Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)
1863-10-26
iunii AKu Min îsrsr D nu Cogălnicianu seie, precumu singură a $isu, că Impĕratulu Napoleone, în lipsă de ómeni mari, ne a dată principiele de vieță de la 1789, ne a dată Convențiunea, ne a dată guvernulu represintative, că prin alegerea Domnitoriulul amu pusu Convențiunea în lucrare, amu dobénditu darii guvernulu constituționale, și acumă suntemusuptu guvernulu constituționale. D. Cogălnicianu scre jurămentulă că a făcută : Țiu la Convențiune, suntu pentru regimele constituționale, în tótu puterea cuvîntului; se medresnască Dumnezeu mai înainte d’a conspira contra regimelur constituționale; acestă regiune este temelia libertăților n nóstre și viitoriulu terei nóstre. D. Cogălnicianu scie, în fine, că Domnitoriulu, alesű de Adunare In virtea Convențiunii, a juratű ín facia tezei că va fi credinciosü Constitution» in testumu și în spiritulö iei, că ín tótá domnia sea va veghia la respectarea legilor, pentru toți și în tóte, că guvernului seu va fi, în tótă puterea cuvântului, guvernulu precumu îlă vrea, precumu ílű statornicesce Convențiunea, că va fi Domnii constituționale, că va respecta tóte drepturile Adunării elective. facă totă ce d. Cogălnicianu scie și trebuie se scie, acă ce trebuie se aibă totă-de-una în vederea sea, spre a nu mări mai multa reală care duce tara la perie, spre a nu ajunge, la betrănete, a’și adeposti capulú la umbra despotismului, spre a nu se refaci se devie instrumentulă desființării regimelui constituționale inventatu, precum fi a $isu, pentru a paralisa arbitrariulu, caprițiulă, despotismulu, defectele unui singuru oraș, ale Domnitoriului. părată Tóte acestea ni s’au părută de nea trebuință a le [tine naintea noului ministeriu, și înaintea publicului ca se cunoscemu cu toții, într’ună chipi incontestabile, guvernulu înfiind ființată prin Convențiune, și se ’nțelegemu situațiunea critică în care ne aflamu și periclele de cari suntem amenințați, dacă guvernulu nu se va grăbi, cătă mai curândü, a intra în legalitate, ș’a merge înainte cu inteligință pe calea reformelor» liberali și folositorie. Spre a nu fi nici de cumă acuzați de exagerare sau de pasiune în espunerea ce vomű face despre starea critică în care țara este aruncată, spre a pune în neputință chiară pe cei mai înverșunați adversari ai noștri d’a slăbi cătă de pucina aretările nóstre, supun cuvinte că suntu tăcute de oposițiune, sau cum a i se dice, de ooalițiune, se ne interaziama chiar pe cei cari au combătută oposițiunea, chiar pe apținuți, pe declarările lorü din Adunare, pe proiectullorii de Adresă. Punemii înainte fapte, și publicul o va judeca. Eea ce se tficea în acea Adresă presintată Adunării în ședința de la 1 Fevruarie. „Lăsată în cea mai deplină nescrintâ despre relațiunile guvernului Măriei Tale cu Statele străine, tara și Camera dorescu] a eși dintru o incertitudine plină de îngrijiri. „— Pentru a pute aceste reforme da tote rudele lor, trebuie neaperate ca ele se decurgă dintr’un sistemă generale de organisare, ca timpul ă și puterea Adunării se nu se consume în votare de legi fără legătură între dînsele și adese discordanți „— în numirea aginților administrativi președă adese mai multă considerațiune politice de cătu condițiunile de capacitate și de moralitate. „— Starea îngrijitoriă în care se află magistratura nostră, precumü a constatatu-o în anulă trecută înalta Măriei Tale judecată, cu întristare mărturimă că mă asemine verdictă, puteați da și asupra