România Liberă, iunie 1989 (Anul 47, nr. 13861-13884)

1989-06-01 / nr. 13861

Pagina a 2-a — 7 iunie 1989 Mă despărţisem de peste un sfert de oră de minerul Aurel maistrul NICOLAE COSTINAŞ. Dragul şi inca îl vedeam urcind Dealul Muncelu. Ieşise din pri- Nimeni nu s-a gindit la ce e mai mul schimb de după dobîndirea „Diamantului de Arieş“, tro-­uşor, ci la cum să oblii mai reu in întrecere care revine celui mai bun miner din unităţile mult minereu“. Or, tehnologia răspindite in Munţii Metaliferi,­Bihor, Harghita, Moldova Nouă, de exploatare cu, subetaje, ca Bocşa şi Poiana Ruscăi. El unul va fi la anul la pensie, dar crede­­ să fie eficientă, cere un­ front­ că atunci tot un miner de la Baia de Arieş va lua „diamantul“. „Va avea la bază, ca şi mine, experienţa, de acasă“, afirmase. A spus „Noroc bun !“ şi a plecat­ un lucru ceva mai larg. Şi mai multă viteză de înaintare. De aceea extinderea ei trebuie făcută cu atenţie, cu prudenţă. Trebuie ţinut seama de ve­cinătăţi pentru că, altfel, ce obţii tu în plus se pierde in a­­batajul din imediata apropiere, fie că nu se poate renunţa aco­lo la rambleere, din cauza con­diţiilor geo-miniere, fie că se aplică tot „subetajul“. Şi iată cum extinderea devenea de apo­...Un moţ urcă muntele. Dar intr-un fel al lui, ca şi cum ar trage muntele după el. Sunt tot una, om şi munte, de nu mai ştii cine pe cine poartă. Urcă o­­mul spre casă. Cu casa este o altă poveste. Greşeşti să crezi că a fost zidită. A răsărit şi a crescut acolo, cam cit i-ar fi de ajuns unei familii. Dar dacă treci pragul casei unui moţ sau îl cunoşti bine la locul de mun­că este imposibil să nu te cu­prindă acelaşi sentiment de trainic fie că te afli la Baia de Arieş, fie in Ponorel, de unde este Aurel Drăgoi, în Sohodel, Zlatna sau dincolo, peste deal, la Roşia Poeni, cu blocurile sale noi, fie şi mai sus, la Roşia Montană, unde mai dăinuie ceva din faima mine­ritului cu dalta. La moţi sim­ţul măsurii vine din simţul du­ratei. Din neclintire. Este pia­tră, este tărie, este caracter, este rost. Acest simţ al măsurii, şi casa din virf de deal, şi mo­ţul urcind, şi neclintirea îmi par că spun „prezent“ in fie­care schimb, în sala de apel a băii de la Arieş. Sau la ieşirea din şat, cînd fiecare miner şef de echipă, cum făcuse ceva mai devreme şi Aurel Drăgoi, îşi depune raportul adăugind de regulă plusul peste planul la zi. Totul mi se părea statornic ca un ritual mineresc de demult. Cînd colo, însă, directorul În­treprinderii miniere Baia de Arieş, Inginerul IOAN ANCA îşi începe explicaţia cu „accentul mai mare pus pe nou, pe mo­dernizarea tehnologică, pe ex­tinderea experienţei înaintate“. In drum către galeria „Pacea", mă întrebam ce legătură poate fi între „experienţa de acasă“, pe care o ştia atît de bine mi­nerul, între încrederea sa în succesele viitoare pe care şi le pregăteşte gospodăreşte — şi care, de altfel, exprimă bine starea de spirit a întregului co­lectiv, şi înnoirea de care îmi vorbeşte acum directorul ? Pen­tru că există în Ţara de Piatră un specific al mineritului, cu abataje înguste, cu pereţi sub­ţiri, cu multă meserie pe fie­care tonă de minereu, totul în­temeiat însă pe cunoaşterea la perfecţie a locului de muncă de către mineri, de maiştri şi şefii de echipă, în stare să se orienteze în subteran cu aceeaşi uşurinţă şi precizie ca pe po­tecile Dealului