România Liberă, iulie 1987 (Anul 45, nr. 13265-13291)

1987-07-01 / nr. 13265

Pagina a 2-a — 7 iulie 1987 CINEAŞTII ÎN CONTEMPORANEITA­TE Au trecut aproape patru ani ,1« la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizato­rice şi politco-educative din 2­3 august 1983, in cadrul că­reia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a scos cu pregnantă în relief raportul dintre viaţa politică şi viaţa, socială a po­porului nostru — ca sfere inse­parabile —, raportul dintre muncă şi conştiinţă, dintre pre­gătirea profesională şi spiritul revoluţionar de luptă, statorni­cind totodată şi funcţia artelor în procesul de educare perma­nentă a omului poratem,poran care stă, el însuşi, la rădăcina tuturor lucrurilor. înainte de a analiza aportul cinematografu­lui şi, bineînţeles, al celorlalte arte la formarea noii conştiinţe, tovarăşul NioolLae Ceauşescu arăta : „Se poate spune că, faţă de marile realizări în dezvolta­rea patriei noastre socialiste are loc o anumită rămînere în urmă a conştiinţei revoluţionare, so­cialiste. (...) Această constatare impune insă să luăm măsurile corespunzătoare, să desfăşurăm o activitate politico-educativă, în primul rînd un partid, dar şi cu întregul popor, pentru for­marea conştiinţei omului nou, constructor conştient al noii orînduiri sociale. Fiind stapin pe destinele sale, întregul nos­tru popor trebuie să acţioneze în mod conştient pentru făuri­rea propriului său viitor. Pro­paganda noastră trebuie să ara­te cu toată claritatea că socia­lismul nu este un marş triumfă­tor ci un drum de muncă şi luptă revoluţionară !“ în aceeaşi ordine de idei este subliniată necesitatea rezolvării creatoare a ecuaţiei : cadru­l specialist­­- revoluţionar, expri­mată într-o formă percutantă şi sugestivă ! „Cadrele de partid şi de stat trebuie să fie buni specialişti, dar, în acelaşi timp, să fie buni revoluţionari, să îm­bine cele două laturi ale cu­noaşterii Cu spiritul de luptă pentru transformarea revoluţio­nară a lumii". în lumina aces­tor principii, o condiţie funda­mentală e aceea de a păstra partidul intr-o stare de neconte­nită „tinereţe fără bătrâneţe". Pentru ca asemenea nobile ţeluri să obţină cit mai curînd o faţă concretă, să se transfor­me în fapte de '.'iată, se cuvine a fi mobilizate toate instituţiile şi organismele educativ-forma­­tive. înăuntrul acestor sarcini de răspundere un segment con­siderabil e de atribuit cinemato­grafului, artei filmului, cărora secretarul general al partidului le consacră pasaje aparte, insis­­tind asupra nevoii de model©­in viaţă şi în muncă. Pe aceste structuri portante ideologice şi de politică educa­tivă, culturală, se sprijină pro­ducţia noastră de filme ; trebuie să­ recunoaştem că sarcinile nu sunt uşoare, ele cer angajarea ■totală a tuturor resurselor ci­neaştilor, în categoria acestora Intrind şi producătorii, şi reali­zatorii, şi criticii. Ei sunt che­maţi să rezolve creator tensiu­nea care leagă toate reperele indicate cu limpezime şi preci­zie : munca. Îmbinarea pregăti­rii profesionale cu spiritul re­voluţionar cel mai înalt, răs­­pun­­su­l specific de dat nevoii de modele umane, nevoii de a prospecta nu nimai „ceea ce suntem", înt­r-o etapă sau alta de­ dezvoltare, ci şi „cum tre­buie să fim“. Nu este, aceasta, o exigenţă caracteristică doar so­cietăţii socialiste, ea a fost re­simţită cu acuitate in toate timpurile şi în toate alcătuirile sociale civilizate, iar filozofii culturii nu ezită să pună feno­menul în legătură cu evoluţia străvechiului ideal elin ce unea într-un singur mănunchi Ade­vărul, Binele şi Frumosul, că­rora li s-a adăugat, încep­ând cu secolul trecut, Utilul. La baza acestor categorii, se ştie, au fost aşezate încă din antichita­tea ateniană, democraţia şi li­bertatea, condiţii şi leagăne născătoare de artă. Mai mult ca oricând, se poate observa că în epoca noastră artele, arta cine­­matografică în speţă, pregătesc — aşa cum fac ştiinţa şi tehno­logia — noi moduri de a fi ale omului contemporan. În numele convingerii că progresul nu este altceva decât o continuă desco­perire şi experimentare a liber­tăţii de creaţie, recunoscută cu dreptate de democraţia noastră socialistă. CREAŢIE ŞI AM A­TARE Evident, între „ceea ce suntem­“ la un moment istoric dat şi ceea ce .,ar trebui să fim“, ca nă­zuinţă de identificare cu modele prefigurate pentru „eroii care trebuie să-şi aibă locul în film, in teatru, în poezie, in artă, în literatură, în toate domeniile creaţiei artistice“ se deschide un spaţiu vast, înăuntrul căruia sunt chemaţi să intervină