Romanulu, noiembrie 1868 (Anul 12)

1868-11-01

944 . ROMANELE 1 NOEMBRE î 868 * ‘ s * > * q *ștjri . J ucă preceptele care se nve[i în scală și junele ce ese diolrensa e pre îmbibată dinteste percepte, pentru ca se le putá uita așa de curénda. Dera d-vostră cari ve dați aerată de învățători, sciți că nu ve mai recunoscu junii ce esă din scala ? Sciți c’aceștî juni în inocinia loră, in toti puritatea inimei ș’a rațiunei, suntă în mirare răndu ve vede pre voi înțelegându ș’aplicăndu astă-iji în societate preceptele mintabile ale sclințeî, altu-felu de cuuin se susțineațî odinióra de la mulțimea catedrei? Venindu la examinarea cestiunei în fondal diabiula Presset emite argumentele următore: In ceea ce privește forma demisiunei: 1. Legea organisațiunei judecătoresc! nu are de câtă una singură articolă 72 care dice, fiecare din secțiunile Curtei de Casațiuni va putea lucra și cu șase membri presiați; majoritatea,pre a se pronunța hotărîrea re-i măindă tot de cinci membri. — De unde resultă că acesta lege nu aduce nici o altă modiOcațiune legei organisatrice a Curții de Casațiune; și că prin urmare unde am găsită că ministrul pute ave administrațiunta asupra Curți de Casațiune precum și oare și asupra celorl alte Curți și Tribunale.“ Respundu. Mai ânteră aci suntu doue idei distincte: organisațiunea și administrațiunea justiției In cară priveșce organisațiunea este adevărată că legea organisațiunei judecătoresce nu aduce organisațiuniî Curții de Casațiune, decâte acesta singură modificațiune prevedută la art. 72. Dera legea de organisațiune judecătorescă are de obiectă organisațiunea tuturor instituțiunilor judiciare din țară: Curte de casațiune, curți apelative, tribunale și judecători de pace. Decă la noi actuala lege a organisațiunii judecătoresc! nu trateza despre Curtea de casațiune de cată întrună singură punctă — art. 72 — causa e ste că acesta Curte s’avea deja oă lege organică, ș’ar fi fostă de prisasă ca în legea organisațiuniî judecătorescî se se mai trateze despre organisațiunea ei, legiuitorulă s’a ocupate numai de organisațiunea celorö1alte instituțiunî din țară, cari n’avea ă uă asemenea lege organică. In casă priveșce bine administrațiunea justiției, care se coprinde totu în legea de organisațiune judecătorescă, avemu art. 120 din acestă lege, care dice: „Minîstrulă justiție are dreptul ă de priveghiare asupra tuturoru tribunalelor și curțiloră.“ Și art. 137 din aceașî lege, care scrie: „Ministrul justiției ca capii, supremă alu ■ justiției, va ave uă rigurosa priveghiare asupra îndeplinirii datoriilor judecatorilor și aginților judecătoresc, și va denunța la curtea de casațiune, prin procuroruli generale pe cei căduțî în abateri de disciplină sau în delicte, spre a se judeca și a’șî lua pedepsele preventute de lege.“ Ore acestă dreptă de priveghiare nu se înțelege că ministrulă ’luare ș’asupra Curții de casațiune, deorece legea zice că ea se eserciteza asupra tutorii Curțiloru, fără se facă distincțiune intre Curțile de apelă și Curtea de casațiune. et ubilex non distinguit nea nos distingere de demns? Și totu acestă principă de dreptă du se aplică și în art. 137, unde ministrulă este aretată ca șeful superii arii justiției, avândură rigurosă priveghiare asupra îndeplinirii judecătorilor, în genere, fără se distingă nici aci între judecătorii Curțiloru apelative și ai Curții de Casațiune? Ore ministru că, în basa acestui art. 137, nu pote priveghia asupra conduitei judecătoriloră Curții de casațiune, și ’n casă de a’î vede căzuți în abateri de disciplină sau in delicte se’î traducă în judecata aceliașî Curți? nu s’a reijuta legea aplicănduse astă felu? Afară d’acésta, ce ’ammnéza responsabilitatea ministrului înscrisă in Constituțiune, căndă ministrulă ar privi la abaterile judecătoriloră Curții de casațiune, ș'ar fi cu maiile legate, de ce ar pute fi elu culpabile în fața represintațiuniî naționale, inaintea caria trebue se răspunde