Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)
1868-07-24
mMA.mu 24 nndti 1868 ALTEȚEI BELE SERENISIME PRINCIPELUI SOMNITORIU ALU ROMÂNILORU. Un copil rliariuluî „Rromânului“ n Alteia [UNK] £ Cetâțiăniî Piteștenî, uniadă vocea lorii cu ț a comercianțiloră Bucurescenî și Ploiescenî, îi ve roga cu celu mai profundă respectă sei primit.! din parte-le cea mai profundă iubire și respectuosă devotamentă pentru Alteia vóstru. Alaculu adusă Augustei Vóstre familie, căreia Românii î păstrază uă nemărginită recunoscință și venerațiune, ne-a indignată pină la sufletu, dară asigurămă Alteiță, c’autorii 17 „ . .. I lui, nu suntă, nu potă se fiă Români, ci fii vitregi ai României, suntă totă acei infamii ale căroră sentimente și aspirațiuni se vedă , adesea esprimate prin organul ăiiarelor inamice, Austro-Maghiare. Comtatî pre iubirea și devotamentulă tutorii Româniloru, cari cu orî-ce sacrificie Te voră urma cu fidelitate pasă cu pasă. Se trăiai Alteță , — Trăască Augusta vostră familia, care a dată României ună demnă Domnitoriă, care scră a o conduce cu prosperitate pe gloriasa cale a străbunilor sei. I. Meculescu, N. Ștefănescu, I. Tomescu, N. P. Avramescu, I. Gr. Rătescu, preotu Păunescu, P. Rătescu, preotu Minescu, I. N. Coculescu , preotu V. Constantinescu, preotu N. Mateescu, N. C. Grigorescu, S. A. Georgescu, D. Busoianu, I. Conciu, I. Ștefănescu, C. Brădanu, protopopu N. Constantinescu, C. Popescu, I. M. Dimitriu, N. Nanoescu, I. Ghica, Hagi M. Aslan, I. Trifonescu, N. Michaelă, G. Zăvoianu, M. Remas, I. Oprinescu, C. Aslan, Niculescu, N. Alexandrescu, G. H. Aslan, V. Popescu, A. G. Aslan, Al. Aslan, C. Simionescu, P. Chihaia, G. Garabetu, G. Popescu, T. S. Avramescu, S. Avramescu, I. Stoienescu, Ancă Garabetă, G. Berivoescu, A. Șiuster, Narcis Terzon, S. H. Nicolau, George Ianache, S. Erculescu, Chr. Michaela, I. Stătescu, P. Simionescu, A. Atanasescu, I. Mincu, Ml Georgiu, P. Litanovici, S. Petrovici, dăianu, Mărculescu, A. Mumuianu, N. Tlă- I. Acrivescu, ,T. Antonescu, M. N. Ștefănescu, A. Petrescu, S. G. Rădulescu, D. N. Rusescu, M. Anastasescu, D. Șt. Vlădăianu, N. LUCCSCU, A. Dimitrescu, A. Petrescu, C. Tsvrianij, V. MarineÄ Cil—,S.S...\luilan RP, X. Ștefană, D. Simion, Matache Atanasiu, Marin Dincă, C. Protopopescu, M. Georgiu, N. Teodor, D. Vasiliu, N. Marinescu, D. Georgiu, Anas. Tomescu, I. Popovici, Z. Pelinescu, A. Pelinescu, N. Constantinescu, I. Georgiu, G. Pelinescu, G. Florescu, A. Nicolau, I. Iota, N. Ștefănescu, C. Pelinescu, I. Micaelă, Iordache Trifonescu, Apostoli Nencu, G. Ilie, I. Nicolau, C. Dimitrescu, N. IVancea, C. Mutescu, S. Marinescu, M. Niculescu, T. Chirovici, T. Iancu, P. Pârvanovici, T. Marcu, G. Popescu, D. George, T. Ștefănescu, A. Velicu, S. Petrescu, D. Constantin, M. Dobre, Hr. Anghelă, C. Ionescu, Ster. Popescu, G. Erehengioiu, Ster. Dimitriu, Gr. Manuică, L. Rădulescu, Al. Bulgărescu, I. Rădulescu, N. Constantinescu, Stoian Ghenu, G. Mălurescu, T. Hagi Nazar, R. D. Nicolescu, C. Ionescu, A. Popescu, P. Teodoră, lord. Ghihaia, I. Roșianu , N. Ștefănescu, D. Filibos, N- A. Cătunescu, Z. Filibos, S. Filibos, A. Stoiănescu, I. Stan, G. Michălescu, I. Popescu, C. Nicolau, M. P. Petrescu, D. Ionașcu, T. Argeșianu, Odyseanu, i. Chisimescu, F. George, N. Galeșiu, P. Ioniță, T. Oltenu, preotul