şi să se manifeste prompt — nu nu­mai ca martori, ci şi ca „agenţi“, ca factori angajaţi — cineaştii. Mai prompt decât alţi artişti, pentru că ei au avantajul de a „reprezenta realitatea prin rea­litate“, cum a statornicit teoria filmului, adică nu prin semne convenţionale, abstracte, ci prin însăşi natura „figurală“ a cine­matografului.. Filmul este o artă metonimică, dar nu ca efect al unei pure voinţe estetice, ci pentru că însăşi realitatea e me­tonimică, poetică, polisemică. Dar o asemenea natură comu­nă realităţii şi artei filmului nu acceptă viziuni restrictive, par­ţiale, asupra vieţii ; a da expre­sie aspectelor pozitive, sănă­toase, vitale ale societăţii nu înseamnă a izola metafizic „tot ceea ce este bun şi demn“, ci în­seamnă, mai ales, evidenţierea, sublinierea procesului neîntre­rupt de naştere şi dezvoltare a noului şi a binelui avîndu-se mereu în vedere, dialectic, ade­vărul, rostit în mod răspicat, că socialismul implică străbaterea unui aspru drum da muncă şi de luptă revoluţionară. Pentru prima oară, în istoria ■noastră îndelungată, frumuse­ţile patriei nu se mai rezumă la peisaj, la ofertele e stricte ale naturii in stare primordială. Pentru prima oară, ceea ce se vede nou în România, pe me­leagurile ei, de o sugestivi­tate variată, nu poate fi separat de viaţa omului contemporan: ope­ra naturii începe să nu mai poată fi despărţită de opera omului, de munca lui, în alte părţi ale Europei, o asemenea unitate e rezultatul multor se­cole de istorie, al unor epoci suprapuse şi armonizate , la noi, „stilul“ unui peisaj sau altuia, de la văile Breazului, Argeşului sau a Oltului, ca să nu mai po­menim de Dunăre, la Cimpia ardeleană sau la relieful ondu­lat al Dobrogei, de la dulcile coline bucovinene la Ţara de Piatră ş.a.m.d. este şi o creaţie „artificială“, adică datorată in­tervenţiei omului, a inginerilor, tehnicienilor şi brigadierilor de pe şantierele naţionale, a coope­ratorilor agricoli, a arhitecţilor, a edililor. Prin socialism, ro­mânii şi-au descoperit o pînă acum mai puţin cunoscută vo­­caţie, dar nu mai puţin reală, pe lingă aceea a tradiţiei unei economii „eminamente agrare“ : vocaţia civilizaţiei moderne, o aplecare firească şi ingenioasă spre ştiienţele industriale şi teh­nice. Un Goethe care ne-ar vi­zita ţara acum s-ar arăta entu­ziasmat de peisajul agrest al Bărăganului, de pildă, aşa cum l-au încântat pe cel din „Călă­torie în Italia“ câmpurile cul­tivate din Veneto ! Şi fiindcă l-am amintit pe autorul lui Faust — în care se aducea un sublim elogiu mun­cii — l-aş invoca tot pe el in sprijinul legăturii strînse din­tre cineaşti şi realitatea propriei lor patrii : „ ...privesc — scria Goethe — toate fenomenele ca independente unul de altul, în­cercând să le izolez cu forţa ; te privesc apoi ca fiind corelate şi văd că ele se leagă intr-o viaţă certă. Acest lucru îl raportez de preferinţă la natură , dar şi în ce priveşte actuala istorie universală care se frămîntă în jurul nostru, modul acesta de a privi este fructuos“. Şi acelaşi Goethe, anticipind parcă o tră­sătură fundamentală a unei arte pe care nu a cunoscut-o, dar pe care o presimţea, aceea a fil­mului, atrăgea atenţia asupra obligaţiei civice şi patriotice a artistului de a se confrunta deschis cu problemele şi cu fră­mântările omului contemporan, înainte de orice : „Cel mai im­portant rămîne, totuşi, actualul, contemporanul, deoarece se oglindeşte cel mai bine in noi, şi noi in el“. Am adunat laolaltă aceste gînduri acum, în preajma ani­versării a 22 de ani de la isto­ricul Congres al IX-lea al partidului şi înaintea celui de al III-lea Congres al Educaţiei Politice şi al Cultu­rii Socialiste, cu intenţia de a reanima fondul apreceptiv şi de a, stimula creativitatea cineaşti­lor, de a le alimenta sentimen­tul civic şi patriotic, precum şi fantezia, fiindcă, aşa cum ne amintea, încă în ianuarie 1978, însuşi secretarul general al partidului, „nu se poate să fii revoluţionar, să fii comunist, fără a avea şi imaginaţie, fără a-ţi înfăţişa cum va arăta ziua de miine, fără a visa la ferici­rea poporului, a naţiunii“. Florian Potra (Urmare din pag. 1) egalat. Un tăbăcar format, azi, presupune o pregătire peste me­die in sferele chimiei, fizicii (optică, mai ales), matematicii (prin calculele ce le făcem la standuri, spontan), economiei, și chiar esteticii. (Ridic o sprin­ceană a neîncredere. Mă sur­prinde și îmi replică imediat). Da, dar, o educare a ochiului in a distinge nuanţe cromatice ce se regăsesc in produsul finit — mănuşa ce îmbracă mina omu­lui. Este un criteriu foarte im­portant. Să nu mai vorbim da capacitatea de absorbţie a in­formaţiilor asupra noutăţilor (materiale, tehnologii, procedee, instrumente, modele) ce se de­rulează si in acest domeniu cu o repeziciune excepţională. Di­namica dezvoltării cantitativ­­calitative a acestei meserii pre­supune, aşadar, o pregătire foarte grea, îndelungată şi com­plexă...