de întrega administrațiune a justiției? Alți douilea argumentă al Pressei ca se probeze că administrațiunea Curții de casațiune, nu se confundă cu administrațiunea generale a justiției, este acesta: „Cererile de concediu ale membrilor Curții de casațiune se facă cătră Curte, eră nu cătră ministrul justiției; și primulă-Președinte trebue se’și îndrepteze cererea sea de congediu cătră Domnă. Déca,déru cererea de congediu a membriloră. nu se face , cătră ministru, ci cătră Curte; de.a primula- Președinte adreseză cătră Domna cererea sea de congediă, cu aiaui mai multă cuvântu trebue se șî adreseze cătră Domnu de misiunea sea.“ Mai ânteiu trebue se uu uitămu că și membrulă de la curtea apelativă, ca și celă de la tribunal«, potu cere conformă art. 148 din legea organisațiunii judecătoresc!, unu congediu de dece zile, de la președintele Curții sau al tribunalului, și cererea de congediu precumă și aprobarea, deși suftă nisce acte de administrațiune, dera din economia legei de organisațiune judiciară vedem că tribunalele și Curțile eserciteza asupra lor conșideră administrațiune. Totu astă felă este și cu Curtea de casațiune. Prin legea sea organică i se dată acestei Curți dreptul de a tseicila asupră și uă administrațiune, și putemuduce oă administrațiune mai întinsă, pentru că vedemă că cererile de congediă se potă face pentru unu tempo mai îndelungată; derutată do uădată legiuitorulă încongioră cu mai multe garanții aprobarea concediilor, căci ele se dau de cătră Curte in secțiuni unite, ore nu sunt lăsate de discreția președintelui ca la tribunale și Curți apelative. — Cuma doru Pressa trage condusiunea că ministrulă nu póte priveghia asupra Curții de casațiune, deorece acestă Curte, are dreptul ă de a esercita administrațiunea sea asupra eî înseșî? Décà acésta conclusiune ar fi dreptă, s’ar pute face silogismulü următorii : Curtea de casațiune, care este uă autoritate judecátoréscá, avendă dreptură de administrațiune asupra eî ensĕ-șî, nu póte suferi controlulü nimenuî. — Curțile apelative și tribunalele cari suntu de asemeni autorități judecătorescau acelașî dreptă de administrațiune ca și Curtea de casațiune, așîa doru tribunalele și Curțile apelative, nu pot fi supuse observațiunii ministrului. Acésta ensé este vă curată sofistică, cu totă deducțiunea logică, pentru cuvântü că premisa d’anteiü, ce ne o dă Pressa, este falsă. — Afară d’acesta trebue se scimu că în Statele constituționale, diversele puteri suntu subordonate unele altora, și numai in Statele aselute unde regii (ficeaă: „l’étai cest moi,“ suntu puteri cari nu suntu supuse muritoriloru. Și decă admitemă că justiția face că a treia putere în Stată, trebue s’admitemă iară și—conformă acestui principiu de subordonare reciprocă a puterilorö Intru ele — că densa cată se fia supusă unei alte puteri colegă cu densa în Stată. Eî bine care póte fi acea putere care se priveghieze justiția ? se fiă are puterea legislativa? Nici de cuină. In constituțiune nu se vede raporturi stabilite între puterea legislativă și instituțiunile judiciare din țară; asemeni raporturi nu se vede nici chiară Intre cea dântără și Curtea de casațiune, espresiunea cea mai înaltă a puterii judecătoresce. Puterea in drepte d’a priveghia asupra justiției, este puterea esecutivă, care singură este distinală de Constituțiune a esecuta legile, și a face se se esecute luptă a lei respundere! In câtă priveșce cererea de congediu a primului Președinte, a vomă art. 32 alin. 1, din legea curții de Casațiune, care dice: „Cererea de concediu a primului Președinte se supune Domnului.