Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)
1863-11-03
«SI ROMANULU 3/15f Noembre„ colegiurile sale, în scala sea de medicină, atunci de bună semn puterni se conchidemă că aceste învățături nu suntuz de Iocü stimate de publică, deorece nimeni nu voiesce a face sacrificiulă cuvenită pentru a și le dobîndi. A plăti profesori, a plăti și elevi ca se-i asculte, este credemță noi, dovada cea mai mare că învățătura așa cumă este organisată nu respunde la uă trebuință simțită de cetățianii noștri, și prin urmare, guvernul caută a produce uă atrofiă însă parte a corpului sociale, cu paguba tuturoră celor ălalte părți, este a căuta se se facă îmbrăcăminte la că mănă și a lăsa golă totă trupulă celălaltă. Societatea nostră este grală, lipsită de cunoscințele acele cari în adeveră desvelescă producerea și sporescă înavuțirea publică. N’avemă nici școli reale; una a fostă la Galați și p’aceaa a desființatu-o ministerială d-lui Crețulescu; n’avemă nici școli profesionale, și cele doue trei, ce avemă suntu în cea mai tristă stare. N’avemă nici măcară nă scată de comerciă; ș’apoi lipsiți cumă suntemă de ori ce învețemîntu șciințifică și industriale cumă vomă putea intra în calea cea mare a progresului, a industriei care este caracteristica vecului nostru. Singura industriă ce avemu și noi, industria nășiră naționale, industria marei majorități a poporului romănă, n’are pănă acumă un nici ajutor de la solința și esperiența popărelor civilisate, este cu totulă lipsită de cea mai mică scănten de lumină și de învețetură. De acolo de unde arnă trebui se avemă învoțemântulu agriculture organisată în tóte scólele primare represintată în tote seminarie și aședată în tóte colegiale, onorată în tóte facultățile, cu deosebire desvoltată în instituțiunî speciale și de aplicațiune, noi nu-să avemă nicăiare, nu-să videmă nici într’ună locă, și cu tóte aceste travailulă nostru speciale capitalele nostru, mică loculă de a cauza avuția, pacea și ticnita viețuire ș de a combate sărăcia este în agricultură. N’amă făcută nimică pentru densa, pricumă n’amă făcută nimică nici pentru celelalte ramuri ale cunoscințeloru omenesci; căci iată ce s’au făcută nu s’au făcută în interesulă satisfacerea mariloră nóstre trebuințe naționale, ci în acelă de a imita, de a zice că avem din tóte căte ceva, fără ca se avemă măcară numai pentru una singură trebuință îndestularea cea bună. Trebuința nostră cea mai mare din tóte este învețătura primariă; pe acesta s’ar cuveni se căutămă a o satisface acumă de uă dată apli— căndă la dînsa în mare parte resursele de care pute dispune ministerial culteloră. Căndă instrucțiunea pr mare va fi respăndită în tote comunile rurale și urbane, atunci învețătură secondariă și profesionale pote veni se o complecteze fără ca se aibă nevoie de ajutorul internateloră. Candă învețătura secondariă va merge bine, atunci și facultățile voră fi pline de elevi. De la tămeliă dată cată se începemăredicarea edificiului naționale de instrucțiune publică, și pentru ca acesta tamelie se fie temeinică, completă și întinsă suntem de idee de a nu ne da îndăreptă dinaintea a ori cătă de mari sacrificii fărăcere sau din partea Tesaurului publică sau din partea comunitară, începe-va ministerală actuală ală cultelor, lucrulă de civilisare și de progresă în România de la temelii? Circularea cea dată ne a făcută se ne tememă că nu apreciaze tata însemnetatea acestei cestiuni de viitoră. Răsd0ră învățătura primariă din satele nóstre are acumă numai cătă singură nevoiă de vegheria prefecțiloru? Se ne permită d. Bolintineanu ai spune că acastă lucrare cu care a începutu este cea mai de pe urmă cu care trebuea se sfîrșască. Va înțelege, sperămă d. Bolintinianu că de cătă se facă circularia pentru a spune domniloră prefecți cumă ’și închipuesce domnului că ară trebui se fie instrucțiunea și educațiunea primariă, mai bine ar fi convocat pe omenii speciali, spre'a le face aceatea tate și apoi se fi venită se cară de va mai fi fostă de trebuință, vegherea prefecțiloră. Pănă atunci sa ne permită adice că cu acestă circulație nu pute a ne face se