administrațiunii. „— Tóte aceste îmbunetațiri arătă de dorite de toți Românii, nu s’arț puté realisa dacă nu s’ară face uă radicale îndreptare în starea financielor publice. Adunarea nu și-ară îndeplini totă datoria sea, ori cătă de dureresa și grea ar fi, dacă n’aru areta Măriei Tale drepta îngriire a terii Spaima aruncată în tóte ănimele, prin vestirea ministeriului precedinte că bancruta ne amenință, nu s'a putută micșiora prin declarațiunea ministeriului actuale, că nu este bancrută, ci vă deplină desordine. Increderea[numai atunci va renasce în țeră căndă vomă pute anunța că ordinea domnesce în pisancie. „— A pune capetă acestei situațiunî anormale a caselor publice. „— Starea de suferință, în care se află atătă credibilă publică cătă și celă privată. „ — In facia pericleloră și nenumeratelor dificultăți cari încongiera situațiunea. „ — Armonia între puterea esecutivă , puterea legislativă este compromisă prin imprudintele cuvinte cu care ună ministeriă a pusă în suspiciă simptimintele iei. Și d. Cogălnicianu a mai zisă: „ — Țara este îngrijită de amenințările ce se face libertăților nostro constituționali, este îngrijită despre planurile guvernului de dictatură.“ Spre a se pute înțelege și mai bine gravitatea acestor cuvinte, se le presintă că luptă uă formă mai concisă. „Timpul, și puterea Adunării se consumă în votare de legi fără legătură între dînsele și adese discordanți. Magistratura și administrațiunea suntű într’uă stare îngrijitoriă. Funcționari sunt numiți mai multă după considerațiuni politice de cătă după capacitate și moralitate. Țara și Camera sunt o intr’uă incertudine plină de îngrijiri. Nici uă îmbunătățire nu se póte realisa fără vă ■adicale îndreptare in starea financiară. Spaima este aruncată în tate animele prin deplina desordine în care se află iandele. Pe cătă timpii va esiste acastă desordine încrederea nu va renasce în țară Casele publice sunt o într’uă situațiune anormale. Creditură publică și privată este într’uă stare de suferința. Situațiunea este încongiurată de pericle și nenumerate dificultăți. Ari lonia între puterea esecutivă și puterea legislativă este ni compromsă prin cuvintele imprudiate ale ministeriului. Țara este îngrijită de amenințările ce se face libertățiloră nóstre constituționale și de planurile guvernului de dictatură.“ E că în ce chină este descrisă starea țerei chiară de abținuți. Spue, acumă, orice omă cu inima curată și cu mintea liberă, spue, în facia acestoră declarațiuni, atată de positive, și, totă de uă dată, atătă de grave și de îngrijitorie, dacă uă țâră pote fi aruncată într’uă situațiune mai spăimîntatoriă, și dacă ună guvernă póte fi acuzată cu mai multă energie de incapacitate, de neîngrijire, de atentatul contra libertăților constituționali, de planuri de dictatură, și d’un politică cu desevîrșire ruinatoriu pentru țară? Dară ce am făcută acei cari aă descrisă țara arătă de îngrijită și amenințată de pericle și nenumerate greutăți? N’aă aretată ei singuri aceste mari nefericiri? Nu le aă declarată ei singuri înaintea națiunii întregi? Și căndă aă vedută ș’aă pusă măna pe ranele țerei, căutatu-aă ei în grabă, vr’unii miijălocă de vindecare? Luatu-aă ei îndată vr’uă mesură prin care se scape țara de periclele cari o amenință? Dar’aă ei fără întarziiare ună vot de neîncredere ministeriului, luptă a cărui administrațiune țâra se află într’un atare arătă de deplorabile? Cerut’aă ei, numai de cătu, depărtarea ș’inlocuirea lui cu omeni cari s’iducă ordinea în finanețe, care se