Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)
1868-01-24
ANULU ALU DOUE-SPRE DECELE. VOILSOE ȘI VEI PUTE —— tÍAPIT.UI ST. PE ANU............................* ^EI N001 43 — 0$ PE SASE LUNI......................., „ 24- ---- 29 PE TREI LUNI...................... ., „2 ----- 16 PE UA LUNA....................... . ., 5 — 6 UNU ESEMPLAKU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. MERCUR1 2 4 IANUARIU 1868. LümmÉZú‘TE Șt VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUN^IURÎ ȘI RECLAME A 3E ADRESA IN BUCURESCT, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARUL VIN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI MINI POSTA. - LA PARIS LA D. CARRAS HALLEGRAIN RUE DE l’ANCIENNE COMEDIE NO. 5- ANUNȚURILE :,VIIA DE 30 LITERE..................................40 BANI NSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI ATHENEUL ROMANI. Vineri la 26 ale corentei, 8 ore sera, domnu Antonio Roques, va ține o conferință despre cânticele Naționale în generalii și în particularii despre colecțiunea d-lui V. Alexandri. SERVIȚII TELEGRAFICI) AlIU BONARULI II. VIENA, 4 Fevruariü. Ifiarulu Ebdomadaru, Oriintele, confirmă că în curăndu Austria va acredita pe lângă Domnul Romănilor, unit însărcinații de afaceri. Ele adaogă că va fi admisă la Viena uă represintațiune diplomatică a guvernului român, și că Porta va recunosce aceste acte. plariulii dă ca uă dovadă a relațiunilor amicale ale guvernului Austriei cu Romănia, că d. Dumitru Brătianu a mai dobândit âncă de la guvernulu Austriei voia d’a esporta numerulű de cai trebuincioșî pentru completarea trebminteloru militare ale României, sunt bine definite și bine cunoscute de toți, p’acea cale ela merge ’nainte și merge sicurti, căci are pentru dânsulű un programă bine cunoscută, stima tutulora și ■nainte’’ ținta unde „gintea și posițiunea nostră ne comandă a ajunge.“ Bucuresci 23 Călindaru. 4 Faurarii „Guvernulu actuale, unită cu Prusia și cu Rusia, lucreză contra Franciei ș’a Austriei.“ La aceste cuvinte din diabiulu Terra, diserama era: „Statoricî în călea ce neamu trasu, și pe care umblămii iarășiovăire de 20 de ani, acesta statoriciă face că Francia, Rusia, Austria se side ce voimu și se ne potă onora cu încrederea loru, sclindu cu ce politică au a face.“ Depeșia de adi, dă unu mor și și categorică respinsu, celora de la Terra, spulberând acusările d-lorü și confirmândă cele clise de noi. D. Plagino și tovarășii domniei-sele, au spus Austriei, în limba francese (Terra, no. 4 Ianuarie 23) că guvernulu actuale, unite cu Prusia și cu Rusia, se gătesce pentru a putea „opera uă diversiune în partea Austriei, actuala aliată a Franciei, în casa de conflicte cu acestă din urmă putere.“ Austria a respuns și la aceste acuzări, promițendă retragerea serviciului seu poștale din Romănia, susținerea pentru desființarea jurisdicțiunii consularie, schimbarea consulatului în represintațiune politică și, după diabulű Orientele, permisiune de a cumpăra cai în Austria, „pentru completarea trebuințelor militare ale României.“ Din tote aceste rezultă după cei de la Terra, că guvernulu Austriei lucreză contra intereselor séle, că merge pe calea peirii și că nu póte scăpa de cât, dacă Imperatorele, în puterea prerogativeloru Tronului, va lua puterea din măna d-lui de Beust, care nu ’nțelege politica cea mare și va chiama la ministeriu pe vr’unulii din cei de la Terra, sau celü pricinű pe vr’unula din generării ocupațiunii austriasce, ce va fi recomandată de către partita ce represintă disula diariű. In no seü de at^li, organulü părții drepte a Camerei și a Senatului, mai face cunoscută una noü actü de violare a Constituțiunii și de trădare naționale a guvernului actuale. Era cumű se dă sema despre acesta actu: „Amü amneiata că s’a încredințată uă misiune Domnului Ioan Cantacuzino și prea sântului părinte Melhisedek pentru St. Petersburg. Așteptamű ca organile oficiale și oficiose ale Guvernului sé bine-voiască a ne face se cunoscemü scopulu