Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)
1868-01-26
A.NULU ALU DOUE-SPRE-DECESE. VOIESE ȘI VEI PUTE -----îO<-----CAUT. DJST. w ............................ • KI KOUT 48 — 58 PK SÍISE LUNI. . ... „ ■ „ 24 — 29' PK TRE í LUKI...................... <2 — 1G rp UA tcsA....................... ,, „ 5 — (> ÜNU K«líMPt.ABÜ 24 KANÍ PENTRU 1‘ABIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTIIA....................FIOR. 10 VAL. AUST. ATHENEULU ROMANE. Domnule Redactare. Se vede anunțÂndu-se prin triarie conferințe suptă rubrica Atheneului. Atheneul, domnule Redactare, nu recunosce ca conferințe ale sale de cată cele anunciate în programa subscrisă de biurou lu seu și decimă orî ce felu de solidaritate cu ideiele sau opiniiunile personelor cărora, în numele libertății espresiune, cugetări, se acordă sala Atheneului. Pentru a se evita orî ce neînțelegere în viitorü verogă, domnule Redactare, de a face ca se nu se mai publice luptă rubrica Atheneului de cătă conferințele înscrise in programa ce am onore a se alătura sau cele ală căria anunciă se va trimite din partea biuroului. Primiți, domnule Redactare, încredințarea prea deosebitei mele stime și considerațiuni. Vice-președinte al Atheneului, C. Esarcu. DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Serviciulu privată ală «Monitoriului»)' VIENA, 4 Februarie. — Espunerea care însoțesce Cartea Roșie. S’a distribuită astăzii delegațiuniloră, aretândă bunele raporturi dintre Austria cu România, adaogânda încă, ca Austria a făcută demonstrațiuni energice Serbiei în privința celoră din urmă mișcări. PARIS. 4 Fevruarie. — Corpula Legislativă a adoptată cu 214 contra 7 voturi, cele doue dAntéiü articole din legea presei. CORK, 4 Februarie. — Fenianină spartă porțile și aă tăiată tóte firele telegrafice dimprejurul orașiului. ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1.— REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetoră Eugeniu Cârâita. VINERI, 26 IANUARIU 1868. LXIMI VEZA-TE ȘI VEI FI -----~R*.----- 1,O0 PENTRU ABONAMENTE, ANUNSURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN BUCURESCT, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUIl IN DISTRICTE LA CORESPONDENȚII DIARIUTUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS“HALLEGRAIN SU K DE l’aNCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȘ1UR1LE LINIA DE 30 LITERE.................................40 BANI 1NSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOtfl Rucurescl Responsur la discursul Tronului a provocații precari desbateri asupra cărora este bine se revenima, pentru ca națiunea în genere și finele colegii electorale în parte, se potă cunosce mai bine căte pe chei avu a ’nlătura, ce ideie și ce tendințe aru a ’nvinge noula regimne, dacă adî chiară, după 19 luni de întronare, acele tendințe redică încă din căndîi în căndă căte unii colții ale velului suptă care se ascundă. Unul din pasagiele Adresei care a ’ntâmito că oposițiune mai mare este cele următorii: „Vă dinastiă așiedata pe instituțiunî democratice și liberali a fostă idealele Romăniloru. Măria Ta aducăndu pe tronulă României virtuțile iluștriloră voștrii părinți, și luprăndă cu constanță și neobosire pentru stabilirea sistemei constituționale, cu tote dificultățile ce iiconferă mă duoă regiune, ai întărită și mai multă simptimintele de iubire și de credință ale națiunii pentru Domnulă seu. Ea nu va uita nici uădată, că, în prejurări grele, M. Ta ai remasă nestrămutată înotărîrea da păstra neclintite libertățile publice.