Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)
1866-06-25
19 iv IVU't RO^HNNCI 25 I0NIU 186«. lesce în doue punturî, 1—iu asupra interinței ce unii din cetățeni Severineni pretindă că așă fi avutu în alegeri, și ală 2-le asupra propagandei ce »jică ca așa fi făcutu locuitorilor și că nu vor mai plăti banii pământului ce dată sorii în virtutea legii rurale, dacâ-și voră da < voturile pentru personele susținute de suptă scrisulu. J Acusațiunile acestea precătă suntă ^ injuste prestării suntu și absurde, și ca se o probezu, nu se voiă servi d’uă camă dată de dovedi scrise, ci voiă lăsa se vorbescu faptele tiindă mai elocinți. Pentru casuță din tifl, adică în ce privesce presiune sau ingerința ce s’ar fi esercitată din parte-mi, nuevoiă mărgini de uă camă dată, a aduce aminte că suntă două lune de căndă acésta cestiune a fostă judecată șiotărîtă de Cameră. Nici uă contestare nu s’a rădicată și Adunarea a admisă de bună și legale alegerea deputaților de Mehedinți. Cumă se face clară că d. Ministru revine asupra cestiunii, tocmai doue lune în urmă? Pentru celă de ală 2-le, trebuie se declară că acusațiunea nu numai nu este scrisă, nici forte gravă, după cumă admisă d. Ministru, dară din contra este fórte naivă și cade de ea însăși. Admițândă In adeveru că m’aș să fi servită de acésta armă, apoi cumă aș să fi mai putută că române încă doue lune după alegeri totă în calitate de prefecti și totă la acelă districtă, și aprețitundă circonstanțele delicate în care se găsesce țara, se puiâ tóte silințele spre a împlini de la toți fără escepțiune banii de ori ce natură, făr’a întîmpina nici uă murmură, nici uă resistință de la nimeni, astăfeliu în cătă d Ministru de finance vino la cuvinte și prin Monitorul. No. îmi face pentru acesta mulțămire publică? —Ce felă ! Eă amu făcută propagandă a nu se mai plăti banii, ș’apoi iată că amu luată tóte mesurile ca se se plătască mai regulată de cătă ori căndă? — Amă atrasă voturile alegătorilor, promițîndu-le a-i scuti de plată, și apoi amă mănținută liniștea și respectulă autorității silindu-i a plăti? Vedeți bine, d-le Redactore, că nu pre e consecință în cele două fapte. Ș’apoi, d’ași fi făcută asemeni propagande, ele neaperată ară fi provocată neorînduiele, nemulțămiri din partea aceloraa cari s’ară fi vedută în urmă înșelați. Unde suntă acele neorînduiele? — In timpă de două lune de dile, cătă am urmată a fi prefect», aim cu n’o turburată liniștea districtului, și de vre 20 dile de căndă lipsescă d’acolo, totă aceeași ordine domnesce. Suntu óre acestea urmările unei propagande funeste ? Sunt óre «ceste efectele unoru acitări de natura celoră ce mi se atribue? Bată ce lasă pe fiacare a se întreba. Și iotă d’uă dată me ’itribu că însumi dacă din contra nu suntă culpabile, în ochii unorua, tocmai în sensură contrariă ? Lucruri nu este cu neputință. Primiți, d-la Redactare, etc Borcea Radianți. ADUNAREA NATIONALE. Ședința din 22 iunie 1866. Președinția D-lui Manolache Costache. V. Radu Ionescu. D-le Președinte, suntă sigură că fără se facă că observațiune, veți face D-vóstră singură ceea ce s’a făcută în privința celorălalți DD Deputați ce au demisionată, adică veți invita pe D. Grico și diu a veni în Adunare. — S’a aretată era de mnulă din DD. Deputați motivele pentru care D. Gradistenu a spusă că’și dă dimisiunea. Ve rogă, D-le Președinte, și credă că Adunarea vntregă se va asocia cu mine spre a se invita D-nu Gradiștenu se vie în Adunare, și credă că chiar D-sea în Impregiurârile în care se află astăzi țara va bine voi n-și relua loculă in Adunare. O.M. Ionescu. D le Președinte, socotescă că D-nu Grădiștenu, pentru aafaceri Iesele personale, putea secera un concediu, nar nu se-și dea dimiunea. D. Grădiștenu e unul din acel ie în Comitetulu de Constituțiu o auderată cu mai multa animă și zelu și c are a arătată mai multă grăbire peni votarea constituțiunii. Prin urmare, airă motive grave, nu credă că mă mă bravă ca D-na Grâdișteanu, nava a Camerei concursulă D-sele In aceste