misiune!, căci într’uă terră constituțională nimica nu trebue să se facă în secretă; națiunea are totodauna dreptă de a întreba pe guvernă ceea ce pretinde a face ori în năuntru ori în afară. Pînă acuma guvernulu a tăcută. Publiculu este îngrijata. S’a disti și noi chiarti amadist, că guvernul urmeză oă politică rusă, și în fiecare di câte una faptă nuoü confirmă bănuelile nóstre. Suntemű dar în dreptu a întreba pe Guvernu, ce însemneză misiunea încredințată d-lui Cantacuzino și sântului părinte Melhisedek. Se scie că două ideie domină în politica actuală. In Occidinte domină ideia naționalităților; în Orivnte domină ideia religiunilor. Acestă din urmă ideiă a fostă esplotată de Rusia pentru a justifica amestecată seu în afacerile Orientelui. Presința unui episcop și trimisă de guvernă în misiune la St. Petersburg ne face se ne tememai ca Gestiunea religiosa să nu ascundă unii scopű curata politicii. Nu admitema ca nici una din aceste doua cestiunei să fiă tratate afară din jerră. Constitutiunea este formală în acestă prin tr *vire. Eză ce ea dice în articluli 93: „Elü (Domnule) încheie eu statele străine convențiunile necesarii „pentru comerciu, navigațiune și „alte asemenea; însă pentru ea aceste acte se ail T autoritate îndatoritoare trebue mai dntoru a fi „supuse puterei legislative și aprobate de ea.“ —Speramü că guvernul nu va uita acestă articlu și care în orice casă, se va putea invoca de națiune spre a dovedi că ea nu e legată prin concesiunile sau pactele ce ar face guvernulu fără spirea iei.“ D. Ion Cantacuzino merge la Petresburg, deci, „publiculu este îngrijatu, căci s’a disti, noî chiară am disti, că guvernulu urmeza uă politică rusă, și ’n fiă care di că te unu faptu moü confirmă bănuielile nostre.“ Se face unu actu de trădare naționale și, după cei de la Terra, d. Ion Cantacuzino este, póte fi unu omu capabile d’a comite unu asemene actu. Bine și frumoșu, sciu cei de la Terra a respecta pe bărbații cei onorabili și familiele cele vechi și nobile ale țerei! Și ce ar dice domnialor, dacă d. Ion Cantacuzino, după ce le-ar mulțămi de grațiositățile și de bunele simțiminte ce au către și pentru domnia sea, le-ar aduce aminte că s’au trimisu și anii asemene bărbați la alte cabinete, că d. Dumitru Ghica a fostă trimisü la Viena și la Berlin și publiculuma mai fostu „Ingrijatu.“ ma disti că „guvernulu urmeza uă politică Austriacă séu prusianä,“ și d-sea ca și noi toți n’a pusü unu singuru momentu în suspiciune onorabilitatea și patriotismulu d-nn. Dimitrie Ghica? Nu onorați domni de la Terra, publicul nu este îngrijata, căci, biliarii de mai avea încredere în guvernulü actuale, are încredere în patriotismulu Domnitoriului, și nu este nici unü omü care se nu scie c’asemene misiuni nu se potă da de către Miniștrii fără consimtimentulű capului Statului. Publiculu scie apoi, că nu unii bărbații onorabile ca d. Ion Cantacuzino ar putea primi uă misiune antinaționale, și prin urmare elü vede bine că patra cea’țî aruncată, lovindu unü corpii solida și resistinte s’a întorșii asupră-v0. In partea a doua a acusării onoratii de la Terra recunoscu că t * „doue ideie domină în politica actuală: în Occidinte domină ideia naționalitățiloră : în Orivnte ideia religiunilor.“ Cândidază guvernulü trateza cu puterile Occidintale despre ideia dominante acolo, naționalitatea, de ce se nu ftă bine se se ocupe și de cealaltă ideie dominante în Orinte ? Și se se bage de semă că onorații de la Terra nu respingă ideia în ea însașî, ci numai declara că se temuse nu flă aci „ascunsă una scopű curată politica.