“ Partea dreptă a Camerei, unită cu dd. Cogălnicianu, Voinovă, Apostolianu și alți câțiva deputați, aă combătută cu tăria acestă paragrafă, toți uniți contra celoră din urmă trei linie, și unii, și mai lămurită d. Apostolianu, aă coprinsu în atacurile lor și pe cele done d’ăuteiă. Este ună ce rară, forte rară, este mai uă minune ca suveranii sandă , cu plăcere națiunea dicendu-le că dinastia loră este aștertită pe instituțiunî democratice și liberale. Națiunea Romană aru rara fericire a dobândi ună Suverană, care se re elă însuși inițiativa și se spue, în mai multe ocasiuni, că democrația și libertatea simtă basele pe cari a așiedatu dinastia Sea, și că ’n viitoriă ca și ’n trecută p’aceste sănte șa totă puteri ce temelie trebue se stea neclintită naționalitatea Romănă. Și căndă națiunea, prin represintanții sei, ca recunoscință pentru suveranului ei, ca afirmare în făpta Europei ș’a iei însuși, respunde c’uă asemene dinastiă a fostă idealele Românilor ă, se găsescă Români, și chiaru represintanți ai națiunii cari se critice și se respingă uă asemene declarare. Eea ce alisă d. Voinovă: „D aco uă dinastiă, așterlută pe base democratice și liberale a fostă întotodeuna idealele României, complinirea acestei frase formeză să contradicere cu partea întâia; nu este efect, dară , fiind și că nu hțelegă climă au putută fi dificultăți la împlinirea acestui ideale.“ D. Voinovă începe prin a pune în îndouială că uă dinastiă, asefiate pe base democratice și liberale («acesta a fostă idealele României și, spre a da mai multă tăriă negațiunii, dice că nu înțelege că potă fi dificultăți pentru împlinirea unui ideale. Este fericită d. Voinov, c’a putută se-și împliniască dorințele, și chiar idealele dorințelor sele, fără a avea înlătura, a învinge nici măcară dificultăți. Din nenorocire însă pentru omenire, nu este ună altă omă, și nici ca fostă, care se aibă uă putere arătă de uriașiă și magică, ca aceaa ce din fericire, pentru domnia mea și negreșită și pentru națiune, se vede că are d. Voinov și amicii sei politici. Omenirea, din contra, își căștigă pănea din tote zilele cu surórea franței, și cătă pentru ideale, națiunile luptă ani întregi, căte ună âeclu și două, și luptă necontenită, bu totă felulu de sacrificie, și cele Barilă dohondescu se consideră încă ca cele mai fericite și credă că nu ba plătită d’ajunsă prin totă 3e aă sacrificată. Nu trebue dară se se judece lucrurile omenesc după măiestria domniloră Voinov și Apostolianu. Nu toți , și cedicem! Nimene n’e putută se conducă ca dumniaoră națiunea romănă întru îndeplinirea dorințelor și încă a idealeoruiei, fără se întîmpine dificultăți, sau chiaru întîmpinăndu-le, „se dă, se vodă, se învingă“. Grecia, eroica Greciă, luptă de sedii, și luptă cu ’nă eroismă care a spăimântatitumnea, • care a covârșită chiaru e ■ •oismulă antică și totă este departe ! incă d’a fi ajunsă acolo unde suntem : loui afli. Italia luptă de sedii; sa , •rifidele iei. au fostă necontenite și ] iriașie și chiaru acumă căndă mai fi ajunse la idealele iei, totuși în ,âmpină pe totă dina mari și nu , nerase dificultăți, contra cărora lupă cu eroismă. Se mai aduce să pre aminte luptele și sacrificele națiuniloră vecine jiené, Ungaria, Serbia, Montenegru? ! Nu, căci toți sciu catu au luptatu ele, fără au sacrificată și totă mai ajunsă jînde suntemă noi. Gumă dară, d. Ioinov, susține că. Românii am ajunsă la unulă din idealele loră, și i ’aă putută ajunge far’ a ave nici năcaru greutăți de minusü ? Ar fi s astă mai anevoie de înțelesă ideia g Hui Voinov de nu venind. Apostoleanu cu vechia francheță, cu care susținea sistema de guvernare de la 2 Mai a lui Vodă Cuza, se facă oă lumină mai mare în jurul ăiei. Domnia-sea a propusă ună amendamentă supscrisă de d-sea, d-niî I. E. Robescu, G. Gorjescu, I. Străjescu, Țanu, Lateș, prin care se suprime cuvintele „a fostă idealele Romăniloră“ și se lenlocuiască astfelă: „Fondatore ală linei dinastie aședată pe instituțiuni democratice și liberale, Măria-Tea ai introdusă pe Romani în familia poporeloru libere.“ Sirl. Apastolearm co alică în termeni clari acea mică conjuncțiune condiționale, acelă fină și ascuțită „dacă“ ală d-lui Voinov: „A doua oservațiune este, dire d. Apostolianu, c’ar putea se fie șuo idei o controversat d in privința cești unii de dinastio,uă ideiă istorică.