restabilască între puteri armonia compromisă, care se aibă inteligința de-a rădica țâra din desordinea, din nesiguranța și din spaima în care este aruncată ? Dacă reala descrisă nu era în ființă, pentru ce s’aă aretată ș’aă îngrijită țara, dovedindă c’aă fostă orbiți de pasiune contra ministeriului pe care voiau se la resterne numai pentru a se pute pune în loculă sex? Daca reală aretată era în ființă, pentru ce nu s’aă grăbită a’să face numai de cătă se înceteze, făcindu-se resping etori înaintea țerei pentru nepăsarea, forte vinovată, cu care lasă țara se se pârijă cu desevîrșire într’uă stare de lucruri arătă despăimintatoriu ? In oricare din aceste cazuri, spue orice omă cu simplimântulă dreptății, dacă deputații abținuți nu dovedescă uă lipsă completă de logică, și dacă purtarea loră, ori cumă ară fi privită, nu este cu adeverată culpabile înaintea țerei întregi care cunosce și judecă aceste fapte? Sunteți deputați, onorabili abținuți, și astă felă ați înțelesă misiunea ce vi s’a încredințată? Astă felă v’ați îndeplinită mandatură de deputată, și chiară datoria de simpli cetățiani? Ințelegemă se credeți și se declarați bună ună ministeriă reă; înțelegemă se lă aperați și se ve puneți tóte silințele de a lă menține la putere. Póte se fiți înșelați, dară îlă credeți bună și este logică se’la aperați. Dară căndă declarați cu atăta energie că țara sufere, și țâra sufere din causa administrațiunii rele a guvernului, și apoi, ve faceți aperătorii unui asemine guvernă, acesta este lipsă de logică, este in consecință vătomătoriă pentru țâră, este vă purtare foate culpabile. Țâra v’a numită deputați, țâra v’a onorată cu cea mai frumósa ș’inaltă misiune, țara v’a încredințată dreptulă s’aretați dorințele sale, se îngrijiți de interesele sale, se cereți îndestularea trebuințelor sale, s’aperați cu tăriă drepturile și libertățile sale, se controlaui cu asprime guvernulu în tóte lucrările sale, și se lă depărtați de la putere îndată ce aț simplită ș’aț recunoscută că el este incapabile d’a conduce trebile erei, ca amenință libertățile publice, că merge p’uă cale tericită și contrariă legiloră, și că espune țara la cele mai mari pericle, prin incapacitate și neșolință, sau prin arbitrariă și despotismă ministeriale. Dară cumă ați ucrată? Ați are tată reală și n’ați făcută nimică ca se înceteze; ați condamnată ministerială și nu l’ațî silită a se retrage. E că ce ați făcută. Acesta este adeverulă. Națiunea va judeca. Acumă, vomă cerceta ce s’a urmată dupe închiderea Adunării. Hadion tabilii capitalii a susemmită Adresă de mulțiumire Czarului. Insurecțiunea polonă a adresată Opiniunii naționali documentulă următoriă, pe care lă reproduceam ca unul din elementele istorice ale marii cestiuni a Poloniei. La toți amicii Poloniei. De multă timpu, Europa privia o’uă tristă descurajiare Polonia căzută din puterea sa de altă dată, i se părea că vede uă corpu din care sufletulă a sburată. După întristare urmă uitarea, acolo chiară unde onórea și consciința ar fi trebuită se perpetuie aceleași suvenir! de gloriă. — Este unui cadavru! diceaă națiunile. — Minciună! response Polonia, sângele n’aru puté curge din sînulu unui cadavru! Uă strigare de amenințare și de suferință, ecoulu un oră sacrificie supraomenesc!, Interfera atențiunea Europei către una poporă martiră, cerăndă vă esistințâ prea multa timpu contestată. — Polonia n’a murită! diseră națiunile. — Ei n’a murită! ați strigată voi, nobili cetățiăni, în presința poporului francesc, ală căroră cuvântă vă sunteți voi. Și acésta strigarea resunată în inimile nóstre frăiescî ca unu semnale de liberare și de mîntuire. Noi diceama fraților si noștrii de arme. „Amorulu Poloniei a fostă totuda una noblețea morale a Franciei; acastă noblețe nu i se va pute răpi de cătă cu prețul căderii sale ca poporă inițiatoră progresului și ală libertății.