Muncelu. Există apoi vechimea, tradiţia, deprin­deri şi reflexe profesionale trai­nice, verificate de viaţă, pre­date din tată în fiu. Rar­ sunt minerii de astăzi care să nu fi avut unul sau mai mulţi îna­intaşi băieşi în familie. Şi a­­tunci unde şi cum mai vii cu înnoirea ? Cu altceva decit ştiau ei şi decit credeau că permite mina ? Rămînind strict pe fi­lonul explicaţiei inginerului Anca descoperi însă cu sur­prindere un bogat zăcămint de experienţă profesională pus în valoare prin înnoire şi iniţia­tivă in muncă, sprijinite pe un riguros climat de ordine şi dis­ciplină, pe unitatea de acţiune şi voinţă a întregului colectiv — hotărît să întimpine cum se cuvine cele două mari eveni­mente politice ale anului, ani­versarea a 45 de ani de la vic­toria revoluţiei din August 1944 şi Congresul al XIV-lea al partidului. „Eu cred că expe­rienţa profesională este cu ade­vărat valoroasă numai cînd ştie să se înnoiască“, spune directo­rul. Să vedem ! Cu un an şi ceva în urmă, tehnologia de exploa­tare cu subetaje, foarte nouă pe atunci, se aplica numai la citeva echipe din sectorul „com­plexe“. Fie numai şi atît şi se şi confirmase avantajele net superioare ale subetajului faţă de exploatarea prin rambleere , în primul rind, pentru că are o productivitate pe post mult mai mare, dar şi pentru­­ eco­nomia de lemn de mină care se obţine la armare. Numai că pe atunci, la o primă privire, se credea că orizonturile noii tehnologii sunt limitate, nu poa­te fi extinsă cu uşurinţă şi­ la alte abataje şi formaţii de lu­cru. Şi aceasta nu pentru că ar fi cineva care să se ferească de dificultăţi, ci tot din grijă şi bună cunoaştere a locului şi a meseriei. Acel specific al mine­ritului de care aminteam, cu îngustimi, cu pereţi subţiri „nu ca in abataje, largi să în­torci un camion în ele, cum se intimplă in alte tipuri­, de mine­rit, zice trivă nu numai o probă­ de is­cusinţă, de fineţe minerească, ci şi una a climatului de Întrecere, a gîndirii colective chemată să verifice pe viu, in condiţiile concrete de la fiecare loc de muncă în parte, în subteran, a­­precierile şi evaluările de la suprafaţă. Maistrul AUREL MO­­CANU, secretarul comitetului de partid pe întreprindere, ţine să precizeze că toate aceste ana­lize şi cumpăniri, intre teorie si practică, intre prudenţă şi elan, intre tradiţie şi înnoire s-au petrecut încă la începutul anu­lui, în adunările generale pe sectoare, în grupele sindicale şi în adunarea generală a repre­zentanţilor oamenilor muncii. S-a impus ca necesară, pentru a obţine avans în întrecere, ideea înnoirii şi s-a găsit solu­ţia practică de realizare a ei :­­ extinderea la mai multe echipe din sectorul­­„complexe“ şi la alte sectoare" să se facă treptat, prin detaşarea unor mineri şefi de schimb, de echipe şi de gru­pe care cunosc bine tehnologia aceasta. Exista insă şi reversul medaliei in această uşoară dis­locare de forţă de muncă înalt calificată, riscul „subţierii“ ca­pacităţii profesionale a forma­ţiilor de unde plecau oameni de bază, deci al diminuării randa­mentului lor, la care se putea adăuga si lipsa de randament in perioada de aclimatizare a celor plecaţi la noile lor locuri de muncă. Ce le-a spus maistrul Ivan Dumitru şefilor de echipă Constantin Andruş, Costin An­druşel, Ion Niluş şi Oprea Va­sile la începutul anului, cei pa­tru n-au uitat nici acum . „Tre­buie