Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-15

38 »QMANULÜ iS lANtlARTü i860. FRMME1ITE Ș1 EPISODE ISTORICE DE LA 1861 INCOCE. (Urmare) III. Cuma au fost­ tratați deputații transil­vani în Senatulu imperiale. Pentru ca respunsulii nostru la acesta în* * trebare se puta fi ințelesă pe deplion, se cu­vine a preroite aici cuma că in camera de­putation), afară de alte fracțiuni sa afla trei pârtite pronunciate aprigă, după principiele loră politice, pe care le profesază, adică par­tita pangermaniștilor­, părți d’a imperialiști­­lor­ austriacă și partita federaliștiloră, care nu trebue confundată cu feudaliștii susțină­tor! a! despotismului austriaco, Pangerma­­nistiî, adică stânga de atunci nu putea voi intrarea țerilor­ unite ale corónei ungu­resc! In parlamentulű austriaco, pentru că scopul­ lor­ era desființarea monarh­iei aus­­triace, incorporarea Cislataniei cu Germania mare și strămutarea tronului la Francfort. Centralista austriacă se părea­ că nu au cre­zută în­să Germanie mare și unită, mai vîrtos, că ei se vestiseră păcăliți și prin călătoria imperătască, întreprinsă fără resul­­tate la Francfort, în 1862. Federaliștii voia aceea ce scima cu toții, autonomia provin­­cielor­, moderată însă dintrunü centru cons­tituțional 0. Cam la 2 luni după intrarea Ardelenilor d­in SenatulO imperiale, adică in Decembre 1863, ține prafii din centrulO casei, adică din partita strînsă­ austriacă, intre care din toți Românii ardeleni singure D. Branu ocu­pase locu, aflăndu-se în conversațiune pri­vată și confidențiale cu une alte deputate române, dise către acesta: „Precumü mi se pare d-ta a­ fi aplecata a face causa co­mună cu stânga nostra. Fă cumö vei afla cu cale, că linsă te asecură pe d-ta că a­­cestŭ ómen! (adică pangermaniști!) nu simtă nici uă plăcere că vedi pe Transilvania re­­presintată în acestă casă. D-vódra ați încur­­cat­ tare planurile lorO. Eî nu vreau unita­tea monarh­iei austriace, ci vreau cu tote alta-ceva, era d-vestil lc-ațî încurcații dru­­mul­, fără să sciți ce faceți. Iți vei aduce aminte ore cănd, de cuvintele mele.“ — Alin aaîmonM poptich­uray Util prrtate d­e În­țelesul­ citatelor­ cuvinte, au mai urmat­ și la alte ocasiuni. Cu tote acestea rețiendă pangeamanistiî că planul v­lorii pentru a­­nul­ 1864 încă nu era mature, se purtau către Ardeleni, cu escepțiune de vină 3 Sași pangermaniști d’uă camdală numai cu recela, era nu și cu dispreție. Acea purtare a lor­ se schimbă cu totulö la anulu 1864—5. Nu trecea­uă­ singură ocas­une, la care se nu’și bată jocu de ardeleni adesea un modo nesuferito, pene căndu in Februariu 1865 unul­ dintre deputații transilvani români. In­formații despre catastrofa, ce se pregătea sistemei lui Schmerling, le spuse curatO in­­tr’una din ședințele publice, se’șî iée gu­ra de pe ardeleni și se înceteze cu bat­jocurile, pentru că vede ele bine că arde­lenii au ajunsă ca se ftă numai ad-hoc in parlamenti!. Pe atunci adică boieriî feudalist apucaseră d’asupra la curte, grafii boemi cu grafii maghiari se uniseră in scopul­ de a resturna pe ministeriul. Schmerling, câști­gaseră în partea lorii și pe cățî­va din pan­germaniști, de­și cu reserva ce se ța­ce „arrirre pense“ și fundaseră organulO lor­ aristocratică „Debatte“. Scherzing aflănd, despre aceste cabale, lotiuă ședință publică le plesnesce in facia conspira­țiu­nea și dă casei se pricepa cum că deputatul­ Schindler negoțiază cu aristocrații pri­mari. In aceleași­­ zile același deputatu Schindler, vimindu la unu deputatu ardeleau românu și deschi­zendO conversițiune asupra situațiu­­nei, intre altele sa desfășiară următorea con­versațiune : Schindler: „Eu carele am­ petrecutu vruă doi ani intre voi (In Bfoala la Montan­stica aveamu pene acumö ideia cum că simțulu de libertate constituționale este mai lire In țĕrile vóstre decătu pe la noi; acuma ensă vedemu că voi, ca și cum­ ați fi ferme­cați, mergeți cu un­n istoriu la acesta — nici caldă nici rece, — ca și cumű élű aru fi una ideale de regiune. Luați-ve sema ce fa­ceți, pentru ca se nu remănețî compromiși pentru toto­deuna în istoria acestorii tim­puri. Ajutați-ne și voi ca se trăntim­ pe a­­cesta ministeriu necăjită.