Romanulu, septembrie 1868 (Anul 12)
1868-09-26
828 ROMANULU 26 SEPTEMBRE 1868 Ne’mplinimu atâtî promisiunea ce amu datu cititorilor ai noștri) d’a publica discursurile rostite de M. Lea Domnitoriulu și de mai mulți membrii ai Societății academice române, în ședința solemne a acestei societăți de la 15 Septembre. Adi publicamu discursulu M. Sale, ale d-loru I. Heliade Rădulescu și A. Trib. Laurian, mâne vomü publica discursulu d-lui Hodoșiăi și apoi ale d-lui V. A. Urechiă, în ordinea în care au fost rostite. SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMANA. Ședința publică din 15/27 Septembre 1868. D. Președinte I. Heliade Rădulescu, deschide ședința la 3 ore p. m. prin următorulu cuvéntu : Prea înălțate Domne. 3 ' Societatea academică întrunită la 1 Augustu trecutu, vine astășiî a-șî manifesta, ca totu deuna, profunda sea recunoscință pentru protecțiunea de care de la începutulii seü se bucură de la înaltul guvernă ală Măriei Télé. Membrii societății academice, admirându însemnătorele generositățî ale Măriei Télé, atătu de multe și varie, au mai de-apropeînainte domnesca și bine-viitoria încuragiare ce- ai dato Măria Tea spre elaborarea unui Atlante geografică, pentru prima oră în limba romănă. Acestă operată prețiosă, tipărindu-se din marea Măriei Télé generositate, s’a și împărțită la tóte scólele din România. La acesta împărtășirea pănei intelectuale la copii noștri, fură invitați și membrii acestei societăți, oferindu-li-se cate uă esemplară. Cu acesta solemnă ocasiune ei vină a-șî depune ale loră mulțămiri, facând urări de a se înmulți faptele Măriei Télé și efectele loră, ca pănele din deșertă ale mântuitorului lumei, spre nutrirea sufleteloră tuturoră Romăniloră. Mĕ simțiă ferice, Prea înălțate Dómne, ca și In anulă acesta suntă onorată de a fi Înaintea Măriei Téle, organulă espresiunii de mare devotamentă și profundă recunoscință a onorabililor mei colegi, Măria Sea Domnitorul,o luândă cuventură țjiso: Suntă mândru, de a me afla astăzi, în miijloculă domnielor nvostre ca membru, dară și ca protectură. Vetiu cu mare bucuriă că ați pusă iute fundamentală pentru literatura și limba nostră, spre a redica acumă templulă lui Apollo în România. Istoria ne arată că un națiune care ține la desvoltarea ariilor și sciințelor, ajunge lesne acestă fericită scapă, ce este mărimea, tăria și independința, unui poporă. Dorescă deci, ca tóte lucrările domnielor ă vóstre se să binecuvântate pentru fericirea Romăniloru. D. Secretară generale A. Treb. Lauriană, citesce următorulă raportă: Domniloră membri, Societatea academică romănă, instituită supt auspiciele augustului nostru Domnitoră Carol I, serboza auleiuműană ală lucrărilor sele, și precumă în genere totă începutulă este greu, asta și resultatele ănt6ioloră încercări ale acestei societăți nu potă se iă de cătă forțe modeste. In sesiunea anului aspirată, societatea a decisă a se publica două premie literarie, unulă pentru cea mai bună grămatecă romănă și altulu pentru cea mai nemerită traducere de comentariile lui Iuliu Cesare de bello gallico, și totă de uă dată a se însărcina membrii societății cu culegerea materialului pentru ună dicționară romănă, dându -se fiecăruia latitudine de a se incongiuia cu cei mai apți colaboratori din ținuturile unde se află locuindă, spre a putea împlini călă mai cuviinciosă acestă sarcină laboriasa. Scurtimea timpului și diversele ocupațiunî ale membrilor, ceî mai mulți chrămațî de împregiurărî a’și împărți puterile loră,îrsă permisă a respunde pină acumă acestei mari dorințe, cu tote că scimă că se prepară din mai multe părți lucrări seriose pe câmpul acesta.