“ Mi-a vorbit Maior Miron , şi a vorbit despre asta şi altora cu siguranţă — despre „fondul moral al meseriei“. Să nu lă­săm pe seama „soartei“ implan­tul, dragostea pentru această meserie, ca şi pentru oricare alta,­­spunea maistrul tăbâcar evocind cu nostalgie şi respect şcolile profesionale şi da mai­ştri pe care le-a urmat la vre­mea lui.. Astăzi sunt alte forme de pregătire, dar simte că mai sunt destule de făcut pentru a forma cu adevărat noi şi valo­roase, chiar pasionate, generaţii de muncitori calificaţi în aceas­tă branşă, aşa cum o cer rigori­le unei industrii moderne şi competitive pe plan mondial. Tehnicitatea a uşurat conside­rabil munca şi efortul tradiţio­nal al tăbăcarului. „Moderniza­rea fabricii de mănuşi, in toate compartimentele ei, spune mai­strul Maior, a depăşit pină şi imaginaţia noastră, a mănuşa­­rilor veterani. Cei ce vin după noi trebuie să ducă acest ciştig mai deoparte. Un drum al per­fecţionării continue ce poate fi parcurs doar printr-o calificare profesională şi politică foarte bună“. Şi iată şi doi reprezentanţi ai generaţiilor mai tinere, ajunşi, Caratele la rindul lor, destul de repede, la vîrsta (profesională) a matu­rităţii. Ei sínt Olga Palkó, mai­stru de schimb la atelierul de cusut mănuşi şi Viorel László, maistru la croit mănuşi. Oameni cu responsabilităţi politice şi profesionale importante în sec­ţiile lor de muncă. Au o spe­cializare extremă. Sínt experţi in operaţiunile ce le au de exe­cutat. De pildă, maistrul Laszlo vorbeşte despre meseria de croi­tor in piele ca despre o muncă de virtuozitate. Trebuie să tră­ieşti acolo, lingă masa de croit, ca să te pătrunzi de meserie. Dacă­ priveşti mîinile unui croi­tor în piele, ai să descoperi ur­mele pe care finele traiectorii ale instrumentelor de croit le înseamnă în palma muncitoru­lui. Ca mina unui cumpărător să arate bine îmbrăcată de o mănuşă, o altă mină desenează, cu migală greu de descris, o geometrie savantă, ghidată de parametri pe care meseriaşul ii stăpînește la capătul a mii de ore de exerciţiu practic. Aceşti parametri se numesc elasticita­te plastică, culoare (la nivel de nuanţe), porozitate, grosime, rugozitate , atribute ale mate­rialului furnizat de tăbăcari, apoi model, destinaţie, economi­citate şi atitea altele. Toate, pe cîţiva centimetri patraţi de piele fină ! Da croitoria mănuşii este, m-a convins meşterul Laszlo, care abia împlinea atunci 35 de ani calităţii de viaţă, al doilea „cat" al edi­ficiului calitativ pe care l-au făurit mureşenii mănuşii româ­neşti în drumurile ei prin lume. Meşterită Olga Palkó este „lidera“ unui schimb la atelie­rul de cusut mănuşi. Al treilea nivel calitativ. Aici e montajul. Zeci de feluri de coasere, cu modele şi tehnici variate, cu o atenţie ce operează pe cîmpuri de lucru privite prin lentila lu­pelor. O artă a cusutului ce sol­­icită iscusinţă de artizan. Be­neficiarii sunt, de regulă, foar­te severi în recepţionarea pro­duselor şi consideră cusăturile drept element esenţial al fini­sajului. Ocupaţia în care sunt cuprinse în exclusivitate femei. De toate vîrstele dar cu o uni­tate profesională şi morală re­marcabilă. Coeficientul de eroa­re tinde către zero absolut. O limită, se zice, de neatins pen­tru posibilităţile umane. Şi, to­tuşi, la întreprinderea de mă­nuşi din Tg. Mureş sunt zile in şir cind de pe liniile de fabri­caţie nu iese nici un rebut­­ în industria pielăriei, mănu­­şeria nu este singura care se în­vecinează cu arta. Dar e cea mai apropiată. O artă a meşteşugu­lui, se înţelege. O recunoaştere tacită, dar nu mai puţin respec­tuoasă faţă de aportul acestor desăvârşiţi profesionişti la creş­terea prestigiului industriei ro­mâneşti peste hotare. Un suc­ces constant care ii implică to­tal. în puţine întreprinderi mi-a fost dat să aud vorbindu-se cu atîta însufleţire nu despre pro­dusele realizate (de astă dată ex­celente in proporţie de masă !), ci, înainte de orice, despre oa­menii care le făuresc. Produsele le-am privit, le-am pipăit, ca orice client doritor să intre în posesia lor. Aceasta-i, se zice, criteriul cel mai uzual de eva­luare calitativă a ceea ce se fabrică pe malurile Mureşului. Dar dincolo de