Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)

1864-01-24

► V A V AM LŰ ALÜ OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTI. Clipit. — Distru Pe anii — — let 128 — 152-Pe șese luni — „­­54 — 76-Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe o lună — „ 11 — — Unu exemplar” 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. lov.a. ADMINSTRAȚIUNEA ACESTUI pIARIU. Sunt­ rugați domnii abonați, atătu din capitală căzu și din dis­tricte, ale cărora abonamente espi­­ră la 1 și 16 Fev.1864, anulă cu­­rentă, se bine-voiască a grăbi rea­­bonarea d-lorui ca să nu fie nevoită acésta Administrațiune în observa­rea regulelor­ sale, a le înceta da­rea fetei pe căndă voiescu a o­ară. Gr. P. Serurie. Din causa serbării aniversărei U­­nirea, tipografia fiind și închisă la 24 ianuarie, diabiulă nu va esi­măne. ADMNISTRAȚIUNEA PAS­AG­IU LU ROMÂNU No. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Gerante respung etoria ANGHELU IONESCU. REVISTA POLITICA. BUCURESCI /~11­­ — 1-------­^b­uiluaru. Feuraru, ală Măne intrămă în alți soselea ană Unirii, ală adeveratei Uniri, căci este aceea făcută de către națiune prin ea însă—și, era nu de către guverne, și mai pucină încă de către guverne fără concursulă națiunii și cu consim­­țimîntulă, ca se nu ch­emă cu ajutori­­ulu străiniloru. Măne este a șésea aniversariă a­­­dilei acelea­ a în care tóte partitele, Ghicii, Cantacozinii, Știrbeii, drepta și stînga adunării, comercianții, indus­triașii, poporulu, funcționarii, generă­rii, armata, afară din colonelul în re­tragere atunci d. I. M. Florescu și cu partita ce era la putere și care avea toți sorții d’a s’aședa și mai bine, co­­alișăndu-se și contopinduse cu nați­unea, trecură prin tntatur ă de la Pa­ris și printre Convențiune , și decre­tară, séu mai dreptu, făcură Unirea, prin votum­ de la 24 Ianuarie. E mare acea di pentru toți cei cari vorü se’nțelegă. E mare căci ea ne arătă, vă dată mai multă, c’uă par­tită, fiă că tu de tare, nu póte isbuti căndă voiesce a face că rescula de partită era no uă revoluțiune naționale; e mare căci ea ne arătă că coalițiu­­nile nu suntu puterice decâtü prin pu­terea ideiei în numele cărea­a se’ntru­­nescu, ară­tu prin propria lor ei putere; e mare căci ne-arată acela mare ade­verit ilisă de Iisusu că, „unde veți fi douî adunați în numele meu, vom­ fi în mijjloculu vostru.“ e mare căci ne a­­rată că națiunile nu dobindescu nimicu bunü decâtu numai atunci cândü in locu d’a sta în gonuchiate se scula în pi­ciore, și c’atunci cându se scula , nu numai guvernele , nu numai armatele daru și chiaru tratatele, și chiaru pu­terile cele mari se pleca ’naintea vo­ințeĭ unei națiuni, căndu acea voință se manifestă bărbătescu. Dară, fapta a fostă mare, și mari ar fi fostu rudele­iei dacă coalițiunea făcută pe unu principiu, nu se spărgea îndată dupe isbindă, dacă cei de la pu­tere nu uitau principiulü ce i-a rădi­cată, și dacă națiunea nu’ngenuchiă din nou în facia celorü puterici ai dilei. „Maria-Ta­dise d. C. A. Rosetti, în numele Adunării și ală poporului ro­mână de dincoce de Milcov, — cea­ a „ce realță ipi“lumea nóstră și face se „tresalte de fericire anima Măriei­­„Tale, este că românii munteni au co­­­ronată în Măria-Ta, nu una individă „ci marele principiu de viață al­ na­ționalității nóstre.