Robescu, G. Constantinescu, D. Chițescu, A. G. Erchengiolu, I. N. Nanu, R. Constantinescu, A. Georgiu, G. Iancu, N. Stanomirescu, D. Nicolescu, S. Vlădăianu, Achilu Ioanidi, F. Budiștenu, D. Niculescu, R. Gogulescu, A. C. Mândreni, I. Raicovicenu, D. Ioniță, Lambe Tomescu, Frantz G. Theodor, Hanciu, G. Tomescu, N. Constantinescu, G. Dr. Frumușanu, N. Broștianu, G. Alexandrescu, N. Inovenu, D. Conțescu, I. Mateescu, I. Vretos, Mar. Sencu, Marincea Țencu, A. Alexandrescu, A. Rîmnicenu, I. Dimitrescu, I. Robescu, T. Giurea C. Ionescu, A. Velinescu, C. Velicu, P. Georgiu, inescu, S. P. Florianu, I. Rădulescu, G. Si C. Creitaru, G. Nedelescu, S. Pandele, preotu Gh. Theodorescu, A. Căușescu II. T Stoicovici, G. Dimitrescu, D. Teodorescu, D. Cristescu, I. Atanasescu, I. Cristescu, Z. Constantin, S. Popescu, I. Georgiu I. Stan, N. Stan, I. Dimitrescu, M. Popescu G. Duță, I. Grigoriu, Nedelea Michail, Mihită, G. Popescu, T. Ștefănescu, G. Teodorescu, Th. Argeșianu, T. Ștefănescu, C. Niculescu, Mărgărită, N. Nicolau, I. Negrilescu D. Ion, M. Iane, G. Șerbănescu, T. G. Penescu, R. Protopopescu, G. Balotă, M. Balotă, I. Constantinescu, N. Popescu, T. Ștefănescu, I. Rădulescu, Bulgărescu, M. Marinescu, Barbu Arsenescu, G. Vlădicescu, M Antonescu, totală 252 semnături. Primarulu comunei urbei Piteșci. Sub semnăturile dintr-acesta, fiindăpropi ale personeloră ce se arăta, se legaliséza. P. primară, Rădulescu. (L. S.) 1868 , Iuliă 17. , piariulu Opinion Naționale, publică următorele solii luptă acest titlu : . 1 „AVIS'! CĂTRE CULTIVATORI NOSTRU/ Diariulă Golos din 17 Iulie anuncia recoltele cerealeloră în Rusia suntă cătăpöte de rele. „Nuvelele ce primimu din provinciile b;tice, și mai cu semn din Livonia, Esthos și Curlandia, relative la recolta cerealelor • TMy?ng’îftr și a tea fi umplute în acestă. „Nuvelele din raiaijă-țji a Rusiei sunt ă te așia de triste.“ „Agricultorii, guberniei de la Poltava ■’ Ekaterinoslad suntă la disperare.“ „Peste uă septemănă are se incepă icolta cerealeloră. Secara, orzulă și ferila n - produsă nimică. Totă a fostă arsă. De la]nceputulu lunei Mară n-a cădjută un picătuș de apă.— Preciulu făinii a devenită escesh In guberniele de la Kiew, Podoläky și Wi hynia, cele mai fertile din Rusia, recolta c ,realeloră nu este mai bună.— Preciurile - mărescă în fiăcare di- Seceta care dăîmneșce de două luni a distrusă tóte plăntele. Avemu în perspectivă uă femeie multă a penibilă ca cea din ierna trecută.“ Referatulu d hű ministru alu instrucțiunii publice și alți ouUoloi ü, către consiliule miniștriloru. Domnitorii miniștri, Scriu că, de mai bine de două ani, mai multe petițiiane acoperite de sutimi de semnături, din partea locuitorilor din judeciele Argeșă și Olte, cari compunü eparhia episcopiei de Argeșii, au fost adresate Măriei Sale și guvernului seu, contra actualului episcopă, prea Sf. Lea arhierei Ghenadie, care prin purtarea sea, ar fi atinsă tote simptimintele poporațiuniloru; aceste reclamări au provocată în 1867, chiară uă comisiune de anchetă, însă din diferite împregiurărî, ea nu și-a putut face lucrarea. Guvernul a fost totuși de mai multe ori informată că acele reclamări erau întemeiate și că menținerea prea Sf. Sele arhhiereuluĭ Ghenadie, la acea eparhiă ar fi de natură a provoca nemulțumiri forte grave. Décá n’a crezută de cuviință a da mai de multă