— Traducerea comentariiloră marelui Cesare încă nu s-a prezjntatu pină acumă. Dară ne dă parvenită trei elaborate asupra gramatecei limbi romăne, unulă cu devisa, și consuetudo vicerit, vetus lex ser mortis adosebitur, altulu cu : Romanicam purificandam et amplificandam linguam Studium latinae italicaeque litteraturae necessarium esse violetur, și al treilea cu motulă Suum cuique. Societatea chiămată în virtutea statuteloră a se aduna cu începutul lunei lui Augustă, din diverse și grave împregiurări, între cari avemă a numera împregiurări politice puse membrilor celoră de peste marginile României libere, precum și durerósa morte a unuia dintre ceî mai strălucițî literați Romănî, Constantin Negruțiu, ma putută a se completa în sensură rigurosă ală statuteloră. Insă membrii, presințî petrunșî de sacra datoriă a misioneloră, S’aă întrunită în conferință estraordinariă și aă începută a se ocupa cu prepararea lucrărilor, sperândă că dora, dora, voră veni mai mulți dintre membrii ale căroră pedice erau încă necunoscute. Terminândă lucrările preparatere membrii presințî, cari pentru acesta eraă destui la numeră, s’au întrunită în secțiune filologică și au luată la cercetare elaboratele venite asupra gramaticei romăne, și, după uă esaminare seriosă a acelora, aă aflată cu vine mulțămire, că unulă dintre clisele elaborate, și anume celă cu devisa: Si consuetudo vicerit, vetus lex sermonis adosebitur, nu numai că corespunde pe deplină condițiuniloră programei publicate de societate, ci a făcută și mai multă, a pusă în lumină, cu uă erudițiune rară, tote formele limbei din tote părțile locuite de Romăni, și din tote timpurile de căndă posedemă monumente literarie în limba romănă, lăsândă apreciăriî publicului romănă, a alege dintr’însele acelea cari le va socoti bune și conforme gustului seu, cu ună cuventu operatură in cestiune este ună tesaură de nă vastă erudițiune care ar face onore și celei de putere academiă. Secțiunea filologică, convinsă despre valorea șciințifică a acestui operată, a recunoscută in unanimitate autorului premială propusă, și speră și crede că societatea in ședința plenarră va sancționa prin votulă scă părerea secțiunii. Peste acestea, secțiunea filologică a aflată de cuviință a reinoui pe anul viitorii punerea la concursă a celei mai nemerite traduceri de comentariile lui Iuliu Cesare, și a provoca din nou la strângerea materialului pentru ună dicționară completă ale limbei romăne Societatea recunosce totă de uădată că trebuințele nóstre literarie sunt multe, forte multe, și nuar fi pregetată a deștepta luarea aminte asupra celor mai importante, precum și a elabora programe și a publica concursuri pentru diversele ramuri de stiință, însă fondurile iei fiind limitate, ea s-a mărginită in modestia sea la cele mai susă indicate, sperândă în concursul guvernului și în liberalitatea națiunii care nu s’a retrasă nici uă dată dinaintea sacrificieloră pentru scopuri înalte. Cu acestea de ua deuă dată, delegațiunea anunță cu vă vine plăcere, că Eminenția sea părintele episcopă Dionisie a împlinită generosa promisiune făcută cu ocasiunea descinderii sesiunii anului trecută, de a da in disposițiunea societății, prețiosă bibliotică de vechi cărți romanesci, culesă de repausalură Constantin Corniin Oltenișianu. Aceste rari monumente ale literaturei romăne voră servi filologilor noștri de fantom din cari ei se potă adăpa cu abundanță in adoperațiunile loră. Societatea arătă pentru numerosele servicii făcute instrucțiune publice, precum și pentru acesta faptă demnă de ună prelată romănă, a credulă de a sea datoria a numi perminințta sea părintele episcopă Dionisie, membru onorară al societății academice romăne. Raportă către Măria Sca Domnitorulă. „Se aprobă: „CAROL “ Prea înălțate Dómne, Emi, la 22 curentă, amă primită de la d-nii N. Ganea, L. Ciurea, G. Docan și T. Botez, membrii: D. Nicolau, Dobrea și Grigoriade Bonaki, procurori la curtea apelativă din Focșani, urmatorea demisiune prin telegrafă : „Bine-voiți a primi demisiunile nóstre din funcțiunile ce ocupămă pe lângă curtea de Focșani; motivele cari ne silescă la acesta sunt urmatorele: „In urma tortureloră comise la Mărășescu, parchetulu curții și