“ •)Și mai la vale: „Vădă acuma cel cari credü că „națiunile se căștigă prin sabie, că a­­­­devăratele conciste nu se mai face de „cât” printr'uă ideiă mare.......................... „Priimesce dară, pe lângă coróna „ce suntemă trămișî a-țî aduce, și­­­­„nimele a doue milióne și jumetate de „Români, cari ne-aă însărcinată a ți „le ’nchina cu amare ș’a te asigura că, „pe câră vei ține cu tăriă stindariulă „unirii, ală naționalității, ală dreptății ș’ală „libertății, Românii de peste Milcov, ca „și cei d’aci, te voră urma ca ună sin­­­gură omă și strigăndă cu ună singur­i „viersă: „Trăiască România! „Trăiască domnul Alesandru Ion I. Cei de la putere, coalițiunea d’a­­tunci și ănsă­și națiunea, mai repetimă și’n acad­ă mare di trebue se repetimă, nu­arămă toți principiele, ș’acea uitare o plătirămu nu numai cu mari și felu­rite suferințe, și’n timpă de cinci ani împliniți, dară ăncă cu felurite umilințe pănă ce ajunserămă a ne vedea sugru­mați arără de tare în cătă se ne te­­memă c’o singură suflare a străinului ar putea să ne curme slaba resuflare ce ne mai ține între cei vii. Și cătă de mare este culpa coloră cari aă fostă la putere căndă aveți, dreptă secțiune, în trecută, Guvernulu provisoriu ală Moldovieî ș’în presiute, ad­usă partitelorii ș’ală poporului Ro­mână, și recunoscerea Iui, de către tóte puterile cu tóta amorțirea în care ne­ are tarâmă îndată dupe seversirea actului de la 24 ianuariă 1859. Este că datoriă pentru noi, ș’uă datoriă d’acele cari ne înalță căci ne lumineză, ca de căte­ ori vorbimă de actulă din Bucurescî de la 24 ianuarie, se salu­­tămă cu amare și cu respectă și ac­tele socoteninței de două din Iași. Gu­­vernulă d’atunci, ală d-loră Pană și V. Sturza, a fostă ună guvernă în a­­devără naționale. Eră a rădicată,— și meritulă este și mai mare căci era pu­țină împinsă de josă și de cei cari îlu încungiuraă — stindardulă autonomiei naționale în facia Turciloră ș’a Nem­­țiloră, și pate că suflarea cea de viéța ce respăndea în jurul, ne-a dată chiaru noue d’aci, ăntîia impulsiune, și ne-a făcută se fimă, fiă uă di măcară, dă națiune. Acestea le-amă disă ancă de la 1859, păn’ a nu cunosce pe domnu A. Panu. Aceste le-amă disă, la ban­­chetulă ce s’a dată atunci d­lui Negri, pentru alegerea din Iași."„Pentru gu­vernul­ din Iași, a­disă atunci domnu C. A. Rosetti, într’uă închinare ce­a propusă, care este singurulă guvernă ce de în căderea României, a luată în mănă­ î drapelulu autonomiei ș’ală li­bertății!“ A! Căndă acésta națiune se va mai scula încă vă dată din înge­­nuchiarea iei, și căndă va redobândi libertățile sale și va asigura pentru totă­deauna unitatea și libertatea iei, ea atunci de sicură va saluta și va răsplăti și guvernul­ provisorri din Iași, pentru că națiunile căndă sunt­ libere atunci numai sunt­ și drepte. Se salutămă dară aniversarea de la 24 ianuariă 1859; s’o salutămă cu amare și cu credință căci póte astă­­: felu, mari și mici, guverne și poporă, ne vomă tredi, și vomă înțelege că numai prin unirea partiteloră, numai prin libertate și prin ea însa­ si­na na­țiune póte învinge tóte piedicile și póte trăi, și că cei de la putere num­ai pe a­­cea cale potă fi în adeveră mari, în adeveră puterici! C. A. R. Monrad a respunsű la i­ă interpelați­­une: că ar fi anevoiă a flice la ce ar­gument voes ce guvernulu se consim­­ță, ar fi m­i lesne a țlice la care nu voesce se consimță. La unu Schesving- Holsteinu, la unu Schleswig