uăsoluțiune acestei cestiuni, causs este, o sciți, că guvernul DU voia a recurge la legea actuale, ci spera că adunările vor avea timpü a vota proiectulă ce le era presintată pentru alegerea înalțiloră demnitar ai bisericei, cari astăziî suntă numiți de guvernă; din nefericire adunările nu S’aă putută ocupa d’acelă proiectă, și in eparhhi; de Argeșă nemulțumirile au mersă crescăndă !1 in cele din urmă ele s’aă manifestată întrum modă publică, prin uă demonstrațiune a poporațiuneî, lingă autoritățile adminstrative, f prin uă nouă petițiune mai presante, care arăta completa desbinare ce esistă între ephcopulă de Argeșă și eparhioții sai. Cu tot repulsiunea ce are guvernul ă d’a usa de ficultatea ce’î da legea în vigóre, sub-scrisul , însă, spre a pune unu capetă nemulțumit loră, spre a evita una scandală ce pare la a se produce și spre a păstra neatinsă prestigiulă bisericei și ală înalteloră autorită a cclesiastice, vine a ve propune se’lü antor ie sale, a cere de la M. Lea, suspendarea pr. Sf. Sele episcopului de Argeș ă, Ghenadie, "“ înlocuirea sea provisoriă în administrarea sa cea eparohie, cu ună altulă, pină ce corpiurile legiuitóre voră vota, legea care va ht „ I i'..» ■ 'pis.?. înu /4 ruf. « 5 ♦ » »tY înalteloră funcțiuni eclesiastice în Romăni Ministrul instrucțiunii publice și al cultelor D. Guști. No. 7,777, Iulie 16. și Cererile acestui referată sunt aprobate bună (fialtă ală consiliului miniștrilor). 3* * -------a* CULTE. — Prin decrete cu data de 1 Iulie, Prea Sânțta Sea episcopulu de Argea Ghenadie, pe temeiulă motiveloră arătate pr referatură urmată către consiliulă nostru in miniștri, este suspendată, remăindă,ca, pentru administrarea acei eparhii, se se numește provisoriă altă persona din cleră, pînă ce corpurile legiuitóre voră vota legea, care va hotărî modulă alegerii titularilor de: a* nitivî ai Înalteloră funcțiuni eclesiastice România. Prea Sânția Sea arehiereulă Neofit Edei Scriban, se numesce provisoriă cu adminitrarea eparhiei Argeș, pînă ce corpurile le spigiuitóre vor vota legea, care va hotărî morto după alegerea titularilor definitivi ai înaltelor funcțiuni eclesiastice în Romănia. ms (Monitorul v). mi ____________________________ acvil PÂNZA PENELOPE Î. dă pe Penelopa, soția înțeleptului Ulise, voindă ur se nutrăscă speranțele competitorilor ei și 0] în acelaașî timpă se ftă fidelă soclului des- Cl pre a cărui sórta nu se ia nimică, află mă, mijjlocă ingeniosă: promise competitoriloră că va alege de sodă pe unulă dintr-înșii ^ căndă va termina țesetura unei pănze. Insă acea pănză avea să sórta ciudată. Penelopa aj totă ce țesea Jiua, des țesea noptea. Ne am mintimă dusă acestă faptă ingeniosă a fiicei lui Icar, căndă cugetămă la efectele tristeț. jale deseloră schimbări de Miniștrii. Dacă Romanii trebue se se revolte mai multă contura unui lucru, este contra tendințeloru d’a provoca crise ministeriale. Nu’șî pare cineva a] imagina tótu întinderea zeului însemnată co noasce dintruă schimbare de miniștrii. Din ne-fericire, prin esperiință cunoscemu resultatele[ fatale ce decurgă din tracesta maladie politică, q In tota țara, de la paiață pînă la colibă, se g produce uă frămentare, uă reacțiune, uă av ’ narchie care nu aduce nici ună profită in B ‘ logica lucruriloră. Și acesta logică este legea ’progresului. Fórte rară