Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-24

v>is lui ce î-ar descoperi tóte aceste midilóce de împlinire de dări, ca se le aplice în Polonia, căci surită și curü că i—au scăpată din vedere. Acestea și altele multe suntă mi^ilócele cu cari se împlinescu dările, căndă se întorce însă cine-va și privesce curaui sc plătescă aceî ce au se ie de la Statu, atuncea trebue se aibă anima de graniță ca se nu i se sfâșie la vederea acelei mulțimi de nevoiă și cari umple în tote dilele casieria, și cari scote din poptă lamentațiile cele mai îndurătoiiă de desperarea lipsei. Municipalii noștri s’aă înăbușită pe la urechile alegătoriloră și împlorăndu mizericor din loră pentru a fi realeși, j fi» și fără onorarie pe hărtiă, căci o- I sulă ca și Osoială, avindă în destulă măduvă se mulțiămescă cu acea-a. Nouele alegeri dupe aședemență avindu a se urma la 1 Noembre. Municipalitatea prin adresa circulariă No. 2781 a convocată pe alegători spre acestă fiintă la Palatulu Gospadu, care, în limba giulă domnieloră-sale moschicescu! de la Potemkin, insemneda Domnescu. — Mulți se întrebă care a fostă motivulu ce aă silită pe Municipalitate a se cocoța se convoce pe alegători la palatulu de reședință domnescă, căndă dacă avea trebuință de ună locale mai spațiosă de cătă ală scă, dupe cum însuși arată, n’avea trebuință de palatură domnescă, căndă are în disposițiunea sea pe acelă administrativă, unde s’aă efectuată atătea alegeri, și care este celă mai spațiosă din Iași după Spitalul Sf. Spiridon. Totă Municipalitatea nostrei, care a ajunsă în capetulă espedientelor producatorie, mai alesă acuma de bună plăcere, a cerută autorizarea de a face pe comptulă seu o loteriă și ună noă împrumută (despre care v’amu mai vorbită), însă d. Ministru de Interne (celei actuale), i-aă respunsă că în cată pentru loteria nu-î învoesce, fiindă acesta contraria aședeminteloră, era cătă pentru împrumută îlă póte face, însă se scie că are se dea sema comunii de tóte împrumuturile făcute și de întrebuințarea venituriloru comunali. — Acestă deslegare a camă pusă pe gânduri pe domnii municipali, și așa își pregătescă cădelnițele pentru tămâierea săniiloru midălocitori. — Terminăndă cu municipalitatea, se vespuiu ceea ce scăpaseră din vedere prin epistola din urmă, adică că devoțiunea celor 25 pompieri are se coste pe comune iu cate 3 g. de omnă, cumă v’amă fostă spusă, ti căte 7 galbeni celă pucină, pentru că osebită de cumpertrea capelei are se mai coste și întreținerea iei celu pucină 100 galb. pe ană.— Acesta prelutindine se chiamă lusu în misoriă. — Unulă din membri municipalității, marele Ban și Cavaleria de Balica, a demisionată, în amintirea conflictului arută cu d. Ministru de Interne, căndă a fostă Ministru din Dace de Milcovă, înainte de a termina, vă voiu face cunoscută ună detaliu ce este prvitorie la foia de publicațiune din Iași. La contractarea făcută cu Goldiner pentru 7 ani, guvernul, care de multe ori ocupă mai multă de jumătate din acesta fora cu publicațiunile sale, și ie și vr’o 3000 esemplare pentru comuni și autorități, s’a scuturată cu desevîrșire de subvențiune ce plătia mai înainte d-lui Asachi, ca despăgubire pentru publicațiunile guvernului, și a aruncată tóte sarcina numai asupra personelor o particularie cari aă interesă de acestă faist, mai scumpind și predinsă publicațiuneloră și peste aceaa ce era mai înainte și care era de unu leu rîndută încătă acumu publicațiunele oficiale în interese particularie aă devenită un adeverată contribuțiune indirectă pentru cei interesați; de aceea d. Ministru de interne, de care se atinge acestă cestiune, ar face mai mare actă de dreptate dacă ar modifica condițiunile întreprinderii, care să apasă numai asupra unei clase de omeni. N. N. i UbiÁJSCLfJli Dolomire. 