Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)
1869-01-24
siunea, lotonu se va pute sfărima legea instrucțiunii publice și legea electorale care dă dreptul profesorilor de a fi deputați. Profesorii șiiă redica pe elevii lorü la consciința națională, potu se și implinesca datoria și se ’î lăsamă dorit a și-o inplini. D-sea se pronunță în contra numirii unei anchete parlamentare a cărei unitate n o vede, căci—■ oricat ea ar constata că Universitaria merge rea din causă că profesorii absentă’n Cameră— tot nu se va pute călca dreptul ălora de a fi aleși și d-se a propune la art. din bugeta amandamentulu acesta: „Propună se se numesca la facultatea de Iași 4 agregați.“ D. Ministru, continue d-nu Lupașcu, dice că Profesorii suntü causa de mergerea facultatea, derű énsa d-sea declară că atât d Nicolae Ionescu din Senat, cât și profesorii ce sunt deputații în Cameră, își facă fórte bine datoria și póte mai bine de câtă cei remași acolo m Iași și décad-lor au căutat a’și împlini ambele datorii, de profesori și de deputați, meritulă d-loră e și mai mare. Décadéra esistă une reă, acelă reă, termină d. Lupașcu, se căutămă a’să remedia printr’ună adausă de personală, după cumă propună prin amandamentă. După d. Lupașcu vorbiră domnii I. Brătianu, Holban și Cogălnicenu, spațiulă lipsindu-ne case vomă da mâne resumatulu discursuriloră d-loră. Dupe ce vorbiră acești trei oratori se inchise discuțiunea și se votă propunerea domnului Donici. 1869, Ianuarie 9 (21) D-lma A.Rosetti, director al „Românului“ Domnulu meu. Cu tote că ama subscrisă in lista sub prefecture! plaiului Râmnicu suma de 20 Napoleoni, și în aceea a d-luî primară de Chiojdeni suma de duci galbeni pentru cumpărarea de arme, dâră dupe disursulă d-lui Ion Brătianu, rostită cu ocasiunea alegerii deputatului de Bucuresci, vețjă că nu ’mîamă îndeplinită pe deplină datoria d’aceaa. Inaifitându-ve efecte d’ale statului pentru suma de lei vechi trei mii, plătibilă la 31 Martie viitore, ve rogă se binevoiți a le nimăna onorabilelui comitală însărcinată cu stringerea baniloră pentru cumpărarea de arme. Primiți, ve mai roge, cu acesta ocasiune uă strîngere de mână amicală. Gr. D. Marghiloman, colțuri; apoi nici celă puțină asta nu mi se trămitu complete. Mi sa scrie de ființă meă, studiate la facultatea din Bucureș î, că de la 1 Noimbre mi-a trimisă prin poștă Jeco epistole și mamă primită de cătii trei și acelea lană lună de la data lor) ! Unde suntu dorut cele alte septe? amploiații poștali sau administrativi seie. Pentru momentă mc adresezi la d-vostră, d-le Redactore, rugăndu-ve a face se fiă satisfăcută, ori prin regulata trimitere a jiabelor, în viitoru sau prin înapoiarea baniloră abonamentului. Primiți, d-le Redactare, asecutarea stme ce ve conservă. V. Pleșoianu, înălțimea Lea Domnitorulă a plecată Sâmbăta trecută, pe la orele 8 de diminață, la moșia Clejaniî, ală cărei proprietară, d-na Mișa Anastasievicî, a organisată uă venatóre în prejmele acestui domeoă. Primirea făcută înălțimii Séle și invitațiloră sei de către d. maioră Mișa Anastasievicî în casele d-sele, paroasate pentru împregiurare, mua fostă numai din cele mai ospitaliere, ci adeverata splendidă. S’a admirată cu acesta ocasiune vă dată mai multă admirabila esploatare a acestui domenă, din care proprietarulă a parvenită a face ună adeverată institută modelă de agricultură. Venătorea a urmată Luni și Marți și a fost o forte producătóre în venată; s’aă împușcată 2 iupî, mai multe vulpi și mai bine de 60 iepuri. înălțimea Sea