se vede ună ministru care, in- j locuindă pe altulă, se aibă aceașî linie de „ conduită, se continue opera predecesorului r 1scă. Aci aflămă causa principale pentru care ( J n’amii avută nici administrațiune bună, nici ( J I . . ) judecători integri, nici cai de comunicare, nici școli cumă spiritulă timpului reclamă; ia totă aci e causa principale că n’avemă nici i juă stabilitate în lucruri, camă fostă arăta n timpui spectatori suferindî ai unui șiră de , proiecte cari fórte rară se aplicau. Pe lângă a r aceste resultate fatale adăogați și mobilitatea H ce se produce în spiritulă poporului, lnmulțirea bugetofagiloră, amorțăla comercialui, lăngedirea agriculturei, desordinea în financie, aț. roulă care pune culme la tote. Cugetați la ” tote acestea și veți avea naintea ocmioru ai. v si deverata icóna a unei situațiuni sfășietdre, veți vedea că facemă totă ca Penelopa: a desfosc noptea ce amă țesută dina. Dară Penelopa avea ună scopă lăudabile (după morala timpului acela), noi însă n’avemu nici unu scopă; căci ară fi tristă se d^ că avemă scopulă d’a nu face nimică. 9 Acelă care abservată atentivă crisele mih nîsterile și parlamentare din țara nostră, a 1U dată peste ună adeveră a cărui sorginte se aflămă chiară în natura lucrurilor: „trei disolvare de Camere nu producă atâtea ă Irele, cătu schimbarea unui cabinetul :„ Cumă vedeți, noi nu putemă dice ca unii 'e publiciști din Occidinte că disolvarea de trei [UNK] ori ana meritoră este uă revoluțiune. Dară Damă putea d>e că schimbarea a trei cabinete este nimicirea progresului făcută înistrună sedu: căci miniștrii cei nouî, în setatea de a sfărâma totă cea făcută predecesiî loră, nimicescă opere multă mai antere de cătă aceștia. Conduita poporului englesă faclă cu mistrci este cea mai înțeleptă. Englesii lasă mstriloră totă timpulă trebuinciosă pentru țiune; nu’șî permită a’i distrage din actitatea loră nici prin observațiuni sed între,rî chiară. Uă damă sceună gentlemană ar cărui cumplită contra etichetei dacă ar face lui ministru în bună salonă cea mai mică iservațiune séö întrebare asupra unui faptă i care se ocupă acelă ministru. Chiară urmele oposițiunii, cari forte rară se țină de idulă etichetei căndă este vorba de minist, respectă acesta datină ințeleptă. Am făcută aceste observațiuni pentru că a vedută căte-va din organele presei romăne, cerându cu stăruință retragerea cabietului actuale: cea-a ce neară pune érei trista situațiune d’a repeta crisele miniseriale comico-tragice din regimele trecute, cimă, și nu putemă nega unu lucru arătă . Învederată, că unele interese individuale să profita forte multă din venirea la miisteră, haremă pentru că lună, a flecărei oierii. Nu simă însă dacă trebue se luămă i semnu aceste interese, căndă interesul cenerală, — interesul tereî— reclamă imperios labilitatea. Bară pentru că faptele voră închera mai bine acestă punlă, îl lăsămă și se vomă ocupa de situațiunea partitei librale care astăzilî este la cărma Statului. Cei d’ântei capi ai acestei partite suntăi’udor Vladimirescu și Lazăr. Unulă in sfera iublică ș’altulă în sfera intelectuale, aă aruncate semența liberului esamenă. Dară pcatele boeriloră ucise pe amendouî, — și aicili duci martirî nu avură nici fericirea ba vedea celă puciuu scăpărându Renascerea Romăniloru. Din soandurii și elevii acestoră