împregiurări grele. Ve rogă dar, il-le Președinte, se ve faceți interpert retulă Camerei și se invitați pe D-nul Sriădișteanu a veni în Adunare, și dacăa avea al seori importante, se încorămână concediu. D. G. Vâlcinu. D-lor, oii nu cunoscă cele împrejurări grave care silescă ie D. Gradistenu ași da demisiunea, larü pot afirma că nu e acee împreurere de care a vorbită d. Radu lonescu. D. Radu Ionescu. Care împrejurare ? lle Președinte ceru cuvântulü. D. G. Văenu. Nu e acea împrejurare despre care a vorbită d. Alexandru Golescu ieri. D. Radu Ionescu. Veiji așa, dar nu zice că eă. I. G. Văldnu. Și la care se raportă acum d. R. lonescu, ci sunt interese grave care ar fi compromise dacă d. Grrădiștenu nu s’ar duce mai curândă. Cu tote acestea, cunoscemu toți pe d. Grâdișteanu, cunoscemu patrotismulă D-sele, și sper că dacă s’ar invita do Onor. Adunare, dacă s’ar face apelă la patriotismulü D-sele de a veni în Adunare, D-sea va veni D. Președinte. Credă că Biurculă se face interpreți»Iu Adunării, cândă va face de îndată apelă la patriotismulü D-lui Grădiștănu ca se vie în Adunare, și pentru acesta nu crede că e o persdnă mai competinte de a face acestă apelă de câtă d. Secretar V. Pogor care va bine voi a comunica d-lui Grâdișteanu decisiunea Adunării. Adunarea încuviințilă. Se comunică adresa d-lui Stefan Rosseti prin care în cunosciinț dilă pe Adunare că aspirăndu-I concediu!»! ne veni pste 4 dile. Adunarea iea acta de acesta. D. Președinte. D. Raportoră al« comitetului delegaților» pentru discutarea constituțiunii e rugată se vie la tribună. D. Raportor dă citire art. 7 din proiectulu guvernului, pe care comitetulu l-a adoptată întocmai, și a cărui cuprindere este cea următore: ,,Art. 7. Romănulă din ori ce Stat», fără privire la loculă nasceriî sale,dovedindă lepădarea sa de protecțiunea streină, póte dobândi de îndată esercitarea drepturiloru politice prin ună votă ală corpurilor legiuitore.“ Q. Președinte. D. Lateșiă a depusă următorulă amendamentă: „Să e priimesca art. următor ca art. 7. .,Nicîană Ebr< o, din momentulu promulgării acestei constituțiuni, nu se va putea stabili în România decâtă conform unei legi speciali întru acesta. .,Lateștă, Ne,jură, d. Tăcu, V. Cernătescu, I. Heliade, N. Voinov, J. Leca.u D. A. Pascal. Asupra acestui amendamentă comitetulu delegaților s’a consultată. Majoritatea ’să respinge, iar minoritatea îlă aprobă. Vă voce. Care e minoritatea, și care e majoritatea? D. A. Pascal. Minoritatea se compune din D-niu N. Ionescu și Sihleriu, iar majoritatea din D-nul Racoviță, Catargiu și că, cari îlă respingem« D-nu Buescu adisă că 'și va spune în Adunare părerea și motivele sale. D. N. Ionescu. D-le Președinte, socotiscă că aveți datoria se ascultați mai culéiu pe comitatul» delegaților, pentru că numai la pute se vă esprime opiniunea minorității și a majorității, înainte de a se da cuvîntul oricărui orator e. Camera trebue se fiă luminată asupra motivelui pentre care minoritatea îlă admite și pentru care majoritatea îlă respinge. D. P. Gernătescu. D-le Președinte, ca propunoră ală acestui amendamentă, amă, și mî reservă dreptulu d’alü dnsvoltn. D. Președinte. Pre bine, la rândulă D-voslra. D. P. Gernătescu. Dară se nu mi se refuse apoi, se nu se închidă discuțiunea. D. A. lonescu. Socotescă, D-le Președinte, că este dreptă se se dea cuvăntură mai ântîiu propuitoriloră amendamentului, și apoi nouă care-Ifiamă cercetată în Comitată. D. Președinte. D-le lonescu, verogi nu faceți ca se mai perchemă timpul, în iadaru. Aveți cuvăntulă D-vóstra vorbiți verogă. D. J. lonescu. D-le Președinte, socotescă că acestă amendamentă pote i admisă d’acest fi onor. Cameră, fiinducă în discuțiunea ce a avută locă în ședința de ieri asupra împământenirii străiniloră, s’a presintată cestiunea Iocuitoriloră de ritu moznică, ca uă cestiune fórte gravă, ca uă cestiune nalionale. D-v0stră însuși, Ble Președinte, discutîndu cestiunea din punctul de vedere economică, ați arătată că era acesta nu póte esiste fără