Jespresă mulțămirea Sea în termenii cei mai măgulitori neutru din Mișa Anastasievici și s’a întorsă in capitală. Marți sara, pe la orele 6. (Monitorain). ROMANUL 1 24 IANTllWn 1869. Publicandu epistola de mai la vale ce ne-otrămite d. Pleșoianui din districtulu Vâlcea, atragemu atențiunea direcțiunii generale a poșteloru asupra marei neregularități a serviciului poștale, care ne causeză perderi însemnate. Pe fîăcare d i abonații noștrii înceteză reabonarea lor, din causă cu serviciule poștale le trimite fariul ) cu cea mai mare neregulă și adesea de locü, sea ruptă și roșă. Scrmă că organisarea actuale a poșteloră nu permite direcțiunii a’ndeplini ună serviciu pe deplină satisfăcătură, însă de ceeaa ce ne plângemă acumă este neglijența și puțina scrupulositate a împiegaților poștali, cari rețină Jiariele pentru a le citi ei și ambii loră, și apoi le trămită abonațiloră rase și rupte dupe uă lună de la data loră. Rugămă âucuă dată pe onorabila direcțiune generale a poșteloră se facă amceta acestă adusă ruinătură pentru noi. DISTRICTULU VÂLCEA, Comuna Jîna, 12 Ianuarisi 1869. D-luî Redactare alu tfiariuluî ROMANULU. Domnule, După ce că, mai aprópe deuă lună de la data lui, priimescă ^iariulu d-vostre, după ce’mî vină cu cea mai mare neregularitate cele 5, 6 numere de uădată și cele din urmă înainte, și vice-versa; după ce de priimescă desigilate, citite și recitite, rocgrite încătă se desgustezi cineva a le mai lua nimici, ba âocă unele și arse pe la In 16 Noembre, la 8 ore de dimineța, că solemnitate sciințifică are locă la Facultatea de dreptă din Iași. I). Doctorele Istrate, deschidea cursul ă de dreptură civilă în mijlocul unui concurs, a tuturoră studenților, diferitelor facultăți, a profesorilor și decanilor, respectivi — In generală la deschiderea cursurilor superiore, sau făcută lecțiuni sau în ună modă didactică și numai pentru studenți espunăndu-se materiile conformă programului, seă că acele secțiuni au fost inspirate de principiile cosmopolite care se aplică oriunde. Astăzi găsimă în acestă ocasiune, uă esposițiune făcută din puntură de vedere romănescă, și conformă cu tradițiunile și cerințele țerei nostre, și de aceea ne grăbimă a publica acestă secțiune de deschidere, pentru ca se se potă vede influința națiunii asupra legilor nostre, și vice-versa efectulă ce aă produsă egiie în poporulă nostru. Domnitorii, Dați-mî voe ca suindu-mă pe astă catedră se salută mai ânteia, după deprinderea antică și stremoșască genială locului, divinitățile protectrice și ospeți bine-voilorî, însărcinată cu ținerea unei noue catedre de dreptură privată națională, trebue se mulțămescă bărbațilorQ din consiliulu permanentă a instrucțiunei, care întrețină flacăra erudițiunei prin difusiunea luminilor, de asemene ministrului care eșita din corpul ă profesorale are uă rară competință in acesta privință. Trebue se adaogă, dlară, că savantele decană și profesorii acestei facultăți ma î nainte de a me primi ca colegă, erau deja pentru mine,magiștri și amici respectați; nici ună succesă prin urmare nu se pute obține aci, fără ca înainte mergătorii noștrii se nu puta reclama cea mai mare parte din ele. Nu voie uita, d-loră, nici pe bărbatul de Stată, căruia li revine onore și gloria de a fi pusă prima temelie a Universității, costa mare instituțiune sciințifică din Iași. Istoria nepărtinitore va spune că astă creațiune a permisă dacâ nu a face se se nască chiar de la începută ună auditoriu numerosă care se respandesc studiile juridice, sciințifice și