Romanulu, iulie 1866 (Anul 10)

1866-07-24

Romănuțu publică pe totă Jioa, precum s’a putută vede, actele oficiale și anunciurile Comunei București. Consiliul Comunale, spre a pute dauă publicare întinsă și cotidiană actelor sale, s’a adresată la singurele două foie din București care apară pe tota Jioa și sunt mai răspăndite, la Monitoriu și la Romănulu. Amîndoue aă presintată ofertele loră. Monitoriulu a cerută căte 30 parale rîndură, (30 litere) ceaa ce face pentru 400 colóne pe ană (100 rîndurî într’uă colóna) aprópe una mie galbenă. Romănulu, a oferită a publica acele 400 colóne pe ană cu preciută de 370 galbeni, băndă și doue abonamente gratisă. Osebirea fiindă atătă de mare, în folosulă Comune!, consiliulă întregii a încuviințată a se priimi propunerile nóstre ș’a și închiriată contractulă Face-mă dară cunoscută publicului acesta, spre a sei fiă care, din ce car! su întereseză, că în Romănulu voră găsi pe totă Jioa tóte actele și anunciurile oficiale ale Comunai București. lucuresci 1 Sg““" Țara înecată în datorie în întru și ’n afară; mandatele tesaurului publică cu miile aruncate în piață și desprețuite; creditura publică și particularii ucisă cu totulii; funcționarii și pensionarii Statului neplătiți de 8 luni; sorginții averii publice, unii desecați, alții astupați; comercialii pe deplină sugrumată. Proprietarii și arendatorii ajunși în cea mai deplină lipsă din cauză că de doui ani n’au mai putulă produce, n’aă mai avută venituri, și unii au fostă siliți a se ’mprumuta spre a solda cheltuelile; sălianii ajunși asemene în cea mai deplină sarăciă din causa neproducerii ș’a jafurilor; administrațiunea și justiția în destrămare, corupțiunea rădicată în sistemă, întinsă peste totă națiunea, și dispredută Europei întrege asupră-ne e ca starea cea moștenită guvernală Revoluțiunii de la 11 Fevruarie. Acestă stare descrisă chiară de adunările domnitoriului Cuza nu mai pute fi negată de nimine. Pe ce dreptă dară și pentru care scapă, proprietarii, comercianții, funcționarii și pensionarii cari aă privită cu bradele încrucișiate, și cu capulă plecată cură li se mistuia averea și onórea, reclamă astazi în contra guvernului actuale de lipsa în care se află? Pe ce dreptă și pentru care scapă permită ei acumă a se arunca asupra guvernului celui nou felurite acusări și tocmai de către cei carii, ca aginți pe facla și secreți, aă fostă servitorii plătiți ai despotismului și l’aă ajutată a despuia ș’a corumpe pe cetățiani, a deseca averea publică, a ameți ș’a des POITIA ROMANULUI SUFLETULU CALIULM ’) Séra alergai credendo calu voi vedea deja reintăritu în mijloculu abatere! séle. Insă speranța mea fu deșartă, îlu găsi cu totulu fără putere. Ah! Scumpe doctore! îmi dispera îndată ce mg <sări, astă dată totă e sfîrșitu; simplu că și eu suntu acuma lovită de marte și cu nu mĕ voi mai scula. Făcui căte-va încercării pentru alu ranima, însă, o sciți, pentru a ușiura durerile cele mai vine, n’avemă adesealtă de <jisa decătri cuvinte și frase făcute de mai nainte. — Acea ce s’a petrecută în timpulü crisei mele este uă prevestire, îmi diseelă. Totă e sfîrșitu! totă e sfîrșitu! Ascultă-mg. Eramă în țara și în timpul ăcelă nedefinisabile despre care v’amă vorbită; însă lucrurile erau forte schimbate; toții fugeau de mine și simpluei Jî No, de la 15 Iuliu, și urmatoarele onora națiunea? Acești servitori ai despotismului, deprinși a se hrăni numai prin jafuri și corupțiune, suntă celă pugină consecinți căndă combată guvernul și sistema cea nouă. Plătiți acumă de inemicii binelui, din afară și din întru, ei ddună interesă de a pune pedice guvernului spre a pute aduce nemulțumire și rescule de totă felulă și compromite astă-felă în întru și ’n afară, creditula publică și particulariü, onarea și viitorului națiunii. Comercianții însă și proprietarii