capitalurile Ebreescî, și astăzi acestă amendamentă e destinată a curma, atranșa acesta cestiune. Ebreii cari sunt locuitori ai Principatelor--Unite din timpuri forte vechi, ca domiciliați aci, el nu au încă situațiunea loră regulată, si daca unii se bucură de drepturi civile, acesta situațiunea loră totuși nu este clară. Atătu D. Ministru de financie, despre care regretă că nu este acumu iresinte aci, căt* și D-v0stră, D-le Președinte, precumă și onor, preopil lianți cari aă discutată cestiunea în sensul opiniunii D-vóstre, aă constatați toți ună faptă ve<jută, că mulțimea Evreiloră cresce din di în di din invasiunile ce ne vină din țerele vecine, și cari se stabilescă mai alesă în partea de dincolo de Milcovă; și că aceste invasiuni, după cumă se scie, aă fostă mai numeróso în timpulă lui Mihailă Vodă Sturza. Acestă amendamentă clară e destinată a pune un principiu pentru tóte regulele ulteriore de admisibilitate . Evreilor în țară, el fie destinată a opt ca Jora acesta sa devie prada némulu evreescu, elfi cere ca Ovreii cari sunt domiciliați în toza acesta se nu fie asimilați cu Evreii vagabond, invasionari Fiindă că este uă mare deosebire, D-le Președinte, după cumă flă cine póte judeca, între Ovreii stabiliți aci de ma multă timpu, și Ovreii ce caută aci um adăpostă timpurară prin invasiune. Așadaru, fiindă că evreii șuntă acei cari dintre toți străinii se pot ă fusiona mai anevoiă cu națiunile în mijlocul cărora el trăescă, fiindăcă e formadü, prin obiceiurile și religiunea lor, atătu de deosebite de cel o—sau« tóte, uă societate cu totulü aparte ceea ce face din el la noiuă fracțiune isolată de societatea romană, socotescu că românii nu potu lua destuii garanții ca aceste invasiuni se nu ma înmulțăsiă numerasă lară. Dintr’acestu punct de vedere susții dază acestă amendamentă, fiindă că armadă guvernală cu dreptul»» de a cerceta la intrarea loră în țară și domiciliarea lorii, de a cerceta pe aceșt străini de vină cu intențiuni de a si stabili definitivă aci sau nu. Așă ruga, D-le Președinte, și insist se nu va scape din vedere deosebire ce esistă între acei evrei ce vină aș stabili aci definitivă, și între acei o vină pentru afaceri comerciali pentru că timpu precare în țara acesta. Amendamentul»! are de scopu a combate stabilirea Evreilor»! în țară, fiindcă acesta Adunare a mărginită drepturi! împământenirii și Evreii cari sunt astăzi aici, pentru a se face mai numeroșî și mai puternic», ar face apel la totá Evreimea din statele vecine și acestea voră veni. Acesta ideă D-le Președinte, nu e uă ideă nouă co s’a presentații într’ună altă corp care a discutată precum» discutamă f noi astădi, uă Constituțiune pentru țaea, acest»! Corpă e comisiunea centrali Comisiunea centrale s’a oprită înainte dreptului a da străiniloră ce nu sunt de iisulă creștină, dreptulu de a cumpâra moșii și noi daru prin acestă amendamentă nu facemă aici, decă să punemă vă stavilă acelei invasiunî, p care mulți dintre noi au tratat’o ca necesitate a stărei nóstre economic« Susț nu dar?! acest»! amendamentă pentru cuvântă că în împrejurările actuale , care sefi« séra nóstra, trebue se arătăm»! Europei întregi că suntemă geloși de a nu da stabilitate decătii aceloră străini carii potă cu timpul ă s se domicilie de și se se împămăntenescă aici. Daca noi de amă deschide porțile astferi la invasiunile evreescî din Galiția, Bohemia și Rusia, n’amö face ori acésta altă ceva de cătă ea cestiune împământenirii Evreilor, cari» sunt deja între noi se devină mai gravă ș mai deficilu de deslegatu. Acestea sunt considerările care mă facă a susțin ca acestă amendamentu se trece ca unu articlu in Constituțiune. 