu­ceafărul (15 87 67), orele 9 - 12 -16 - 19. PE ARIPILE VINTULUI : Capitol (16 29 17), orele 9 - 14,15 - 18,30 . PRIVIGHETOAREA: Central (14 12 24), orele 9 - 11 - 13 - 15 - 17 - 19. LABIRINTUL: Victoria (16 28 79), orele 9,15 - 11,15 - 13,15 - 15,30 -17,45 - 20; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20,15. BUREBISTA : Florie (13 04 83), orele 9 1 „ “ 14 * 19 . Giulesti (17 55 46), orele 9 - 12 - 16 - 19. O DRAMA LA VINATOARE : Studio (59 53 15), orele 10-12 - 14 — 16 —18—20 . MICUTA FLOARE HUA : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 - 1­1 — 13 — 15 — 17 - 19. DUMBRAVA MINUNATA : Doina (16 35 38), orele 9,15 - 11 - 12,45 1410 - 16,15 - 18 . Munca (2150 97), orele 16 - 18 - 20. ALEARGA DUPĂ MINE CA SA TE PRIND : Doina, ora 20 . SAUA DE ARGINT : Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20,15 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 18 - 20. STOP-CADRU LA MASA : V­olga (79 71 26), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20. FAMILIA BARKLEY DE PE BROA­DWAY : Excelsior (65 49 45), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 . Cultural (83 50 13), orele 9 - 11,15 - 13 30 - 15,45 - 18 - 20.15 . Arta (213186), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20.15. MICUȚA MO : Grivițe orele 9-12-16-19 (14 27 14), orele 9 - 12 • Horească (33 29 71), orele 15.30 - 19. CAUZA DI­ INTRE CIMPURI : Buzești (50 43 53), orele 15.30 - 17.30 - 19.30. PIERDUT ȘI REGĂSIT : Flamura (85 77 12), orele 9 - 11 - 13,15 - 15.30 - 17,45 - 20; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 VEDERE DE LA MANSARDA : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 18 - 20 Ferentari (80 49 85), orele 15.30 -17.30 - 19,30 ; Cosmos (27 54 95), orele 15.30 - 17.30 - 19,30; BARIERA • Flacăra (20 33 40), orele 15 30 - 17.30 - 19,30. ...AM FOST ȘAISPREZECE : Viitoru' (1148 03), orele 15,30 - 17,30 - 19,30; ZBOR PLANAT: Popular (35 15 17) orele 15,30 - 17,30 - 19,30 ; AL TREILEA SALT MORTAL : Pro­gresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20 PROGNOZA METEOROLOG!" Meteorologul de serviciu TAMARA LIMBĂŞEANU, ne comunică : VREMEA continuă să se răcească. Cerul va fi temporar noros. Vor cădea precipitaţii locale îndeosebi cu ca­racter de aversă în jumătatea de ră­sărit a ţării şi izolat în zonele delu­roase din restul teritoriului. Precipita­ţiile vor fi şi sub formă de lapoviţă. La munte ninsoare. TEMPERATURILE maxime între 2—12 grade şi minimele între —5 şi -1­5 gra­de. Se va produce brumă în majori­tatea regiunilor iar pe alocuri îngheț la sol. # BUCUREȘTI : Vremea continuă să se răcească. Cer temporar noros. Ploaie de scurtă durată. Temperatura maximă 6—8 grade iar minima —2 la zero grade. Brumă. (17 18 58), Mioriţa 16 - 19 ; 9 - 12 -

Next