“ De unde, de căndă și pentru ce acestă temere spontanee ? Și cu cătă bănuiala ș’acuzarea sunt lipsite și de dreptate și ide logică cu atătă și conclusiunea este glumeță, Omenii politici și ’nvățiațî de la Terra, acasă pe guvernă c’a călcată art. 93 din Constituțiune, pe care ílu și citéza. Acesti articlu dice că Domnulu închiă să mai anteia convențiunile cu Statele străine ș’apoi, pentru ca ele se aibă autoritate, trebue a le supune puterii legiuitore. Gumv óre se pote împlini partea a doua a articlului constituțiunii mai nainte d’a se ’mplini partea, anteia ? Și cumű se póte împlini chiar partea anteia mai nainte d’a se face negociarea ? Și cum ț se póte face chiarü negociarea mai nainte d’a se face pentru împĕraturu Rusielorü cea-a ce s’a făcută de multu pentru alți Austriei, alți Prusiei, alț Franciei, cea-a ce se face acuma din mou în partea Occidintelui prin trimiterea d-lui Dumitru Brătianu? Nu cunoscemü misiunea cu care suntu însărcinați onorabilele d. Ion Cantacuzino și venerabilele Episcopii Melhisedecu, și pînă s’aflămă oficiale de simtă în adeveri însărcinați cu viuă misiune, faptulű prin elfi însuși se explică. De la recunoscerea sea, Domnulu Româniloru. numai la guvernulu rusescu n’a trimisu ăncă unű însărcinații directă din partei, conformu cerințelora politeței, și prin urmare buna cuviință cerea imperiosa a se face aci cea a ce de multă s’a făcută în cealaltă parte. Dacă însă acesta ambasadă ar avea ș’alte însărcinări, nu noî neamü sfii d’a dice arătă mai bine. Prin educațiune, prin interese, prin recunoscință și prin convingere, am fostă și suntema pentru ideiele Franciei. Amü combătută necontenită, pe faclă, și ’n timpu de 20 de ani, politica Rusiei. Partita ce represinte Terra, făcutu-a totu asta felu? Nu și acesttî nu nare trebuință da mai fi demonstratü. Treimea cea jună de la redacțiunea diariului Terra, se lepădă de cătă va timpu de partita cea vecină. Acesta lepădare, acesta înapoi Satana, nu este, după noi, nici în favorea celora respinși nici în acea a a respingetoritorii. Amü putea dice, părții drepte a Camerei și a Senatului, ce ești, dacă chiar creațiunile tale, fii tei te respingă? Amu putea zice, junei treime de la Terra, ce ești, ce represințî dacă te lepedî de făptuitorii tei, de totu ce putea se țî deuă putere, de totu ce putea legitima ființa tea? Lăsândă însă pentru aclî acestă cestiune ș’admițendă pentru momentu desbaterea chiaru pe terâmulű ce o pune treimea de la Terra, îi dhcemii: — Voiescu a dăta a ta ființiă politică numai de la nasterea diariului Dezbaterilor. Eî bine, fiă ș’asia ; dară aretă căndă ai combătută pe Rusia și politica iei ș’au susținută limpede și cu tăriă politica francese în Romănia? La nașcerea diariului Dezbaterile, guvernulu rusescu combătea cu putere, și „prin tote mici’loceleu (termenulű este oficiale în notele rusesc!) unirea, alegerea Principelui Gardă, recunoscere a lui, prin urmare esistinția nóstru naționale. Gi- Citați-ne darit articlii prin cari ați demascată acea politică a Rusiei ș’ați susținută pe cea Franceze, cărei a datorimit pîn’aci esistința nostră ? Nu veți putea face asemene citațiunî căci, deși sunteți uă treime, totușî nu sunteți încă atătu de sânți, încătă se faceți se fiă ceaa ce nu este. Romănia era atunci la începutul reconstituirei sale , combătută tare din afară, scuduită forte în întru prin secarea tesaurului publică, prin fomete și prin felurite intrige, și voi ați închisa diariulu și ... nu scimă și nu voima a sei de ce v’ați ocupată. In ajunulu alegerilor, v’a coprinsu din noțiamarea Patriei ș’ațî deschisă diariulu Terra, ei bine aretați-ne cari suntu — afară din cele din urmă 20 de lile — artictii vostrii prin cari ați susținută ideiele, principiele și politica Franciei ș’a-ți combătută p’acele ale Rusiei? Nu puteți cita nici unulű. Cumü daru ve găsi d’nă dată, spontaneű, intusiasmulu pentru Francia și pofta d’a mușca, d’a rupe și ’nghiți pe Rusia ? A pune numai întrebarea este d'ajunsu; respinsulu ílu dă faptulu și cunoscința publică. Revenindu la cestiune, vedhemü din nou că politica nostră este pe deplinii cunoscută și ’n întru și ’n afară. Toți sciü ce voimü și tocmai d’acea a Rusia ca și Francia, Austria ca și Prusia, potü ave cea mai deplină încredere în guvernulu actuale. Aci nu póte fi nici uă nedomirire pentru nimeni, și d’aceaa fiăcare din aceste puteri póte trata cu credință cu guvernulu