să asigurăm noi avansul in care să poată prinde rădăcini noul“. Un dialog asemănător şi aceleaşi griji pentru avans l-au avut şi maiştrii Victor Hădărugă, Nicolae Rat, Ioan Bunea, ingi­nerul Gheorghe Cirja, şeful sectorului complexe, ortacii de la orizonturile minus 91 şi mi­nus 83 şi din toate celelalte unde se păstra rambleerea pină la însuşirea, din mers, a ta­vanului cu surpare. Tipică este Insă mişcarea executată de şe­ful de echipă GHEORGHE VON­REA, care a­­plecat din grupa lui Ioan Trif, şi a trecut, cu tehnologia nouă cu tot, la un alt abataj, in grupa lui Ilie Co­­drea. „Eu mi-am plănuit de la început un avans de zece la sută in schimbul meu — ex­plică. Trebuie să ştii să folo­seşti la maximum timpul intre puşcare şi evacuare. Pe urmă vezi ce urmare se face şi mergi mai departe. Dar dacă nu eşti atent şi nu ai disciplină in gru­pă, te împotmoleşti“. Vorbea de disciplină ca despre o materie primă de bază. Şi la el, la front, dar şi pe fluxul tehnolo­gic pină la evacuare. Lui îi pla­ce să aibă in echipă oameni „prinzaşi“, să nu-i împingă ni­meni de la spate. Şi îi are... în felul acesta, prin detaşări succesive, s-a extins subetajul la, tot sectorul complexe, apoi in stocurile patru şi cinci, la Volbura-Atiniş, la stocul doi şi aşa mai departe pină a atins peste 80 la sută din producţia minei de la Baia de Arieş. De cînd este şeful ■ minei n-a avut inginerul ALEXANDRU COZMA atît de mult de furcă să întocmească monografii ale locurilor de mun­că aşa cum a avut in ultimele luni. Mereu trebuia găsit un răs­puns tehnic la felul cum să se facă extinderea tavanului cu surpare de la un stoc la altul. Dar ceea ce impresionează este modul organizat in care s-a în­suşit extinderea de la o formaţie de lucru la alta. Este „expe­rienţa de acasă“, de care vorbea minerul Aurel Drăgoi, Nepre­­geţul. Iată de ce se poate apre­cia că locul de frunte dobindit intr-un concurs profesional de către un miner din Baia de Arieş nu este întâmplător şi nici izolat de nivelul de măiestrie profesională şi de climatul de întrecere care caracterizează în­tregul colectiv, inclusiv sectoa­rele Zlatna şi Roşia Montană. Rezultatul ? îri .patru lîi'nL un ■avans de patru zile­ faţă de foaia de plan, la minereu extras, cum preciza inginerul Anca. Ră­dăcinile noului sunt rodnic, a­­dinc înfipte in „Diamantul de Arieş“. Experienţă profesiona­lă care devine cu adevărat va­loroasă prin înnoire. Stelian Dorobanţu­ : Extinderea experienţei înaintate marea întrecere minerească Puternica afirmare a climatului democratic şi umanist al societăţii noastre socialiste (Urmare din pag. I) derii şi grijii faţă de om, sub­­liniindu-se că societatea pe ca­re o făurim este o societate care asigură fiecărui om un loc de muncă, că în România socialis­tă oamenii nu sunt aruncaţi in stradă. Tot grija faţă de om a fost demonstrată şi în legătură cu analizarea activităţii comisii­lor de judecată, remarcîndu-se necesitatea creşterii răspunderii şi competenţei lor în soluţiona­rea unor cazuri de încălcare a normelor de convieţuire socială, a legilor ţării. Aceasta impune, desigur, un puternic sentiment de răspundere patriotică şi ci­vică din partea adunărilor ge­nerale, ale oamenilor muncii, a membrilor comisiilor de jude­cată, ţinindu-se seama de inte­resele generale ale societăţii, de esenţa orinduirii pe care o fău­rim. Aceasta nu