România - Capitala, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 482-496)

1939-10-01 / nr. 482

«SEULES® 1. X. 1939. PARANTEZE ÎNFRĂŢIRE PRIN DUHUL ÎNŢELEPCIUNII creştine Epoca renaşterii naţionale, in­staurată de noul regim constituţie­­i noi s’a desfăşurat încă din primul moment sub înalta egidă a Bisericii noastre. Fiindcă n’a mai fost vorba de guvernarea unui partid sau a unei clase exploatatoare — ca altă­dată. M. S. Regele Carol I a înţeles în suverana lui înţelepciune să che­me în fruntea echipei de lucru al­cătuită la 10 Februarie 1938, pe însăşi Patriarhul Miron Cristea, dând astfel dovada principiilor de iubire şi înfrăţire care trebuiau să se înlocuiască pe celelalte de ură şi discordie ce existau înainte. Biserica strămoşească şi-a luat astfel una din cele mai nobile şi mai fundamentale misiuni. Ea a simţit adânca nevoie de a fi îndru­­mătoar­e ca şi ajutătoarea marei o­­pere de redresor© a neamului dorită cu atâta arzătoare pasiune de M. S. Regele. Va rămânea ca un splendid capitol al istoriei noastre, hotărîrea aceasta neclintită a Bisericii româ­neşti de a contribui la înălţarea po­porului nostru intr’o vreme când dacă vechile deprinderi continuau, ne-ar fi aşteptat cu siguranţă cea mai teribilă catastrofă. O rătăcire mişelească a sufletelor a vrut ca urui dintre cei mai vred­nici oameni ai ţării să fie ucis. Pa­tria a fost cutremurată de o justifi­cată­ revoltă. Şi iată că din nou Bi­serica vine, prin glasul­­ P. S. S. Nicodem să îndemne inimile la li­nişte şi populaţia la Încredere. Cir­culara Sanctităţii Sale comploptează admirabil pe plan sufletesc măsurile de ordine luate de autorităţile res­pective, pe plan concret. De aceea îi vom sublinia însemnătatea cu o deosebită bucurie. In cuvintele trimise tuturor preo­ţilor din ţară, I. P.­­S. S. Patriarhi­ Nicodem insistă asupra principiilor creştine carte trebuie să stăpâneasc cugetul fiecăruia în timpurile ac­e­­stea grele. „Este momentul când p­o­­porul nostru trebuie să rămână n legătură cu idealurile cele mai înal­te şi să se inspire din înţelepciuni­a cea de sus" — spune Sanctitatea S­a. Intr’adevăr, poate că niciodat­ă România n’a avut atâta nevoie de o desăvârşită înţelegere lăuntrică aşa cum are acumai. Căci numai pacea, absoluta pac Interioară naşte forţa nebiruită a unei naţiuni Această poruncă tre­­­buie să fie pentru oricare fiu al nea­­mului cea mai sfântă credinţă. De­plina armonie internă — şi prii­­ea puterea temută In faţa tuturo­r adversarilor cor© ar vrea să ne ata­ce. România a arătat lumii că ştii să fie unitară. Iar străinătatea a e­logiat această mărturie a ei, înfăp­ţ­­uită din îndemnul marelui mostet Suveran. „In lumea în care trăim, continuăm I. P. S. S. Patriarhul, nu trebuie să predomine omul lăcomiei, al îngâm­fării şi al crudei răzbunări, ci omul duhului şi al frăţietăţii evan­­ghelice”. Intru biruinţa acestor gânduri, preoţimea are un mare rol de îndeplinit. Ea are menirea să lumineze credincioşii în spiritul acesta de dragoste şi de solidaritate obştească, sprijinită dPe preicepftei, scoase din sacă­l fer­etinismului. Fiecare preot să aibă aşa­dar, trează în suflet, „conştiin­ţa ortodoxă a misionarului şi sim­ţul răspunderii, înaintea lui Dum­nezeu, şi acestei ţări lăsată nouă moştenire celor de azi de înaintaşii noştri cu jertfe neînchipuit de mari”. Fără îndoială că sfaturile celui dintâi