Românul, martie 1912 (Anul 2, nr. 49-72)

1912-03-01 / nr. 49

Pag. 2, împotriva noastră, — dacă nu ni s’ar tăgădui nici nouă acelaș drept de existență ca popor la care râvnește și maghiarul, — fără îndoială că s’ar putea schimba multe și în sentimentele popoarelor nemaghiare... Dar așa ceva n’am avut dejà stăpânirile maghiare de până acuma, n’am avut nici dela ultimul guvern al „muncii“ sau al muncilor și probabil că nu vom avea nici dela un viitor guvern, câtă vreme ele vor fi date tot numai de pătura suprapusă, ce nu se va abate cu una cu două, în tot cazul nu de bună voie, din căile șovinismului. De altfel, vorba cu „schimbarea domnilor...“ e vorbă românească. Bucurie n’avem. Nădejdile însă nu ne părăsesc, câtă vreme nu ne părăsește încrederea în dreptatea cauzei noastre, și în vrednicia neamului de a o duce la isbândă. Ne uităm în urma celui ce se duce și în calea celui ce vine, cu aceeaș hotărîre de a ne apăra existența și drepturile noastre naționale, cu hotărîrea și cu neînfricarea ce ne-au lăsat strămoșii ca cea din urmă și cea mai prețioasă moștenire. ROMANUL Nr. 49—1912. INTERNE Convocarea delegațiunilor din Austria. Din Viena primim știrea că, Dobernigg președintele delegațiunilor austriace, după Paști, va convoca ședința plenară a delegațiunilor. Scopul convocării delegațiunilor e prelungirea provizoriului budgetului comun.* Situația în Bosnia. Incercările coaliției sârbo-croate de a câștiga pentru trialism partidele politice din Dalmația, Bosnia și Herțegovina au succes în parte. Și că n’au reușit în total, aceasta e ușor de înțeles. Când unii se răsvrătesc e o bună ocazie ca ceilalți să câștige dragostea stăpânului amenințat. Calculul acesta l-au făcut și sârbii din Bosnia, cărora li se pare că unindu-se slavii din sudul Monarhiei rolul lor ar fi redus și interesele lor de tot felul ar pierde. In dieta provincială din Bosnia partidul unit croato-mohamedan a prezintat, în legătură cu demonstrațiunile din Croația, un proiect de rezoluție prin care condamnă regimul din Croația și își exprimă dorința ca aspirațiunile croaților să se realizeze cât mai curând. Sârbii nu au primit această hotărîre ci au prezintat un alt proiect de rezoluție, prin care condamnă tendințele trialiste ale croaților. Pressa croată s-a ocupat pe larg de această atitudine a sârbilor din Bosnia, interese, arătând, că ei lucrează contra propriilor Sârbii răspund că în noua situație elementul sârb, prin unirea ținuturilor croate, ar ajunge în minoritate și ar pierde mult și pe terenul economic. Croații ar avea rolul de conducători în Dalmația și Bosnia, ceea ce sârbii nu pot admite. Economicește nici croații nu stau așa bine ca sârbii să poată câștiga ceva de la ei pe acest teren. E în interesul lor prin urmare să se alăture unui stat cu o economie mai desvoltată decât a lor. * Ministrul comun de finanțe cavaler Bilinski în prezența mareșalului campestru Potiorek a continuat ieri tratativele cu membrii dietei provinciale din Bosnia. Membrii dietei au prezintat ministrului comun de finanțe în formă de răspuns un memorand care cuprinde toate pretenziunile dietei provinciale croate. Ei și-au exprimat cu această ocazie speranța, că ministrul va merge în Bosnia pentru a cunoaște mai de aproape situația și astfel să contribue ca dieta să-și câștige posibilitatea de muncă.* Audiențe la M. Sa monarhul. Acum după ce contele Khuen Héderváry și-a terminat cu succes... alergările politice dintre Budapesta și Viena, aceste alergări s’au pornit și mai cu zor. Zilnic sunt anunțați noui politiciani desemnați a încerca drumul spre Viena. Din loc competent se anunță, că M. Sa va chema la Viena și pe contele Tisza și contele Ludovic Láng. In legătură cu apropiatele audiențe la M. Sa ale politicianilor maghiari „Neue Freie Presse“ anunță, că acești politicieni vor avea ocazia a se convinge, că niciodată n’a fost vorbă de o acțiune contra contelui Khuen Héderváry pe tema reformelor militare, ci exclusiv despre apărarea intereselor comune ale monarhiei. Din potrivă, contele Khuen se bucură în Viena de multe simpatii. După „Neues Wiener Tagblatt“ M. Sa va ține seamă numai de opiniile Gz-iștilor, ale președinților celor două camere și ale următorilor politicieni: Láng, Tisza, Andrássy, Széki și Zichy. * Atitudinea guvernului austriac față de situația politică din Ungaria. Ziarul „Neues Wiener Tagblatt“ primește din cercuri parlamentare austriace bine informate următoarea știre: care incontestabil reoglindește atitudinea guvernului austriac față de situația politică actuală din Ungaria. Greșesc foarte mult aceia, cari cred că, criza ministerială care a isbucnit în Ungaria ar fi și o criză fireacă a reformei militare. Criza de guvern din Ungaria absolut nu alterează conversiunile dintre amândouă guvernele făcute cu aprobarea miniștrilor comuni. Aceste convențiuni vor menține neschimbate și pe mai departe și ele se vor realiza pe deplin în proiectul prezintat ambelor parlamente. Drept aceea criza de guvern din Ungaria nu atinge de