“ Deputatul­ român­. „Domnul meu! D-vés­­tră ve încetațî rec, déca ne credeți pe noî sec atâtu de simpli sau atât­ de servili, în­cât­ se ținemu patenta din 26 Februarie de une non plus ultra alu tuturor constitu­­țiuniloru, și pe regimul­ de faciă ca p’u să nu seie ce ideale. Atâta însă trebuie se re­­cunoscet­ și voi, precumu recunoscemu noi, cumu că acea patentă totu este mai bună de­câtu despotismulă­celoru fiece anî, și mai bună de­câtO tirania feudalilor». După mine diploma din Octobre și patenta din 2­6 Fe­bruarie a deschisă drumul­ către o vieță constituționale, pe care poporele monarh­iei o vor­ câștiga de securii suptă condițiune, déca sunte maturi pentru libertate. Se pu­­nemö cuma că mai curândö sau mai târ<fie Ungaria și Croația încă ar ocupa lncă prin represintanțiî sei in acestu parlamente, din acea di­ă 13 și toți cei­l­alți de valorea lui ar trebui se cadă cu voia sau fără voia ministeriului. De nu voru veni Ungurii și Croații, atunci noî âncă vom­ ave aici nu­mai o posițiune provisorie, care nu merită ca se ne spargem­ capetele pentru ea, ci rola nóstra este ca se asceptăm”. Cu tote acestea ensă se presupunemu că Transilvă­­nenilorO âncă nu se place aceste minis­teriü și că ar voi căderea lui împreună cu sistema ce o represintă; d-vóstra însă nu ne-ațî comunicatO pene acuma nici lista noului ministerid, pe care o veți fi compusă, nici constituțiunea pe care cugetați a o pune In loculu patentei. Arătați-ne și nou e cea­ a ce voiți, pentru ca se scimti in favorea cui se ve ajută să a resturna pe ministeriul­ de faciă. EO ensă te previne d-le, cum e că li­sta d-vestra mare se coprindă nici pe unul­ din clica lui Clam Martinisz Eszter Hazy, Thun et comp., pentru că la aceie casă nu faceți nimice cu noi.“ Schyndler. „(Cu unii surisa ușiorO). Ba se sciî de la mine cumü că In locul­ mi­nisteriului Schmerling are se urmeze neapă­­ratü unu ministeriu de aristocrați mari; însă viața aceluia va dura celei multe 10—12 luni, după aceia va urma unu ministeriu in adeveră liberală, luminată și energiosă, pre­­cum­ popórele monarc­iei n'au mai avută nici vă dați. Atunci apoi Ungaria încă nu va mai ave cuvente de a persevera in resis­­tința­rea pasivă.............“ In aceie momtntă clopoțelulO președinte sunândO, conversațiunea se precurmă. Din desfășiurarea evenemintelor­ pene în Septem­­bre 1865 soadeveri cumü că d. Schindler fusese pré bine informată, și ca d. Schmer­ling încă avuse dreptate, cându I plesni in fac­ă conspirațiunea cu conservativii cei in­carnați. Atâta numai că conspirarea libera­­lilor­ cu conservativii avea de scop, numai ca, ajutând­ pe aceștia la ministeriu, se­ î­rage In cursă, pentru ca se se depopulari­­seze pentru toto­deuna. Lib­raliî sau mai bine pangermaniștii scrau forte bine cum e că omeni ca grafii Belcredi și Eszterhazy nici uă dată nu vor­ fi în stare de a Îm­păca nici pe Unguri nici pe cele­l­alte po­­pore. Belcredi desprețuia pe Germani ca și pe Maghiari. Graful­ Eszterhazy, precum­ nu este ni­c maghiară nici germană, asta puse pate bucura și nu s'a bucurată ni luă dată de simpatiile nici ale unui