președintele secțiunii II, năvoită, conformă legei, a da pe criminali pe mâna justiției fără a ține comptă de ordinele d-vóstru oculte prin cari, suptă pedepsa de destituțiune, impunerii acestoră magistrați de a nu face nici uă urmărire; mamă voită de atunci chiară, domnule ministru, nu ne da demisiunea, căci sciamă că mai presusă de voința d vósträ protegezare, în acestă casă, este legea, și că acea lege, egală pentru toți, va triumfa. Astăzi însă, vetienda lucru la altă felă, și perdondà totu ilusiunea despre independința magistraturei, ne retragem fi de pe fotoliile nóstre, lăsândă locurile aceloră ce voră sei se asculte de ordine, și cari nu voră fi bănuiți că aă lucrată luptă spirită de partidă.“ Astă da, primulă președinte ală curtei, prin telegrama Mo. 5353, mă încunosciințază, că demisionați! aă și încetată de a mai funcționa, afară de d. Botez, președintele curței cu jurați care la ora legale a deschisă audiența. Eră ceî alți trei judecători au refuzată se viă, așa încâtă prin acesta s’a suspendată cursul justiției, căci secțiunea II a remasă desorganisată completă. Procurorulă generale Degrea și procurorulă de secțiune Nicolau, de asemenea au refusată serviciulă soră. Acesta demisiune, Prea înălțate Dómne, nu era surprinsă de locă, căci sclamă din actele ce posedă, pină unde, mai mulți din acesti magistrați au fostă capabili de a împinge patima și a pune spiritul de partidă in loculă justiției. Dară cea ce ma surprinsă cu desăvârșire, a fostă espresiunea sau alegațiunea de ordine oculte, pe cari pretindă că le-așî fi dată că luptă pedepsă de destituțiune și de care d-loră pretindă a nu fi ținută comptă. Prea înălțate Dómne, din respectă pentru Măria Ta, suveranulü țoreî, din respectă către adeveră și către opiniunea publică, găsescă de a mea datorie a constata, că acesta alegațiune este să pură calomnie, și avansată numai în scopă de a ultragia guvernală și a provoca asupră a ura și de prețură publică. Dosarele cestiunei suntă faciă; ele conțină totă ceamă lucrată ca ministru. Afără de aceste lucrări, amă avută oă convorbire la telegrafă cu D. Fălcoianu, primul președinte al curței din Focșani. Motivul acestei convorbiri a fostă plângerea ce amă primită la 17 curentă, prin telegrama de la D. Fălcoianu, fostulă directore ală telegrafului și posteloră, plângere care constitue primulă actă telegrafică ce a mi a intrată in mână de la Mărășescu, pe căndă eu nu avemm încă nici uă solință despre cele petrecute la Mărășescu, și care me informa: că D. procurare de secțiune Grigoriade Bonaki, a comisă mai multe acte necuviinciose in privirea d-luî directorii Fălcoianu: că parquetulă, in locă de a’i da totă concursulă spre descoperirea furibră, ii face, din contra, tóte greutățile, și in loc de a încuragia pro cei ce făceau investigațiunile, a încuragiată pe cei bănuiți, in fine că se pune pasiune în loc de concursă și justiție. Amădisa primului președinte Jalcoianu, se convoce la uă întrunire pe toți, sa facă cunoscută ,și unora și altora că, în cualitatea loră de funcționari publici, suntă datoria-și da concursă mutuale spre descoperirea banilor; — «greșită in marginile legei; — se facă a înceta scandalulă, căci acesta desconsideră justiția și paraliseza instrucțiunea; în fine se spună procurari'oră Bonaki și Nicolau se înceteze cu personalitățile și se nu pună pasiune sau spirită de partidă la lucrări, căci de voiă constata acesta , voiri destitui. Nimică mai multă. Unde este deră ordinulă ocultă și cererea mea d’a nu face nici uă urmărire ?! . . Măria Ta, datoria mea cea mai sacră fiindü d’a stărui, cam tóte cașurile se se constate adeverulă în bună modă evidentă, togă pe Măria Vostru se bine-voițî a Încuviința, pe d’uă parte, primirea dimisiunea numiților d-nî, era pe d’alta trimiterea d-loră în judecata înaltei curți de Casațiune și justiție, spre a constata cu dovedi legiuite grava afirmare ce cu toții aă făcută în demisiunea d-soră că eu amă dată parquetuliă și președintelui secțiunii II a curtei de Focșani, ordine oculte prin cari, sub pedepsa de destituțiune, impunemii acestora magistrați, de a nu face nici uă urmărire.