drept credincios al Bisericii noastre vor rodi însutit în inima celor cărora li se adresează. Aşa fiind, ortodoxia română se află încă odată la înălţimea che­mării pe care i-o impun© frămân­tarea timpului. •Cu duh creştin, pacificată lăun­tric, strâns unită în jurul aceluiaş steag şi al aceloraşi credinţe, ţara poate aştepta cu netulburat calm toate evenimentele ce vor fi să vină. Circulara I. P. S. S. Patriarhu­lui Nicodem, trebuie să fie una din pârghiile acestui calm. Ilariu Mureş­an Femei lucrând întro uzi­nă engleză de avioane Paradă de trupe germane şi sovietice la Brest Litowsk ROM­AN 14 No. 482 Parastas pentru odihna su­fletului fostului prim-mi­­nistru Armand Cătinescu la Curtea de Argeş se va sluji as­tăzi de dimineaţă parastasul de 9 zile pentru odihna sufletului fostu­lui prim ministru Armand Cătinescu Parastas pentru m­areşalul Al. Averescu Implinindu-se un an de la moartea ilustrului mareşal Al. Averescu, fost comandant al armatei a doua in timpul războiului de întregire a neamului şi preşedinte al Consiliu­lui de miniştri, se va oficia Dumi­necă, 1 Octombrie, câte un parastas pentru odihna sufletului său, atât la cripta mausoleu de la Mărăşti, unde se află depuse rămăşiţele-i pămân­teşti, cât şi la biserica Mihai Vodă din Bucureşti, în prezenţa reprezen­tanţilor guvernului şi a autorităţilor civile şi militare din Capitală. Un comisar general pentru evidenţa şi asistenţa re­­ fugiaţilor polonezi Monitorul Oficial de ori publică decretul prin care se institue un comisariat general pentru evidenţa şi asistenţa refugiaţilor polonezi. D. locot.-colonel Nicolae Hagi Stoica a fost numit comisar gene­ral pentru evidența şi asistența re­fugiaților polonezi de orice cate­gorie. Inspecţiile d-lui ministru Ioni la şcolile din Ca­pitală D. D. V. Toni, subsecretar de Stat la ministerul Educaţiei, şi-a conti­nuat ori inspecţiile la şcolile din municipiul Bucureşti. In suburbana Lupeasca d-sa a constatat că şcoala primară de băeţi are 634 de elevi, clasele având câte 80—90 elevi, fapt care împiedică o bună educare a acestora. Este nevoe de încă doi învăţători. Localul şcoa­­lei este insuficient şi este necesar să se închirieze alte încăperi, până la construirea unui local propriu. Şcoala de fete, cu 350 de eleve la cursul elementar, funcţionează în două căsuţe închiriate, cu o capaci­tate mult prea mică faţă de numă­rul şcolăriţelor. D. Toni a hotărît să facă interven­ţiile necesare spre a se curma a­­ceastă dăunătoare stare de lucruri. Atribuţiile d-lui M. Vlahide secretar general al pre­şedinţiei Consiliului de minştri D. C. Argetoianu, preşedintele Consiliului de miniştri, a semnat de­­ciziunea prin care d. Mihail Vlahi­­de, secretar general al preşedin­ţiei Consiliului de miniştri a fost autorizat ca in această cali­tate să semneze toate chestiunile ce cad în competența secretariatului general. Decretele regale de con­stituire a noului guvern au apărut intr’o ediţie specială a Monitorului oficial Intr’o ediţie specială a „Monito­rului Oficial” de ori seară au apărut Decretele Regale prin care s’a con­stituit noul guvern sub preşedinţia d-lui C. Argetoianu, consilier regal şi președinte al Senatului. Examen pentru medici pri­mari de judeţe La 4 Decembrie a. c. se va ţine la ministerul sănătăţii şi Asistenţii Sociale examenul de medici primari de judeţ. Posibilităţile de valori­­ficare a bogăţiilor