România literară, octombrie-decembrie 1989 (Anul 22, nr. 40-52)
1989-10-05 / nr. 40
în dezbatere: Programul-Directiva și Tezele pentru Congresul al XIV-lea Finalitatea socială a culturii T VALORILE culturale se constituie, * se desăvirşesc şi se exprimă ca atare. In contextul unui vast şi complex proces de generalizare socială, deci, de receptare, de asimilare, de identificare a unor corespondente şi afinităţi, de integrare funcţională in structura personalităţii unui număr din ce în ce mai mare de membri ai societăţii, deschizîndu-le noi perspective şi adăugîndu-le noi valenţe de sensibilitate, spre mai buna înţelegere de sine şi a lumii, inrîurindu-le fiinţa lor intimă, convingerile şi mentalităţile, atitudinile şi conduitele, conferind existenţei individuale şi colective un plus de relief şi culoare, o sporită densitate semnificativă. Creatorul de bunuri culturale, indiferent de intenţionalitatea afirmată, are conştientizat, fie şi confuz, întregul acest proces, fiindcă numai astfel îşi constituie suportul motivaţional adecvat elaborărilor, angajîndu-1 apoi, în demersuri stăruitoare şi adesea, istovitoare, spre a le conferi materialitate, într-o formă de expresie originală şi persuasivă. Dacă un scriitor, un compozitor, un pictor sau sculptor, de pildă, nu ar avea în vedere colectivitatea, recunoaşterea şi receptarea ca valoare a creaţiei proprii, nu ar exista nici strădaniile de a-şi face publice operele lor. In procesul constituirii şi afirmării ca valoare a unui produs cultural, acesta îşi realizează treptat şi implicit finalitatea socială, se împlineşte calitativ şi multidimensional semnificativ, generind, pe măsură, şi o rezonanţă formativ-educativă în colectivitate, integrîndu-se in universul de gîndire şi simţăminte, in stilul de trăire a existenţei cotidiene, al membrilor săi. Luînd în consideraţie ampla colectivitate ce o reprezintă naţiunea, ca un cadru obiectiv de raportare a circulaţiei valorilor constituite sau un curs de constituire şi desăvîrşire, în marea lor diversitate de conţinut şi formă, cu disponibilităţile şi virtualităţile formativ-educative ce le sunt specifice, aceasta este înmurită decisiv în destinul, in evoluţia ei, in configurarea şi afirmarea personalităţii sale distincte, in funcţie de nivelul general de cultură atins şi spre care tinde. Cultura îşi pune amprenta inconfundabilă asupra exprimării oamenilor, asupra calităţii şi eficienţei manifestării lor în integralitatea vieţii politice şi economico-sociale, determină dezvoltarea unei comuniuni de idealuri şi aspiraţii, o înţelegere nuanţată a problemelor cu care se confruntă colectivitatea şi capacitatea de a le soluţiona optim, conştientizarea fermă a răspunderilor ce le revin faţă de propriul popor şi faţă de lumea contemporană, în ansamblul ei. Din această perspectivă, se reliefează pregnant că preocuparea consecventă a partidului, începind, îndeosebi, de la istoricele lucrări ale Congresului al IX-lea, de ridicare a vieţii spirituale, din toate localităţile ţării, la altitudini superioare de împlinire calitativă, de stimulare a creaţiei literar-artistice, de continuă îmbunătăţire a pregătirii oamenilor muncii — toate acestea circumscrise unui vast şoi complex program de educare permanentă şi multilaterală a lor, elaborat potrivit gindirii politice şi filozofice a secretarului general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — materializează în plan praxiologic o concepţie avansată şi originală, bine întemeiată raţional, privind importanţa majoră a culturii în societate, ca „factor fundamental de progres“. Corespunzător acestei concepţii, culturii avansate, in diversitatea expresiilor ei perceptibile, i s-a conferit un rol major şi distinct, în strategia transformării revoluţionare a societăţii româneşti. Desluşindu-se cu realism prospectiv însemnătatea, in mare măsură, hotărîtoare, a calităţii factorului