Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)
1863-06-30
4 i!I4 | V ‘li • i‘r k DUMINECĂ* UI ANITZ.U lI‘ ___ MARȚI. VOIE DE PTITE, SI VEI Va of în tote filele ară de I nnia și a douași dună^rbătoriă. DIARII POLITICO, COMERCIALE. LITERARII! A. marca pentru turesei pe anî Șaise lune ...•••• Trei lune . . • • • • Pe lună. ...•••• IM esemplariii ..... înștiințările linia 130^ litere , inserțiuni și zeci și linii. . . 128 lei 64 — 32 — H — 24 paraleii 3 lei (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU AI fi MINESCU" J "sau Direptoriulu 4iariului: C. A. Rosetti.— Gerante respungetoriu: Angheslu .Ionescul^J? " J,miniJt1 * " ‘,JJ" ^ ~ Pentru abonare și reclamări se vor fi adresa la Administratorîalunarius al D. D. D. Aricescu, Pas. Romănu No 1330 IUNIU 1, 2 IULIU 1863. ANULU VII. LUMINEZA TE ȘI VEI FI, Abonarea pentru districte pe anu. . 152 lei Șése lune......................................................76 — Treî lune......................................................38 — Abonamentele început la 1 și 16 ale fiecarii lune Ele se făcu în districte la corespondinții tliariului și prin poște. La Paris la d. HallegTain, rue de l’ancienne comédie, 5 ; pe trimestru 20 fraucî. In Austria la direcțiile poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintii valută austriacă. OSOIU,osie a Statului, s’a dată de către cămuni străini, supt și nume de schimbătul Vornicului N. Docan. Acóstatoltare a averiloru Statului s’affici, în contra legiloru și a ordinanțelor de către unu tribunale, car o încă a cunoscută prin actu judecătorescu călugării străini PROPRIETARII VECI ai averiloru române. Minister soie, și confirmă prin tăcerea sa, luarea averilor Statului și dreptului călugărilor străini de proprietari deci ai averilorü națiunii române. Că Moșia cea mică este învederatti va da și moșia cea mare, lese de imposite. Mărfi iluiiă la 11 ore dimineța se va făciși a la Curtea Apelar. Criminale ,'ocesulu pentru neplată de imposítientati de ministeriu deputatului G. Bibescu Brancovanu. Ce cari v susține apărarea suntu dd. A. P. N. Brăiloiu, Dimitrie Ghica, lodiica , Pantazi Ghica , C. A. Rosetti Delle Redactorul Adura naționale, prin votulu de la 263vruariu, ne a oprítu d’a plăti impe mai multu de cătri pe doue lun prin urmare verogü a declara că voiu plăti mai multu de că ű p’ac lune. Prisr etc. etc. Ion Nacu. deșie TELEGRAFICE. (Servicii p articulariă ale Românului) Will lulia. Ziariulu din Petersburg p oă Insurecțiunea din Cni, casa a ti îndată sdrobită, și că n’a avutu prirțiuni mari. (Se nu se uite c’acesta spune fata din Petersburg.) Neork. Mexicanii au evacuată Mexicul 3 30 Maiű și s’au retrașii la Cueraca (?) Friesii au ocupații Capitala la lunii w«w*a>iscilifa.rj> REVISTA POLITICA. BUCURESCI, yi8 Cireșianfl. S’a respinditü scirea că România de peste Milcova ar fi amara bîntuită de inecăciunî. Poduri, lirenji, arături, case, turme, ar fi peritu ș’ar fi perindă prin mari inunuări. Stăruimu a crede de neadeverată, sau celu mai puțină da fórte exagerată aceste durere se scriî. Acestă credință n’o avemu fiindu că nici unu corespondinte d’al nostriî și nici unu romănu în genere nu nă a scrisu nimicu. Corespondinții noștri ne-au deprinsă cu tăcerea, și Romăniî, în genere vorbindu, nu ne scriu decâtu căndfi îi scotü din funcțiuni sau căndu perdu vr’una procesă. Ne ’nbuieiămă iisă pe tăcerea Monitoriului. Dacă cele ce sedicii ar fi adeverate, Monitoriulă ar fi vorbită, ș’ar fi conținută pe totu dina ordinance și instrucțiuni ale miniștriloru despre mesurele ce s’a luată, și ce trebuia se se maie pe