înseamnă deloc îngăduinţă, toleranţă faţă de greşeli, faţă de abaterile de la normele de convieţuire socială, încălcarea legilor, ci grijă pen­tru ca fiecare om să-şi aducă contribuţia la progresul socie­tăţii, muncind şi trăind in spi­ritul normelor eticii şi echităţii socialiste, în climatul profund democratic şi umanist instituit de orinduirea socialistă, prin po­litica partidului,­­grija şi pre­ocuparea secretarului său ge­neral, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Aşa cum menţionam,, spiritul în care s-au desfăşurat lucrări­le şedinţei Consiliului de Stat, spirit care a fost atît de con­cludent ilustrat de cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, reiterează eforturile consacrate dinamizării progresului nostru in toate domeniile, prin mobili­zarea energiilor creatoare ale tuturor oamenilor muncii, prin mai buna funcţionare a organis­melor de stat, ale democraţiei muncitoreşti-revoluţionare. Pro­blema esenţială care se pune este aceea a întăririi răspunde­rii şi­ ordinii în înfăptuirea ne­abătută a planurilor de dezvol­tare economică şi socială, a Programului de făurire a socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate, exigenţe care angajează pe toţi fiii României socialiste, mobilizaţi să răspundă prin fap­te îndatoririlor faţă de patrie şi popor, înfăptuind neabătut politica partidului, cu conştiinţa că finalitatea eforturilor pe ca­re le depunem o constituie bu­năstarea generală, înflorirea continuă a patriei socialiste. argeş: Preocupări pentru dezvoltarea gospodăriilor anexă Cine mai creşte animale în judeţul Argeş în afară de oa­menii care şi-au făcut o profe­sie din această activitate sau una dintre principalele lor preo­cupări ? Unde ar putea să se mai crească în altă parte ani­male decît în fermele zootehni­ce ale întreprinderilor agricole de stat, cooperativelor agricole de producţie si asociaţiilor eco­nomice si in gospodăriile popu­laţiei ? Fiecare Întreprindere cu pro­filul ei, la cele avicole din Băi­­culeşti sau Cătineşti se cresc pui de găină, la fermele de vaci de lapte de la Căteasca sau Stîl­­peni nu se produce altceva, de la complexul de creştere a por­cilor din Daria şi de creştere a berbecilor din Bascov nu se aş­teaptă decit aceste animale a­­junse la greutatea rentabilă... întreprinderea minieră din Cîmnulung scoate cărbune din adîncuil pământului, schela de la Mosoaia titei. Antrepriza de­­constructii hidroenergetice con­struieste baraje si hidrocentrale, întreprinderile „ARO“ din Cim­­pulung si „Dacia“ din Colibasi autoturisme de teren si de oras, la Combinatul de lianti si la Combinatul de fibre sintetice din Cîmpulung, aceste sorti­mente. Dar cele citeva zeci de mii de oameni care lucrează în întreprinderile industriale, din judeţul Argeş, servesc cel pu­ţin o masă pe zi la Canti­­­nă. 37 de cantine la un preţ destul de redus. Deşi ar putea să pară curios, masa cea mai ieftină nu este cea mai săracă. Ba, de cele mai multe ori, ea este mai substanţială şi mai gustoasă. Pentru că îmbunătă­ţirea mesei la cantină şi scăde­rea preţului de cost depind, în primul rind, de contribuţia pro­prie in autoaprovizionarea cu alimente. Iar in judeţul Argeş se asigură, prin auto gospodărire, din gospodăriile anexe, mai mult de jumătate din necesarul de carne. 5 515 porci in planul acestui an. 88 000 de păsări. 