acest obiect cu cinci degete, atît de simplu în aparenţă, ce se găseşte un cîmpul direct al privirii noas­tre multe zile din an, am re­găsit istoria şi lecţia de presti­giu a unor oameni pasionaţi şi pricepuţi, a unuii colectiv mun­citoresc „de marcă“. O marcă profesională şi morală ce decide marca ireproşabilă, pe măsură, a produselor ce le ies din mină. Termenele de livrare şi calitate au fost in ultimii 15 ani fără reproş — mi se spune la plecare — tocmai datorită Ior, acestor meşteri mănuşari. Cei mai rafi­naţi, mai teribili dintre munci­torii in piele care prin munca lor conştiincioasă, plină de ta­lent şi abnegaţie, duc zi de zi fanionul prestigiului industrial al României socialiste pînă în­ cele mai îndepărtate unghere ale planetei. 1 |____________________________ Imagine din noul peisaj urban al municipiului Con­stanta Ă CUNOAŞTEM LEGEA. SĂ O RESPECTAM Răspundere şi in prestarea serviciilor publice întreaga activitate a organe­lor de stat sau a organizaţiilor obşteşti este clar definită şi delimitată prin dispoziţiile ac­telor normative care stau la baza organizării şi funcţionării lor şi care formează cadrul le­gal obligatoriu de disciplină, ordine, răspundere, cinste, co­rectitudine, atît pentru funcţi­onari cit şi pentru cetăţenii ce vin în contact de serviciu cu aceştia. Funcţionarii, ca slujitori ai intereselor generale ale cetă­ţenilor trebuie să acţioneze permanent intr-un înalt spirit de exigenţă pentru desfăşurarea normală a activităţii organiza­ţiilor socialiste în care sunt în­cadraţi, să dea dovadă de o adîncă responsabilitate civică, să aibă o frumoasă ţinută mo­rală, sa respecte cu stricteţe legalitatea socialistă. Pe de altă parte, pentru rea­lizarea în bune condiţii a acti­vităţii organizaţiilor socialiste este necesar însă ca şi cetăţe­nii, prin comportarea lor, să nu aducă atingere acestei acti­vităţi, într-adevăr, in calitatea lor de proprietari, producători şi beneficiari ai tuturor valori­lor materiale şi spirituale, oa­menii muncii poartă răspunde­rea atît pentru înfăptuirea obligaţiilor de serviciu cit şi pentru modul în care contri­buie la buna desfăşurare a ac­tivităţii tuturor organizaţiilor socialiste, de stat şi obşteşti. Despre conţinutul prevederi­lor legale ce contribuie la com­baterea şi prevenirea oricăror acte ce aduc atingerea activită­ţii organizaţiilor de stat, a or­ganizaţiilor obşteşti, desfăşură­rii normale a serviciilor din asemenea unităţi, despre cau­zele unor astfel de manifestări anti-sociale ne vorbeşte tova­răşul Virgil Pop, procuror la Procuratura Generală, — în condiţiile societăţii noastre socialiste — ne spune interlocutorul — sub înrîurirea sănătoasă a principiilor legali­tăţii, a umanismului socialist, funcţionării, ca de altfel şi cei­lalţi oameni ai muncii, dau dovadă de un nivel tot mai înalt de conştiinţă manifestînd, in imensa lor majoritate, o ati­tudine­­ corectă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respec­tă prevederile legilor, dreptu­rile şi interesele cetăţenilor,­ aducîndu-şi astfel contribuţia la progresul general al patriei noastre. Din­­ păcate însă, m­ai exis­tă încă, după cum se ştie, unele­ cadre în activitatea că­rora îşi fac loc acte de corup­ţie, tendinţe de căpătuială,­­le înavuţire personală, manifes­tări de carierism, favoritism iar în locul grijii pentru interesele generale ale societăţii, unii se îngrijesc în mod egoist numai de interesele lor personale. în­cercarea de a folosi o anumită funcţie încredinţată de socie­tate pentru satisfacerea intere­selor proprii este în flagrantă contradicţie cu etica societăţii noastre, potrivit căreia fiecare persoană cu o anumită răspun­dere in ierarhia socială, fie­care om al muncii trebuie să-şi consacre eforturile intereselor şi bunăstării generale a po­porului, progresului multilate­ral al patriei. înainte de a prezenta dispo­ziţiile legale privind sancţiona­rea faptelor de corupţie, aş dori insă, să mă refer la cineva din cauzele săvârşirii lor. Ast­fel, unele situaţii negative ce se înfăţişează sub forma unor deficienţe, lipsuri şi greşeli în activitatea unor organizaţii so­cialiste, ori legate de activitatea profesională a unor angajaţi sau a unor cetăţeni sunt sus­ceptibile sa creeze un climat propice apariţiei de manifestări antisociale constind şi în fapte, de corupţie a unor funcţionari. Aspectele de formalism şi bi­rocraţie în soluţionarea de că­tre funcţionari a unor proble­me mărunte, dar importante pentru cetăţeni ori menţinerea in funcţie a unor elemente cu antecedente penale ori cu