poporü; elu este aristocrată și jesuita, erti alta nimica, Grafu Belcredi­­ fisese Îndată la im­oputură funcțiu­­nei sale ca ministru: „Nu voiesc­ centralis­mul, déra cu atâta mai multă urăscă dua­­lismulö. Numai in Augustă 1866, pe când­ Prusianii ajunseseră la Dunăre, acela minis­teriu de grafi se Înduplecă a recomanda mo­­narhului denumirea unui minist­eriu ungurescu. Sa ne reî ntorceau la deputații transilvani din Senatul­ Imperială. Din intrigile și ca­balei« câte se atinseră aici numai pe scurtă, încă va pute indica ori­cine trista posițiune, in care se află cei mai mulți deputați tran­silvani in Senatul imperial; dintre toți însă deputații români avea ce sufere mai multO. Ve aduce­ți aminte cu câtă necruțare pro­­fesorulu Herbst dăscălise In una din ședin­țele publice pe transilvăneni in Februarie 1865. Pangermanistii se încercară se desguste pe ar­deleni, pentru ca mai curându sau mai târz­iu se parasesca Viena. „Națiunea aristocratică, care nu pote suferi autoritatea impultare a unui parlamentă centrală, voindă ștriu spar­gă pe acesta și, pregătire cu sistema sea tatoriă de constituțiune, voia Intr asemenea ca ardelenii se’șî iea traista cu vă ții mai Înainte și se se re’ntorca In munții iorii, unde apoi restaurându-se pe câtă numai s’ar fi putută vechia constituțiune aristocratică, cu soc fără uniune, se fiă dați din noă in grația ciocoiloră. De aici se póte expi­ca pre bine rescriptulă din Septembre 18­65, scâr­­navele de faime și calomnii vomite asupra ar­­delenilor d in foile cele cumpărate, despotica compunere și deschidere a dietei din Clușiă și asta mai departe. Aceia­șî, aristocrați din natura loră, vrășmași neîmpăcați ai demo­crației. Își versară firesce veninulü urei sora mai alesă asupra poporului românescă, ca­rele — după tradițiunile sale — nu pate fi de câtă numai democrată. (Va urma). Iso £a Domnului redactoru alu fs­tari­ului ROMANI­LV. Domnule. Avemu onóre a vl anessa coptă după pro­­cesulă­ verbale, ce amă închăiatu pentru dis­tribuirea de către onor. Eforia a spitaleloră în presința nostră, a adjutarelor d in bani, obiecte și pâne săraciloră din capitală ofe­rite de Măria Sea pre Inălțatulă nostru Domnă, cu ocasiunea anului noă 1869, rugând­u-ne domnule redactore, se bine-voițî a face se se Insereze în colónele stimabilului d-vóstre diarie, are tatulu procesă-verbale spre cunoș­tință obștască a frumósei și bine-facétórei fapte către săraci a bunului nostru Domni­toru­ și obștescă părinte. Primiți, ve rugămă, domnule Redactare, Încredințarea pre osebitei nestre conside­­rațiuni. Protopopulă plasei de sus I. Economu. Protopopulă plasei de jos A. Hartofilacs. Procesă - V­erhole. Onorabila Eforia a spitalelor­ civile, anun­­ciâsdă pre sub­semnațiî protopî ai Comunei capitalei Bucurescî de bine-voitórea dorință a Măriei Sele, pre înălțatului nostru Domnă, de a împărți ajutare tn bani și in obiecte săraciloră din capitală din propria casetă a Măriei Sele. După Întrunirea nostră la localulă onor. Eforii, regulându-se ca listele de fetele in­­tradeveră scăpătate, in meritulă de a prim mila Măriei Séle Domnitorului, si se intoc­­mescu prin preoții biseriilor, de pe la mahalale capitalei, ca unii ce cu necontenire viețuind cu poporul ă, polii ave secure seivnțe de po­­sițiunea loră. In urma unei asemenea nemurite chibzuiri a onor, Eforii, singura autoritate supra­ve­­ghetore în capitala pentru seraci, s’a proce­dată la inlocmirea listelor, de către preoți, după acesta s’a regulată iarăși de onor. E­­forie ca distribuirea adjutoriloră se se facă la 19 stații de biserici anume: Bisericile din colorea negra. 2 — Biserica Iancu. — Popa Nan. 3 — Olarii. 