literare pretutindene; celu pucine ea a făcutu ca omenii docți, savanții catedreloru superiore se se pótu deda cu totulu studiiloru desinteresate, și astfelű nivelulu sciințiî române incontestabilu s’a abată și opere însemnate au eșitii sau suntu pe panta de a apărea, opere care onorezc țara nosträ. In loculu acelei literaturi care se baseda pe ficțiuni, și care pasioneza pe on fracțiune din publiculu nostru, in loculu subiectelorü cr.ro descriu numai ilusiunî și unde numai fantasie și imaginațiune găsesc o alimentă, in loculü acelui iorentă iresistibilă care producândupă e saltațiune candidă ne ducea pe nesimțite la imposibilii, sa verită uă stavilă pusă de bărbați remarcabili și convinși ce sețlară ordine socială și judiciarâ. Șaci, d-loră, trebue se menționămii sub care auspicii s’a consolidată învățământulă a noi. — In unu timpii în care dorința junimea spre învățătură crescea,— căci dorința de a se instrui și a cunosce lucruri nouă, â că ceea ce caracteristiră pe junimea română in unu timpü în care arderea pentru sciințe devenise imperiase, învățămentul superioră căuta în zadarii în țară, nume care se umple isla corpului profesoralii. Atunci dă pleiadă de omeni destinși, lăsându afecțiunile ce contracta cineva în jos culümea natalii, cuprinși de amare pentru națiune, trecură munții, și importară la noî cunoscințele ce căpăteză la scólele din Occident, Transilvania care ne dadă uădată gemenele naționale, ne aduse mai apoi germenele sciințificii. Ar duce cineva ca ea, ca să mumă duiasa vegheate asupra românismului întregii; și că fără se aștepte unii apela, ea aude chrămarea inimei și vine la momentuîă oportună. Acesta frățescă solicitudine, dlorü, e în pnima națiuneî nóstre; din instinct. Românii își dau ajutoră unula altuia, și pe cânda în Occidentu, în țara care se bucură de unitate deplină, în Francia, diferitele provincii nu au putută fi întrunite decâtă prin dreptul forței, în România uă armonie generală acopere ca una pavilionă pe toți cei ce portă ună nume românescă. Unificare mai nainte de a deveni uă realisațiune politică, era ună faptă și ună deziderium In spiritele romănescî.— De aceia deca ună streină voiesce se sile cina e romană și cine nu ? Sa nu întrebe în ce localitate ne nascemă și ce sânge alerga în arteriile nóstre, déri se întrebe cine doresce unirea și contopirea tuturoră cetățenilor și unulă. A se sacrifica pentru unire domniloră ! cca nota ce caracterisem astăzi p’unii românii!!! Dintre frații din Transilvania veniți la noi domniloră, și după cuma din operile unui maestru se detașaze una care se impune admirațiunea, așa și din ei este unula care a lăsată suvenirî neperitare arătă deuă parte cătă și de cealaltă a Carpațiloră, acela domniloră e genială locului de care vă vorbeamü la începută, numele se retăcesce pe tote buzele acle Simeone Barnuim. Pentru mine, care avuia rarulă avantagiu de a fini colegială tocmai cu uă # mai nainte de retragerea sea, poole se re spună că ne-a inițiată cu devotamentă in principiile unei sănătorie logice, care după cum ă #ceZosc este arta, de a conduce spiritul- seu în căutare veritaței. — Afară de prelegirile sale, însășî vieța lui Barnuțiu era una Invețămêntă, și cătă despre opera pe care nîsce mâni piiese a scos’o la lumină după mortea magistrului, trebuie se ve spună că ea este, că Dreptulă Publică ală Romăniloru, e cartea cea mai interesantă din care amă cetită peneastău. Și acumă domniloră după ce vom citată magistrii, numile care facă autoritate ia acésta înaltă scó’.