1 D. C. Boerescu, să’mi permiteți, domniloră, mai întăiă se mă oprescu asu » ! »ra unei cestiuni de regulament». Fără » să fac» cea mai mică observațiune binaroului, voiescă numai să relevădu te » oria pusă înainte de onorabilele repre ] sectante de la Fălciă. D-sa adisă ca , îndată ce se propune unu amendamentă, • toți membrii majorității și minorității i Comitetului au dreptulu a vorbi înaiintea orutoriloru înscriși,tă voce: nu i sa acordată acestă dreptă). S’a acor da căci onorabilile representantă de la fascina vorbită înaintea mea care ceruseră cuvîntul ăcelu ánteia asupra acestui amendamentă. Acesta teorie mi se pare contraria regulamentului nostru căci articolul» 65 zice că raportul» va cuprinde conclusiunile majorității, și opiniunea motivată a minorității. Prin urmare numai de raportori are dreptulu de a anunța și explica decisiunea comitetului, iară nici unul» din ceilalți membri ru aă precădere asupra oratorlor înscriși, și pentru acesta voiă recomanda onor. representantă de Fălciă a citi art. 46 din regulamentulă care zice că deputații iau cuvêntulu regulat» unulă dupe altulu dupe rândulă înscrieriloru. Prin urmare, răă și fără cale s’a acordată cuvêntulu onor. representante de Fălciu înaintea mea, care era cucelă ânteia înscrisă. Acestea ține, acum vină la cestiune. Mai ânteiu, domniloră, încătă privesce acestă amendamentă v.’dă că se introduce cu ocasiunea articulului V relativă la împămîntărire. Ințelegă ca acestă amendamentă se fi formată obiectulă unui articolu menită a se intercala între articolul 6 și 7, dară nu înțelegi» nici de cumă care se propune cu ocasiunea articolului 7 care trateda despe o materie cu totulu diferită de cătu aceia la care privesce amendamentulă. Articolulă 7 trateda despre indigenată, pe căndă acestă amendament» se ocupă de proibițiunea invasiunilor evreescî pe fiiiură. Afară de acestea, mai urnă de observată ca acestă amendamentă ară fi putută figura între disposițiunile suplementarie sau transitorie ale Constituțiunii, iar nu aici, căci, daca eu pană la uni! orecare punct?» participă cu dorința autorilor ă ăstui amendamentă de a nu se tolera în viitor»! intrarea a orice feliă de streini, nu numai Evrei. In numeră prea însemnată în principatele Romăne, nu suntă însă de ideia că o asemenea disposițiune se se introduce în Constituțiune. Domniloră, coloniile la noi ,suntu oprite și în virtutea unei legi care se va face în fiilor»! pentru a reglementa acesta materie, nu e permisă ori cărui streină, fiă Evreu sau ori de ce altă națiune, nu e permisă dică, ca se vină în prea mare numeru în România; acesta materiă însă nu póte face obiectului decât?iată unei legi speciale Li > care vom»! regula coșurile și vom»! de a termina condițiunile cu care intrarea stroiniloru se fie admisibile. Căci, domnilor?!, notați unu lucru: Unu asemenea principii! vagă proclamată în constituțiune ar»! avea unu mare inconvenienti», pentru că nu e posibile de a se aplica; căci așa voi se scră care ară fi măsurile practice prin care Administrațiunea ară putea constata că cutare , streină care intră în țară e Evreu? , Cumă s’ară putea ca guvernulă, astăzii mai cu semn, căndă pașaportele sunți abrogate, se scie că cutare omă e de cutare sau cutare religiu» o, și apoi nu înțelegi! pentru ce se face aste distincțiune între aglomerațiunea Evreilor ! și a celorălalți streini, că el că un nulă, dac»» nu voiescu năvălirea Evreilor, asemene?» nu voiesce nici năvălirea altor»! populațiuni fie Turc», Bul 5gări sau ori ce altă. Afară de acestea, domniloră, o prohibițiune afără de absolută ca acea introdusâ în acestă amendament»! mi se pare pucina potrivită cu ideiele secolului în care ne aflămă. Ințelegă ca o lege speciale în presința unui pericol?» a prea marei năvăliri a Evreilor, nu î țară, înțeleg»!, cia că, se se facă o lege speciale prin care se se prevadă, nu numai măsurile de împedicare pentru venirea unui mare numeră de Evreîm - viitoră, dară și chiară modulă cu care » s’ară putea alunga cei cari trăiăscui fără căpătăifi; înțelegu ca nișce asemenea disposițiunî se formele obiecitulă unei legi speciale , dar»! nici decumă se se proclame ca ună princială absolut»! în Constituțiune. Căci, domniloră, iată ce se póte întâmpla: Căndă va veni Guvernulă cu ună projectu de ege speciale în acesta privință, chiară noi póte se convenimă de a fi