fore­­stiere din pădurile gră­­ nicereşti D. profesor M. Şerban, ministru subsecretar de Stat la Agricultură şi Domenii, a plecat aseară la Cluj, însoţit de d. inspector general D. Petrescu. D-sa va vizita şi regiunea pădurilor grănicereşti din Năsăud, pentru a studia posibilitățile de va­lorificare a bogățiilor forestiere din această regiune. Examenele de definitivare a avocaţilor stagiari vor fi amânate Ex­amenele de definitivare pe care avocaţii stagiari urmau să le de­pună în ziua de 2 octombrie a. c., din cauze de forţă majoră, care îm­piedică prezentarea unui mare nu­măr de avocaţi stagiari, vor fi amâ­nate la o dată ce se va anunța ul­terior. Cabinetul preşedenţiei Consiliului de miniştri D. Ion Lahovary şi Mihail Vatas au fost numiţi şefi de cabinet pe lângă d. Const. Argetoianu, preşe­dintele Consiliului de miniştri. D. Şerban Geblescu a fost numit director de cabinet la preşedinţia Consiliului de miniştri. Astăzi se inaugurează emi­siunea postului de radio- Basarabia începând de astăzi. Sâmbătă 30 Sept., postul radio-Basarabia va emite zilnic la amiază de la orele 14 la 15 şi scara de la 21 la 22:30, pe lungimea de undă de 212,6 m. şi 1412 Kc., programe muzicale, ur­mate de radio-jurnal în limba mână si rusă. ro- HUMORUL ZILEI FAV­OARE —­ Ți-am dat cafea, madam Popescu, fiindcă ştiu că ei lemne de la mine. Altminteri am terminat-o de mult ! Infirmierele Crucei Roşii franceze dau de băut femeilor evacuate Astăzi, se continuă, la ministerul Muncii, o conferinţă de un deosebit interes. Reprezentanţii patronilor, ai mun­citorilor, ai Marelui Stat Major al ar­matei, ai ministerului înzestrării ar­matei, ai ministerului Aerului şi Ma­rinei, şi ai ministerului Economiei Naţionale se întrunesc, sub preşedin­ţia d-lui ing. Stavri C. Cunescu, di­rectorul general al Muncii, pentru a continua discuţiile asupra duratei lucrului In unele întreprinderi, la două suvietţiţ Este vorba de mă­ REPORTAJUL ZILEI MUNCITORII APARAREA NAŢI întreprinderile Industriale, care lu­crează în interesul Apărării Naţio­nale. Desigur, discuţiile vor purta nu­mai asupra modului cum aceste ore suplimentare trebuiesc folosite, pentru a fi cât mai eficiente. Discu­ţii, aşa­dar, de ordin strict tehnic. Căci asupra necesităţii ca plusul acesta de ore să fie acceptat de toată lumea, fără replică, *— nu mai în­cape nici îndoială, nici vorbă. In momentele de faţă, nu trebuie să existe cetăţean, care să aibă pre­tenţia de a nu fi încărcat cu două­­trei ore în plus. Când floarea ţării, tineretul, stă de strajă, cu mâna pe armă, pe di­ferite „zone”, cei rămaşi în biurouri, în uzine sau în ateliere, sunt datori ■ dacă e nevoie — să-şi întreiască munca. Obligaţia aceasta poate să nu fie scrisă în nici o lege; nu are nici o importanţă, de vreme ce fiecare, o­­glindindu-se în propriul său suflet, o găseşte neapărat întipărită acolo, ca o poruncă imuabilă. De altfel, toate aceste reflecţii sunt, poate, inutile. Clipele prin care trecem cu toţii, prin care trec toate ţările, au insuflat cetăţeanului nostru o seriozitate şi o dorinţă de a fi cât mai folositor colectivităţii naţionale, remarcabile. Sunt clipele încercărilor grele, când pot fi apreciate mai bine decât oricând substanţele, când pot fi eva­luate mai bine decât oricând cara­tele morale. La noi, ca aiurea, poporul dove­deşte că e treaz şi că înţelege aceste clipe. La izbucnirea