și toți omenii binelui, cumă facă de nu vodă că lăsăndă pe cei mișei, pe cei cari n’au trăită și nu potă trăi de câtă prin corupțiune și prin vînzărî, a propaga peirei, fără ca nimine se rădice vocea în contra loră și se susție guvernulă și noua sistemă, contribue ei înșii, fără voia loră, a aduce peirea asupra loră ș’a națiunii loră ? Credit are comercianții și proprietarii că voră stabili creditula publică lăsendă se cadă, din causă că nu se pună toți spre aici susține, guvernemêntul, celă nou, celă bună, celă dreptă și naționale? In starea actuală, scie oricine că nu mai putemă scăpa de sărăciă și restabili creditul de câtă, pe d’uă parte, prin mari economie și sacrificie, era pe d’alta făcendă mă împrumută în afară și vio^énda proprietățile cele mici ale Statului, cari stau mai neproducatóre în mănele séle și cari voră da mnă venită întreită trecéndű în mănele particulariloră. Cumă însă guvernulă va pute face mă împrumutu căndă străinii vede că elű este necontenită calomniată, lovită, amenințată de către cei mișei, și că cei buni aprobă prin a lară tăcere și nepăsare? Cumă guvernulă va pute dobîndi prețiuni mai bune pe proprietățile ce va pune în vîndare, căndă cei buni, lasă pe cei rei a propaga că starea actuale de lucruri este provisorie și că vor veni în curendă, Turcii, Muscalii, Nemții, și fiecare cu vechii loră candidați, spre a restabili vechiele guverne, vechiele jafuri, vechia și cunoscută corupțiune și perre? Ce feră? Comercianții, proprietarii, profesorii, și toți omenii de bine nu mai sclă încă că creditulü nu se stabilesce decâtă acolo unde se manifestă toți, prin cuvinte și prin Fapte, și susțină legile și guvernămăntală soră? Pentru ce dară, încă vă dară, tacă, țiamu isbucnindu contra mea are adunate de multă timpu. Voiau se me omore, me temema. In locu de concursulü imensu care mai’nainte urma păsurile, nu mai erama escortată decătă de patru servitori carii nu vorbeau de locă, și a căroră tăcere me înspăimînta. Prevedeamă aprópe de mine mă periclu vlul se fugă și serii pe mă cală, cu piciorele góle și cu hainile în desordine. Nuplea învelea natura; §i ce nópte! Intunecasa și abia luminată deuă lună mai roșiă decătă sângele. Cei patru omei me urmaă, iarăși călare. Alergamă într’ună șesă întinsă unde ici și colea luceaă căteva lumini. Ună fulgeră deschise ceriulă și ună cutremură scudui pămîntulă sub piciorele nóstre; pămîntul era în convulsiune. Pe drumă calulă meu se împiedică do mă cadavru; îmi acoperi fașia avgndă orore de prestigiulă celă ren ; audiamă voci cari me blestemați și cari strigaă în tenebre, lasă câmpulă deschisă mișeiloră și compromită astă-felă tóte interesele loră ? Se sperămă c’acésta tăcere va înceta, și că fiecare în sfera sea va pune umorulă, ca se scotema c’nă oră mai nainte cazulă Statului din nomolulă sărăciei ș’a corupțiunii în care s’a fostă afundată sistema trecută. La din contra se constatămă nepăsarea celoră buni ca se nu caija celă putină asupra guvernului relele ce ea ar putea aduce. „Libertatea la noi, este să trestie abia de ori născută; ș’acestă lucru atâtă de noă, totă de una frăngâtoriă, nici uă dată nu este mai în periclu decâtă în momentulă cândă credemă că’să posedămă mai bine. Trecuiulă totă se armése și lucrese necontenită contra iei; pentru ca s’o scăpămă, trebue să națiune care se n’adorma.“ Și ceaa ce unii aă putută țicem alte națiuni latine pentru libertate, noi trebue s’o iihemă și pentru naționalitate. I.iahulă Desbaterile, cere cu stăruință ca procesul celor arestați la 18 luniă se se facă cu repeziciune și cu dreptate. „Se póte, adăuga Desbatenie, ca între cei arestați se fiă mulți omeni inocenți, victime a unoră presupuneri nefundate; acești omeni nu trebue loviți în libertatea loră, justiția trebue se se pronunță cu grăbire, pentru că nu este nici dreptă, nici umană ca inocintele ce sufere d’uăpotrivă cu cele culpabile.