uman, în prefigurarea şi realizarea efectivă a cutezătoarelor programe de progres multilateral a patriei, in grăbirea ritmurilor dinamicii economicosociale, cultura, în integralitatea ei, a căpătat adecvate misiuni formative, fiind angajată in forme superioare de expresivitate şi implicare in dezvoltarea trăsăturilor specifice ale omului nou, pregătit multilateral, cu o conştiinţă revoluţionară avansată, animat de înălţătoare idealuri patriotice, constructor conştient şi competent al socialismului şi comunismului, în generalizarea acestor dimensiuni ale personalităţii, la scara intregii naţiuni. 1-RECENTELE documente prograiiiatice, pregătitoare ale lucrărilor celui de al XlV-lea Congres al Partidului Comunist Român aflate acum in efervescenţă creatoare a dezbaterii de către întregul popor, proiectînd cu rigoare ştiinţifică devenirea României in anii celui de al IX-lea plan cincinal, cu puternice lumini arătîndu-i calea pînă dincolo de frontierele anului 2000, dă un spaţiu larg dezbaterii culturii, intensificării activităţii ideologice, politico-educative de formare a omului nou, apreciate cuprinzător şi semnificativ ca „obiectiv de importanţă deosebită în procesul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate“. Se precizează in mod expres in Tezele Congresului că „Partidul pune un accent deosebit pe creşterea rolului ştiinţei şi culturii în societate“. Se apreciază, astfel, contribuţia majoră a acestui domeniu la măreţele izbînzi şi împliniri revoluţionare de pînă acum, rezultind totodată cerinţe şi exigenţe sporite pentru viitor. Tezele pentru Congresul al XIV-lea al P.C.R. subliniază convingător necesitatea obiectivă a „sporirii responsabilităţii sociale a tuturor creatorilor-scriitori, muzicieni, pictori, oameni de teatru“, arătindu-se că „Avem nevoie de noi romane, de noi poezii, de noi filme şi piese de teatru, de lucrări muzicale sau de artă plastică, care să contribuie — prin înaltul lor mesaj de idei şi valoare artistică — la promovarea şi afirmarea principiilor nobile ale umanismului socialist, la combaterea a tot ceea ce contravine gindirii înaintate a epocii noastre, la creşterea generală a nivelului de cultură şi civilizaţie al poporului“. Continuitatea procesului revoluţionar din ţara noastră, transpunerea în viaţă a grandioaselor perspective de progres multilateral al patriei, se împlinesc efectiv, ca rod al unităţii de gîndire şi acţiune a unor oameni care şi-au asumat deliberat şi activ propria devenire, nelimitindu-se a califica intr-un fel sau altul realitatea, ci angajîndu-se in schimbarea ei, ca promotori ai înnoirilor, inlăturind cu fermitate şi consecvenţă stările de inerţie şi automulţumire, formalismul şi rutina, birocraţia, tendinţele de expectativă, militînd pentru mai buna aşezare a relaţiilor interumane, in baza principiilor eticii şi echităţii, afirmîndu-se, deci, ca veritabili catalizatori ai dinamismului economico-social, probînd prin fapte, prin superioare investiţii de inteligenţă şi competenţă in toate sectoarele de activitate, înalta răspundere patriotică pentru destinele naţiunii, devotamentul neţărmurit faţă de cauza socialismului şi comunismului. Or, cultura avansată, cultura întrunind dimensiunile, valorile cerute de documentele programatice ale partidului, asimilată integral în structura personalităţii cetăţenilor, conferă acestora un mod superior de a fi, de a gindi şi acţiona, facilitindu-le pătrunderea dincolo de aparenţe, spre a vedea devenirea proprie şi a Societăţii, mobilizîndu-i a interveni prospectiv şi inovator, ca făuritori conştienţi şi demni de istorie nouă, nu după modele de import, ci pe măsura aspiraţiilor lor legitime de mai bine, de fericire, de dreptate şi echitate socială. In acelaşi cadru referenţial se înscrie şi reintroducerea în circuitul social de azi a unor bunuri spirituale create de-a lungul secolelor, reactualizarea în