credemă că anuă are organisată instrucțiunea primariă și că școlile sătescî cu numerală elevilor ă loră ar fi și în realitate precumă suntu în registrele ministeriului. I. I. Domnule Redactare, Amă redulă sciințificală și enciclopediculă respinsă ală d. avocată I. Strat, făcută asupra inseratului meu din 1 Noembre. In adeveră, d. avocată, în adăncile sale studie a înțelesă că pentru ecesă de putere se póte prevedea cineva în Casațiune și mai ’nainte de timpulă rostită prin art. 38, însă ce folosesco d- sale ideia isolată ce are, căndă acestă din urmă art. specifică, cu ună modă destulă de lămurită, timpulu căndii trebue a se face recursurile. Ună recursă se face și în contra unei închistări nedefinitive, înse nu mai ’nainte deotărîre în fondu, căci în altă felu n’ară precisa, acelă art. 38 că numai cestiunele prevenite de art. 41 suntu acceptate. Ară fi fostă lesne legiuitoriuluî a menționa și eccepțiunea art. 36 alineatură 2 No. 2 citată de d. Strat. Acestă aliniată are de obiectă a lămuri pe fiecare că după ce ună procesă s’aotărîtă în fondă, are dreptă recurentulă a ataca precum hotărîrea cea definitivă, asemene și acele nedefinitive urmate în timpul litigiului. Astfel că legea s’ară contrazice și pentru cei ce s dă n aprofondă jurisprudința, legea nu se contradice în una și aceaașî materie. Acumă permită-mu, d-lu Strat, a crede că nu că, ci d-lui a mersă cu studiul legii de Casațiune numai pănă la art. 36. Cu tóte aceste, d-lui are în opiniunea mea o justificare forte rațională care se resalva prin următoriulă principă Roman: ,,Qăao rerum natura prohibontur mlla lege confirmantur,k s’aă principiulă „Quand ab initio non valet longo tempore non confirmatur.“ Binevoiți a insera acesta replică în colanele diariului ce redigeați. Primiți, etc. 1863, Noem. 2. 1. I Cigara. 3. Chitanța pentru plata tarifei de Cimitiriă la Capucini, pentru acei ce se pună în fosa comună, chitanță pe numele reposatului Afară de aceste, de la d. Caccia, ce funcționa atunci ca Consulă otomană la Palermo, amă dobînditu: i) pasportulă reposatului, b) unu numera de scrisori adresate, parte directă reposatului, parte d-lui Salvatoră Ragusa, scrisori deschise, în numeră de 10, și nedeschise, 2, în sfîrșită, c) inventariulă de lucrurile reposatului, rufe, haine, cumă și de lădițe cu cărți și manuscripte, inventariă, făcută suptă ochii reposatului, chiar în cele din urmă momente ale vieței și în care este espresa sa voință dupe urmă, relativă mai cu sdmă la cărți și manuscripte, pa care le dă lăsată cu limba de marte ca se se încredințe de D. loan Ghica ce se alia la Constantinopole. Acesta e, domnule Ministru, resultatul misiunii mele la Palermo. N. Ionescu. Declarația Capelanului Sacramentala. I. M. S. „Noi, Papa Andrea Cuccia, Preotu ală Bisericei Sântului Nicolae Panormi, atestămă și declarămu, într’uă condică la care se însemne du numele și pronumele reposaților, dupe legile în vigóre. „în cica a doua decilea și nouă Noembre, anulă 1852. „Nicolae Bălcescu din Valahia a „încetată din viață, la etate de treizeci și unu de ani, pregătită cu tote „rînduelile religióse și propodită de „preotul” Josef Calida, Capelanulă adjunctă. „Și pentru acesta cubsemnămă și punemă sigiliulu Parohiei. „Dată în Panormi, la trei Octombre, 1863. (LP.) „Capelanulă Sacramentală, Josef Masq.“ „Palermo 29 Octocmbre 1852 „Sub-scrisulă, guardiană ală venerabilului monasteru alîi reverenzilor Capucini, afară din cetatea acestei capitale Palermo, priimescă prin mănile lui Masaro, mila de 12 tari (gologani) carii suntu pentru îmormîntarea fostului D. N. Bălcescu. (L. P.) „Guardianulu Capucinilor, „frtele Gheorghio Catalenio.“ Remășițele lui Nicolae Bălcescu și Testamentulu Soft. Raportulu d-lui Ionescu. Domnule Ministru. La 2 Octombre trecută, din Palermo chiară, trimisă fiind«„ în misiunea aducerii oselorü neuitatului patriotă Nicolae Bălcescu, în Patrie, am avută onorea adresa predecesorului D- vóstre trista scrie că spoirile mortale ale istoricului lui Michai Viteazul, au fostă aruncate în cimitirul săraciloru din monastirea Capucinilor, de lingă Palermo. Precumă v’amă espusă ori din viu grasă, Domnulă Ministru, astădi viă a ve raporta înscrisă că asupra acestui faptă vrednică de jale, dupe actele autentice dobîndite la fața locului, și pre care le depună alăturată pe lîngă acestă raportă, este astăzi definitivă constatată. Iată acesta acte: 1. Declararea albergatorului de la Trinacria, D. Salvatore Ragusa, în casa căruia aă locuită riposatură, de la 17 Octombre 1852 pănă la sfirșitul ă seă. 29 Noembre. 