indipen­­dinte sau la uă despărțire a Schesv­­ingului nu va consimți nici uă dată. Adresa a fost­ priimită în unanimi­tate. Domnul­ Monrad a declarată în­că, — precumu spune corespondintele de la Hamburg, că abrogarea consti­­tuțiunii se va revărși cu liberulă consimțimăntă alü Senatului (Reichs­­­rath). Noua stare a lucruruloru va ur­ma imediat­ dupe acesta. Domnu Plong întrebă pe domnu Ministru: Se cere unu Schleswig-Holstein sau desăvâr­șit autonomia Schlesvigului ? La acesta a respunsu domnu Monrad: Nu, nici des­părțirea Schleswigului. Domnu Plong a amenințată la acesta eventuabilitate ca uă mișcare popolară. La acesta a respunsu domnu Monrau, că asemenea mișcare va fi întâmpinată cu mijlacele extreme.­­ Plecarea regelui se întăr­iră din causa morbului desperat a so­­crei sale, Landgraves de la Hesen Kasel. Schimbarea de curieri cu Lon­don este forte animată. — Hamburg, 28 Ianuarie. Tem­peratura: 5 grade căldură, plac. Pen­tru mine dimineță s’a comandată două convocări separate, spre a transporta pe Mareșalul­ Wrangel și rută Sta­bilă generală la Kiel. — Hamburg, 29 ianuarie. Gaze­ta „Hamburger Nachrichten“ (nuvele hamburgiane) anu­eia: Proprietarii de moșie și țăranii districtului „Dauisch- Wohld“ au fost­ amenințați cu ese­cuțiune pănă la finele lunei, fiindă-că s’au opusă a da furniturile prescrise pentru armi. La începutul­ săptămâni s’a trimisă oă brigadă întâgă la Eckern­­förde. Șanțurile lăngă Rochendorf au fost­ reparate și s’a construită altele noue. — Kiel, 28 ianuarie. Comanda superioră prusiană a reclamată mai multe sute care de transporte, fia­rele Schleswig-Holsteine de astă­z­i spun că adunarea Sfaturilor­ holsteine se va convoca mai ântîiă pentru scopul ă d’a încuviința prin votul ă seă posterioră întocmirea noului guvernă ală­­ erei. Brancfort, 28 ianuarie. In șe­dința de astă ții a dietei confederati­­ve s’a trimisă secțiuni pentru Holstein propunerea Hessiei electorale atingă torie de grăbirea deliberațiunilor, asu­pra cestiunii succesiunii și asupra re­­presintanțiunilor­ deputațiunii naționa­le din Schleswig-Holstein, asemene și întrebarea comisarilor­ civili atingătore de convocarea Sfaturilor­ holsteine. London, 29 ianuarie. Iliariulă „Morning-Post“ declară tote zgomoti­­le despre uă crisă ministeriale și de­spre retragerea Lordului Russell de deseverșită neîntemeiate. Iliariulă „Mor­­ning-H­­aid“ din contra afirmă că Lordul­ Russell se retrage. — Constantinopolă 23 ianuarie. țliarul­ „Levant Herald“ deminte con­centrarea de trupe lingă Rusciucă și Silistria. Din 30,000 cerchesi emi­granți ce se aștepta, au sosită pînă a­­cumă 13,000. Uă deputațiune din o­­rașele sănte ale Arabiei (Mecca și Me­dina) a sosită aici, spre a se plănge în contrr, guvernătorului de la Medi­na. In departamentele de resbelă și de marină domnesce­ră mare activi­tate. Operele de fortificațiune la Du­năre se sevîrșescă cu u o deosebită a­­tențiune. Veli Pașa, mai înainte am­­bas­aderă la Paris, a fost­ numită gu­­vernatoră generală de Koniah.­­ De la Dshieddah aflămă cu dată de 24 Decembre, că Emirulă Wehabițiloră ocupă o­ posițiune fortificată lîngă Abu- Aridh, de unde taie comunicațiunile cu termulă și amenință orașele lîngă țerma Sukeya și Hodeida. — Ashena 23 ianuarie. De la London se asceptă în curîndă ună tra­tată neă mai favorabilă în privința in­­sulelor­ ioniane. Ambasadorele Bourrée plecă în congodiă la Paris și se cre­de că nu se va mai întorce la Athe­na. Mai mulți oficiali greci voiescă a lua parte la resbelulă germano-danesă. Pretutindinea iarna este foarte rigu­­rosă. Copenhagen, 28 Ianuarie. La des­­baterea naționale (Landsthing) domnu VINERI­­U JANUARIU 1864. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu­ Romănfi No. 48. — în districte la Co­­respondinm (Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Ktallegrain, rue de l’an­­cienne Comedie, Nr. 5. —Administra­­torele farului D. Gr. Semne, AN UNCII] BILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ — " - i­. -nr. Adunarea Electivă a ROMÂN­IEI. Ședința de la 20 ianuariu 1864. (Puterea armată, și garda națională.) (Urmare.) O. Colonelă Adrian. D-loră, fiindă­că d. Boerescu discutăndă asupra a­­mendamentului atingătoră de înființarea gardei naționale, a vorbită in Gestiu­nea generale a armării, să’mi fiă per­misă de a vorbi și că, mai ’nainte de a respunde la tóte cuvintele d-lui în contra gardei, de a vorbi, dică, des­pre puterea armată a țerei de care tra­­tămă astăzi. D-lară, puterea armată într’uă ța­ră e trebuinciósă în doue privințe: ăn­­tără, pentru mănținerea ordinii din în­tru, pentru liniștea publică, și ală dnoi­­lea, care e misiunea armatei cea de căpeteniă și pentru care se facă tóte sacrificiele într’ună Stară, o de a a­­pera otarale țerei și de a respinge nă­vălirile care ar veni din afară. D-lară, noi căndă amă tratată în comisiunea bugetară acestă proiectă, l’amă tratată din acestă punctă de ve­dere de a face oă armată seriosá care se pute corespunde la misiunea ei, a­­decă de a respinge invasiunile din a­­fară, și meritulă acestui proiectă de lege, urm­eíia ar Iu atribui numai gu­vernului actuale, căci amă găsită în­­tr’însulă tóte elementele trebuitóre ca se putemă și noi, luăndu-ne dupe dân­­sele a face ună proiectă care să cu­­prini­ă organisarea unei asemenea pu­teri armate. In ședința trecută, d. fostă mini­stru de resbelă a sprijinită ăntâială ar­­ticolă ală guvernului, dicăndă că d-lui difere multă de ală comisiunii, căci a­­cela pe care d-lui îlu sprijină presintă tóte mijlocele necesarii pentru întoc­mirea unei puteri armate, iar în acela ală comisiunii nu. Voiă respunde d-lui fostă ministru de resbelă căte-va cu­vinte. Nu sc­ă dacă acestea suntă i­­deele d-sele proprii, anse ceea ce sc­ă este că d-lui a combatută totă d’auna în generală uă putere armată întinsă în țara nostra; și a combătută, d-loră, cu mare persistență, mai cu sumă în o­­nulă trecută, în comisiunea bugetară, din care făcâmă parte împreună cu alți domni membri pro cari ’i rogă a’și a­­duce aminte cu cătă persistență d. fostă ministru de resbelă a combătută siste­­mul­ armării generale. D-luî dicea: d-loră, ștergeți căte regimente veți voi; ănse lăsați rouagiulă; noi trebue se avemă uă miniatură frumósá după armatele permanenți, uă miniatură bună, uă ținută bună, uă îmbrăcăminte bună etc. Eă amă fostă unulă dintre aceia care amu combătută acésta ideă și care voiă combate-o în totă­deauna; căci daca e vorba se fiă uă armată, trebue se con­­respundă la adeveratulu ei scapă. O- fostă ministru astăzi și-a schimbată i­­deele de ană și vine a sprijini proiec­­tul­ ministerului de faciă, al căruia me­rită pentru acestă proiectă nu l’amă contestată, căci amă găsită în acestă proiectă tóte elementele unei