“ Așia dară, căndă se scie c’aă Istă puteri mari cari au combătută dorința espresă de divanurile ad-hoc, cari aăclisă necontenită, mai cu semă după 11 Fermarie 1866, că este „uă ideiă controversată în privinția cestumii de dinastiă,“ se găsescă aji în cameră, cățîva represintanți ai națiunii, cari respingă ffasca din Adresa comisiunii și, cu tote că acesta nu pote fi în cugetul d-lor, repetă argumentele cu cari ne combăteaă străinii cari voiau atunci slăbirea, peirea Statului Română ! Și căndă adîncă, se găsască chiară în Cameră asemene barbațî însemnați cari dică fiă și prin vorbă numai, „să este uă ideiă controversată în privința cestumii de dinastiă“, cum dd. Voinov și ceî-lalțî clică că „nu nțeleg cum ați putut fi dificultăți la împlinirea acestui ideale ? Și dacă, după domnialoră, dorinția espresă de națiunea romănă și d’a dreptur ă și prin divanurile ad-hoc, n’a fostă unulă din idealele Romăniloră, care se fiă pre, după d-lor, idealele iei, în acestă privințiă? Și dacă domnialoră repetă, cum am dis, cuvintele inimiciloru, cu ce putere și cu ce mijlóce voră susține Statură romănă în contra celoră ce ară mai voi se lăscudite, se lă loviască ? Lăsăndă fiăcăruia Timpulă d’a cugeta ș’a respunde însuși, vomă desbate mine asupra părței a doua a paragrafului ce a fostă atacată și de partea dreptă a Camerei, în întrunire cu d. Cogălnicianu și amicii sei politicii să facă vigore. Prin aceste arme s iimice reacțiunea, combate, luptă , masca patriotismului, faptele cele mai generose, și prin manopere, di■ bace speculeza și scamoteză credulitatea, sinceritatea și inocința publică. Discordia, născută din egoismă, ■ este disoluțiunea și mortea unei națiuni. Prin discordiă uă națiune este pe jumătate învinsă. Nici armele, nici prudința nu voră salva națiunea, déca nu o va susține concordia, daca cetățianii nu sacrifică interesele loră individuali și interesele de castă la unirea tuturoră membriloră, care face ibrgia corpului socială. Desbinările facă se cadă acestă edificiu socială. Egoismul devoră totă ce adună patriotismulă. Șirulă destinatelor, de care se compune istoria poporelor și ca șacela ală individeloră, semenă cu ratele unei pendule: una se îmbucă în alta, nici una nu este isolată; impresiunea primită de una singură, se comunică la tête. Ce mănă dirige înecanismul ă complicată și ratele nenumerate ale destinatelor omenesci? Ore este vreuna din acele mâni armate cu una sceptru puternică? Nu! celă mai mare dintre monarhi, ca și celă din urmă cetățiană, nu este decătă una omă: este chiară elă jucăria circumstanței oră, instrumentală acelei provedințe eterne în contra căreia s’ar lupta în zadară uă putere deuă fii. In epocele de fericire ca și ’n timpii grei, poporele dă trebuință de mă guvernă onestă , patriotă și tare, care se mărită ordinea publică și care se protege legalmente siguranța Statului. Presupuneți țara vostră fără guvernă și fără legi, séu guvernulă vostru fără putere, ce ar fi sortea vostră? Inimiculă nu v’ar subjuga nepedepsită? Ce întărire ar opri ambițiunea séu furia sea? Ce resis ■tință a’ți opune voi foricleî și viele- i mei? Fără respectă pentru voi, mă poporă vecină v’ar surprinde cu măna armată, v’ar răpi bunurile vostre, și v’ar impune jugulă dominațiunei sale, ce obstaclu ar întîmpina? Déci, în timpii ordinari, interesul Stateloră cere mă guvernă i stabile și dreptă, cu arătă mai multă plăcere în timpii penibili, căndă este mai multă decătă altă dată necesariă de a restabili furtuna unei țări prin noi alianțe și noul instituțiune? Dară ună guvernă n’are putere decătă prin supunerea cetățianiloră la legi, și prin graba loră volontară pentru a achita sarcinele legitime. Oricătă de grea s’ar părea acesta din urmă datoriă la epocele de calamități, salvarea Statului nu mai putină cere ca se fiă împlinită. Circumstanțele cele mai critice solicită silințele cele mai mari. Căndă pericolulă ne întețesce într’uă parte, desvoltam a töte facultățile nostre, și sacrificămă iară a sta la îndouialată parte din bunurile nóstre pentru a scăpa masa principale. i Cetățianul care-șî face uă ideie dreptă despre sarcini publice, și despre imposițiunî, le suferă fără murmură, orin care ar fi greutatea loră. Elă scie ce cheltuelî cere represintațiimea maiestății puterii, întreținerea nul Stată imposantu. Guvernulă cată a , fi represintatu cu demnitate în raporturile