“ Déru prin cine se va supune? E că vă cestiune pe care cei de la Pressa mau voită a și-o pune. După constituțiune tóte lucrările se supună Domnului. Articolul 93 sjice: „Eu numesce sau confirmă la tóte funcțiunle publice. Elu face regulamentele necesarii pentru esecutarea legiloră“ s. a. ]. Chiară regulamentele le f ce Elu, dice legea. Dică prin cine și luptă acum respundere? Aci déru este una din călcările legii făcute de fostulă prim-Președinte ală Casațiunîî, care ca și Vizirulu s’a adresarii d’a dreptur ă la Domnitoru. Aci Pressa mi face întrebarea déca primirea demisiunilor, este una neta de administrațiune, pentru că ea se fi putută dice că demisiunea primului Președinte trebuie adresată ministrului, întrebăria este, credu, copilarésca, căci ce felă de administratorii ară fi ministrulă, decă nuar intra in atribuțîunea sea cele d’ânteiü actualu primirii personelorü în funcțiuni, și celă din urmă alű retragerii loră? In fine P?’e.g..sa ne aduce oă acusațiune gravă și nedreptă. E.ă ce dice: „Nu vedeți că decá imputarea de inconstituționalisme, ce fâ08țî venerabilului fostă Președinte ală curtei de Casațiune ari justă, ați isbi totu deuă dată cu perfidiare obicinuită și în Augustula suverană ală Româniloră, care a primită acésta demisiune adresată d’a dreptul ă [Mării Séle, fără a o trimite ministrului.“ Aci Pressa este de uă perfidie «.op.ărésca. In articiul ă meă nu ejică altă decâtă că primulu Președinte alu curții de Casațiune a facutü unu inconstituționalismă, adresândă demisiunea sea Domnitorului, dérü cumű s’arű puté înțelege că totu de uă dată impută acestă inconstituționalismă Suveranului? Resultă are necesare mente că, deci primulu Președinte alu curței de Casațiunea adresată în modă inconstituțională de misiunea sea Domnului, apoi Domnulă trebuia neapărată se’î o primesca — ceaa ce nu era constituțională — în loc d’a o trimite ministrului? Cândă persona A. In raportă cu persona R. comite că ilegalitate, resultă neapărată, trebuie se presupune că, că și R. comite aceaașî ilegalitate ? De unde acesta logică, posandiî de la Pressa voină a scăpa pe fostulă primă Președinte de una din culpele sale, și neputenda, preferiră a se -ncerca să face chiar o tronulă și se făcură că nu setă că Domnulă a făcută cea a ce a trebuită se facă, că adică a trimisă acea dimisiune ministrului. E că relulațiunea argumentelor din Pressa, în cea a ce privește forma dimisiunea d-lui es-prima Președinte ală curței de Casațiune. Acumă ca și argumentele invocate de acelă JiumiQ, în ceaa ce privește fondulă demisiunii. In acesta privință d-nnî oposanțî ejică: „că onor. primă Președinte ală curții de Casațiune a iisă că România este dotată de institutiunea curții de Casațiune prin convențiunea de la Paris, nummri pentru ca se facă istoriculu acestei instituțiunî, era nu ca negată — după cumă chemă noi — că astă dî curtea de Casațiune, emană de la constituțiunea țerei nostre suverane.“ D. Prim Președinte, vorbind de curtea de casațiune, nu a putută se devie ună cronicar, care însemnă ună faptă istorică. Domnia seama Voite, și ma putută voi, a aduce aminte că Curtea de Casațiune este înființată pentru prima oră în țară prin convențiunea dela Paris, ci a voit să arate — acesta resultă din intregula contestă ală demisiuni sale — că acesta instituțiune, care este espresiunea cea mai înaltă a puterei judecătorescă, putere cu tolulă dinstinctă de cele alte puteri, este ținta atacurilor Ministerului Justiției, prin urmare lasă cu totul de o parte faptulu istorică, și vorbesce despre ceea ce este in presente Curtea de Casațiune. De aceea am fjis că este tristă se mai auitimu astăzi In acte oficiale că Curtea de casațiune emană de la convențiune, era nu dela constituțiunea țărî nóstre suverane. Amă fostă déra siliți se ne aduce să aminte de jiaurulu din Iași Convețiuunea și se constatam că D. Prim Președinte pare că nu vodsee să recunoscá că astăzi esistența acestei instituțiuni o avem de la constiuțiune, era nu de la convențiunea din Paris. „Presa ne zice că“ în privința dimisiunii celoră patru membri de la Curtea de Casațiune de și s’a redicată o interpelare în Senatul și Senatulă a închisă incidintele, trecând la ordinea ijileî, dérà acésta închidere a incidintelui nu angajeza viitorulu mandatarului Napiamei și că prin urmare de ce r]teema că s’a isprăvită cu acésta cestiune, pentru a acuza de inconstituționalismă pe Primul Președinte, care vine aclama pe Ministru în demisiunea sea adresată suveranului.