“ Noi toți, fii acestei Polonie sfâșiate, noi, copii acestui pămînt, udată cu lacrimele betrănitoră și mumeloră, cu săngele martiriloru și eroiloră, pentru partea simpatică ce ați luată la luptele nóstre, ve trămite mu uă cordiale îmbrățiștare. Amici ai Poloniei, priimiți salutarea aceloră cari mergă se sncră. formeza doueizeci de mie semnăture de proprietari funcari, de membrii ai clerului, de israeliți și de țerani. Citimu in Gazeta de Augsburg următoria corespondință dupe țermurile Mării Negre, de la 15 Octobre: „Se urmeza cu mare activitate pregătirile militare în tota partea meridionale a Rusiei. Se esecută cu multă energiă, să recrutaie in glóte a cazacilor de la Don și Orenburg. Cei d’ăntîiu trebue se puia pe picioru cincizeci de regimente, și cei din urmă uă sută. „Schițe priimite din întrula imperiului constată că pregătirile militare se facă tată cu atăta activitate ca și în părțile nóstre. Rușii sunt incredințațî că vor reduce pe Poloni la supunere în timpul iernii, și că totă Polonia va fi prefăcută întrr’uă taberă rusă in cele d’ăntîiu 4*° ale Pr‘~măverii. „Rusia se pregătesce a face pe partă se sufere turbarea care o sfâșie, și agenții săi nu suntu ocupați de cătă a crea Turciei uă mulțime de încurcăture. Patru divisiuni numai din vechia armată activă au fost lăsate la postulu lpru în întrula imperiului. A 12-a divisiune ocupă gubernia Worovez, și celelalte trei, adică a 16-a, a 17-a și a 18-a, ocupă guverniele Tambow, Penza și Sarataw. Tote celelalte divisiuni ale armatei active suntu, sau pe teatrul de resbelă în Polonia, sau in Finlandia și pe țărmurile Mării Negre, unde formeza un acordonu de operare mai neîntreruptu. „Efectivulă trupeloru, gardei și grenadiriloru, se urcă la 132 regimente de infanterie. Batalionele de vânători, artileriă, săpători, geniu și regimente de cavaleriă nu intră în acestă naneră. „Dacă aceste pregătiri ale Rusiei văru isbuti a mișca Europa, Russia va fi înveselită; uriașulă Nordului speră ună resbelă și nu se teme de dînsulă; nefericiții Poloni și catolicismulu în Rusia voru suferi și voră fi cei d’ăntîi espuși la turbarea Nordului.“ Citimu în Morning Post. Dacă puterile germane suntű dis— Viena 29 Octobre, Scomptele privitorie la înlocuirea ducelui de Grammont cu cornițele Walewski se întărescu. Scomptulu s’a respăndită asemine că pentru acesta are se se’nchirieze unii palatu la Viena. — Viena 29 Octobre. In ședința de astădî a Camerei deputațiloru , s’a dațit citire unei comunicări a cancelariului aulicii ungurii, prin care acestă din urmă declară că, în ședințele comisiunîi financiarie in cari va fi vorba de imprumutulu destinată a ușura miseriă în Ungaria, elu va fi represintati de ună consiliariu alu Curții. — Breslau 29 Octobre. U nouă proclamare a capului polon ală orașiului Warszawa declară că cele din urmă arestări făcute de Ruși, în clasele de susti, aveau de scopă a sili pe nepuse a nu se’ngriji nici într’ună chipă despre ce va resulta numai de cătă din încercarea d’a ocupa Holsteinul,căci ele voră întruni contra lorț principalile puteri maritime ale Europei, ele n’ară trebui celă pucină se nu ție nici de cumă în sémn încurcăturele în cari, ori ce