2. Certificatură Giuntei Municipale din Palermo, dată dupe cererea mea. Declararea birtașului de la stabilimentulă Trinacria, în Palermo. „Bă, aicea subsemnată, declară că reposătulă Nicolae Bălcescu, a sa Palermo, 6 Octombre 1863. Consiliul Municipale de Palermo. „Vedîndă raportulu Asesorului oficiului, delegată pentru serviciulă înmormîntăriloră, cu care se tăgăduesce dreptulă, că fiindă dusă o lițerulă sanitară la monastirea Capuciniloră, și acolo întrebîndă pe directorele morminteloră asupra corpului D. Nicolae Bălcescu, ’s-a declarată predisulă Directore încredințîndă că corpulă reposatului a fostă acolo îngropată Ia 30 Noembre 1852, la gropa comună, unde de la acea epocă pînă astă dî câtimi de mii de cadavre au fostă îngropate, și pentru acesta fiindă amestecată sceletală d-lui Bălcescu cu aceî prea mulți în aceeași gropa, ne vine peste putință a recunosce mosura sa și a avea uă urmă destinată. „Asupra cererei d-lui profesore Ionescu, ce s’a presentată cu misiunea de a găsi și a reavea corpur de care este vorba. „Se adeverează cea da față „Președintele Municipalităței. (L. S.) „A. Rudini ,,Asesorele. „Secretară“ sită în casa mea în ziua de 17 Octomvrie anulă 1852, în o stare forte critică, și redăndă că mergea din reă în mal reă, și arăndă a-mi plăti diferite compturi de septemănî de hotel și pentru medicamente și visitele doctorului, o lu amă întrebată daca era în stare de a regula acele compturî, d-lui îmi respunse că asceptă uă poliță și că nu ’mi puté plăti mai nainte de prihuirea acei polițe. „In fine, în diua de 29 Noembre 1852, informăndu-mă că viața sea era la termine,amă chiămată pe d. consulă Otoman, d. Caceia și pe popa Grecu, anume Papa Andrea Cacia, și în presența dumneloru a dechlarată că nu are de cătă ca 30 franci în bani, diferite obiecte de îmbrăcăminte, și multe cărți și manuscripte. uă oră pe urmă, a murită în minele preotului. „Apoi, în presența d-luî consulă, s’a pusă tóte obiectele într’uă cămăruță, și d. consulă le are pecetluite, dăndă cei 30 de franci pentru spesele de îmormîntare, și corpul ă a fostă dusă a doua Zi în grupa comună de la monastîrea Capucini. ..Dupe căte-va zile, d. consulă mi-a plătită, arătăm o cătă și doctorului, precumă și spesele pentru medicamente. In urmă ’mî-n ordinată de a face să ladă mare spre a-l depune înăuntru tóte obiectele reposatului, îndată ce lada a fostă gata, d-lui ridică sigiliulă și cu inventariulă în înănă s’a depusă totă în ladă și s’a pecetluită și pornită, silindu-me a face tóte spesele, încă pentru cele de spedițiune, carele se urcă la 16 franci aprópe și mî-a promisă de a me despăgubi, dară pînă acumă nu amă primită nici mă bană. „Salvator Ragusa , Birlașă de la Trinacria. „Palermo, Octom, 3, 1863.“ Testamentul reposatului Nicolae Bălcescu: „Declară, că sub semnalulă, de a avea mă gemantanü de piele cu haine purtate, adecă: trei haine, două perechi pantaloni, optă giletce, două halate, trei cravate, uă acă de argintă antică representăndi lună papagală, ismeno sése spreadeco, patrusprodece cămăși, nouă prosópo da olandă, șăse fulare, cinci lianele, una spăreche ghete de postava, cinci perechi ciorapi de lână, cinci perechi ciorapi de bumbacă, nouă șervete de bumbacă, patru-spre-dece gube, patru perechi pantaloni de vară, șoso fețe de pernă, două perne, una cutie căptușită cu catifea cu jocă de ciahu de fildeșă de la China, diferite cărți de studiu pentru istorie, diferite cărți în două lăduie cu catalogulă cărții oră. Aceste obiecte vară fi predate la d. la nea Ghica, sau cui se va presenta pentru dănsulă „Declară ăncă a fi datoră la d-lă Salvatore Ragusa, bocandierulă de la Trinacria, oă lună de