5 Noembre. PRIVIRI RETROSPECTIVE ASUPRA INSURECTIUNII POLONE. (după sorginți francesî și englesi) HI. Acesta privelișce a trebuită să atragă de la începută atențiunea Europei, și cestiunea russo-polonă ajunseră cestiune europână, și acesta chiară prin felulă dominațiunii ruseșci în Polonia, care, definită prin tratatele de la 1815, ajunsese prin garanție ună obiectă ală dreptului publică, și fuse astfelă mărginită. Cestiunea acesta era aprope a fi deslegată, căndă puterile mari europene, a congresulu Parisului în anul 1856, atraseră cestiune italiană în cerculă deliberațiunilor" foc și făcuseră cercarea a atrage "și cea polonă înaintea forului loră, însă, refăcite prinsă prea mare încredere în realisarea făgăduieleloru făcute atunci din partea Rusiei și ’n obligațiunile contractate de dînsa, o lăsară pentru astă dată nedeslegată. în stadiulu d’ăntîi’ a Iu insurecțiunii, căndă nu avea încă ună caracteru pronunțială, puterile nu credeau de cuviință i se decide pentru uă acțiune diplomatica, nu vodură într’însa de cătănă faptă care, produsă prin politica rusesca, dovedi negreșită starea miserabile, ajunsă a fi mai cu neputință, a unui poporu întregă, dară care încă nu trecuse peste limitele unei mișcări locale. In urma convențiunii încheiate între Prusia și Rusia avindă de scopulu presiunea comune a mișcării polone, care, abia începuse, fu și tmori în tata, fiindă că creatorule ie! Bismarck en intimidată de disposițiunea antipatică în Prusia chiară și mai multă ancă de opiniunea publică a Europei ce se pronunția în contră’i; în urma acestei convențiuni prusso-rusescă se ivi în acea cestiune ună punctă de intórcere, pe care d. Drouin de Lhuys îl desemnă astfelă intruă depeștă: „Pînă acumu insurecțiunea a fostă locale, concentrată în provinciele regatului poloniei. Dară prin intervețiunea, cea decisă cabinetală Berlinului în puterea convențiunii subscrise, a conturată cestiunea polonă în tota întinderea sa și a luată astăfelu asu•>pra’și nu numai responsabilitatea pentru măsurele represive luate de Russia, ci a deșteptată încă și ideia de însușirea diferitelor părți ale vechei Poloniei. Pare că invită pe membii despărțiți ai acestestei națiuni a împotrivit unirea loră în facia unirii guverneloru respective, c’ună cuvîntă, a cerca în adeveratulu înțeleșii ală cuvîntului uă rcscala naționale. Despre politica Prussiei se pronunță și Domnu Buchanan, ambasador de englesă la curtea Berlinului, el scrie Lordului Russell: „Domnu de Bismarck credea, lăsăndu mă a întrevedea în cuvintele sale situațiunea periclosá ce ar resulta pentru Prussia dintr’uă Poloniă independintă, de datoria sa a me convinge, că guvernulă prusiană nu pate în nici unu chipu se facă Rusiei propuneri de risce mesure, ale cărora scopu inevitabile ar fi restabilirea naționalităței polone. Elă zice, că concesiunile, ce, după propunerea guvernului engleză, ar trebui să facă supușilor ă sei poloni, n’mă satisface pe aceștia. Ceea ce voră dobîndi astăzi, le va servi numai ca una mijlocă d’a ’și neledi calea pentru viitória loră independință, și d’a smulge provinciele polone puteriloră ce ’și le aă împărțită. Guvernul englese dară nu póte spera că Prussia se va uni cu dînsulă pentru luarea unoră mesure, despre cari crede că trebue să conducă la ună asemenea resultată. . . .