“ Spre înlocuirea numițiloră, supun cu totă respectulă la înalta Măriei Vostre aprobare anexatulu proiectă de decretă. Suntă, cu cele mai profundă respectă, Prea înălțate Dómne, ală Măriei Vostre, prea cară și supusă servitore, Ministru secretară de Stată la departamentul justiției. Anton I. Avion. No. 14,307, Septembre 24. (M onitorulu). DESPRE LUPTAREA MATERNA UTILITATEA MEA, INVITA DIN rUNTULU DE VEDERE A DD MAMEI, ALU COPILULUI, ALU FAMILIEI SALU SOCIETATII. Una din cele mai frumóse misiuni destinate de Provedință femeiei, este d’a se bucura de dulcele nume de mamă. Ea primeșce acestă nume din momentul concepțiunii; de atunci începă și datoriele sale de mamă. In timpă de nouă lune, prunculă se nutresce cu sângele ce trece din vinele mamei sn ale sale. — Acesta sublimă îngrijire se face fără consoiință femeiei, prin admirabilele legi ale natural. — îndată după naștere totală se schimbă, copilul se numresc din două sorginte: din aerulă atmosferică, pentru respirare, din laptele mamei, ca hrană propriu -isă. — Composițiunea laptelui e mai identică cu aceaa a sângelui. Natura a destinată niște organe speciali pentru secrețiunea sea. — Acele organe, in totă timpulă sarcinei, primescă nișce modificațiuni in raportă cu funcțiunea la care sunt destinate; ca astăfelă, după naștere, copilul ă se găsescă galamnă liquidă identică sângelui, cu care se se pote nutri, pină cănd •slabul ăscă organismul va lua desvoltărî mai mari, spre a se putea nutri cu alte substanță mai dificile de digerată. Omul, care se fălește că e regele naturi, este la inceputul vieței sale ființa cea mai debile, și reclamă, prin urmare, cele mai mari și mai îndelungate îngrijiri. Cine ore ar putea Îngriji mai bine pe miculu rege al naturii decăt mama cărei a dat vieța ? Și ce alimentă mai bună i se pute da de cătă laptele mamei sale?— Nimică altuceva, în adeveră. — Căci, orîce altă alimentă i se va da, și pune să nu riscă esistența mea. Laptele mamei e pentru elă celă mai bună alimentă. — Stomaculă seă nul permite altuia. — Din tote acestea decurge că datoria mamei e indicată de Provedință: a-șî nutri cu laptele seă copilulă, și ai da tele Ingrijirile necesarii reclamate de versta sea, pină in acelă moment a căndă eră singură va fi aptă a se nutri și așî conserva viața. Pe câtă vreme e mică, el are ună drepte reale și imprescriptibile d’a reclama faptele mamei sale. Acestă dreptă l’a câștigată prin nașterea sea, prin esistența sea; ș’ar trebui ca societatea și legile sale se i’să asigure. Că mamă n’are dreptă și nu póte refusa hrana ce creatorele a destinat’e prunculă seă, pe câtă vreme sănătatea sea cbună șil permite al o da. Și ce strică acea ființă inocinte care abia a recrută lumina se fiă îndată condamnată a peri de ferie ? Se intrămă acuma în căteva amănunte relative la folosele ce rosultă din luptarea maternă, atătă la privința mamei cătă ș’a copilului, precumă ș’a societății în genere. Femeia care-șî nutreșce singură copilulă, e mai preservată după facere, d’uă mulțime de bóle ce se potă declara In timpul ălăuziei. Laptele secretată in mamelele sale, nesugăndu-se de micuță născută, se adună intruă cantitate mare, și produce oă inflamațiune și chiară uă cucere a țițeloră, care dălocă la nișce suferințe fórte mari. Alte ori inflamațiunea póte se sc risipescä, insă, ramâne uă duritate in țîțe, care in alte circumstanțe póte se fiă punctulu de plecare ală altoră bole grave. Dacă copilulă nu suge, laptele secretată în mamele, pate se intre în sânge și se predispue femeia la alte bole; de cari ar fi fostă preservată dacă ar fi dată țîță. La femeia care nu lăpuză copilulă, mitra dă naștere la niște scurgei de îemuri mult mai mari, și cari ar fi foști împrcinate dacă ar fi