1 650 de iepuri de casă. Dar pla­nul de anul trecut a fost cu mult depășit. La întreprinderea minieră ,din Ciminluna el este depășit și în acest an, pină la data actuală, cu 70 de porci si 1 600 de păsări, ca să luăm un simplu exemplu. Termenul de gospodărie anexă ne duce cu gindul la nişte ame­najări mai mult sau mai­ puţin improvizate, în care se pot creste citiva noroi sau păsări cu resturile de la cantină. De altfel, in cele mai multe locuri chiar aşa a început această acti­vitate dar aproape nici o între­prindere care are cantină nu­ s-a mulţumit numai cu atît. La în­treprinderea de autoturisme Co­libaşi există o crescătoria mo­dernă de porci, cu maternitate de scroafe, moară si bucătărie pentru nutreţuri si tot,ce mai trec, la întreprinderea de motoa­re electrice, la unităţile comer­ciale, la cantinele şcolilor şi ale spitalelor se cresc animale. Dar nu peste tot. Sunt unităţi care ţin numai simbolic un număr oarecare de animale, altele care au renunţat. A scăzut activita­tea de autoaprovizionare la can­tinele Întreprinderilor de con­fecţii si de porţelan din Curtea de Argeş, la C.P.L., la „Arge­­şana“ si „Textila" din Piteşti. Este de la sine înţeles că aceas­tă activitate nu se poate des­făşura decît acolo unde se creează condiţii pentru ea. Dar tot atît de adevărat este că a­­ceste condiţii nu funcţionează prin ele insele, dacă nu sunt exploatate aşa cum se cuvine, că uneori gospodăriile anexe ră­­min la periferia preocupărilor. Dar­, am văzut, cum am arătat mai sus, adevărate ferme mo­del chiar pentru unităţile zoo­tehnice. Nu, însă, fără eforturi proprii. Si bineînțeles că intr-o asemenea capacitate de produc­ţie se poate lucra mai bine si cu o mai mare eficientă. Insă pentru cantinele mai mici se pot amenaja construcţii mai modeste, in regim ..gospodăresc. Cele mai bune rezultate s-au înregistrat acolo unde se asigu­ră furajele pentru animale ne terenurile din incintâ intreprin­este necesar. La ARO. la fiom- tierii. ne alte terenuri care nu binalul de, fibre, sintetice si I,. ttu­ nMă foU minik »iui pt? loturi cel de llahfl'ainV'C4mn»uîtmg. la/‘lTua'fe in ,a.cfii^ej«bÂ!­I5Sa com­unitatea fo­restieră si „Electroni-- peraiiVBfiB Tjjgftsffltg^1 d«­«MBroduc­­ges“ din Curtea­, de Argeș, ja tie. Cina a":rrpztP-t%-V noate să Combinatul petrochimic, la An- crească animale numai cu res­­trem­iza de construcții energe- turile de la cantina au a ajuns prea departe în această activi­tate. Tot atît de adevărat este că aceste ferme anexă nu tre­buie să facă apel numai la re­partiţii de nutreţuri concentrate. Dar, sunt in judeţul Argeş uni­tăţi industriale care beneficiază de unele produse secundare din procesul de fabricaţie. Este ca­zul întreprinderii vinului si băuturilor spirtoase, întreprin­derii de bere, întreprin­derii de panificaţie si morărit, întreprinderilor de producţie si industrializare a legumelor si fructelor. Problema valorificării acestor resurse s-a pus de mul­tă vreme la IPILF Băiculeşti. Cheltuielile de transport nu fă­ceau rentabilă aprovizionarea cu aceste produse a unor unităţi zootehnice aflate la distante destul de mari. Pe de altă par­te, in activitatea de producţie de aici era nevoie de unele can­tităţi de carne. Iată că, in aceste zile, a fost recepţionată aici o fermă de 600 de porci pe serie, in două serii pe an, ceea ce va asigura in mare măsură nece­sarul­ de, materie