România Pitorească, 1981 (nr. 1-12)
1981-01-01 / nr. 1
Dicţionarul staţiunilor «...şi-au venit într-o zi cîţiva turişti, ajunseseră întimplător, colindau ţara cu maşinile, leşi plăcut foarte mult, s-au bucurat de ce vedeau, ţi-au întrebat — unde ne aflăm aici, că nu scrie în ghiduri? Noi am zis — poftiţi, poftiţi în casă nouă, deocamdată sîntem steaua fără nume, adică...» Pe atunci. Acum, FÎNTÎNELE De fapt, «casa nouă», locul întreg cu ape ţi pădurile lui au, se înţelege, un nume, unul cu emoţionantă ţi glorioasă rezonanţă istorică: FÎNTÎNELE. El aminteşte de greaua vară a anului 1849, cînd nu departe, lîngă comuna Măriţelu, în poiana «La Fîntînele», armata de moţi a lancului a învins într-o grea bătălie oşiile honvezilor care au încercat zadarnic să-ţi taie cale spre Cîmpeni. După 132 de ani găsim pacea verde a munţilor cu brazii ţi fugiţi poienile, înconjurînd ocrotitor strălucirile unui uliaş lac de acumulare Pe malul lui, chiar la şosea a început să-ţi scrie cronica în cartea odihnei şi vacanţelor noua staţiune turistică Fîntînele .Oficial, prima a fi, s-a scris în ziua de 17 septembrie 1980, zice Letiţia Triteanu, directoarea OJT-Cluj, avînd în privire freamătul de nerăbdare al cuiva care e gata imediat s-o ţi pornească într-acolo. Noi însă am dat-o parţial în folosinţă în 1979, la 30 decembrie, atunci ţi după asta primii turişti care au vrut s-o vadă ţi să doarmă în cele dinte camere au scuzat faptul că era încă şantier, că hidroenergeticienii mai aveau de pus la punct ultimele lor lucrări... Dar ştiţi de cînd visam la ea? Din timpul cînd constructorii visau ţi ei la cum va arăta în final barajul de b Fîntînele, cînd camioanele cărau piatră zi ţi noapte ţi se muncea din greu, cînd din adîncul văii Someşului rămasă acum 80 m sub apa lacului, se strămuta vechea comună Beliţ... Gilăul, Tarniţa, Fîntînele — o salbă de lacuri şi de locuri minunate, ne spuneam, avem o zonă extraordinară de agrement în apropiere de municipiul nostru, să ne apucăm gospodăreşte de treabă, s-o folosim pentru recrearea turiştilor. La Fîntînele, construcţiile organizării de şantier erau un lucru bun, au fost proiectate şi realizate de Trustul hidroenergetic. De-a lungul anilor mei de muncă , O.J.T. Cluj m-am zbătut, ne-am zbătut pentru dezvoltarea turismului montan şi de cură. Aici, la Fîntînele, era după Muntele Băişorii, unde avem un hotel frumos, un al doilea pas acut în munte. Şi nu numai atît, ci un nou traseu turistic deschis, pentru că staţiunea se află mijlocul unui inel care străbate Apusenii, pe de o parte, şoseaua care trece prin Gilău, Huedin, Măriţelu, in vreme ce, dinspre Oradea, se poate intra pe lră lata, apoi prin comuna Beliţa amîndouă drumurile s-au mai bine zis circuitul avînd în mijlocul lui staţiunea ţi lacul Fîntînele. Ce poate fi mai frumos decit să călătoreşti de-a lungul a trei baraje ţi lacuri, să străbaţi arcade de brazi ţi să-ţi treacă pe dinainte pajiştile splendide cu casele lor risipite pe culmi, peisaje care pot să concureze cu cele mai fotografiate privelişti din lume? Toate balcoanele de bîntînele privesc spre lac Să vedeţi apusurile ţi răsăriturile de soare acolo ţi să spuneţi dacă nu aveţi în lţă chiar «lacul de argint...» Sus, pe colina ce se desface în arc către zarea mare a lacului, cinci pavilioane alcătuiesc acum un liniştit amfiteatru al vacanţelor. In cifre, ele înseamnă 345 de locuri de cazare, oaspeţilor însă le sunt de-acum înainte etaje şi romantice încăperi mansardate, draperii colorate, măsuţe de toaletă şi veioze cu lumină caldă, primitoare, bălţi ceasuri de bucurie pentru patru anotimpuri. Deocamdată, primind cheile camerelor, turistul pătrunde în... primele cinci litere ale alfabetului, A, B, C, D, E, curînd însă, pavilioanele vor primi — dacă n-au şi primit deja — nume, poate nume de fată din partea locului, sau de munţi, sau de rîuri, cine ştie? Zăpada cade în partea locului , mijlocul lui noiembrie ţi stăruie pînă prin a doua jumătate a lunii aprilie, se poate deci schia, indiferent de vîrstă şi de pricepere, săniuţele au pretutindeni spaţiu de pornire în explorări ci e ziua de lungă Sîntem 1100 de metri, e aceeaşi înălţime cu Predealul, doar cu mai multă, cu infinit mai multă linişte, fără gară, e adevărat, dar cu terenuri de parcare pentru automobilişti, cu aer tare ţi curat, cîteodată cu ceţuri tainice coborîte parcă din paginile sadoveniene, alteori cu ploi repezi, vălurind adieri de răşină — totdeauna cu frumuseţea bogată ţi liniştitoare a muntelui. Primăvara, vara, vor veni cu puzderii de flori, cu ciuperci, mure, afine ţi zmeură, cu tihnite ceasuri de plajă, arbuştii de toamnă iţi vor încrucişa culorile cu acele indescriptibile curcubee solare, jucînd în apele lacului. Şi mai trebuie spus că cine va sosi bîntînele, va auzi ţi va porni fără îndoială chemările ademenitoare ale împrejurimilor — l cîţiva păţi, comuna Beliţul Nou, cu tulnicăresele şi fluieraţii ei, cu poienile pline de margarete, albăstrele şi fin cosit, mai departe satul Poiana Horea, mai încolo Măriţelul, cu amintirea Pelaghiei Roşu, cea care a luptat călare alături de bărbaţi în oastea lancului, troiţa de b Fîntînele, pe care stau scrise cuvintele «împăratului moţilor» — «sau punem pfTff i 1 I p - Ăi • --'A--.! — - - '■ vs? . . bar-w SwrW '£*[%**. I* Al doilea pas Tn munte A, B, C, D, E