s’ar întâmpla, cestiunea Holsteinului va fi împinsă. Inchipuindune chiară, astăfelă precumu oservă cornițele Russel, că esecutarea se mărginesce la acestă ducata, guvernulű danesă va întrebuința amenințări, stabilindă una blocă care ar fi forte vătămătoriă comercială germană. Resbelulă, scrie secretarială de Stată ale afacerilorii străine, s’ar învenina astăferă, din amendouă părțile se plăngă de pagube, și nouă greutăți s’ară opune unei învoiri pacifice. In casulă în care resbelul ar atinge Statele daneze, atunci, conformă tratatului din 1852, nu numai Marea Britanie, dară și Austria și Prusia ar fi îndatorite de a interveni pentru a face se se respecte de integritatea Danemarcei, și, după cumă cu multă forță cornițele Russel, acesta îndatorire ar fi negreșită îndeplinită, dară ar pute se deștepte la Francfort nouă încurcătura. Din orice puntă de vedere s’ar privi politica ce-șî propună se urmesc puterile germane, pedicele ce s’ară nasce suntă atătă de mari, încătă este mai cu neputință de a crede se fie vreună guvernă cu minte care se voésca a recomanda primirea lorü. Dieta germană este singura care se fi voită că data a consilia se se atace Danemarca în acestă momentă, și nici ună altă poporă afară de germani n’ar voi se aprobeotărîrea sa. Cărți despre Danemarca, suveranul și supușii săi suntă de uăpotrivă înțeleși asupra politicei ce trebue urmată. Regele a pronunțată acuma în urmă una forte însemnată discursă în care a manifestată pe faciăotărîrea, dacă ar fi ajutată de poporulă seă, a se împrotivi puterii Germaniei întregi, și în fine de a se coborî după tronul ă seă, apoi de a proclama că republică, dacă s’ ar întâmpla se caija intr’uă luptă inegale. „Istoria nu va dice, a strigată elă, „că celă din urmă din Oldenburg a des„mădulatu Danemarca. Daca s’ar întâmpla pînă ’n sfirșitu să cădeam ca „cei mai slăbi, și că Francia și Sveția se sufere ca provneia cea mai „meridionale a Scandinavei și vechiulă „Iutland ală Sudului, sdrobite, nimicite „de guvernele germane, se aibă sartea „Galiciei, Poloniei și Italiei septentrionali, atunci mă voi coborî după tronă „și voiă proclama republica.“ Regele Danemarcei nu trebue se se tămă. Nici Francia, nici Sveția, nici Marea Bretanie nu voră îngădui ca Danemarca se fie stersa din carta Europei numai pentru a satisface ambițiunea nesocotită a Germaniei. Y . Se scrie din Londra, 24 Octobre diariului Botschaffter: „Cabinetul nostru face cele mai mari silinție pentru a împedica resbelulă ce s’ar putea nasce din conflictulă Germaniei cu Danemarca. Elă ține într’atătă a ajunge la acestă scopă incăts’ a mersă pînă se cară de la cabinetul. Tuilerieloră se declare că esecutarea federale constitue oă afacere européná, că ea nu interesă numai Germania și pe Danemarca, și acesta firesce cu scopul ă d’a dsereitouă presiune morale asupra ambeloră părți. Primirea reservată ce acastă propunere a priimitu la Tuilerie se pare a dovedi că la Paris, nu s’arü vedé fără plăcere Germania încurcată serioșii în Nordu. Motivele cari împingă pe cabinetul nostru a lucra cu atăta energiă în acesta afacere, privescu numai pe Englitera, și făcîndu abstracțiune de raporturile nóstre cu curtea de Copenhaga, guvernulu nostru amű vedé cu părere de roți acte de resbelti în apele mării Nordului, unde blocuri de porturi ari putea compromite interesele comerciale ale Englitezei. Dar și cabinetul nostru se pare că s’a încredutü prea mult, în acesta împrejurare, în eficacitatea consilielor sale. Iritarea devine din ce în ce mar > I