tră­sături morale negativa consti­tuie un teren prielnic pentru manifestări de corupţie a fun­cţionarilor şi de tulburare a activităţii organizaţiilor socia­liste, de stat şi obşteşti. Aş sublinia că birocraţia este dese­ori o condiţie imediată şi si­gură pentru apariţia manifes­tărilor de corupţie. De aseme­nea, anumite lipsuri din activi­tatea organizaţiilor noastre economice — întreprinderi pro­ducătoare de bunuri de consum şi unităţi de comerţ legate în­deosebi de asigurarea servirii cinstite şi in cele mai bune condiţii a populaţiei, înlesnesc, de asemenea, săvârşirea unor fapte de corupţie. Alteori, sa­­vîrşirea actelor de corupţie este favorizată de oameni ne­încadraţi în muncă care duc în fapt un mod de viaţă parazi­tar. Fără a epuiza întreaga gamă a cauzelor şi condiţiilor favo­rizatoare, relevăm printre aces­tea şi deficienţele existente în activitatea unor organe de con­trol, îngăduinţa faţă de conduita incorectă a unor funcţionari, precum şi lipsa de fermitate din partea unor cetăţeni faţă de deprinderile reprobabile de a da daruri şi recompense funcţionarilor care au de în­deplinit acte in virtutea atri­buţiilor lor de serviciu. — Cum pot fi prevenite si combătute în mod cit mai efi­cient actele de corupţie ? — Prevenirea şi combaterea oricăror fapte de corupţie sa realizează printr-un complex de măsuri cu caracter politico­­economic-organizatoric, educa­tiv­, cultural, precum şi prin mijloace juridice, care sunt de natură să asigure reducerea continuă si irevocabilă a fapte­lor degradante de corupţie pină la eradicarea lor totală. Un loc important in ansamblul mij­loacelor de prevenire si com­batere a faptelor de corupţie ii constituie măsurile de natură legislativă adoptate de forurile competente. Astfel, prin diferite reglementări, cum sunt Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unită­ţile socialiste de stat. Legea nr. 12/1971, privind încadrarea si promovarea in muncă a perso­nalului din unităţile socialiste de stat şi altele, s-a asigurat un cadru unitar de organizare şi­­desfăşurare a activităţii lu­crătorilor din unităţile socialis­te. in conformitate, cu exigen­ţele actuale in condiţii de strictă legalitate, cu stabilirea precisă a competenţelor fiecărui func­ţionar precum şi a unui sistem de control riguros. Toate aces­tea creează premise adecvate pentru prevenirea birocraţiei, a voluntarismului, iar pe această bază, şi a faptelor de corupţie. Un alt mijloc de prevenire a acestor infracţiuni ii constituie măsurile de întărire a legali­tăţii în dobindirea bunurilor de către cadrele din unităţile socialiste. Astfel, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 189/1977 privind unele măsuri referitoare la încheierea actelor juridice cu caracter patrimonial de către personalul din organele centrale şi locale de stat şi obşteşti precum şi din instituţii de stat, s-a stabilit că personalul din aceste organe şi instituţii pot cumpăra bunuri de valoare nu­mai de la unităţile socialiste de stat sau cooperatiste, iar prin Legea nr. 4/1980 — obligaţia ca­drelor de conducere din activi­tatea economico-socială şi altor cadre de a declara bunurile de valoare proprietate personală. Aceste acte normative au la bază principiile legalităţii, eti­cii şi echităţii socialiste, cerin­ţa ca personalul din organele şi instituţiile de stat şi obşteşti să dea dovadă de o inaltă ţi­nută morală, să rezolve in mod principial sarcinile ce le revin, cu respectarea strictă a regle­mentărilor în vigoare, a drep­turilor şi intereselor legale ale cetăţenilor, fără a obţine nici un avantaj material, în afara retribuţiei legale. — In ce condiţii se recurge la aplicarea sancţiunilor penale in vederea combaterii faptelor de corupţie şi care sint preve­derile codului penal in această materie ? — Atunci cînd măsurile or­ganizatorice şi preventiv-edu­­cative nu au dat rezultate, deci in subsidiar, se recurge la apli­carea prevederilor legii penale. Astfel, în Codul penal este in­clus in cadrul titlului denumit „Infracţiuni care aduc atinge­re activităţii organizaţiilor de stat, organizaţiilor obşteşti sau altor activităţi reglementate de lege“, capitolul „infracţiuni de serviciu sau în legătură cu ser­viciul“ care cuprinde, între al­tele, infracţiunile de luare şi dare de mită, primirea de fo­loase necuvenite şi traficul d­e influenţă, cunoscute ca fiind infracţiuni de corupţie. Potrivit art. 254 din Codul penal, fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pre­tinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o