războiului, în Fran­ţa şi în Anglia erau nu mai ştim câte greve, la nu mai ştim câte uzine de mare importanţă, greviştii s-au întors imediat printre maşini şi au reluat lucrul cu înzecită energie, imediat ce au ştiut că ţările respec­tive sunt în arme. Neatinsă de războiu şi paşnică, ţara noastră are nevoie, totuş, de o cât mai minuţioasă întărire a cui­rassei sale, a zidului său de apărare. Braţele încordate ale celor din vălmăşagul marilor uzine, braţele scăldate de sudoare ale muncitori­lor, strălucesc — simbolic — alături de armele tuturor tinerilor, cari al­cătuiesc, în aceste clipe, scutul şi certitudinea României. ■Ш* Istoria se □ o Te duci acasă, dar de-abia ai des­chis uşa, că îţi sar de gât copiii:­­,Tăticule, cărţile ! Ți-ai făcut cu cărţile noui" ? ! — Am uitat să trec pe la anticar să le iau — mărturiseşti tu, stânje­nit, jenat. — Pe la anticar?—se răţoesc plo­zii. Dar pe ce lume trăeşti tăticule, de când se cumpără de la anticar o carte nouă ?“ Şi plini de importanţă îţi explică : — „O care nouă se cumpără de la librărie şi o vinzi la anticar „tăti­­cule‘“! După ce ţi-au administrat această lecţie de modernism copiii îţi dau ghes să mergi cu ei imediat un târg. Unuia îi mai trebue nişte coaie de hârtie albastră ca să-şi în­velească abecedarul; altuia o pere­che de ghete şi un paltonaş; celui mai mare o pălărie, şi încă „Borsa­­lino“. Te întrebi, fără să vrei, ca şi cum cuvintele lor ţi-au amintit ceva încă nedesluşit in tine:­­D Doamne, unde am mai auzit eu cuvintele astea, ce­rerile astea“ ? Iţi chinueşti gândul, te frămânţi, apoi scoţi pe gâtlej, pentru tine singur, un dezolant „E­­vrika" ! „Asta e” ! cuvintele astea le-ai mai auzit şi în toamna trecută, aidoma, fără nici-o variantă... Şi­­atunci copiii cereau cărţi noui, coaie de hârtie albastră, un paltonaş, niş­te botfori sau o pălărie... Da, istoria se repetă, banala, înfiorător de ase­mănătoare... Dar de-abia ai scăpat de copii, şi iată respectiva dumitale. Ţanţoşă, înfiptă, plină de revendicări şi de pretenţii, adică aşa cum o ştii, din toamna trecută, şi din cea de-acum trei ani, şi din toamna de acum zece ani.„ — Cum ? A venit toamna şi pe mine mă laşi aşa, goală, goluţă ? — Goală, goluţă. — te miri tu. Slavă Domnului că nu te-am văzut nici­odată umblând pe stradă ca Eva în paradis. întotdeauna ai avut rochiţe bune pe tine. — Nişte sărenţe ! — întrerupe ea cu dispreţ. — Şi tu, sdrenţăros la gură, cum eşti . — Or fi sărenţe, dar la măta aca­să nici prin gând nu-ţi trecea că ai să porţi aşa ceva... Ţipete, lacrimi, ieşin.„ Picături de eter, apoi femeea îşi revine, geme încetişor, se arintă ca un copil... — Ne-am înţeles Năică! îmi cumperi o blană ! Şi tu accepţi şi-i cumperi încă o blană... Fiindcă vezi dragă Toc — închee domnu Nae — în fiecare toamnă, cu femeile, istoria se repetă,­ numai biruui, se schimbâ! Nu este vorba de piesa cu acel­­ titlu a d-lui Mircea Ştefănescu, pe care entuziasta trupă din Sărindar o joacă fără să se repete, adică, im­provizând câte ceva, mai in fiecare seară. Asta ar fi o istorie simplă pe care nu m’aşi încumeta să v’o repet. Dar este vorba de altceva, sau mai bine zis de altcineva. De prietenul meu şi vechea d-stră cunoştinţă , domnu Nae. Ori, iată istoria pe care mi-a încredințat-o domnu Nae, și pe care v’o repet aidoma : — „Dragă Toc, de-ăbia a venit toamna și iată că povestea se re­petă...

Next