“ Susținem mai ântăiu că represintațiunea țereî nu maî póte reveni asupra unui incidență deja redicată și închisă. Ceea ce s-ar puute este acesta: Să presupunemă că guvernulu își schimbă conduita, că majoritatea țereî, care astăzî e pentru sine, se întorce în contra seu; atunci represintațiunea națională póte da unu vorți de neîncredere contra cabinetului actuală, nici o dată ânsă nu póte reveni asupra încidințeloru cari au fostă înaintea eî și s’au închisă cea ce echivaliza cu o ratificațiune. Este altfelu Insă căndăportunitate, atunci închiderea este condițională și nu angajează viitorulu mandatarului. Prin urmare nu se mai put a reveni asupra incidintelor închise pură și simplu , căci ar fi uă inconsecuință și contra usului parlamentarii. Oricumă ar fi însă, trebue să observing că constituțiunea dă numai represintațiunea țereî dreptulă, d’a blama pe Ministru înaintea Tronului, nu și primului Președinte al Curții de Casațiune, care după cumă amă clsă póte ave veri ce idei politice, lucrurile, după cumű pute crede oricumă ar voi, póte aprecia națiunea se află povețuiese, déra întrună actă oficiale propriu eluscă, după cumă este demisiunea Domniei sale, este ținută a respecta legile și constituțiunea, și a areta lucrurile luptă forma ce aceste legi și constituțiune le va da. După ce dora amă refulată tóte argumentațiunile din cjiarulu Pressa și teama redusă în stare de absurditatate, prin logica iresorabile a principiilor constituționali să ne întrebăm : Noi sunteműare falși liberali, falși constituționali— după cumă țfi ceți D-lor oposanțî — saö voi ? Noi profanămă principiile cele mai sacre scăldindule și intortochindule—după cumă cjicețî—sau voi trageți de péru sermanele principie, pentru ca să le aplicați la totu ce ijicețî și scrițî? Națiunea astăziî s’a deșceptată și vede că nu sunteți decât niște sofiiștî și cerșetori de putere— putere pe care ați avut’o, derü pe care ați intrebuințat’o în detrimentulă acestei națiuni. G. Tufanu. Luni 28 Octobre, Măria Sea plecândă de dimineață de la via d-lui Brătianu, trecendă prin Pitescu, a ajunsă la orele 12 la Colonesci, unde a fost întâmpinată la capulă podului de d. prefectă de Oltă. In capulă primariloră și oă mulțime de săteni din comunele invecinate, cari aă primită pe Măria Sea cu celă mai mare entusiasmă. După dejună, Măria Sea a pornită la Slatina, unde a ajunsă la orele 4 ; în Slatina a fost primită de primarul urbei cu toți orășanii și uă mulțime de județeni; d’aci a mersă la biserica Ionașcu, unde a asistată la Te-Deul cântată de protopopulu județului și cleră; de la biserică a mersă la d. prefeclă, unde era pregătită prânitulu, la care Măria Sea a invitată mai multe persone din notabilitățile orașului. Marți la 9 ore de duminiță, Măria Sea a visitată casarma de infanterie și a esprimată mulțămirî șefului companiei. De aci a mersă la spitalulu județului, prefectură, tribunalu, arestă, casarma pompierilor și la sculele de fete și de băeți. Măria Lea a fost primită cu imnuri cântate de copii și de corpuri profesorale, care a adresată Măriei Sele felicitări și urări. Măria Sea a examinată însuși copii din tote clasele asupra limbii române, geografiă și aritmetică, și a remasu forte mulțămita de respunsurile scolariloru. Precând, Măria Sea a esprimată corpuriloru profesorali mulțămirile Séle. La scala de băcțî, Măria Sea a fostă întâmpinată deuă deputațiune a comercianților și slătinenî, cari l’a rugată se bine-voiescu a ordona ca fondațiunea Ionașcu se fiă pusă în esecutare. Visitândă apoi podulă de fură de peste apa Oltului, Măria Sea a constatată însuși imperfecta esecutare a stîlpilor, cari deja suntă în reparație. La 10 T/2 ore pornindă, a fost întâmpinată la marginea orașului de d. prefectă de