primă pentru conservele de legume cu carne, în afara unitatiior cu profil zootehnic, in iu­Setul Arges se, mai cresc mii de porci, de pă­sări, de iepuri de casă si de alte animale. Pentru că bunii gos­podari nu lasă la voia intîmplă­­rii aprovizionarea cantinelor si, după­­cum vedem­,­­nici asigura­­reji. to materie­ primă a unor întreprinderi • cu profil de indus­trie eliftr'cntara, Marin Ionită ,,Románia libera" NOI CATEGORII DE OAMENI AI MUNCII BENEFICIAZĂ DE MAJORAREA RETRIBUŢIILOR fUrmare din pag. I­­canismului economico-financiar, în legătură cu obiectivul funda­mental­ al politicii partidului nostru, secretarul general al partidului sublinia : „Nu fa­cem doar promisiuni ci dimpo­trivă, acţionăm în aşa fel in­cit, prin tot ceea ce întreprindem să asigurăm condiţii tot mai bune de viaţă, din toate puncte­le de vedere, aceasta consti­tuind ţelul suprem al politicii noastre, nu construcţiei socialiste în România". Este o dovadă de­osebit de convingătoare că între obiectivele politice şi activitatea practică a partidului există o strînsă unitate dialectică. Ion Marcovici CALCULE SEMNIFICATIVE MUNCITOR COCSAR încadrat la categoria a 6-a, treapta a ll-a, retribuit pe reţeaua tarifară cocsificare cărbune - vechime neîntre­ruptă in aceeași unitate de 13 ani. VENITURI In cazul realizării integrale a sarcinilor de plan In cazul depășirii sarcinilor de plan cu 5 la sută pina la majorare după majorare *) pînâ la majorare după majorare *) Retribuția tarifară 3 568 4 008 3 568 4 008 Sporul de vechime (9 la sută) 321 361 321 361 Adaosul de acord— ... 178 200 Premii pentru realizări deosebite (4 la sută) 143 160 143 160 Stimulente suplimentare pentru export (6 la sută), corespunzător unui volum de export de 40 la sută din producția totală □ întreprinderii 240-252 *) Retribuțiile tarifare majorate cuprind şi compensaţiile băneşti acordate conform Decretelor Consiliului de Stat nr. 46/1982 si 240/1982. * In cazul nerealizării sarcinilor de plan, retribuția se acordă in conformitate cu prevederile legale. MAISTRU retribuit pe ramura materiale refractare încadrat la clasa 23 gradația 6 cu o vechime neîntreruptă in aceeaşi unitate de 21 ani. VENITURI In cazul realizării Integrale a sarcinilor de plan In cazul depăşirii sarcinilor de plan cu 5 la sută pînâ la majorare după majorare *) pînâ la majorare după majorare *) Retribuția tarifară 2 920 3 325 2 920 3 325 Sporul de vechime (15 la sută) 438 499 438 499 Adaosul de acord— _ 146 166 Premii pentru realizări deosebite (4 la sută) 117 133 117 133 *) Retribuțiile tarifare majorate cuprind și compensațiile bănești acordate conform Decretelor Consiliului de Stat nr. 46/1982 si 240/1982. in cazul nerealizării sarcinilor de plan, retribuţia sa acordă în conformitate cu prevederile legale. CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL GRADUL II dintr-o unitate de cercetare ştiinţifică încadrat in clasa 31, gradaţia 3 cu o vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate de 19 ani ....... ... - nivelul III de retribuire -VENITURI pînâ la majorare Retribuția tarifară 4 230 Sporul de vechime (12 la sută) 507 Adaosul la acord (7 la sută) 296 Premii pentru realizări deosebite (5 la sută) 811 *) Retribuţiile tarifare majorate cuprind şi compensaţiile bănești acordate conform Decretelor Consiliului de Stat nr. 46/1982 și 240/1982 în cazul