tótu ijiua pentru a curma, a împuțina reală, și pentru ajutorîulă celoru bîntuiți. în nenorocirile publice guvernele suntu în piciiire ș’aduci tóte puterile națiunii în centrulu și *n jurulü zeului. Care dară dovadă mai mare putemb avea despre neadeverulu acestei durere se scrie de câtu tăcerea asolută a fóței oficiale, liniștea, amorțirea deplină în care vedemă administrațiunea țerei? S’a mai respinditu asemenea scirea că mai multe sate din România de peste Olt» s’ar fi resculatu și s’ar fi comisii mai multe nerîndueli. Nici acésta n’o credemă, tută din căușele espusse mai susu, și le mănționămă aci tóte aceste scirî, spre a curma, demonstrăndule, dovedindule, precum ă făcurămă, că sunt neadeverate. Încă de la 1860, pe când ti era Ministru ali> Cultelor și instrucțiunii publice d. Al. G. Golessu, Monitoriulă ne a anunțțată că puterea executivă a luată inițiativa a s’aduce in patria lor și remășițile nenorociților și morți în esilia N. Bălcescu, loan Voinescu, Negulici. Acea frumósa inițiativă remasse ne e Negreșită, respinse elfi, fără a iti de ce e vorba. Lord Bottwell luă atunci capul miss Annei în mănele sele și o sărută pe frunte. Copila se lăsă mângâi în sora tatălui seu, și, fără a lăsa mănele sele, remaseră<irantă de peptul fi scul Avocatură îi prîvia pe amîrdoul în tăcere și părea că nu se satură de tabloulü ce avea înaintea ochilor. — Fericită tată! dicea elu în sine, tare mișcată d’astă scenă de intimitate ce-i aducea aminte póte ua suvenire depărtată din copilăria mea, căci una suspină se esaiă din peptură sea, și că lacrimă fu aprópe a uda pleopasea. Tóte acestea se petrecură în mai pucină d’ună minută. — țiceaî dară, urmă lord Bottwell, că-mi lași facultatea d’a prețui servîțtele d-tele ? . . . — Și persistă în ce am ifisă. — Facă-se cumâ dorescî, țiie engresulă. Apoi adresăndu-se fiesei secutată. Fóia oficiale ne a spusă că d. Ministru actuse ală Cultelor, a pusă în lucrare acea draptă și naționaleotărîre ș’a și însărcinată pe on. profesore d. Nicolae Ionescu spre a merge la Palermo și a aduce în România remâșițele lui Nicolae Bălcescu. Causa pentru care ministeriului s’a mărginită numai aci este, i i se fóra oficiale, lipsa de fonduri. Avem de dară datoria s’aducemu aminte d—lui Ministru, că nu s’ar mări, de cătă cu prea puține cheltuele dacă s’ar aduce de odată și remășițele eșilate ale lui Ion Voinescu. Ș’aci este ceva mai multă. Locuțți în care s’a depusă trupulă Voinescului a fostă închiriată de către eșilați pe termenii de cinci ani. Ei nu puteaă se cumpere acela locă, căci aveau credința că nu vor» trece cinci ani și România redevenind» liberă va repriimi în senilă iei remășițele celor» căzuți în luptă pe terimitlu străină. Credința loră a fostă iu parte împlinită, insă osele eșuațiloră remaseră totă în pămîntă străină. S’aducemă dară aminte d-lui.ministru că după ală șaselea ană, administrațiunea are dreptulü a dispune de locurile închiriate, ș’astă-felă se pare ca osele lui Voinescu se fiă deja aruncate în grópa comună. Se pare însă ca administrațiunea cimitirulor din Paris, se nu fi fostă silită de trebuință d’a revinde grupa Voinescului: ș’astă-felă pate că totă va mai fi timp se redobindim osemintele sale și se le clămă odina in pămăntură soră, de dorulă căruia se mistui sufletulă lui loan Voinescu. Pentru acésta insă nu mai este mințită de perdutu. D. Ministru se’ntrebe îndată pe d. I. Alessandri, de mai este neatinsă grópa Voinescului, și’n casuță căndă din norocire ar fi scăpată, apoi se se’nsărcineije îndată totă onorabilele profesore N. Ionescu, a le scote ș’a le reda