Romanațî, care a însorită pe Măria Sea la monsstirea Mamu, unde se pregătise dejunulu. La monastirea Mamu, Măria Sea a visitată biserica și mai multe chilii din pedulă monastirea, și de aci a fostă condusă de d-na prefectă de Vâlcea, care a venită înaintea Măriei Sale cu mai mulți primari călări, din comunele învecinate, și visitândă monastirea Slavesei, unde este îmmormântată croală Buzescu, a visitată apoi monastirea Șerbănesci, și la orele 4 și 12 a sosită în Drăgășani, unde fu primită de toți orășanii cu celă mai mare entusiasmă. La premiu Măria Sena a invitatu mai multe din notabilitățile orașului. [Monitorulu, 31 O tobre. --------w-- -------------------------------------------— SBS închiderea incidenteloru se fec pentru un o, CĂTRE MUMELE DE FAMILIA Domnele mele, " Anulă trecută, pe cândă cereamu la Attheneulu Pomân instrucțiune pentru femeia, educațiune pentru copilă, mi S’a imputată de ce nu clică ce instrucțiune se trebuesce femeea, cumă are a se face educațiunea copilului. Un cursă de pedagogie nu se face în dece minute. In anulă acesta, înfințândă scala pentru femei adulte, scală pentru femei germane cărora citirea, scrierea și calculul ă le suntă de uă trebuință usuală imperiósá, eră sî mi se impută d’a fi lucrată în totu timpulă și d’a lucra încă numai pentru femeile de poporă. Femeia de poporă, femeia ce agonisesc« are mai multă trebuință de carte: ea cerea prima îngrijire. Dară, de poctă și utilă funebră de clasa avută, cu mulțumire vă a pune la disposițiunea, d-vóstre, domnele mele, puținele mele cunoscințe ce potă fi mai folositóre funebr, d-vóstra filie. Cu acestă scopă institueză mă cursă pentru dame, uă seria de conferințe asupra femeei, asupra datoriiloră femeei ca soție, ca mumă, ca damă în societate, ca femeiă în menagiă. Pe lângă aceste vedeți, ve roga, alăturata programă și vă veți convinge că ne vomă ocupa pe largă de educațiunea copilului, de regulile după care are a se face educațiunea sa fisică, morală și intelectuală. Permiteți TM, domnele mele, a vĕ ruga se încuragiațî astă încercare prin presența domnii vóstra. Bă, din parle’mî, me voiă sili Intru d’a face folositóre și plăcute aceste convorbiri ce voi ținea in tâia Marțea și Sâmbăta diminața de la 1—2 ore. Incependu de la Marți, 19 Noembre anulă curentă, până la 21 Martiă 1869. Primiți, ve rogă, dómnele mele, simțimêntele mele cele mai deosebite. Constanțin Punea. CONVORBIRI DESPRE FEMEIA 1) 3fi DE CONFERINȚE ASUPRA FEMEEI Ținute de CONSTANȚIA DUNGA In sala Atheneului Românii. In fotă Marțea și Sâmbăta de la 1 oră pene la 2 p. m. 1) A nu se confunda cu scóla pentru femei, adulte ce este cu totul ă alta ți cu conferințele domniloru membri ai Atheneului Român Pentru a ne înlesni mițjlocele d’a fi folositóre femeiloru de poporu acestă cursă va fi cu plată. Prețulu unui biletu de abonamentu pentru 3 6 conferințe. 100 lei nu oi, sau 5 luisdorL Biletulu de intrare este bună pentru doué dame și este personală. Mumele de familia ce voră ave mai multe fiice voră plăti plus 20 lei muoî de fiăcare. Domnii voră pute asista numai susă în galerie și voră plăti câte 2 stanțe de intrare. PROGRAMA. 1 (FEMEIA IN FAMILIE ȘI IN SOCIETATE). 1. Contorința, Noembre 19.— Familia. Contractual socială. Conferința 2, Noembre 23.— Ce a fostă femeia la diverse popore și iu diverse. Conferința 3, Noembre 26.— Ce trebue să fiă femeia. Emanciparea sa intelectuală. Emanciparea sa civilă. Emanciparea sa politică. Despre decoramă ca frumosu esențială. Conferința 4, Noembre 30.— Femeia română de popor și femeiă de condițiune. Conferința 5. Decembre 3.— Cultura morală și intelectuală a femeei. Instrucțiunea femeei de condițiune. Conferința 6. Decembre 7.— Femeia în menagiă. Conferința 7. Decembre 10.— Femeia iil salon. Conferința 8, Decembre 14.— Politeța și bunătatea. Conferința 9. Decembre 14.— Femeia visa-vis de cei mari și cei mici. Conferința 10. Decembre 21.— Femeia în societate vis-a-vis de bărbați.