4 — Mântulesa. 5 — Lucaci. Idem colórea galbena, 11 — Sf. Vasile. Idem din colórea verde. 12 Biserica Isvoru. 13 — Sf. Apostoli. 14 — Sf. Ștefan­­ cuiba cu barză. 15 — Brezoianu. Idem din color­ea albastra. 10 Biserica sf. Spiridon Nou. 17 — Troitja. Idem din colórea roșia. 18 Biser­ ica curtea Veche. 19 spitalului Colțea. 9 puncturi principale la care se se póta adu­na prin preoții bisericiloru mai cu înlesnire seraciî din mahalalele învecinate și se’șî puta primi adjutorulă. Astă­felă în ț­ilele de 2, 3 și 5 ianuariă anulă curentă delegații onor. Eforii. Insociți de sub­semnație, transportându-ne la stațiile bisericilor, destinate aci în presența preoți­­oră fie­căruia mahalale, care adunase pe să­racii înscriși, facându-se apelulű nominală dupe listele predate de acești preoți suptă a loră semnătură, s’a făcută împărtășirea adjutórelor, la unu numeru de 2,850 seracî in modulă următorii, la 867 casa: 190 veduve a iei 12 una și 1 pâne. 190 betrânî a lei 2 par. 10 unu și nă pâne. 107 femei leude cu copii miei de țâță că­­roră li s’au dată îmbrăcămintea com­plectă a copilului și pane. 380 copii de ambe secse, căroră li s’au dată obiectele necesare unui școlară, îmbrăcăminte și pane. 1,983 Impărțindu-se adjutoră și câte uă oca pâne la seracî ce asemenea erau adunați la fie­care stație. 2,850 S’a mai Împărțită asemenea pe la diferite persóne și copii de amba secie și 2,850 artrete ale Măriei Séle. Subsemnații dérö, în vederea celor­ de mai susu, primindu raporturi și din partea tuturoră preoților, bisericilor, incredință sore de împărțirea acestora adjutore, ca martori oculari, în c­alitate de păstori spirituali ai poporului, incredințându-ne de bucuria ce aă avută toți acești nenorociți săraci la primi­rea adjutarelorü procurate sora de pre iu­­bitulu soră Domnă, obștesculă părinte, mai cu iernă acumă in timpulă­celă aspru ale iernii, vină a mărturisi In numele tuturoră acestora nenorociți se facă eternă recunoscin­­ță prea iubitului nostru Domnitoră pentru bine-facerile ce le-a reversatu și reversa că­tre poporul ă scă, rugândă pe milostivulă Creatură pentru Indelungarea amiforă vieții in mulți și fericiți anî. Presentulă procesă-verbală se va Înainta onor. Eforii­a Spitalelor, prin osebită ală nostru raportă, cu rugăciune ca bine-voiés­­că a’să supune cunoscinței Măriei Séle Dom­nitorului, fiindu acesta singura mângiere ce potă simți acești seraci ca recunoșcință ce aă către bunulă soră Domnitoră, și s*aă su­pusă și la aud­ură Mării Sale. Semnat“ ^10t* ‘ de SUS* ^ Economu. 1 )Prot. plășiî de josü A. Hartofilacs. Anulă 1869, ianuariă 8. 7­0 Biserica sf. Dumitru Nov. — Silivestru. 8 — Popa Ghiț­u. 9 — Baliștea. 10 — Amza, Florescu, Moisescu, Cotov, Iconomolo. Aceas f >­seni, Golescu, Christici, Advocat Serebrino Lazar, Maziliu, J. Ghiorghiu, N. Ghiorghiu, Leonida Popa Silodorotu, Ion Apostolu, B. Chiriacof Panu, Westkirh. JURNAL Consiliulă ministriloră, in ședința sea de astă­zi, Jout 2 ianuarie 1869, luănd­ în de­­liberațiune referatură d-lui ministru secretar de stată la departamentul­ afacerilor­ stăine, sub No. 7.787. Vedându că guvernul­ imperial ală Rusiei ținândă comptă de propunerea ce i sa fă­cută de guvernul română pentru inchinarea unei convențiuni poștale a însărcinată pe d. baron d’Offenberg, aginte și consulă general,­­ de a intra In acesta privință In negociărî cu direcțiunea posteloră române. Avendu în vedere că proiectură pe con­­vențiune, ce se va lucra, va ave de bază sti­­pulațiunile postale de curenda închinate intre România și Austria. Considerăndă că utilitatea unui asem­ensa actă nu póte fi contestată. Consiliulă incuvințeză