nóstre cu alte guverne și alte popóre. plăcată se se încon jare cu uă strălucire potrivită nu < i meiul și onerei națiunei, respectul ă i ce inspiră șefulă unui mare Stat ș i depinde în parte de acele semne ■estemare ale puterii și fostei cetă■țianiloru. Chiară căndă șefului Statului nu ar plăcea acesta pompă, ar pute fi angagiată a se supune la acesta de datoriă și politică. Oă altă considerațiune încă face acesta obligațiune mai puternică: strălucirea unei curți pune în circulațiune mari sume de bani, și înlesnesce traiul ă la ună mare numeră de persone din tote clasele, oprindă ca avuțiile se nu se grămădiască în mânele avuților, în paguba celoră-lalțî cetâțiani. Astfelă, prin impozitele ce plătimă, contribuimă esențială a da lucrură și pănea la oă mulțime de persone cari, întru na ordină de lucruri diferită, ară fi pradă celei mai profunde miserii. Fiecare cetățiană lucrezá la că operă asta de folositoriä: chiară avarari, supărată căndă face vreuă liberalitate semenilor ă sei, devine bine-facătoriu. Menținerea siguranței unei țeri cere sacrificie și mai mari. Posițiunea respectivă în care se află principii și poporele, îi obligă de a întreține și de a echipa armate însemnate, relativă la resursele și la poporațiunea flăcării țeri. Ună poporu nu este independinte și respectată de cătă pe cătă comandă respectută prin foreia ce întreține și desvoltă. Din contra căndă guvernul ă seă neglige de ai da foria reală, asta în cătă Statură nu pote nici a se apăra pe sine, nici a ajuta pe aliații sei, periclită de a perde independința sea, părăsită la rândul ă seă de celelalte popore, și subjugată lesne de inimicii săi. Guvernele cele înțelepte și îndoiescă atuncea veghiarea pentru a face se se respecte legile; ele înmulțescă dară și întărescă instituțiunile create pentru securitatea cetățianilor. Așia timpii dificili ceră uă adaosă de chieltueli, negreșită în contra dorinței guverneloră: așia dară, cine ar căta se porte sarcinele, daca nu aceia cari tragă foloseie? In casulă acesta a murmura în contra impositeloră, ar fi se ne plângemă în contra unui lucru care ne este avantagiosă. Ar fi cu dreptă se simă scutiți de a purta greutățile? Fiindă astfelă, toți cetățianii ară avea dreptul de a refuza se achite și imposite și sarcini. Ce ar resulta dintr’acesta ? Nu vomă avea nici judecători în contra inimicilor noștrii, nici apărători în contra puterilor străine, nici scule pentru instrucțiunea tinerimii, nici biserici pentru adorațiunea publică a divinității, nici drumuri, nici poduri pentru călătorie, comerciă și industrie. Amu vede țara în care locuimă, cădendă în cea de anteiă a iei barbarie, fie care ar fi într’însa propriul ă seă judecătorii, apărătorulă și resbunătorulă seu. Salariulă magistrațiloră, împiegaților, administrațiunei, militariloră, preoțiloră, institutorilor, tinerimii, cheltuelile ce reclamă neapărată întreținerea drumuriloră, poduriloră, edificieloră publice, într’ună cuvântă tote cheltuelile necesarie ale guvernului, importă între tote clasele fructul sacrificieloră lor particulare, și întrețin mișcarea și vieța societății. Fiecare esistă pentru toți, fiecare membru devine folositoră corpului întregii socială. Asia dată este de demnita IMPOZITELE SUPTU PUNTULU DE VEDERE MORALU Vomă trata acestă subiecții suptă puntulu de vedere curată morală, și vomă atinge numai părțile • cele mai esențiali, de temere ca, decă amu voi se ne punemă pe altă tezămu, se nu dămă ocasiune omenilor, reacțiunea se desnatureze seu se interpreteze reălisele și intențiunile nóstre. Nici vădată națiunea n’a avută mai mare trebuință ca acumă de pace, unire și frățiă și vomă trata acestt subiectă luptă tote rasele sale, căndă ea se va convinge pe deplină despre adevărații ei amici, despre aceia cari î aperă cu sinceritate interesele ei, și cari se lupta de 25 de ani pentru consolidarea existenței sale materiale și morale, contribuind din tote puterile lor la triumful, fericirei individuale și prosperității publice. Termenul suferințelor seîncă n’a trecută cu totul: ambițiunea, egoismul și invidia