“ Ne asociămă în tote cu drepta, nobila și reala reclamare a Desbaterilor și suntemă șicum că d. Ministru al justiției va face ca legea se fiă în victoriă sacră pentru toți, și dreptá pentru toți. Cu acésta ocasiune adresămă și noi reclamarea nóstru către dd. Miniștrii din întru ș’ală justiției în privința celoră petrecute la Caracală în contra d-lui Manega. Suntemă și cum că s’a ordonată să anchetă seriosa ș’așceptămă că Monitoriulu se vorbescă în acesta seriosa cestiune. Se Zce că prin rechisițiuni s’aă făcută multe abuzuri. Scrmă că seotărîse de către guvernă a se numită comisiune compusă de trei membri: acei membri se otărîse a fi numiți: unulă de Ministru din Intru, altulă de celă — Marte paricidului! Inepa inimicul o publică! Alergama mei repede, reținîndumi resuflarea și tremurăndă, căci audiamă resuăndă pe pământură umedă alergarea cavaleriloru cari mĕ urmareaă. Imî părea că nisce umbre albe și săngerente sburnă în jurul mea și me priveau cu ochii loră scînteietori. Sosirămă nu sem unde, lingă uă casă perdupută; pentru a înta în ea, mă tîrîi dintre nisce ruine, prin nisce spini carî’mi sfărșiuă genunchiele și mănele, mi veni sete, și nu putui găsi altă de >eutu decătă uă apă serată și discomusă care o luai cu covorătura manei de sub nesce erbi putrede. O scuipai da desgusta ,și începui sa plângă, neînțelegendu cumă putemă se fiă redusă a asta umilite estremitățî, mĕ ucidă și nu îndresniamu. Voiamă se ’mi-ern téma se nu suferă. Vuielulă celoră ce mĕ căutau se apropia din ce în ce, îi audiamă cumă căutaă prin grădină; mé grămădisemu in uă colibă stricată, pe de Finandiă, și altulă de celă de Bosbelă, și se fiă luați afară din Ministeriă. Acea comisiune trebuia se cerceteze totă ce s’a luată, tóte bonurile câte s’aă dată, și se vâdâ dacă bonurile nu s’aă dată pentru obiecte îndouită și ’ntreiă mai multă de câtă s’a fostă luată. Ce s’a alesă cu acea comisiune? Numitu s’au séu nu? Monitoriulu nu ne spune ăncă nimică și credemă că interesulă fiscului și moralitatea publică vă cere. Abend-Post anunță astă-șf că [Imperatnlă Franciscă Iosefă a primită la 23 iulie pe primarulu Vienii și cele două ajutorie ale séle, cari fusese însărcinați cu presintarea adresei pentru restabilirea Constituțiunii. După organul, oficioșii M. S. ară fi esprima lu gratitudinea sea pentru încredințările de lealitate din partea comunei, adăogânda că speră a vedea actele respundându la cuvinte. „In circumstanțele de față, a mai adăogată suveranulă, voiescă a trece peste considerațiunea că presintarea acești adrese nu face parte din cerculă atribuțiuniloru consiliului comunale. Nu voiă sa consideră acestă actă de călă ca espresiunea sentimentelor personali ale consilierilor. Dorescu din fundulăănimea carie á constituționale se potă fi restabilită călă mai curânda. Cu tóte acestea nu trebue se se dă în semn numai dorințele orașului Viena, dară și trebuințele imperiului întregă.“ — Intr’uă corespundință dela Viena pe care o publică Gazzeta de Cologne, ci tîifi urma lóridé : „Se pare că D. Deák n’a isbutită încă a se înțelege cu guvernul, curtea fiindă totă contrariă admiterii pretențiunilor națiunii ungare. Impărătesa care se află cu principele regale și cu principesa Gisela la Ofen, a adresată de curândü, să scrisore împăratului, pentru a obține autoritarea de a se stabili la Inspruck. Se vede că aristocrația ungară ține uă atitudine forte reservată în fația monarhiei De altmintrerea este positivă ca damnele din înalta nobleță se retragă cu totul de la curte. Cu tóte acestea Impăratul- a rugată pe Imperulésa se mai prelungise), șederea sea le Ofen, fiind reclamată de considerațiuni politice. „In urma neincetatelor ploi din zilele trecute Dunărea s’a mărită forte multă. In căteva