á, permit.ețim’ nu ca se ve vorbescu de mine, déru se ve facă parte de unu scrupulă ce amă avută la începută. Gândii mi se propuse de a intra în învățământă spre a propaga sciința și a anunța veritățile recunoscute, me intrebama deca 1a 27 de ani cineva își póte lua asupră șî uă atare nobilă și grea misiune. Ei bine domnitorii sunt convinsă că tocmai funcția făcută pentru apostolați. Opiniunile și sentimentele trecu mai lesne in spiritul și inima junilor, căndă profesorele se află în aceiași situațiune. Scrupululă de la Începută a fostă tocmai respinsă ce era făcută se primescă, sciindă că caracterulă studenților din Iași este comunicații, simpatie, voiă #ce ebiara cavalerescă. Vomă face dacîtmpreună uă comunitate de inteligență și uă atmosferă proprie, unde ideiele juridice vor trăi și se voră desvolta. Ună curente neîntreruptă se va stabili de la acesta catedră a acele banei, de la acele banci la acesta catedră: curente de simpatie care va fi propaganda ideiloră de dreptă, de datorie și de libertate ! După ce v’amă arătată domniloră auspiciile pe care voiă se le invocă, se treceam acumă la obiectură imposantă ce are se ne ocupe: Selința dreptului. Ense, căndă cineva întâlnesce ună monumentă a căruie proporțiuni vaste se impună privirilor, cea antâia pornire a spiritului nu este de a elamina detailurile, ci de a cuprinde din uă singură privire mărețiea mea. Subjugați prin marele spectaculă ce se presintă inaintea ochiloră, începemă a contempla edificiulă de la vérfú péne la basa, observămă loculă unde este așezată, ceea ce se află în pregiură și în vecinătate, apoi, începemă a căuta sub acestă masă imposantă, ideia ce ea esprimă, scopulü scă, rațiunea sea de a esista. Atunci numai intrămă înăuntru, pentru a analiza impresiunele nóstre, și a verifica justiția loră. Astă-felă d-loră se facemă și cu acestă monumentă sublimă ce se numesce codulu civilă, sau mai bine dreptură civilă, căci astă# căndă cursulă acestui studiu s’a mai sporită cu ună ană, profesorele are uă mai mare latitudine, în cătă esplicăciunele pot fi mai profunde, mai întinse, și astăfelă cursulă devine mai multă ună cursă de dreptă civilă de cătă de codă civilă. Dreptulă d-loră este patrimoniulă invioabilă a sufletului umană; nici ună omă nu pote pune mana pe acestă patrimoniă, fără se comită uă injustiție, căci justiția e tocmai respectată, cultură dreptului. Dreptul ă este darură divină dată de creature tuturoră copiilor și, dară, pe care nici uă creatură nu ’lă pote răpi, fără a comite nu numai o injustiție, dérat o nepietate și un ă sacrilegiu. A studia deci dreptul ă este a se deda studiul celui mai nobilă și mai utile cu care se pate vreuă dată ocupa spiritura umană. S’am să d-loră că acestă studiu în realitate ar fi arid. Demű dreptură privită ca semnțe nu dă are soluțiune centimebră celoră mai elevate? Nu discutezá elü are interesele cele mai grave fie civile, Să politice ? Dreptă d-loră este viața omului, Intriga. In adeveră: In jure enim vivimus et mon vemur et sumus. Tóte actele ce facemă cu semenii noștril se facă sub scutulă seu. Dora și relațiunile societățiloră se pună sub astă egidă, și istoria unui popor se face sub auspiciile sale și ajutorul- seu. Du[a cumü ]ce Montesquieu în spiritul legiloră: „Trebue se luminămu legile prin istorie șiistorieprin legiu (1) 11 fant éclair es les ois par l’histodre, et Vhistoire paries lois. Și’n adeveră d-loră istoria națiuniloru nu numai istoria resbelelor civile sau a bătăliilor ținute contra poporelor străine, déri ea este mai