patriei sale. Nu póte fi îndouială că d. ministru află udă aceste împrejurări nu va mai perde o singură di, căci scie c’o di este d’ajunsă ca se perde cu totă și se osíndimü chiarü ósele Voinescului la nedrepta și cruda miss Anna, ii dise elu, dă diut mana și bine-voiesce pina se deviiă socială bă, a lă considera ca mirele zeu. Avocatură eră numită. Miss Anna se apropia încetă și forte naturale, deși anima sea batea doue sute de pulsațiimî pe uimutu, întinse mica seamănâ elocintelui aperătoriă ală d-lui Emile de Rosnière. Acestaa o luă fără se sclă ce face și o strînse cu tinereță. Uă asemene fericire eră pré mare, pre nesperată ca se nu-l facă a-și perde mintea. Eră aprópe a-i veni reă. Picioretesele începea deja a și crăi, deschidea ochii mari, se uită în tote părțile dară nu vedea nimica în gîuruî decâtü umbre cumn vede cineva uneorî în visă. Cu tote astea pușină căte puțină sângele seu se alină, circularea se restabili, spiritulă sea reveni și rațiunea sea își reluă puterea. Dară comoțiunea fusese asta de aspră încătă , de și mâna umedă de sudare și tremurândii a fetei esilare la care-a fostă osîndită elu , și pe cari a plătit-o cu viața lui. De mai multe ori, și totodauna în deșiertu, arătarămu administrațiunii nóstre feluritele perderî ce-aducă tutoră intereselor, nedeplina organisare a serviciului poștale. Scrmă, și recunoscema, că administrațiunea nu este pe deplină respundetorie, ci fiecare din lici în parte, publiculu întregă, căci nu face cunoscută fiacare, și pe totu jioa neregularitățile neajunsurile ce ’ntîmpină. Guvernulă celă mai bună nu póte vedea tot», veghia totă dacă fiă oare nu-șî împlinesce datoria d’a denunția abusurile, sau lipsele, ș’apoi dacă noi cari suferimu d’a dreptulü nu ne interesăm», nu reclamămu cuină, ore se pretindemă de la administrațiune d’a face cea a ce nu facemă noi vișine? Astăfelă dată în acesta ca ’n tóte dacă publiculă tace, dacă celă care suferă felurite piedice și pagube tace, administrațiunea nu póte fi, dupe noi, culpasa de relele ce nu le curmă. Cu tóte acestea noi avem datoria a protesta din nou contra serviciului diligenților. Nu vomă vorbi astă ii despre cele-lalte neregulatățî și nici despre pedicile ce ’ntîmpine fiecare căndă are trebuință a-și lua ună locă din causă că nu este nici odată sigură cu 24 de ore ’nainte de va putea găsi sau nu acelu locă. Acesta aduce mare vătămare și indiviizilară și intereseloră întreprinderii; dată dacă cetățiănii nu reclamă, înțelegemă pînă la ore care puntu, și pirotela administrațiunii. Vomă reclama însă contra diligențiloră din puntulii de vedere omenescă; vomă reclama contra lorii căci ele în loc d’a fi ună serviciă publică, o ’nlesnire de transportă pentru cetățiani au ajunsă a fi ună serviciă pentru spitaluri, ună instrumentă de schilodire și de tortură pentru omeni. Mai pe tóta septemăna» diligințele se resturna și avemă capete sparte brațe și piciore rupte. Și nepăsarea administrațiunii a ajunsă a fată de mare încătă vedurămă diligențe cu postavură plină de pete mari de sănge era încă în acea, și deși vedea la doui pași de dînsulă frumósa figură a lordului Bottnell surîdîndu-i c’uă espresiune de fericire nespusă, el se întreba dacă ce se petrecuse nu eră uă ilusiune, și dacă , în casă contrariu, lord Bottnell nu eră camă smintită ? Adeverulu este că nu s’a întorsă la starea sa normale decătu căndă lorduîu Bottnell luăndu-lă de braciu , îi «zise. Eî bine, junele meu amică, nu respundi ? — Dară nu sală ce . . . îngână uscată fără ca nimine se nu ’nțelagă c’a lăsa acele pete nescerse este o dendere pentru viața