locuință și nutrimentală învoită cu suma de douî piaștrii pe <fi, osebită de alte lucruî estraordinare, mai declară și voiă, ca predisului. Ragusa se dă resplătită cu alți patru-decî piaștrii, peste totă 100, pentru îndemnisarea de obiecte prăpădite și arse sau pentru alte cause ale maladiei mele. Un orologiu de argintă fară lanță, și piaștrii doue<jeci și cinci, declară a fi datoră la d-na doctorală Battaglia, cinci spre-dece piaștrii pentru visitele făcute la mine, precum și la Tomaso Malonesluga, trei piaștrii și jumetate, și în fine alte șase piastre de bacșișă la servitorii de Otelă. N. Bălcescu. „Palermo, la 29 Noemv, anulă 1852. „Martoră, Papa Andrea Cuccea. „Idemă, Nicola Prasso.“ 981 FELURIII, Despre starea sănătății lui Garibaldi suntemă în stare a da nuvele satisfăcătorie dupouă epistolă a doctorului Albanese cu dată de 30 Octobre de la Caprera: „Ecu me ârăși aici la generaliulă nostru și me bucră a’să regăsi mai pe deplină restabilită. Elă începea umbla fără 10<jăină și, dacă piciorulă scă n’a redobândită ăncă tótă libertatea mișcării, totălu póte întrebuința liberă și cu siguranță. La socirea mea a mersă inainte’mî fără ajutoră. Poți se’ți închipuiescî cătă eramă de mișcată. Ama esaminată din noă starea rănei sale și trebue se mărturescă că progresele făcute în timpă de doue luni suntă întru adeveră minunate. Fără a greși poctă asigura, că pînâ’n primavéra viitoria generalală va fi deseversită liberă de dureri și * 1 sănetos . Subscrisă, Enrico Albanese. — La 3 Noembre s’a coborită, suptă direcțiunea arhitectului Hittorf, statua lui Napoleon de la colina Vendome. Acea coborîre s’a savîrșită în timpă de 3, ore, căci pregătirile erau făcute cu cea mai mare îngrijire; se scie că statua are oă greutate de 9000 kilograme și colonauă înălțime de 50 metre; la 4 Noembrie s’a suită noua statuă, care represintă pe Napoleon I în vestmînlură de resbelă ală imperatorilor romani cu tunica și manta scurtă țiindă într’uă mână globală cu Victoria aripată, curiositate istorică care a fostă scăpată de ună neguțiatoriă de vinuri din stradă Saint-Honore, căndă, în 1815, colona Vendome pustiită și ciuntită de aliați. Opiniunea publică nu aprobă acesta schimbare. Publiculă, care a asistată la coborirea staniei înnegrită de timpă s’a uitată cu priviri întristate la acea operă și a eepresă părerea sa de reă, că acésta imagine poporariă a marelui împarată se fie eșilată din întrulă orașului și se fie strămutată afară. Ună imperatore romană póte fi, suptă puntulă de vedere ală artei, d’unu aspectiv mai frumósă;* dară pe colóna Vendome trebuia se fie Napolen cu păleria mică și cu capotul» venetu. Poporulă părtă în inima sa pe marele împerată tocmai astăfelă precumă a stată pe colóna Vendome în constumnță naționale. Statua nouă este că ofensare a simplimîntului poporaliă, ală adeverului istorică și ale spiritului democratică ale epocei nóstre. Noua statuă a lui Napoleone liă este oă lucrare frumósa din puntură de vedere ală arții; este opera talentului d. Dumont, membru al Institutului, și îngrijirilor’u de esecutare ale d. Victor Thiéhauliu, turnatoriă. Intr’una din dilete trecute, D. de Schmerling, ministru de stată, preumblăndu-se în Leopoldstadt la Viena, zări îndepărtare una băiată care în deșertă facea cele mai ostenitóre silințe pentru a impinge înainte oă căruciură greă încărcarcată de ună drumă pre anevoiosă. Nici unul din nefericiții trecători cari strebăteau calea nu ajutaă pe nefericitulă a scăpa din acea greutate. Vediîndă aceasta, ministrul de stată ală Austriei s’apropiă de caracieră și dăndu’înă puternică mănă de ajutoră o făcu răpede s’ajungă în vîrful suișiului. După aceasta d. de Schmerling se depărtă în liniște fără măcară s’aștepte mulțămirile băiatului. HISTORIA MARTIRILOR LIBERTĂȚII, volumulă allu dncilea fiindă sub tupar, suntă rugați, toți d-niî cari aă binevoită a se însărcina cu deseele mai multoră exemplare din volumul dinteiă, să trămită cătă mai curîndă costulă loră la Administrațiunea Ziarului Romănulu, făcăndu’mî trebuință pentru plata tipăritului celui de ală cinoilea* 1. Cocorăscu. (No. 814) 11 2