punturî între Linz și Viremz fluviulă a debordată. Arătă saltea murdară și plină de vermi , fără se vreú faceroa comparațiuni filosofice și dheamă: — Ce pată pentru celă ce dormea pe purpură și ivoriu! Recitamă versuri cari aveau analogia cu sortea ce mă sfîrșia, și întorcîndu-me spre cei ce mă însociaă îi întrebămă cu reterire: — Ce e de făcută? — Morii mori! respundeau ei, nu aștepta tepa și vergele! Luai mă lângă cuțită, îi cercai vir lui și; pe urmă îl aruncai departe de mine strigăndă. — N’a venită ăncă timpură. Pe urmă plăngândă, mai slabă decâtă uă femeie, gemenda de a părăsi vidra, luai pumnaziulă, și ajutată de unul din servitorii mei, îl înfipse încetă în gătură meă; simplu ferulă rece străbătândă în peptură meu; săngele caldă curgea pe mănele mele; uă părere de reă de a muri, mai profundă decâtă eternitatea, îmi sfărâma inima, și dară peste putință acuma se efectueze trecerea acestui rîu. Arhiducele Enricu este chrămată la joncțiunile de comandate ală 7-lea corpă de armată, însărcinată cu apărarea litoralului. Comandantele Tyrolului a cerută ajutare. numerose Inemicul începe a opera ca puteri, pre căndă trupele disponibile din Tyrcl na suntă de ajunsă pentru a ocupa diversele trecatorie și văl. Apoi se mai lipsesce cu totulă și artileria. (Vindependence Belge 28 Iulie.) CONSTITUȚIUNEA. Ama făcută uă Revoluțiune și ne amă atrasă laudele și admirațiunea tutuloră pentru linistea și înțelepciunea, ceamă păstrată în purtarea nóstru. Acoi chiară, cari eraă interesați a nu se face lumina la noi, acei cari nu puteau vede cu mă ochiă bună mântuirea nóstru, aceia înșii aă fostă siliți se se plece dinaintea mărinimie! cu care amă tratată pe cei ce au abusată, într’ună modă arătă de mișelosfi, de puterea ce le încredințasemă. Nici mă cscesc, nici uă violență nu ni s’a putută imputa; și ne a fostă temă, chiară, de a fi drepți pentru a nu păta astă mărâță operă cu uă bănuială de readunare. Amă năbușită furia nóstrá și ne-amă oprită măna de a iubi pe aceia cari ne făcuse atâta roa în trecută, cari se jucase într’una modă atâtă de nedemnă cu viéța și cu averile nóstre; i amă lăsată nepedepsiți și sună mersă nainte, pentru că era înaltă ținta ce urmăriamă și măreță scopulă ce doriamă se atingemă. Nișce are mică ne-ară fi oprită în cale, și noi ardeme de dorință d’a ajunge mai curîndă la Ziua în care aveamă se serbătorimă recunoscerea drepturilor nóstre și dobîndirea Libertății și a Justiției. Prudința nóstra a fostă destulă de resplătile, căci astăzi ne bucurămă de una din Constituțiunile cele mai liberale, suplă scutură căreia putemă se ne desvoltămă lóle facultățile nóstre, se dămă uă liberă avîntă activității nóstre și se pășimă cu siguranță spre progresă. Opera nóstra însă nu este încă terminată. Décá pînă acuma amă sciulă se dămă probe de înțelepciune, de prudințâ și amă putută se implinimă cele mai vii dorințe ale nóstre, ne mai remănouă sarcină destulă de grea, acea de a sei păstra cea ce amă câșticăitul pe spate și perdul simpurile. Acesta este unu semnu, doctore, și fiindfi ca sunlü mortu încă astafelu de esistinția retrospectivă; de sicurü nma se morü acuma; o simplu, și orice veți dice e în deșertă, înțelegi) că atingu de ultimile mele (j'le) Jacques apucase într’uă parte, cumă dicuamenii cei simpli și raționările mele fură neputernice pentru ai scotestă ideiă din copü. Insă mortea, departe de ale speria, părea a ave pentru elü farmeculu liniscel. A doua zi dimineța, mersei la ela. Noptea acesta a fostü rea pentru mine, triimise ela, suntu în adeveră bolnavă. Ilu esaminaî, și după orecari semne evidind putui diagnostica uă începere de friguri cerebrale. Presimpțire au se lase pe acesta sermanü Jacques, și ele nu trebuie se se mai scule nici uădată. Cu tote aste, me puteți crede, făcui totu ce e posibile pentru ală salva;