nerealizării sarcinilor de plan, retribuția se acordă in conformitate cu prevederile legale. după majorare *) 4 560 547 319 228 Giurgiu: Combinele pot intra chiar de miine în lanuri Aşa cum s-a indicat în Şedin­ţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 19 mai a.c., principala sarcină a lucrătorilor din agricultură in perioada ime­diat următoare este aceea ca, printr-o organizare exemplară a întregii activităţi, prin întărirea ordinii şi disciplinei, să asigure efectuarea intr-un timp scurt, fără pierderi, a campaniei de re­coltare a cerealelor păioase. Momentul declanşării acţiunii este foarte aproape. Unităţile agricole din judeţul Giurgiu, ca şi cele din întreaga ţară, au o dotare tehnică bună, corespun­zătoare, dispun şi de forţa de muncă necesară pentru ca re­coltarea orzului să se facă in 3—4 zile şi a griului in 7—8 zile. Succesul întregii campanii de­pinde de o multitudine de fac­tori a căror corelare să conducă la eliminarea risipei, iar pro­ducţiile realizate să fie livrate la fondul centralizat al statului. Să vedem, mai intii, care este situaţia pregătirii punctelor de preluare şi a spaţiilor de depo­­­zitare. De la inginerul ALE-­­XANDRU CHIRIACESCU, şeful compartimentului contractări din­ cadrul întreprinderii pentru con­tractarea,­ achiziţionarea şi păs­­trarea produselor agricole Giur­giu, aflăm că la 24 mai s-a în­cheiat recepţia tuturor celor 11 baze de preluare. „Toate spaţi­ile sunt libere, curăţate, şi dezin­fectate, în vederea reducerii timpului de staţionare a mijloa­­celor de transport la descărcat au fost stabilite mai mul­te­ punc­te de preluare in cadrul ace­leiaşi baze. Pentru mijloacele de transport care nu basculează s-au prevăzut cricum­, în scopul reducerii distanţei de transport, o serie de unităţi sunt afluite la­ bazele de recepţie din judeţele limitrofe — Dîmboviţa, Teleor­man, Călăraşi şi Sectorul agricol Ilfov. Unităţile agricole au co­municat necesarul de mijloace de transport de care au nevoie in pilis, pe lingă cele proprii. Sunt acoperite toate cerinţele­ din parcul I.T.A. şi I.T.S.A.I.A. Sperăm ca aceste întreprinderi să aibă toate mijloacele de transport in perfectă stare de­ funcţionare in perioada de virf si mai ales să dispună de canti­tăţile fie carburanţi necesarei pentru a efectua cit mai, multe curse pe zi", i' — Cine sint cei care vor pre­lua şi veghea la valorificarea superioară a producţiilor obţi­nute­­! — întregul personal muncitor a fost şcolarizat. Toţi laboranţii bazelor de recepţie au fost in­struiţi la nivel central (la Ama­ra in judeţul Ialomiţa) şi ates­taţi in urma examenelor. Cine nu a corespuns nu i s-a încre­dinţat această răspundere. — Şi în privinţa sarcinilor ce revin unităţilor producătoare pentru înregistrarea corectă şi valorificarea la indici superiori de calitate a producţiilor obţi­nute au fost luate măsuri te­meinice, adaugă tovarăşul IU­LIAN CIOBANU, contabil şef al Direcţiei generale judeţene pen­tru agricultură. în acest sens, încă de la jumătatea lunii mai au fost instruiţi contabilii şefi din unităţile agricole coopera­tiste şi economiştii de consilii unice. Au participat, de aseme­nea, împuterniciţii C.A.P., dele­gaţi permanenţi la bazele de re­cepţie. Un accent deosebit s-a pus în cadrul acestor instruiri pe cunoaşterea şi mînuirea apa­ratelor din dotare pentru­­stabi­lirea cantităţilor şi