“ Căndă fisură ambasador) avuseră altă nouă întrevorbire cu d. Bismarck, la care îi făcu observațiunea, că simpatiile europiane se retragă de Prussia, acesta îi dise: „Pentru Prussia nu este cu putință a schimba politica urmată în limpă de după ani. Dupe ce Prussia în totă timpulă aceea, a făcută pe împeratură Rusiei se vede consecințele inevitabili, ce ară atrage du pe sine încuragiarea dorințelor naționale ale Poloniei, nu pute acuma se-i recomande a acorda Poloniloră ceruta autonomiă.“ Celelalte trei puteri s’aă învoită, precum și este cunoscută a interveni d’uă camă dată pe calea diplomatică în favorea Poloniei. Dară în ce chipu? Pe calea unoră note indentice sau diferite între ele. S’aă învoită a trimite în aceiași di note separate. Iise acumă se schimbă și limba giulă noteloră separate dupe puntula de vedere a fiecăruia în parte. Engliteza puse puntulă de greutate a cestiunii pe necontenita vătămare a tratateloră de la 1815; Austria rezemă observațiunile sale de preferință pe propria sa siguranță; Francia dete cestiunii caracterul unei mare probleme morale și politice. Numai că declarațiune comune domină în aceste note, adică acea că cestiunea polonă este un permanente amenințare pentru pacea Europei și că d’aci rezultă necesitatea asolută a unei deslegări finali, care ară putea aduce pentru Polonia condițiuniie unei păci permaninți. In urma unoră desbateri în timpă de două luni s’aă unită puterile în stilisarea cunoscuteloru șese punturi, carî însă numail altă nimică de cătă uă altă formă a stipulațiunilor tratatelor de la 1815, și se mai adaoge încă doue propuneri, acea a unui armistițiu și a unui congres european, compusă din cele optă puteri cari susemnase lisele tratate. Cele șase punturi erau unii minimum a condițiunilor putinciose, erau oă retrogradare pe tărîmură învechită, ală tratatelor de la 1815, cari, deși era o singurul titlu de dominațiune legale, n’au fost o oservare nici uă dată din partea Rusiei. Dificultățile interne ale intervențiunii se aflau în două momente: In slăbiciunea loră și în puterea Rusiei. Slăbiciunea rezultă din notele separate, acestea făceau tocmai a se vedea diferința și în ore care privință contradicțiunea, ce deosibia politica acestoră puteri. Rusia recunoscea bine unevoințele unei asemenea intervențiuni, ce resultaă din diferita situațiune a acestoră puteri, și de aceia luă ună zonă care era modulată dupe diferința cabineteloru și după momentulă replicăriloră. Rusia voia mai nainte de tóte a câștiga timpă. La începutulăverei și’n facia unei aidicări mărune și unei intervențiunî europene, care în orice momentu putea se ’și schimbe caracterul ă, Russia s’aretă inpaciuitoriu, dispină a cede și a intra în negoțiațiuni; căteve luni mai tărțiră ajunse mai îndrăsteră contra pretențiuniloră puturilor, îi se opună tratatele de la 1815; acesta recunosce Europei dreptulă a le interpreta dupe puntul ăi ei de vedere, adaoge vise, că esecutarea unui asemine dreptă n’ar produce nici ună resultată practică și că’și reserve înseși grijia pentru împlinirea obligațiuniloru sale. I se pune înainte cele sase panturi, aci aréta c’ună felă de triumfă, că nu mai remăne nimică de făcută și că i se cere ceva ce însăși de mulă timpă înainte a concesă. Se propune că întrerupere timporaria a luptei omorîtorie, la acesta respundu, că singurulă armistițiu putinciosă ar fi desevri și la supunerea Poloniei. La propunerea unui congresü europianu a cătoră optă semnătorî ai tratateloră, face c’uă