loc acest proiect de lege. Se nuzuește într’acolo că, criza de guvern din Ungaria pe lângă menținerea nevătămată a partidului național al muncii, să se rezolve prin astfl de bărbați de stat, cari aparțin acestui partid, care s’a solidarizat cu proiectele militare. Un cabinet coaliționist, în care să fie reprezintat și vre un partid din opoziție, nu a fost luat in combinație. In prezent soarta crizei reformei militare nu este legată de criza de guvern din Ungaria. Programul reformei militare rămâne acelaș, ca și cel de până acuma, așa, după cum el a fost stabilit cu aprobarea ambelor guverne. Reforma militară va fi depusă neschimbată la ordinea zilei atât a Reichsratului din Austria, cât și a parlamentului ungar. In Austria programul acesta va trebui desbătut după întâia cetire și apoi predat comisiei respective, iar în Ungaria el va trebui desbătut după a doua cetire. Dacă s’ar dovedi, că rezolvarea parlamentară a proiectului de lege ar zădărnici rezolvarea în timpul completării din 1912 a armatei, numai în acest caz va trebui a se recurge la mijloace auxiliare în interesul continuității completării armatei, care în anul acesta va consta în câștigarea numărului necesar de soldați. Insă deocamdată reforma militară va fi desbătută neschimbată de către amândouă parlamentele. * Sosirea moștenitorului de tron la Viena. In Viena sosirea arhiducelui Francisc Ferdinand este așteptată cu mult interes. Suntem informați, că azi seară moștenitorul tronului va sosi în Viena și se crede, că mâine, joi, el se va prezintă în audiență la M. Sa monarhul. Moștenitorul tronului pune mare punct pe aceea, că viitorul guvern ungar să ia în programul său realizarea obligătoare a sufragiului universal. Se poate afirma cu siguranță, că maxima contelui Khuen s’a schimbat: calea spre dreptul electoral nu duce prin reforma militară, ci prin dreptul electoral la reforma militară, eventual la numai un provizoriu scurt. — Da rău ! Veniți odată ! Ști, acolo îți poți petrece foarte bine ! Marchiza e foarte afabilă. Și întreagă împrejurimea e acolo. Și încontinuu le vorbea tot de familia Larbuisière, despre balul cel vor da, despre ultimul dineu etc. Moimé Ventré a plecat puțin capul și le-a răspuns cu blândeță: — Noi umblăm foarte puțin pe afară... Bărbatul meu urăște societatea... Dar seara i-a zis bărbatul: * Mr. Ventre într’o zi s’a întors la Paris cu trenul de 4 după prânz. — Ce e de ai așa voie ? — îl întâmpină soția. — Ei ce să fie? Par’că văd, ce mai fețe a schimba md-me Malinais, când ne-a vedea astăseară! și md-me Grandelles, cea cu nașu aquilin... — Nu te’nțeleg. — Dar eu mă înțeleg. Așa e, că nu mă înșel, pare-mi-se astă-seară e balul familiei Larbuisière? — Da. — Atunci suntem în rând. Și noi vom fi acolo. — Cum, cum? Ne-au invitat? Și tu nu mi-ai spus nimica ! Ventre a surâs. — Nu ne-au invitat. Noi ne invităm. — Ești nebun? Ce te-a ajuns André? Ce înseamnă asta? — M’am săturat de aluziile sarcastice, pe cari trebue să le aud, fiindcă Larbuisière nu ne invită. Ca să le pun capăt acestora, îți spun, că astăzi vom lua masa la ei. Schimbă-ți toaleta și i-ați collierul de perle, ce ți l’am luat ieri la rue de la Paix. Moime Ventre s’a îmbrăcat și i-a zis: André — spune-mi ce vrei? Doar nu putem merge neînvitați! — Ba da — îi răspunse. — De altcum suntem invitați, deși de fapt nu suntem chemați. Aici e biletul de invitare. Și i-a arătat un bilet, pe care după etichetă era tipărit, că fam. Larbuisière vă vede cu plăcere... pe d. și d-na la... oare, la prânz. Numele și datul era scris cu mașina, cu litere de o culoare violetă. — Nu înțeleg, — îi zise femeia — mă ții nebună! — 0 nu, numai vreau, ca în viitor să nu te mai de sosească. Și noi vom lua parte la dineul de astă seară. Așa e, că nu te vei mira? — Nu — răspunse md-me Ventre. — Astfel îți spun totul. — Ieri, trecând pe o stradă din Faubourg. — Saint-Germain, în vitrina unui sculptor a văzut biletul de întrare. A întrat în prăvălie, a cumpărat mai multe obiecte de artă și mai pe urmă a cerut biletul din vitrină. — Acest bilet astă seară va fi în buzunarul meu — zise el, — Dacă Larbuisière s'ar mira de prezența noastră, atunci îi întind biletul de invitare. Dar nu te teme, nu vor zice nimic. Vor crede că secretarul mi-l’a trimis din greșală. Asta e totul... — Bine! — zise femeia. * Era la șapte și jumătate seara, când s’a oprit automobilul lui Ventre înaintea castelului lui Larbuisière. Lacheul în livrea roșie le-a deschis ușa și le-a insinuat numele: — Mr. și md-me Ventre! Printre cei prezenți s’a auzit un murmur ușor... Marchisa și marchisul i-a întimpinat. — Ah femeie, — zise md-me Ventre — așa e, că n’ai crezut, ca astă-seară să venim și noi. Afbila d-voastră invitare numai azi, la patru ore am primit-o... — Da! E adevărat — zise într’aceea d-! Ventre. Marchisa sta mirată, dar marchizul a zis: — Cum, cum? Numai astăzi după amiaz? Doar eu am pus-o la poștă de vre-o zece zile! — Da, iarăși poșta e de vină, ca de regulă — mormăi într’un ton domol d-na Ventre.