contextul noilor realităţi ale ţării a unor tradiţii şi obiceiuri, avînd condensate multiple înţelesuri şi imperative etice izvorite din experienţa multimilenară a poporului — activitate rodnică ce s-a constituit ca o dimensiune esenţială a politicii culturale promovate de partidul şi statul nostru în ultimii 24 de ani de mare densitate semnificativă din viaţa naţiunii. TINALITATEA socială a culturii o "*• regăsim in cele din urmă in conştiinţe, în convingeri şi conduite, în atitudini, în asumarea răspunderii pentru cele ce sunt şi pentru cele ce vor fi, cu alte cuvinte, în calitatea oamenilor. Or, in mod obiectiv, aceasta este implicată decisiv şi propulsiv în ritmul prefacerilor revoluţionare din societatea noastră, în ridicarea continuă a României la cote tot mai inalte de progres şi civilizaţie. De aceea, se impune ca atare, aşa cum se cere în documentele programatice ale partidului, intensificarea muncii politico-educative de formare a omului nou, pregătit multilateral, de o mare bogăţie sufletească, cu o conştiinţă revoluţionară, avansată, anagajarea in acest scop, pe coordonate superioare de eficienţă şi împlinire calitativă, a tuturor resurselor educaţionale de care dispune societatea şi în rindul cărora cultura ocupă un loc prioritar. Aceasta va duce la afirmarea treptată şi tot mai puternică a membrilor naţiunii, aşa cum a previzionat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca „un popor care să acţioneze cu întreaga conştiinţă şi răspundere, un spirit revoluţionar, să asigure realizarea obiectivelor dezvoltării sale şi să-şi aducă, totodată, contribuţia la dezvoltarea generală a ştiinţei şi cunoaşterii universale“. Prin politica culturală, prin întreaga activitate politico-educativă, desfăşurată sub semnul unei permanente sporiri a exigenţelor, orientată de indicaţiile de o inestimabilă valoare teoretică şi practică ale conducătorului partidului şi statului nostru, se asigură premisele corespunzătoare unei autentice emancipări a omului, împlinirea şi afirmarea plenară a personalităţii sale, la înălţimea cerinţelor statutului său de făuritor al propriei istorii, al propriului viitor. Mihai Răducanu BENONE ŞUVĂILA: Figură drapată (Din expoziţia deschisă la Galeriile Municipiului. Fotografii de Ion Cucu) /' \ Ctitor de epoca Ctitor de epocă de imensă lumină, fascinant născător de ţară nouă pe mîndrul Drum... de la Congresul nouă spre ţelul suprem-comunismul românesc ! Partid stindard şi soare sfint Patriei, mereu credincios poporului, neînfricat slujeşti Steagul Viu al demnităţii-pâcii lumii ! Partid, Ideea Ta imaculată ca ninsoarea inăltată spre zarea comunistă-strălucită de Comandantul iubit-suprem, supremă iubire de la Congres la Congres, trepte de granit spre falnicul zenit comunist , mare Ideea Ta - Partid iubit, luminoasă ca o coloană de aur in vis, fi-va în veci nestinsă spre înalt ca astrul in Univers II Sivan Maximilian Patria Şi fie-ne patria umăr alături, şi fie-ne patria şir de livezi cu simburii prinşi între fragede pături de miez. Moştenind de la marii aezi lumina cuvintului, nu i-am dat formă, adică doar formă, ci sens mai intil, ci, din profunzime, structură enormă cu cerul Carpaţilor, cu ţara. Rămii, tu, puterea gindirii, nu-n firul de iarbă, nu-n spicul de griu, nu in lucrul in sina, nu-n porţile timpului cu sunet de harpă deschizindu-se. Şi fie-ne patria line şi albe răsfringeri de raze, pe cind iubirea, un fluviu,-şi urmează destinul. Ea e cel mai bun, cel mai rodnic pămint, in care,-n tării, se înalţă demn, Crinul numit libertate. Rămii, tu, puterea gindirii, nu-n mişcarea de aştm, nu-n roata olarului, ci-n toată cimpia de miere, ci-n lanul vitreg, ci-n mereu preacurata materie, ci-nlăuntrul secundei vibrind pentru fiece suflet, pentru fiece rost. Rămii in ce sintem noi, oamenii, stind in Istorie Fiinţei, suprem adăpost Ion Popescu __________| România literară 3