dată țîța. Aceste zenuri producă uă mulțime de bale de mitră. Luptarea maternă dă loc la mai pușine cheltuieli și grije în familie, de căt avéndua doică. Suntă familii germane, care rei gândi că e la moda a avea uă doică, se preveza de multe lucruri indespensabile esistinții numai și numai pentru a avea uă doică. — La acest abuzu, fiă-mî permisă adice, mulți din confrații mei, în loc d’a lumina familiele, asupra inconvenientelor, ce resultă din luptarea mercantile, le încurajează , procurăndu-se de multe ori chiară doice, fără a fi necesitate, fără ca vrută haia a mamei se reclame acesta. Cea d’ântéie grijă a familiei, îndată ce câștigă ună membru, este d’a găsi uă doică.— Nimică nu se pare mai ușure, de cătă a da copilulă la uă doică, și cu modulă acesta se desface d’orî ce îngrijire ce reclamă noulă născută. — Totă dificultatea constă numai în alegerea unei doice bune, și intr’uă supravegere orecare. Dară acesta este numai un dulce ilusiune, ce practica o probeza pină la evidință; și este bine și necesariă, se înșciințămă pe mamele june, că nu voră scăpa de locă, or ce vor face, de acele mii de inconveniente ce resultă din luptarea copilului la uă doică mercantile. — Este ună adevărată reă, trebue spusă, a avea a face c’uă doică. Și mamele se fiă bine încredințate, că le așteptă nișce necazuri și greutăți multă mai mari de câtă cândă s’ară fi decisă a-șî nutri singure copii. — Iară pe d’altă parte eforte dificile a găsi cineva să doică posedândă tóte condițiunile necesarii. Luntă circumstanții cari nu permită mamei a da țră, fără ca sănetatea sea se nu sufere, și, cumă se cere de necesitate, ca mama se se bucure d’uă sănetate bună, ca astăfelă laptele se fiă secretată normale, și prin urmare, se fiă bună pentru alimentarea copilului. Mama trebuie oprită atuncea a lăpta, atâtă in interesul ă seă câtă și mală copilului. Lăptația unui copilă are și ea greutățile sale, și încă forte mari. — Suntă multe mame cari “și nutrescă bine copii, aă îndestulă lapte, dară se epuizeze singure. — Aseminea femei trebue supravegheate mai d’aprope. Condițiunile indispensabile ce se cer de la că mamă spre a’șî nutri copilulă suntă cele următoare: a avea antenă uă bună constituire, ș’ală douilea, uă sănetate perfectă] Cu tóte acestea, nu trebue exagerate lucrurile, și se fiă cineva prea severă in astă privință. — Uă mamă fără a fi așa de robustă, așa de bine constituită ca uă doică străină, nu trebuie pentru acésta privată de fericirea c’are d’a-șî nutri copilulă. — Cineva trebuie se fiă mai puțină severă către uă mamă, decâtă către uă descă mercantile. — Laptarea maternă presinta atâtea avantagie pentru noulă născută ca se pata trece ceva cu vederea, atâtă în privința calității cât și cantității laptelui. Laptele mamei este fără indouială alimentară ce convine mai bine copilului, este acela ce natura i a destinată. — Acestă adeveră este atâta de mare, căci se redă femei, ală căroră lapte e d’uă cantitate mediocră, ș’aă nisce copii grași și voinici, și n ară avea de câtă nisce copii debili și jigăriți dacă ar fi străini. + Pe d’altă parte, modulă d’a da ița d’a o distribui cu ordine și inteliginție, precum și tóte celelalte avantagie ce are copilul d’a fi nutrită de mama sea, compenseză mai puțina abandinție a laptelui. Mama va putea lăpta copilulu, fără vrui primejdie, atuncea cândă in familia sea nu va esista vruă bolă ereditario; cândă nici ea nu va avea una din acele bule ce se transmită prin calea ereditariă; cândă temperamentală scă nu va fi prea lymphatică ; când ă forțele séle voră fi în condițiunî mici’lece. — Intr’uă vorbă, cândă sănetatea sca va fi bună sau atinsă numai d’uă bolă ușure, cândă laptele va fi d’uă calitate bună și întruă cantitate indestulătorie. Dacă in timpul lăptărei vr’una din bolele susu indicate se declară, laptarea maternă se va suspenda și copilul se va coniia unei doice străine. Oricumă, laptarea maternă trebue se nă