numirea, in calitate de delegată romănă pentru inchinarea (fisei convenținnî, pe d. Alesandru Cod­ă, director generală ală telegrafelor­ și poștelor. Disposițiunile acestui jurnal se vor­ aduca la Îndeplinire de d-lu m­­aistru secretară de Stată la departamentul­ afacerilor­ străine, dupe ce mai antesă va obține înalta apro­bare a Măriei sale principelui Domnitor Miniștrii: Dimitrie Ghica, B. Boerescu, M. Co­­gălnicdaî, Al. Crețesin, Colonel Duca, A. G.Cio­­b­ecu. Disposițiu­nile acestui jurnală se decretă de M. S. Domnitorul d. (Monitonoiu). SOCIETATEA de ARME GIMNASTICA SI DARE LA SEMNU. Din causă că onor. comisiune în­sărcinată cu cercetarea socotelelor, societățeî n’a terminatu lucrarea sea, se amână ședința generale pe Du­minică, 19 ianuarie. La ordinea cai­sei este ascultarea raportului­­ flisei co­­misiuni și alegerea comit. DD. membri suntă rugați a se întruni în șe­dință la ore 12 V2 fixă în localulu societății, casa Cornescu. Ismailă 23 ianuariă, 1869. D-lui Redactori alu țliariuluî ROMANULU. In numele justiției vă rugămă bine-voiți a însera in colónele Romanului următorea telegramă, ce­amă adresată d-­ui Ministru Justiției, cu vă copia d-vóstra: — Cetățenii din Ismailă regretă din animă scoterea d-lui Ion Rolin din postură de Președinte al­ tri­bunalului, onestitatea, zelulă și imparțialita­tea ce­a pusă d-lui in cursă de ună ană în Îndeplinirea funcțiunii de președinte, ri­dicase la înălțimea dorită prestigiasă și au­toritatea magi­strat­urii locului. — Cetățenii aveau încrederea In justiția la Ismail și n’aă a aduce de câtă laudă meriteloră d-lui Rolin, Sava Sandu, Constantin Sandu, Ion AHi­­novici, Vasilie Bacalov, Th. Cordali, Filipă Cordali, Z. Mihalovsky, N. Caramincov, Ca­­ranfil Stefan, Topalov, Panaîte Ion advocată, Bonrosu Matfeevu, D. Constantin, Voscopulo Slavițchi, Popov Dimisenco, Mihalovski, Jrab­­uicenco, Dimov Lacer, Medica Rosental, Ion Brenin, Farmacisk Bozinski, V. Dovicenco, Deibovski, Triskin, Poliavtof, Cuclina, Dulit­­chi, Thorsof, Armovit Goldenberg, Fromov, Rapaport, Farmacist Wagner, Titorni­o Hers­­tein, Metoer, Horony, Lazarovski Grutcki, Zlatov, Steinberg Seandrocov, Maleodi­s, La­­janov, Nascalov, Lobai, Pescarov, Russov, Savinki, Lîssenco, Arhimandritulă Pan­arett, D. Faoaji, I. Israelescu, Cuciucă, Iancu Gu­­ciucă, Sandu Lungu, Cojd­arenco, V. Buca­­tareanu Calimin, Vanov Petranov, Lăzărescu, N. Bratanov, Herdan H. Lobe], N. Marcociu, Werner Luverdo, Teteszveig Copcea, D. Ver­­cinski, Costov Levit, Levi Soltz, Calandji Men­­covici, Drobotu, Vergoli Goster, Damianov, Riga, Cricopulo, Popov, Ar­ti­mov. Profesorii Procuror ele Generală pe lângă Curtea de Apelă din Bucureșci. Primindă demisiune a d-lui Dacanu și ală întregului Consiliu de disciplină, convoca în virtutea art. 8 din legea constitutivă a or­dinului, pe toți domnii advocați in Adunare Generală, pentru alegerea unui altă Decană și compunerea unui nou consiliu. Adunarea generală va ave locü in loca­lulu Curții de Casațiune, Duminecă 26 ia­­nuariă la una oră p. ra. Procurore Generală Gr. Pherekyde [UNK] PARTEA COMUNALA. CONS1L1W.I! COMUNALE DIN BOCBRESCI. * Ședința din­­ 21 Decembre 1868. t Presanți: D. P. Iatropolu, primar­ulă, — N. Manolescu, consiliară-ajutoră, —■ Gr. Serturie, idem, — V. Hernia, idem, — E. Carada, idem, — P. Buescu, idem, — Părintele Gr. Muscelénu, consilieră, — D. Caloglu, idem, — Ant. Mavius, idem, — 7j. Boerescu, idem, Absința, — B. Protopopescu, consilieră-ajutoră, — G. Petrescu, consilieră, — N. Pancu, idem, Ședința sc deschide la orc9éra. D. Primară pune în discțiune proiectului de regulament­ă elaborată de comisiunea nu-

Next