res­pinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întirzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, con­stituia infracţiunea de luare de mită şi se pedepseşte cu închi­soare de la 3 la 10 ani şi in­terzicerea unor drepturi. Pe de altă parte, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte fo­loase, in modurile şi scopurile arătate în art. 254 din Codul penal constituie infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 din Codul penal şi se pe­depseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Primirea de către un funcţio­nar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era­ obligat in temeiul acesteia constituie infracțiunea de pri­mire de foloase necuvenite pre­văzută de art. 256 din Codul penal și se pedepsește cu în­chisoare de la. .a lună la 1 an sau cu amendă..­.^ în fine, art. 257 din Codul pe­nal _ încriminează şi pedepseşte cu închisoare de la unu la ■­ ani, infracţiunea de trafic da influentă constind in primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţio­nar sau alt angajat, pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribu­ţiile sale de serviciu. în cazul acestor infracţiuni, legea prevede confiscarea bu­nurilor, valorilor sau oricăror alte bunuri care au făcut obi­ectul lor, iar cînd acestea nu se găsesc, condamnatul este obli­gat la plata echivalentului lor în bani. Prin sancţionarea pe­nală a acestor fapte, legea a urmărit să ocrotească . Împo­triva concepției sau suspiciunii de corupţie — reputaţia funcţio­narilor şi să asigure îndeplini­rea in mod corect de către aceştia a tuturor îndatoririlor lor de serviciu. Graziela Vântu O comună din Ţara de Sus O mai veche pasiune a lui Ion Marţolea, din Udeşti — o comu­nă de pe Valea Sucevei, situată la numai 12 km. de municipiul Suceava — pentru cercetările monografice s-a concretizat in­tr-o lucrare de ■ certă valoare documentară intitulată „Udeşti — o comună din Ţara de Sus“. Martor nelipsit, in cei peste 40 de ani de activitate didactică si social-culturală, la toate trans­formările care au avut loc in viata satului românesc, cu deo­sebire în ultimii 20 de ani, auto­rul scrie — cu o deosebită acu­rateţe informaţională — despre istoria locurilor, despre condiţii naturale, fenomene demografice, viaţa economică şi culturală, despre oamenii de seamă ai locurilor. Rod al unor îndelungi cercetări de arhivă dar şi de teren, în diverse gospodării din cele 11 sate ale comunei suce­vene, lucrarea, întregită de hărţi, ilustraţii sugestive, foto­copii, are la bază dragostea au­torului pentru sat şi locuitorii lui. Monografia încearcă, in fapt, o privire asupra prezentului di­namic, cu toate laturile vieţii economice, sociale, culturale. Un bun exemplu şi pentru cadrele didactice din alte localităţi ale ţării, îndeosebi din comunele a căror viaţă se poate constitui in­tr-un mesaj de util şi frumos pentru mulţi cititori. (G.N.). Floarea de tei In fiecare an, cind înfloresc teii răspîndind in aer acel miros care iţi aduce aminte de versuri nepereche, gospodarii adună floare cu floare, aşa cum scrie la carte, numai pe timp frumos şi după două zile de la ultima ploaie. Apoi le usucă, intinzin­­du-le intre două ziare pe raf­turi, pe mese, pe şifoniere, răs­­pindind in casă mireasma lor îmbietoare la calm şi odihnă. Ceaiurile de tei, se ştie, sint un­­ mwnwm In fata blocului D 16 (Pot­coava) de pe strada lOR se află un părculet unde copii­lor le place să se joace, fără a mai trece strada in parcul mare de peste drum. De mai multă vreme aici au fost aduse citeva bănci pe care se odihnesc bunicii şi părinţii celor mici. Cum, aceste bănci din cind în cînd mai trebu­iesc reparate, anul acesta am făcut demersurile necesare către Administraţia Dome­niului Public din sectorul 3 unde am fost asiguraţi că. In cel mai scurt timp, lucru­rile se vor aranja. De la an­gajamentul luat am constatat că starea deplorabilă a băn­cilor persistă fără a se lua vreo măsură. Am confecţio­nat, prin mijloace proprii, şipcile de lemn deteriorate iar fiindcă ne lipsesc şuru­burile necesare montării a­­cestora, am apelat din nou la ADP sector 3 care, nici de această dată, nu a arătat re­ceptivitate la dorinţa noas­tră. încercăm să amintim ce­lor de la spaţii verzi că noi, cetăţenii, aşteptăm să ono­reze promisiunea. COMITETUL DE CETĂŢENI Aleea IOR nr. 3 Bucureşti Domiciliez pe Bd. Iosip Bros Tito, nr. 15, bloc 57, sc. 4, etj. S, sectorul 3. V-am indicat adresa exactă pentru a şti cei in drept că la blocul acesta apa menajeră nu poate fi folosită. Nu din alte motive ci, pur