puteri ar­mate. Așa­dar, d-loră, că voră fi totă d’auna în contra miniatureloră de a­­cesta natură, miniature care nu voră servi la altă­ceva de cătă a înghiți vr’o trei­ decî și mai bine de milione și a nu putea respunde la acea nece­sitate mare: (aplause) la înfruntarea năvăliriloră din afară. Acumă să venimă la d. Boerescu. D-lui are unü talentü fórte mare d’a vorbi, că nu suntă în stare d’a vorbi ca d-luî fiindă­ că eă nu suntă oratoră. Ceea ce d-luî a spusă este fórte dreptă din ore­care puntă de vedere, dară mai ’nainte de toté dică, că d-lui nu a dovedită nimică positivă, nu a do­vedită că acestă elementă noă ală gar­dei naționale ar fi incompatibilă cu cele­lalte elemente, ci tóte căre ni le-a a­­rătată d-lui le scimă și noi, și le pu­tem­ găsi în ori­ce carte am deschide asupra acestei materie. D-lui înse nu a dovedită nimică pipăită despre ceea ce a susținută, ci zice că garda na­țională esclude miliția și vice-versa, că miliția esclude garda naționale, dar prin acesta d-lui n’a demonstrată ni­mică, ci ne-a spusă numai generali­tăți, ne-a arătată principii d’ale îm­păratului Napoleone I și d’ale împă- Imperatului Napoleone III, principie pe care și noi le cunoscemü. Acești băr­bați mari, căndă au tratată cestiunea armării, aă tratat’o totă­ d’a una din alt puntă de vedere, aă tratat’o din pun­­tulă de vedere d’a ține Francia la înăl­țimea aceea la care trebue se fie ea in tota societatea lumii, pentru ca să potă avea uă acțiune liberă și puter­nică în afară; prin urmare acei băr­bați nu au tratată cestiunea armării din puntulă sub care trebue a o privi noi, din puntulă de vedere ală întări­rii în întru și ală apărării teritoriului nostru. Noi, domniloră, trebui să a­­vemă uă armată numai pentru apărare, dar nu pentru ca să mergemă să cu­­cerimă pe alții. D. Boerescu a­fisă că instituțiu­­nile nóstre cele vechi se potrivescă tocmai cu milițiele; dară, d-lară, în acele instituțiuni vechi nu este nimică despre detaliurile în ce chipă să che­­maă acele categorii de armată; noi se­amă admisă tóte acelea însă amă ară­tată și modulă cumă să se cheme, care suntă atribuțiunile fie­căruia în acele chemări, ce are să facă guvernulu ca să se cheme; căci, cumă dică, d-loră, despre aceste chemări în istorie nu găsimă nimică, și scrți că multe lu­cruri sunt­ omise din istoria nostră na­țională. Este sciută că istoria nóstru tratâdă mai totă d’auna din puntură de vedere ală Domnitorilor­, ea arată că Domnitorii erau totul, ei avea puterea absolută; soră că a fostă ș’atuncî A­­dunare, dar nu se­ă pănă în ce grabă se mărginea atribuțiunile ei, istoria țe­­rei nóstre este mai multă istoria, și potă dlice biografia. Domniloră țerei. Noi, d-Ioru, amă admisă acele elemente care d­ice d-lum că esista în instituția, nile vechie ale țerei nóstre și amă pusă și dispulă cumă are să se facă aplicarea loră, amă făcută acesta fiindă că nu găsimă în istorie cumă se fă­­ceau acele chemări. D-lui însă, voindă să combată lucrură, s’a acățată de vor­be; d-lui frice că garda națională este ună ce necunoscută, însă, i-au arătat­ alți domni că este cunoscută și duce­­rea de gardă națională sau orășenescă nu este altă ceva de cătă miliția. Dire d-lui că prin acestă propu­­nere se face uă contradicțiune la pro­­iectură ce amă înfățișată noi ca amen­damente la acela propusă de guvern; eă nu vână nici de cumă unde este

Next