duci apostolî ai regenerațuneî nóstre, se formă oă falangă de individe cerbicase cari nu aveau altă stea conducătore de cătă instinctură patriotică. înțelepții timpului numeau pe ai lui Tudor cârcotași, eri pe ai lui Lazăr nebuni. Toți acești bravi Romăni sară fi tocită ln deșertă dacă cățîva sunt generoși, adăpați de luminile Franciei, n’ar fi concepută sublimia ideia d’a forma dintraceștia un partită care se lupte pentru recăștigarea drepturilor omului și pentru realiarea națiunei. Acea partită s’a formată ți, perpetuăndu-se dintruă generațiune intralia, născu revoluțiunea de la 1848, unirea Principateloră suptă ună singură Domnă, înălțarea pe tronul României a unui Domnă ereditară, membru al celei mai stălucite familii domnitore din Europa. Cabinetul actuală este eșită din senilă acestei gloriose partită. Cumă vedeți, originea lui este destulă de strălucită. Are titluri forte mari la încrederea și recunoscința Românilor. Dacă acumă ne aruncămă ochii la grupele cari facă oposițiune acestui guvernă, vedemă ună tristă adeveră, mai tate aceste grupe se compună chiară din semcința aceloră și din acei cari au persecutată pe Lazăr, Tudor, Campinianu, Bălcescu; din fii aceloră cari au fostă mana drepta a Fanarioțiloru; din acei cari au trădată opera de la 1848; f --------------------------eta aimmam-— altă cugetare decătă d’a o libera de acestă fugă. Mândria mea nu mai suferă din causa iei. Nu era óre uă tortură strania pentru acésta copilă furată, căreia i fusese descoperită nașerea iei, care cunoscea drepturi iei la ună nume nobile între tóte, d'a fi tot supusă acelei adrnărî unde o ținea acea ființe grețasă și vilă ? Și mai stasemă âncă la ’ndouială a rupe acelă lanțui atunci căndă o iubeamă . . . In prada cugetăriloru mele nu me mai găndeamă decătă la fericirea ei d’aî reda acea-a ce destinata sî luase, ș'a elibera d’uă condițiune umilitóre contra căreia simptimintele mele protestau, delicatesele ieî de rasă și gracia ieiiăscută. Marulas nu avea decâtă a se purta bine . — Nici uă dată așceptare nu uni păru mai lungă. Trecuseră jumătate oră și ea totă nu venise. Me coprinseră remușcare ce o lăsasemă singură la acestă convorbire. Ce putea fel Zs că elű ore în acestă momentă ? Trecută oră, și groza cea mai nebună me coprindea. Dac’ar fi luatu-o cu elu? La acésta ideie, luiaă otărirea d’a me ’ntorce la stinci, dară nu făcusemă zece pași, ș’o gerjuiă la capetulu cărărei alergându spre mine. Ea sosi obosită, cu manele Întinse. — Erai neliniștită, îmi zise ea c’uă spresiune de iubire adorabile, acă-me in fine. Facia iei strălucia, vocea iei avea atătu de multă dulcață incâtu mĕ făcuse tresară prinn fundură inimeî. Ințelesem după re- vărsarea fericire iei că era liberată d’acea turburare care de doué țile o reținea d’așî deschide inima. — Ce sa ’ntâmplatu? îi «Jiseiü, ce ți-ai spusă ? — Lucruri fericite, respinse ea c’mnO zimbetu de vogeră, potă se’țî spună că te iubescă .... Ion, totă mo iubesci? Nu putură respunde decătu printruna strigătă de veselia, insă tota inima mea era in acestă strigată. Atunci amândouă cam deliriă, remaserămă ună momentă apăsați de beția nóstră, cu privirile iei întrale mele, mănele iei intrale mele, negăsindu alte cuvinte de cătă te iubescă, care resuma pentru noi tóte fericirile omenesci. — Caterile de fericire perduteii țiiseră in fine, căci din momentulu căndă te am ve^utu, Viergia mea, mi’ai luată sufletulă, — Și din acela momentă hai luată p’ală mea, respunse ea. Pentru ce se mai spună acele caste și curate mărturiri cari nu suntă făcute decăzu pentru urechiele amianpforă ? Profanulă nu le scie dela că înțelege, ele n’aă înțelesă de cătă de la Inimă la inimă intre mă zîmbetu s’uă lacrimă, Intrebată pe Yiorgia asupra lui Marulas.