omeniloru, și care nu mai este o greșală ci o crimă. Scimii încă odată că administrațiunea se póte scurta cu tăcerea generale a publicului. Scrmă că ea ne pute zice: — Dacă vouă nu ve pasă de piciorele vóstre, de viața vóstrá ș’aloru vostri de ce se ne pase noue? — Cu tóte acestea noi ne facemă datoria d’a ruga din nou administrațiunea Fostelor, a ne erta d’acésta cumplită osîndă ș’a schimba diligințele; și dacă nnu pute a curma celă puțină serviciul ă soră, căci este mă pecatu, o crimă d’a profita de tăcerea nóstra, de nemerserea nóstră de barbaria ndstră ș’a pune astfifelă în periclu, mai pe tót a septămăna senătatea și viața nenorociților ei români. Ca se putemă fi mai bine cresjuți că vorbimă pe temeiuri, se facemă cunoscută administrațiunii, că d. Caligarî, membru ală Curții de Cassațiune, are pe aceia sa semnală unei campanii ce a avută nenorocirea d’a face cu diligența Domnulă și Dorana Pascaly, au fostă assemenea resturnați, a fi suferită, și ca se scape cu vibță aă ramasu în cale s’au venită cumă aă putută. Administrațiunea póte vedea astăzi pe socla artistului, măiestrului de Piano, d. Nesslern, dăcindă cu ună picior și ruptă, și grămădită cu toate durerile și periclele unei assemene nenorociri, și care dureri și pericle suntă cu atătă mai mari cu cătăi. Nesslern nu are stare spre a putea plăti vruă chirurgă din cei mai însemnați, și nici chirurgii nu au datoriă d’a sacrifica timpul ă loră pentru a ajuta victimele administrațiunii nóstre, în numele omenirii dară,—căci celă puținu simțimintele omenirei vom fi mai avîndă loculi loră în inima administrațiunii nóstre,— rugamii, congiurăm pe cei îndreptă a erta națiunea d’acestă supliciu la care este osîndită de către administrațiunea poștale ș’a schimba îndată diligențile sau celă puțină a curma serviciulă soră celă veiisătoriă, în englesulă isbindu-lă pe umerii cu orecare familiaritate plină de bunetate, liniscescete, și spune-mî dacă n’ai nici uă neplăcere a deveni ginerulă mea ? — Vorbesci seriosă, milord? — Cumă dacă vorbescă seriosă?.. Nu cumă va ai se-țî imaginezi că m’apuc de glume căndă este vorba de fericirea copilei mele ? — Vedi că un adeveri nu s dă cumă se-mî explica onerea însemnată ce-mî faci. — Tine, citesce, și enigma-țî va păre mai ușioru de devinată. Dicîndă acestea ii arată paragraful» din testamentul B lady Hunster, care lu desemna personaje ca socră aii miss Annei. — Ei bine, înțelegi acum fi? iiijise lord Bottwell, după ce citi. — Pré bine, mylord, dară de ce nu mi-ai spusă de la începută adeverului ? — Sum tată, domnule, și am voită a me asigura dacă omulu cu care ăra FOIA ROMANULUI URMONEȘTI. »ARTEA A TREIA. XLIV. dise -Apropiă-te, copila mea lordameli fiie-sei cu dnlcdță. Știndă că părea a eșita: —presința d-lui se nu ftă pentru tine uăausă de turburare, adause elfi. Mis Anna se roși pucina. Era răpit<5rî; de frumuseța și de candore ingenuă Ea înaintă spre tată-seu și salută ticîndă pe junele avocat, care, minune ! d’atătc farmece reunite într’uă sigură persona, se trăsese untim[ pasă în pod, ca se-i facă locfi și o considea cu ochi răpiți. W —Im dai voiă, nu e asia, dominule, n^ise lord Bottwell. Alte cuvinte făcură pe junele a~ Ivocatu S3 esa din estasea în care să scufundase presința astei frumose fete, elc . — O! nu te strimptoia. Dacă creții că onorariele nu suntu destulă de mari, n’ai de cătu se vorbesci, ne vomă sili se te multiumima. —■ Aliné iérte, mylord, te rogu, cuvintele dnmîtale m’aă turburată arătă de multă, invătă intr’adevĕru nu mai sciu nici ce se ^ică nici ce se facă . .. — Ce copilă ești, îi jise atunc