a indicilor de calitate ai producţiei livrate. Fiecare delegat a fost pus­ să de­termine practic umiditatea, con­ţinutul de corpuri străine, masa hectolitrică etc. împuterniciţii şi contabilii şefi ai cooperativelor agricole de producţie, care trebuie să fie permanent prezenţi in bazele de recepţie, poartă o mare răspun­dere pentru valorificarea supe­rioară şi înregistrarea corectă a producţiilor, decontarea opera­tivă la bancă. Aceasta este una din condiţiile esenţiale pentru înfăptuirea amplului program de rentabilizare a tuturor uni­tăţilor. Evident, fiecare din aceste as­pecte şi toate la un loc au o mare importanţă in desfăşurarea normală a campaniei de recol­tare a cerealelor păioase. Insă, cheia succesului deplin la­­sece­riş este mecanizarea. Amintim că unităţile agricole cooperatiste din judeţul Giurgiu dispun de o bună dotare, tehnică : peste 700 de combine (din care 90 sunt noi) şi 217 prese de balotat paie. Reparaţiile au fost încheiate de mult in toate cele 12 unităţi S.M.A. Acum se efectuează ul­timele revizii tehnice, se pune la punct fiecare amănunt. Probele funcţionale cu boabe se bucură de o atenţie deosebită. însoţim pe teren o comisie de suprarecepţie condusă de Ilie Muscalu, inginerul şef al Trus­tului S.M.A. Giurgiu, în secţia nr. 2 Vieru a S.M.A. Putineiu cele 12 combine tip C-14 sunt controlate fiecare in parte. Toa­te motoarele pornesc la prima cheie. Bineînţeles, după ce li se ataşează acumulatoarele, deoa­rece nu toate combinele sunt do­tate cu astfel de accesorii, în orice caz, secţiile de mecanizare şi-au luat măsurile de rigoare, montind baterii pe cite un trac­tor care se va afla permanent în cimp, făcînd naveta de la o combină la alta pentru a le porni. Mecanicul de întreţinere, Flo­rian Chirpaci, ne arată cu lux de amănunte că fiecare combi­nă este echipată cu cele nece­sare, inclusiv cuţitul de rezervă, seturile de curele şi site. în fie­care unitate S.M.A. s-a consti­tuit un stoc minim necesar de piese de schimb (rulmenţi, la­găre)­ pentru a înlesni înlătura­rea operativă a eventualelor de­fecţiuni. Mai departe, în secţia S.M.A. Gogoşari sîntem martori ai unui moment important : tocmai so­sise Petre Mimiş, inginerul şef al C.A.P., pentru a face, împre­ună cu mecanizatorii, probele cu boabe. Se urmăreşte cu foarte mare atenţie etanşarea tuturor punctelor pe unde s-ar putea pierde din recoltă. Primele com­bine trec cu bine acest sever test şi sunt încolonate pentru a pleca spre taberele din cimp. Cele care se dovedesc a fi ne­corespunzătoare sunt luate in primire de mecanizatorii şi me­canicii de întreţinere pentru a fi remediate cit mai repede po­sibil. Acţiunea este condusă de Nicolae Chiţu, şeful secţiei de mecanizare, un priceput şi exi­gent meseriaş căruia nu i-a ie­şit niciodată din mină lucru de mintuială. De aceeaşi atenţie se bucură revizia combinelor şi preselor de balotat paie şi în alte unităţi S.M.A. La Călugăreni şi Fră­ţeşti, la Ghimpaţi şi Hotarele, la Gorneni şi Vedea, mecanizatorii sunt pregătiţi să intre in lanurile de orz imediat ce amidometrele vor arăta că este posibil acest lucru. De asemenea, se fac in­tense pregătiri pentru ca, odată cu recoltarea, sa se elibereze rapid terenul de paie in vederea pregătirii patului germinativ şi a insăminiţării culturilor duble şi sucesive pe întreaga suprafaţă planificată. Victor Dinu

Next