şi simplu, este clocotită. De mai bine de două săptămâni apa livrată pentru consum are o tempe­ratură de peste 70 grade iar apa rece nu urcă la etajele superioare. Inchipuiţi-vă că, in zilele caniculare ce au fost, noi nu puteam da dru­mul la robinete deoarece ie­şeau aburi. Am apelat la centrala Sud, cea care li­vrează cartierului apa. Ni s-a răspuns că acest fapt se da­torează instrucţiunilor pri­mite de la G.I.G.C.L. Am te­lefonat apoi celor de la G.I.G.C.L. şi am aflat că nu s-au dat asemenea dispoziţii. Efectiv, nu ştim cui să ne mai adresăm. Probabil că în situaţia noastră se află şi alţi locatari, dar, noi fiind şi în situaţia că apa rece nu are presiune, suntem mai afectaţi. Este necesar să se ajungă la o înţelegere comună între cele două întreprinderi pen­tru ca apa livrată în reţea să poată fi folosită. VOICU VIRGIL Bd. I.B. Tito. nr. 15, Bucureşti Citesc cu deosebit interes articolele publicate in ziarul dumneavoastră. Pentru ru­brica ,,Ovinii“ aş avea şi eu de relatat un aspect ce ne priveşte pe noi, oamenii a­­cestui oraş, neputind trece Indiferenţi. Im capătul stră­zii Drumul Murgului, secto­rul 3 a fost făcută, cu aproa­pe doi ani in urmă o groapă unde urma să se toarne fun­daţia unui bloc. De atunci şi pină astăzi constructorul a uitat să mai facă altceva. Din ploi in această groapă s-a adunat apă, devenind un bazin. Apoi, cetăţenii certaţi cu păstrarea curăţeniei au început a arunca tot felul de obiecte de uz gospodăresc ce le prisoseau sau erau dete­riorate. O altă latură a aces­tei probleme ar fi pericolul permanent pentru copiii ce se joacă pe marginea gropii. Poate, în urma rindurilor de faţă, constructorul va ajunge la concluzia că trebuie luate măsuri urgente , sau să se astupe groapa sau să încea­pă lucrările părăsite. DUMITRU GRIGORE strada Prevederii nr. 5 București Grupaj realizat de Ioana Proca o­oviativi­ ­zate m­ai ales pentru gustul lor plăcut datorită uleiului volatil cu acţiune neurosedativă. Recol­tarea florilor devine aproape un ritual la majoritatea culegători­lor. Dar, din păcate, există şi persoane care, ca să culeagă floarea de tei, devastează teiul. Uneori rup crengi mari, le urăsc in iarbă ca să le despoaie de flori, fără să le pese de as­pectul, de viața arborilor care le oferă sănătate , fără să le pese de frumuseţea unei staturi dar­nice. Oare cei care o ocupă de zonele verzi ale oraşlor sau cei care veghează la omiie şi com­portare civilizată, noi ceilalţi, nu putem lua, cu mai multă fer­mitate, apărarea naturii împo­triva unor astfel de „culegă­tori“ ? (COMAN ŞOVA). „Florile generaţiei“ Incinta Muzeului mineritului din Petroşani găzduieşte expozi­ţia de pictură a lui Tiberiu Ko­vács, intitulată sugestiv „Florile generaţiei“. Originalitatea aces­tui demers plastic — susţine scriitorul Dumitru Dem. Ionaş­­cu, in prezentarea făcută — „trebuie căutată in nuanţele afectivităţii încercate in faţa chipului uman, vnt special al co­piilor, încărcat de gingăşie, nai­vitate, candoare“. Simpla înşi­ruire a denumirii unor tablouri — „Fată cu cireşeŞtrenga­rul“, „Uimire“, „Ţigancuşa“, „Momîrlanul“, „Candoare“, „Au­toportret“ — atestă o emoţie ar­tistică profund omenească, o mare dragoste de oameni, căro­ra, vn tuşe limpezi şi clare, ar­tistul le reţine mai ales purita­tea. De altfel, întreaga expoziţie (şi înclinăm să credem că şi creaţia viitoare) este aşezată sub semnul celebrei propoziţiuni din Marin Preda : „Dacă iubire nu e, nimic nu e“ — pe care artistul o consemnează, ca pe un motto, in pliantul ce însoţeşte lucrările expuse. (ION AN­­DREIŢA). Cel mai bun cosaş La C.A.P. Emerita, judeţul Mureş a avut loc un interesant concurs pentru desemnarea ce­lui mai bun cosaş din judeţ. Această originală „competiţie“ a fost organizată de Direcţia agri­colă judeţeană împreună cu Uni­unea judeţeană a cooperativelor agricole de producţie, consiliul judeţean F.D.U.S., şi Comitetul judeţean U.T.C. După aproape două ore de muncă s-au stabi­lit ciştigătorii şi premiile cuve­nite. Din rindul participanţilor, cu vîrstă de peste 50 de ani s-a detaşat ocupând primul loc Simon András, de la CAP Calu­­şer, care la cei 67 de ani ai săi a demonstrat că ştie şi poate mînui foarte bine coasa. La ca­tegoria de virstă 26—50 de ani, cel mai bun cosaş a fost Ioan Rafiu, de la CAP Albeşti, iar la cosa­şi tineri, vină la 26 de ani pe primul loc s-a clasat Eugen Stanciu, tot de la CAP Albeşti. Dintre cei mai tineri concurenţi s-a remarcat Nelu Oprea, de la CAP Sînmartinu de Cimpie. Me­rita­ subliniat faptul că la faza judeţeană au luat