abilitate aparinte uă întorsătură p’alături, care nu se este de natură d’a nu se pute aștepta nici ună resultată de la dînsa, puindu în perspectiva Austriei ua conferință a celoru trei puteri ce au luată [parte la împărțirea Poloniei. Celă mai lămurită și celă mai aarogantă respinsă la tóte aceste propuneri este crescerea terorismului, covîrșirea esceselorăiu esecutarea mosurelor represive, confiscațiunele și esecuțiunile. în depeșia sa din urmă Principele Gorschakoff dă se înțelega lămurită, că ară fi de prisos, a continui mai multă desbaterea, că Russia va lua singură asupră șî responsabilitatea politicei sale. Singurul resultată pînă acumu este p opunerea Englitezei de a recunosce de desființată titlură de dreptă ală Russiei asupra Poloniei din causa neînplinirii condițiiluilor a tratatului. Dar contradicțiunile politicei engleze suntă prea eclatanți, încătă am pute întemeia multă speranță p’acésta ; pe d’uă parte cerca d’a se aserva tratatele și pe d’alta parte desevîrșita loră părăsire; unu limba giă provocătoriă în actele sale diplomatice — iși stăruința în mănțirea păcei, îmboldirea înainte unde s’atinge de teoria tratateloru, — și retrogradare, căndă s’atinge de fapte. Atrocitățile și brutalitatea Rușiloră în Polonia. (Dupe foiele grmane). Gasurile de brutaltate rusesc a aă ajunsă nenumerate, dară ca să dovadă cătă de justificată este ura Poloniloru în contra dominațiuniî ruseșci, comunicămă încă urmatoarele doue coșuri de cruzime și nerușinare, comise nu de nisce prosti soldați,ci de oficiali superiori. La 19 Septembre, căpitanulu statului generală, anume Graff, făcăndu parte din divisiunea de cavalerie la Kowno, a venită în cercetare la stațiunea drumului de seră Kozlowa-Ruda. Ordină îndată se-i aducă pe domna Pitot, consorta unui forestiara imperială, de națiune francesu, cari dinpreună cu fiul ă seu trecuse la insurginți și ceruse-i spue unde s’află bărbatulu și fiul ăiei. Domna Pitot nu-i putu da nici uă informațiune. Graff întrebuință amenințări și injurii, dară nici după acestea femeia nu putu da mai multe informațiuni. Graff devine furiosă, dar d-na Pilot remăne în clisele sale și oferă a produce marșuri pentru adeverul cuvintelor sale. Furia lui Graff cresce și ordină casacilor lui a desbrăca pe nenorocita femeie în pielea góla ș’ai aplica 260 lovituri de bice casace sci, astă felu că ’n parte carnea cădu bucăți dupe corpul ă iei, care peste totă era numai sănge. Dară nici dupe acesta nenorocita nu putu da nici uă informațiune, ș’acum îi căldulă Graff ordină maltratarea iei în modulă celă mai infamă. Domna Pitot, dacă nu va muri în urma maltratăriloru suferite, va remăne cehipucină bolnavă pentru tata vidța iei. Ală douilea casă întîmplată asemenea în guvern iuiu Augustow. La 10 Octobre uă bandă de soldați ruși, suptă comanda oficialului Jukutyn, care ca și Graff a dobîndită ună renume pentru mulțimea crudimelor sevîrșite de dînsulă, a petruisă în locuința proprietariului satului Zaclszki aprope de Szczuczyn. Proprietariul Grzybowski era absiute și consorta lui nu putu denimi uă informațiune lămurită despre loculu unde se află. Juculyn lovesce c’mă pară pe femeia strigăndu: .,Voiă se aflu unde este bărbatulă zeul“’ Femeia avea unu copilă mică în bracie. Jukulyn îl smulge din bracele iei și’să trîntesce pe pămîntu; dupe acésta ordină soldațiloră a o bate, ceaa ce se și făcu pînă își perdu cunoscința. D’aci Jukutyn trecu la locuința economului Mikuchi și’să înăltrată luptă protestă, că este complice ală insurecțiunii in terna