actuale, solindă din ’nainte ce póte și ce nu póte dobîndi. Da, de chiarămii din moți, limpede și curată, în facia tutuloru, camă dorise vedemü pe guvernulu Rusiei, puindu în pratică declararea cea făcută în cele după urmă note ale séle. Politica de neîntervenire în Oriunte. Amir dorise la vedemü că recunosce prin fapte că timpii politicei de cotropire au trecută și că se conformă cu principiul acela moț, proclamată de Napoleone III, reconstituirea naționalitățilora. Am dori se-la vedemu, adoptându în privinția României politica francese; se-la vedemu susțiindu Statulu Românu și âncă făcêndu cea-a ce noi, și numai noi, amu ceruții necontenită în acesta fóie, adică redându-ne și restulu din Besarabia. Unde eraț ore pe cându noi dheamă necontenită guvernului Rusiei. Dă-ne înapoi Besarabia, căci pentru imperiulu Rusieior, ea nu este de nici una folosit materiale, cându pentru Romănia este de celü mai mare interesă ? Ș’acumă căndă guvernul Rusiei pare mai bine, în favorea vostră dispusă voiți are ca guvernul României se refuse ori ce înțelegere, și se calce chiar regulile bunei cuviințe? Nu, străluciți politici, vechi și nioi, de la Terra, nu; guvernulu actuale nu va arunca menișia nici unei puteri, nici chiar a unei partite. Programarea, principiile sale, credințele sale politice Domnului C. A. Rosetti. Domnulu mea, credű că cestiunea care a făcutii obiectulű specialii ale corespondenței nóstre se află lămurită, și a continua mai departe discuțiunea ar fi, din parte-mi, a adusa de buna voința publicului. Eu am susținută însă prin primele mele epistole două lucruri; 1-in: Că nu facil și nu am putut face parte din redacțiunea Diariului Terra, după cumü însuși acesta diariu a declarată acesta mai nainte de mine; 2-a: că în orice polemică ivită asupra unor articole din unui diariu, mi se pot invoca ca autori alte nume proprii decât cele subscrise în chiriü, afară numai dacă nu preferă cineva a se adresa la lariu, la partită, sau la redacțiune în generalii. Ei bine, domnulu meu, vedű cu plăcere că suntemu de acordă asupra ambelorü ăstora punturî, se pare după cumű bei d-ta, ca din ciocnirea ideilor, se fi eșita lumina; eu voiu fi totu-de-una fericita cându ideile mele se vorü putea uni cu ale d-tale; și acuma nu mai puțină plăcere am aflată cându am veijuza că d-ta declari că totu-de-una „te-ai adresată la partită în abstractei spre a combate ideiele din diarurii partitei. “ Darü atunci cumü s’au strecurată numele proprii ale mai multorű persone în concreți, între cari era și numele meu! Numai unui lapsus linguae potu acuma atribui acea strecurare. De acuma darü, domnulu meu, nici uă confusiune nu mai póte esiste asupra acestui puntű. Căci cătă despre moduri cum o clasifici d-ta partitele și personele, acesta, o repeta și astă dî, este uă simplă cestiune de aprobare. Este naturale ca unii comandanta care este obicinuită, prin activitatea sea morală, se aranjeze în companii disciplinare soldații legiune sele, se facă aceiași lucrare și pentru soldații diverselor legiuni opuse lui. Un asemene apreciare, nu numai că este de competința oricărui diariu, dar este și inofensivă, căci ea nu pate schimba întru nimicit realitatea faptelor”. De ași intra însă asemene discuțiune, ar trebui se va areta cum o apreciezi și eu partidele politice de la noi; ar trebui se ve espuna opiniunea mea asupra transformărilora naturale ce au trebui să se se opereze între partide de la stabilirea unei dinastii; ar trebui se examinezű cari simtă principiile ce reprezintă partitele la noi, în ce constă diferințele dintre densele, care este acțiunea și modulu loru de procedere, décá lucreza în numele unei, idei sau numai luptă drapelul a unora persone; cumu ele s’au unita și s’au desunita, s’au aliatü și s’au separată. Ar trebui se esaminezű chiar rațiunea de a fi a nuanței ce <jici că desparte pe Romanulü de Sentinella și Perseveranța. Ar trebui în fine, dorinulűmea, spre a putea aprecia mai bine valorea clasificarilorü d-tale,