parte numai 36 de cosaşi din cei peste 3 500 participanţi la etapele pe uni­tăţi şi zone. (IACOB COJO­­CARU). Cioplitorii în piatră In comuna Greci din munţii Măcinului arta cioplitului in piatră are o vechime imemo­rială, transmisă de-a lungul ge­neraţiilor. Din creasta muntelui, oameni curajoşi si indemînatici, minuind utilaje de mare pro­ductivitate despică din masiv uriaşe blocuri de granit care ca­pătă apoi valori asemănătoare operelor de artă. Despre ce este vorba ? Echipe specializate transformă stînca informă în produse de mare utilitate , val­­turi pentru marile combinate de celuloză şi hârtie, renumitele pietre ,,kolergang“ pentru fabri­cile de ceramică şi faianţă, bor­duri şi diverse materiale de con­strucţie. Cioplitorii in piatră din Greci pot fi mindri că produsele lor înfruntă apele Dunării, pro­­tejind picioarele noilor poduri de la Feteşti si Cernavodă, în­frumuseţează ambianţa stafiilor metroului bucureştean, consoli­dează docul uscat al şantierului naval din Constanţa şi stau la baza impunătorului edificiu al stadionului olimpic din Mün­chen. Şi lista beneficiarilor pr­o­duselor realizate de aceşti va­roşi meşteşugari ar putea con­­tinua şi cu alte exemple, spre lauda celor care ştiu cu atita măiestrie să descopere şi să lorifice bogăţiile munţilor Mă­cinului. (ION POPOVICI). Rubrică realizată de Georgeta Nae România libera"rr Miercuri 1 iulie 1987 Soare!« răsar* la ora 8,33 și apa la ora 31,04 RECITAL DE CANTO $1 BAI Opera Română (13 1857), ora „FURTUNA" î Teatrul din Tg. Mu­­ ora 18, la Teatrul Naţional Caragiale" (14 71 71) - Sala M"1 SECRETUL FAMILIEI POSKET t trul „Lucia Sturdza Bulandra" —­J din Bd. Schitu Magureanu (14 71 ora 18 ţi DIMINEATA PIERDUTA 18, Sala Studio (11 75 44) ; REA DE CACTUS s Teatrul „CA ora­ (59 31 03), ora 18,30.­­ San­gheru ţi PROPILEE ŞI ORHIDeI 19, Sala Studio ; PARALELE LI'.­ MUZICALE - SERATA GERSI Teatrul Mic (14 70 81), ora 19; CREAŢI Al CONCURSURILOR NAŢIONALE" , Ateneu! Rom? Sala Studio, ora 17,30 şi DE PIAN, ora 18, la Muzeul al R.S.R. TELEVIZIUNI 20 : Telejurnal ; 20,20 : Via nomică ; 20,35 : Partid­ul ţară, minos destin — Versuri şi cîntece p­­riotice ; 20,43 : Congresul al IX-I al P.C.R. — Congresul marilor Inno’ — Autoconducerea — expresie a ai mării democraţiei muncitoreşti rel­laţionare ; 21 . Film serial (colo: „Rivalitate". (Episodul 2) ; 21,30 Telejurnal. CINEMATOGRAFE CUIBUL DE VIESPI­­ Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 15,45 - 18 - 20 ; Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 11 - 20 ; PISTRUIATUL (l­ll) : Ura (31 71 71) orele 9 - 12 - 15 - 18 ; Pocei (71 30 85), orele 9-12-15-18 PISTRUIATUL (lit) i Miori( 14 27 14), orele 9-11 - 13 - 15 17 — 19; Cosmos (27 54 95), orele 11 - 13 - 15.15 - 17,30 - 19,30 : PACALA : Munca (21 50 97), ore; 15 - 18 ; O ZI LA BUCURESTI­­ Cotroc* (49 48 48), orele 15 - 17 - 19 ; CUCOANA CHIRIŢA : Popul (35 15 17), orele 15 - 17 - 19,15 ; OMAGIU ROMANŢEI - IO­A RADU: Cultural (83 50 13), ora 20,1 DOMNIŞOARA AURICA : Stud (59 53 15), ora 19,30 ; ADIO, VARA VERDE : Stud; (59 53 15), orele 9,30 - 11,30 - 13, - 15,30 - 17,30 ; MEDALION ALAIN DELON : Patrl (11 86 25), orele 9 - 12,15 - 15,45 -19.15 ; MARI REGIZORI, MARI ACTORI Scala (11 03 72), orele 9 - 11,30 14,15 - 17 - 19,45 ; CASA DE LINGĂ RIU : Timpul. Noi (15 61 10), orele 9 - 11 - 13,15 15,30 - 17,45 - 20 ; PERIMBABA, ZINA BUNA : Dori (16 35 38), orele 9-11 -13; PROGRAM SPECIAL PENTRU TIN RET : Doina, orele 15.— 17 — 19­­ PADUREA DIN U. MINH i Buzea (50 43 58), orele 13-15-19; JAN PE SLEP t Viitorul (10 67 40) •reia 15 -1- 17 — 19­­ O FARSA PENTRU CUSCRU : K­eresul (23 94 10), orele 15 - 17 - 19 JANDARMUL Sl JANDARMERITEl Ciulesti (17 55 46), orele 9-11­­ - 15,15 - 17,30 - 19,30 ; Voi (79 71 26), orele 9 - 11 - 13 - 13 17 - 19 ; ROCKY II Cultural (83 50 13), 6 9 - 11,15 - 13,30 - 13,45 - 12. PROGNOZA METEOROLOGICA Institutul da «meteorologi« si Hidrolo­gia comunică . VREMEA ! Se menţin« călduroasă, cu cerul variabil, mai mult senin. Cu totul izolat, in nord-estu! ţârii sunt posibile averse slabe de ploaie. Vîn­­tul va sufla slab pînă la moderat. TEMPERATURILE s Maximele de astăzi vor fi cuprinse între 26 şi 36 de grade, iar minimele de la noapte se vor situa în general între 12 şi 22 de grade. Dimineaţa, pe alocuri, se va produce ceaţă în zona de mun­te. LA BUCUREŞTI . Vremea se men­ţine călduroasă, cu cerul variabil mai mult senin. Vântul va sufla slab. Temperaturile maxime de azi vor fi cuprinse între 34 şi 36 de grade. iar cele minime între 20 şi 22 grade.

Next