România literară, aprilie-iunie 2002 (Anul 35, nr. 13-25)

2002-05-22 / nr. 20

rete­­sori­ ­agistralei prezentări pe care, ca­­ luminoasă poarta de intrare, ai idicat-o pe pragul operei lui V. Ioiculescu. E un model de exc­­eza literară, pe care o ilustrează deopotrivă, subtila pătrundere a fializei, larga perspectivă a ori­zontului și acea caldă sensibili­tate, care adăugîndu-se inteli­genţei criticului, rămîne proprie, nu fostului poet (ce stupida îm­perechere de cuvinte!) ci poetului de totdeauna, priceput sâ-şi îm­brace gîndirea în imagini şi să descopere frumuseţi din adînc, aşa cum acei fîntînari, chercheurs d'eau, numai cu o nuia de alun în mînâ, simt printr-o tainica revela­ţie prezenţa izvoarelor subterane. Te rog să mâ ierţi, că ţi-am râpit din timp cu aceste rînduri, dar D-Ta ştii mai bine decît ori­cine, câ sînt îndemnuri ale inimii, cărora nu te poţi împotrivi. Al D-Tale vechi devotat, Alexandru Hodoş A­r fi«. __. _ * X.: „ *---­ 16.­ 1967 . Stimate şi iubite din Streinu, Te rog să ai bunătatea de a primi profundele mele mulţumiri pentru gîndurile generoase pe care le ai pentru producţia mea literară­­şi chiar pentru omul care le-a zămislit. Acum mai bine de zece ani am văzut din tramvai o privelişte pe care n-aş putea şi nici nu aş vrea s-o mai uit vreodată: scăpat dintr-o grea suferinţă fizică, poe­tul extrem de preţuit, criticul, gînditorul, una din cele mai grave conştiinţe ale zilelor noas­tre, în capul gol, cu o jumătate de pline sub braţ şi cu o carte în mină, mergea dinspre brutărie spre casă. Imagine îndestulătoare pentru a înţelege perfect mediul în care, în căldura familială, sub ocrotirea unei singurătăţi masive, într-o viaţă simplificată pînă la extrema elementaritate, a prins viaţa şi s-a desăvîrşit una dintre cele mai muzicale creaţii poetice româneşti: Hamlet, principe... şi al Danemarcei şi al României... Ca să ne umplem sufletul de una dintre cele mai rare bucurii ale spiritului, nu ne putem opri de a vedea cît de adevărată poate fi răsplata, care, merge totuşi!, împotriva oricăror şi a tuturor re­lelor şi incertitudinilor, nu se poate să nu încoroneze străduin­ţa, adevărul şi frumuseţea. îţi doresc toate mulţumirile pentru anul care a început, prin­tre cele dintîi fiind, după cum se cuvine, şi scoaterea la lumină a fiinţelor omeneşti create de unul dintre cele mai mari genii ale timpului nostru, acela pt. care dintîi scriind cel mai profund articol: sfîntul nostru G. Anghel. Mihai Celarianu Spitalul Pantelimon Aprilie 1968 Mult stimate şi iubite domnule Streinu, îngăduiţi-mi, deocamdată, să recurg la calea rece, convenţio­nală, seacă a unei scrisori pentru a încerca să vă exprim - în cuvinte banale şi neîndemânatece - recunoştinţa mea. Aţi fost tare bun cu mine. Sunteţi uimitor de bun cu mine. Şi­­ deoarece lucrurile acestea se simt desluşit - ştiu, din felul cum îmi vorbiţi şi mâ priviţi, - câ bunăvoinţa pe care mi-o dovediţi este sinceră şi pornită dintr-o simpatie care pour être étrange n'est pas moins vraie. Vă rog să credeţi că purtarea Dvs. faţă de mine mi-a mers de-a dreptul la inimă cu miere şi şer­bet de trandafir. Din caraghioslâcul compara­ţiilor mele levantine puteţi dedu­ce cât sunt de mişcat şi de emoţionat. Nădăjduiesc să pot veni cât de curând (re­ învăţ să umblu în­cet şi greu) pentru ca să vă mul­ţumesc într-un fel cuviincios. Până atunci cer voie să vă urez călătorie frumoasă şi să vă spun din toată inima. Dvs. şi D-nei Streinu: Christos a înviat! Sărbători fericite! Dumnezeu, desigur, va răs­plăti fapta Dvs. bună nu după ne­vrednicia celui căruia i s-a făcut, ci după mârinimoasa Dv. intenţie şi hotărîta dorinţă de a aduce lumină într-un suflet. Vă rog să binevoiţi a trans­mite sincere urări şi respectuoase salutări D-nei Streinu. Rămân cu adâncă afecţiune şi statornică recunoştinţă, al Dvs. devotat. Nicu Steinhardt 7 ianuarie 1969 Stimate şi iubite domnule Streinu, Nu pot să nu vă scriu măcar câteva rânduri, deşi îmi dau sea­ma câ până şi mulţumirile ajung sâcâitoare. Dar nu pot. Vreau, mai ales, să vă spun uimirea mea. Nu atât faţă de imensa bunăvoinţă ce mi-aţi ară­tat, cât pentru statornicie. O dată, orice e cu putinţă, la oricine. Dar neostenita şi