— O! nu îmi vorbi de elă! crise ea iutăndu-se împrejură, ca spă îmbntată de cuvintele mele. — Cumă te mai temi căndă suntă că aici ? — Nu e are totă stepănă pe mine ? Nu pote óre se mele se ne desparți ? . . . . — Nu, nu! nu mi are drepturi asupra dumitale, le-a vândutu. Liniștesce-te. Elă e pré dibăcia pentru a se ’ncerca se aibă recursă la nesce persecutări cari bar ruina. — Nu’să cunosci, respinse ca, nu cunoscî acea ipocrisie blândă care pare a se supune violenței. — Dară are prin ce amenințare ți-a inspirată uă asemene gróza? — Nu mé iitreba Ion de acésta . . . . Ș’apoi acumă speră că nu voiă mai avea a me teme de nimică. — Permite’mî se stăruiestă, Viergio, am datoria d’a te protege acumă, și pentru că trebue se te aperă, voiă se sciă totă. — Dară nu este are d’ajunsă unu cuventu de la dinsulă pentru a mĕ opri d’a fi femeia dumitale ? zise ea întorcându’șî ochii. Nare elă are drepturi asupra vieței mele ? . . . Dac’ar găsi că s’ar înavuți mai multă luăndu-me de la dumneta ? . . . — Elű ți-a z isă tóte aceste, Viergio ? Ea sta la ’ndouială a>mî respunde. O rugaiü se ’mi mărturesca totă. Trebuia a opri periclulă dacă era de temută. Ea cuteza a’mi încredința in sine una misteriă pe care nu mă cunospeamă. De căndă era la castelă, Marulas nu incepuse d’a face se apese asupră’î influința sea. Ținându-i totul prin acea amenințare d’a o duce la Marsilia, elă prelin sese de la dlnsa ai da séma mai pe tótá <jiua de cele mai mici evenimente de la Mornière, pentru a-șî dirige cursele lui. Uă vechia amică a Mariasei ducea corespondințele lor. Astă-fetă a aflată, dova d'le după intâlnirea lui cu sir Clarance, cererea de căsătoria ce resultase. El spusese atunci Viorgiei a primi acesta stare nesperată, și alergase la Severol pentru a splonta în fondă acesta situațiune neprevezuitä. A înțelegi acumă pentru ce nu cutezamă, adause ea, a’ți respunde mai inainte d’ală vedea. Ori cătă ar fi de laș să scră bine că e capabile do uă crimă. Te urasce pentru că hai făcută se simplă fosorirea lui. Tremuramă mai multă pentru dumneta de cătă pentru mine... Trebuia se facă se consimță a mă lăsa se fiă fericită... — Atunci i-ai spusă tată ? — Da, elű nva asigurată că nu va pune nici uă pedică; trebue se via mâne la dumneta. Ele a jfisu ca titula atinsă de dumneta. — Atunci fii fără tema, sermana mea Viergie, și pentru d-tea și pentru mine reluată zimbindă. Am pusă In respectă soiuri rele mai indrăgte de cătă acesta. In ori ce casă și ori ce s’ar intampla, lăcomia lui îmi asigură supunerea mea. Fericirea se revărsa din inimele nóstru. Cu tote aste convenirări a ne păstra secretulă căte-va jileancă pentru a pregăti pe marciusala respunsuli ce trebuia se de lui sir Clarence, și pînă voiu fi netezită In fine orice pedică. Mario Uchard. (Sfîrșitulă părțea a treia.) Urinarea pe Sâmbătă, din cauză că n’a sosită încă la Revue des deux monde de la 1 Augustăin care este partea a 4-a.