permisă unui Evreu, care ară introduce în țară industrie seriosa, capitaluri însemnate, ei bine, chiară noi póte sa priimimü ca unu asemenea omă se potă se stabili aici cu ore care garanții, ară avendu acestă principiu absolut» in Constituțiune, sau că nu putemă primi cu nici unu chipu pe acelă Capitalistă, sau ca amă fi siliți se schimbâmu Constituțiunea. Pentru aceste motive dacă credă ca acestă amendamentă nu-și are loculă aici, remăindă ca ideia ce conține se facă obiectul unei legi speciale. Acumă, cătă pentru articolul din Constituțiune, asupra căruia discutamă, să-mi permiteți a propune ștergerea lui și iată de ce. Acestă artă zice că împământenirea se dă de puterea legiuitore, dară, domniloră, art. 5 la începută declară că însușirea de Romînă se dobîndeșce potrivită regulelor statornicite prin legea civile. Care va seifică, prin Constituțiunea nóstra înaintea acestui articolü, amă pusă în principiu că indigenatulă se va dobândi dupe regulele stabilite sau care se voră stabili prin legea civile și îndată dupe acestă articola venimă cu ună altă articola prin care arezămă chiară în Constituțiune modulă cumă trebue și de la cine trebue ca străinii se cera și se dobíndésca împămîntenirea. Dar, domnilor»!, nu este numai acestă incoveniență, ci este și ună altulu; în convenientulă celăaltă este, d!ară, că, daca se ifice prin constituțiunea ca împămîntenirea se dă de către Adunare, apoi vedeți că încă din nainte s’a luată o decisiune definitivă și daca s’a luatu prin constituțiun?» acésta decisiune, atunci ve întrebă: de unde seim»! noi că cu ocasiunea lovituirei codicelui civile, nu vomă voi se admitemă cele doue feluri de împământeniri precum« suntă în Francia; seim»! sațî că în Francia sunt doue feluri de împămînteniri: împământenirea mică și împământenirea cea mare; asemenea toți seimți că împământenirea mică se confere de către Imperatură, și cea mare de puterea legiuitóre, și streinii care dobîndescu împămîntenirea cea mică se bucură numaî de drepturi civile și acia care dobîndescu pe cea mare se bucura, pe lăngă tóte drepturile civile, și de drepturile politice Acum»!, prin acestă articola se dice în totă casulă că orice streină, care se va împămînteni, se va bucura de tóte drepturile politice, dară nu se spune cumă are se ceru acelă streină de la puterea legiuitóre se acorde impámentenire:). De acea, domniloră,dică că ar fi bine sa se stârgă acestă articola și se se lase acesta cestiune se se desloge de codicele civilă. Apoi, domnilor»!, dacă vă propună suprimarea aliniatului întără pentru motivele ce v’am n espusu, c»i atâtă mai multă așă propune ca să se suprime și finalele acestui articol»! și fătă pentru ce, prin finalele saă, prin aliniatură celă din urmă ală acestui articolă se determina care sunt»! . . . D. Președinte. D. Boerescu nu este în discuțiune articolulă din Constituțiune, ci numai amendamentulă ce s’a propusă. D. C. Boerescu. Domnilor»!, atunci daca este așta, greșeala nu este a mea, ci a o»»or. comitetă care a dată citire acestui articolu 7 din proiectulu constituțiunii și apoi a declarată că la acestü articolu s’a propusă țnă amendament1. D. Președinte. D Boerescu, nu aveți dreptate, dați-mi voiă se vă citescă amendamentulă ce s’a propusă și atunc veți vedea că nu este vorba de articolul»! 7. (Citescu). Vedeți dară că acestă amendamentă face uă articolu deosebită. D. C. Boerescu. Domniloră putia mi se înțeleg»! prea bine daca mi s’ară ! spusă de la începută că acestă amendamentă nu s’aă propusă la art. 7. Iast precum»» v’ami declaratu’o, că amă aujită pe onor. d. Raportoră dândă ma ântîiu citire art. 7 ș’apoi declarîndă ci s’a propusă mă amendamentă; atunc amă socotită ca acestă amendamenti este propusă la articlulă ce s’a citită Cu tóte acestea, fiindăcă cu acéstă ocasiune amu avutu onóre a vĕ espum opiniunea mea în privinția art. 7 , pentru ca se nu fiu silită se mai revii asupra celoră disc, repetă și acuma ci mai bine ară fi ca să se scurgă di constituțiune întregulu art. 7 și regn-