ționale, în același chipu cumă maltratase pe consorta proprietariuluî. Mikuchi și Grzybowska s’află acumu în spitalul de la Szczuczyn; celă d’ăutelă este în periclu de mórte și cea d’a doua ș’a perchitu mințile. Asemenea scene se repezescu în tóte tilele. Rușii își bată jocii de tate legile siă și chiară de cele mai despotice. Predările, jăfuirile, confiscările, arestările, profanările, maltratările și desonorarea femeiloră au ajunsă steriotipe în nuvelele din tóte părțile ale Poloniei. D-le Directore ală jianului Romănulă. In numerul ă stimabilului diară Romănulă de la 12 ale curentei luni, am cetită articolulă întitulată vtndarea păduriloru Statului subscrisă I. I. Autorulu acestui articolă dă orecare detaliuri relative la pădurile ce fură date spre esploatare în espirata lună Septembre, fără să scape din vedere a arăta că are luate acele detaliuri de la directorele silvică din ministerial culteloră, sau mai bine adice, de la inspectorategală administrații silvice, care de bună sema nu pate fi altulă de cătă subt însemnatură , și în adeveră ’mi aducă aminte, că a doua sdă a treia di după licitațiunea diseloră păduri, a venită în cancelaria ce amă onore a dirige d. Ion Ionescu și după cererea ce mi-a adresată, iara data tóte informările asupra părței tecnice a dării în esploatare a pădurilor ce s’aă pusă în licitațiune. Fără acéstă mică particularitate, crede, domnule directore, n’ași fi putută cuteza, să puiu vre uă legătură între d. Ion Ionescu, care a venită sâ’mi cera și a dobîndită informările de care fu vorba, și între I. J. care a subscrisă articolulă în cestiune. D. Ion Ionescu, după ce a aflată de la subsemnatură tată ce dorea se scie în ceea ce se atinge de lucrarea tecnică, mi a adresată urmatórele vorbe: „Calulă de bătălie ală partidei opusă acestorii operații este lucrarea „tecnică, din cete ce vadă acumu, în„țelegă că s’au luată tóte disposițiile „necesare, arătă pentru o regulată ei„ploatare, cătă și pentru a se asigura „reproducerea păduriioră în părțile ce „s’au lăsată a remănea în viitoră totă „ca pădure; pe lângă acesta și pre„țulă resultată la adjudecație este fórte „avantagiosă fiscului. Nu vedu cumă „s’ară mai putea ataca lucrarea tec„itică. Voiă face ună articolă în care „se trecu și unu tablo” arătătoru de „resultatul” licitației; remăne dar de „atacată acésta operațiune dintr’una altă „puntă de vedere.“ se referă la onorabilitatea d-lui Ion Ionescu, dacă aceste nu suntu disele d-sale. Ei bine, in articolul din numerală de la 12 Octombre ală „Romanului“ d-nu I. I. nu este de aceiași părere cu d. Ion Ionescu. Critica d-sale, bate cumplită tocmai partea cea tecnică a operațiuniei în cestiune, și domnia ta ești destulă de dreptă, domnule directore, ca să înțelegi, că prin aceea mi se dă dreptulă de a respunde doue vorbe la cete scrise de d. I. I. Numitulă domnii I. I. se pune mai ăntăiă de tote a constata împortanția, pentru Stată, a pădurii oră. De bună sema nu eu ’să voiă contradice în acésta.1 Amă aretată în destulă cătă ele influințiază asupra climei, igieniî, asupra regimului apeloră și consolidarea terenului; cătă suntă de necesare pentru agricultură, comerciu, industrie și consumațiunea domestică , pentru lucrările publice și chiară pentru aperarea teritoriului; însă a conserva pădurile nu va sedică a te înlătura de la o es té<jlase articolulă întitulată: „Despre conservarea păduriloră în România și despre împortanța loră,“ înserată în insulă periodică, Agronomia, broșurele 4 și 5 din 31 Ianuarie și 15 Fevruarie 1861.