neplic­tisita constanţă e din altă lume. Uimire şi de faptul în care lu­crează pronia. Nepătrunse îi sunt căile, se ştie. Dar sunt şi atât de subtile, ocolişul şi neaşteptatul lucrărilor ei sunt atât de izbitoare încât te cuprinde o fermecata ameţeală, te îmbie mireazma ce nu poate veni decât de dincolo. Să vă spun din nou cât sunt de adânc mişcat şi recunoscător? Desigur nu. Daţi-mi însă voie să mă bucur câ am fost, nevrednicul de mine, prilej de mărturie a exis­tenţei actelor de mărinimie şi bu­nătate, în cel mai gratuit şi mai impecabil înţeles, şi-n zilele noastre aspre. îmi daţi voie să vă îmbrăţişez, domnule Streinu? îmi veţi da voie să cred din ce în ce mai absolut ca acele clipe în care am stat alături pe banca din boxa acuzaţilor şi cele ce au urmat, pronia le-a voit din nespusă milă şi îngăduitoare dragoste pentru mine? Purtăm­ ca a D-voastrâ faţă de mine nu sunt numai binefăcă­toare pentru unul şi nobile pentru celălalt, ele au un caracter comun de katharsis şi înălţare. Rămân, stimate şi iubite dom­nule Streinu, cu aleasă conside­­raţiune, neclintit devotament şi adevărată dragoste, al D-voastră. Nicu Steinhardt 28 Ianuarie 1970 Dragă Vladimir Streinu, Ce bucurie când ţi-am văzut semnătura pe scrisoarea din 20 Ianuarie! Evident, accept pro­punerea Editurei Univers de a in­clude La Ţigănci în Antologia lui Caillois.: Nu uita, rogu-te, să-mi trimiţi şi mie un exemplar. (îndrăznesc să-ţi amintesc de asta, pentru că EPL nu s-a gândit să-mi expedie­ze măcar un exemplar din Mai­­treyi, Nuntă în Cer. Probabil că toate exemplarele de autor au fost expediate familiei...), îmi pare rău ca de câte ori ai trecut prin Paris, eu ori nu sosisem încă­­ ori plecasem... Nu uita să-l saluţi pe Şerban Cioculescu. De vreo doi, trei ani vă citesc pe amândoi cu pasiune­­ şi multă nostalgie. (Căci, dacă nu mai avem 30 de ani...). Te îmbrăţişează cu vechea prietenie, Mircea Eliade 8 Februarie 1974 Mult stimată Doamnă Streinu, Vă mulţumesc, foarte sincer, pentru cărţile pe care aţi avut bu­năvoinţa să mi le dăruiţi. (Au avut nevoie de multe luni ca să treacă Atlanticul - dar, până la urmă, tot au ajuns). Vă mulţu­mesc de asemenea pentru dedica­ţia scrisă pe pagina de gardă a ro­manului Ostra, Păuna. Spre ruşi­nea mea, ignoram existenţa aces­tei cărţi, îmi făgăduiesc câteva nopţi din iarna aceasta, câtă a mai rămas, închinate exclusiv oame­nilor şi întâmplărilor din Valea Motrului... O bună parte din textele lui Vladimir Streinu le cunoșteam - dar ce bucurie le pot avea acum, \.”·k /WS W**' y 1 O— -2-—­•— c——„ •' j. V ~ •«* K •'·w •91’ XI cxU-k .W. -»'--‘A £■J VW-t P*— * *** t« Jv« A"— ^ V««W/ L. fr*.' - Ti- -r y, 't. <*“-•' »­îi ‘(Ai. D.d ţk-K'Vttioii A W.*. Ji'V.Ua-î VU’+Af la îndemână în biblioteca de aici. (La Paris am două volume, dărui­te de prieteni). Plecarea lui Vla­dimir dintre noi, neaşteptată şi absurda, mi-a amintit câ nu mai sunt tânăr, că, deci, nu mai pot spera într-o prelungire indefinită a zilelor şi bucuriilor... Eram atât de sigur câ ne vom reîntâlni cu­rând, la Paris sau în USA (unde auzisem câ fusese invitat). Aş vrea să vă pot oferi şi eu câteva din cărţile mele ultime, cele româneşti, bineînţeles. Dar de câtva timp, tot ce trimit în ţară­­ nu ajunge “la destinaţie”. Voi încerca să vă trimit ceva din Pa­ris, la începutul verii. Mulţumindu-vâ încă o dată, vă rog să credeţi în sentimentele mele cele mai sincere. Al D-stră Mircea Eliade (Continuare în pag. 18) 7-*-/' lf*:(. _ J,. /, v.4. X , £ -7 -7-­___//TW* j__Iz nr. 5—t­- * -----9 -6 A. ---t r-**,. A* “■? 1* • . Xb - « XlM , /í*i '<<■ Sititmf' d*J?* ■ "»•».< V «IT-»** ,/ K ■ •-. «.< *•./ ».*»*'*. A'v ./-' •*.’ ■»•'**•• MowCWi yy­» 1» «»..a *•'“»* ■•'•-Z*-k^ *• ■»• J hVkW '<Mi^t> ki ym 1 k{ ^ <<’í A»»««" CkA«» . >■_ .l-t.tr/1 f^í »V. ^»k^/» rtt •-•»<>*»>, *■’ V **•>».- *-> V- V#<«_/->-*• * íj .r.>(. * (6* K^U^Í. "J—ÍAÍ» ■« iV^trO'dí'ií •*' 1. *~ví . »« (^:‘k. /*»•* ^ ^vJXr i. ~iv ”, *-•»<►/»*■■••*••- t+s-t? *AA*tm M' Jki v . u w<: f*—~ '*-*-> Ä •>*. «/»• /■<•.'«■-' í-*. •* •*"*/ .«•--' <&*•*- ->» * /*;•" v'*A"- • fit fi fU A«.W, .*,•,**> j „• f^éJ-jC. * ... ,y ,'<k>^kl » »“ KwHylll« ^.«-kk-kft _ yí ikÁ>.«U, ^Ías-Jv*.hJ . >*•*»* nai 2002 România literară 17

Next