cu sema istoria instituțiuniloră. Asia studiată Dr. Roman ne descopere societatea română sub ună aspectă cu totulă nulă, și ea ajunse la culme tocmai prin cultivarea dreptului, în diferite epoce sucesive. Dreptulă unui poporă este în adeveră opera seculiloru, și datoria nostra, a fiăcărui din noi care trăimă în acésta epocă, este de a pune piétra nóstra la edificiulă comună, și a transmite generațiuniloră vrtóre, uă legislațiune mai luminósa S’a #să, d-loră și acésta opiniune este pre respăndită — că studiul dreptului ară fi pro facile. Pentru multe persone In adeveră constănța se pare că ară pute descerna dreptul ă, și studiulă aprofundate a legilor ăllă consideră mai multă ca destinată a întuneca inteligința decătă a o lumina. Alții #seră: „că dreptul ă se resumă în ună numeră de regule stabilite; a cunosce acele regule numai din memorie, este a cunosce dreptulă.“ Contrarei obiecțiuni vomă respunde că consolința nu póte facilmente se distingă justulă de injagid. Acesta în multe ocasiuni nu se póte face decătă prin miijlocul raționamenteloră celor mai complete și mai varii. (1) Eagrit des loie, (XXM2) de Montesquieu. Pentru ce Dreptul se crede mai facile decătu celelalte sciințe? Era esplicațiunea: In sciințele naturale spre exemplu fiă cine recunosce ignoranția mea, acolo nu se înainteză cine-va decâtă după ore care studii speciale; în sclinta dreptului e cu totul o altfelă. Aci, fiă cine are pretențiune de a sei ceva, chiară fără așî fi dată cea mai mică ostenelă și adese numai după citire cursorie a unui articlu din lege. Énsa sciința dreptului nu ensistă unicaminte in cunoscința din memorie a regulilor formulate. Ună vechiă aforismă ljice: scrie leges non est verba earum tevere, sedvim ac pot estatem. Dreptul ă aru limba giulă și cuvintele sale speciale care trebuiescă anume studiate; apoi sunt principii cari domină testulü însușî, și cari reclamă uă meditațiune specială. Derumaî pe süsa de tóte ca ună pavilionă care ține sub ocrotirea sea tóta sclința dreptului se află Filosofia și Istoria. Cea d’ânteiă spre a ne areta originea fiecărei instituțiunî, precumu și sorgintea de unde isvorasce ori ce asenementă; Istoria, spre a ne pune în vedere aplicațiune ce în toți timpii și la tote poporele s’aă făcută, și resultatele bune soa rele care au isvoreză din punere in aplicațiune a diferitelor sisteme. — Istoria jocă același rolă pe lângă dreptă ca esperiința în fadă cu ună individă, numai prin ea și aruncăndupă ochire in trecută putemü deosebi ideiele mânóse de utopii, reformele ce aducă îmbunătățire de teoriile sterpe. (Va urma.) Ni se trimite, cu cerere d-a se publica, următorea adresă către d-nu ministru de resbelü, Domnule 3Iinistru, Numirea d-lui maioră Badea Dan ca comandante ală corpului pompierilor capitalei, ca cea mai nemerită intr’uă persona, ală căruia trecută dă frumóse speranțe de uă asecutare mai stabilă a averii generale espusă pe tota jiua incendiului, ca unulți ce toți anii serviciului seu, péne la acestă gradă de care bine e meritată, s au sacrificată In acésta artă. Satigiucêndu normele cetățeniloru bucurescenî, credemu de a nostră sacră datorie a ne esprime prin organulă publicității vii mulțămirî pentru acésta frumósa și meritabilă alegere făcută In persona d-lu maioră Badea, rugându-ne totală dată. In interesulă comună, ca se bine-voiți a lua disposițiuni de a i se procura maî întinse merjiî, ce ar reclama seriosa d-sele preocupare în acésta frumósa și importantă misiune. Profitându de acesta ocasiune, vă rugămă, d-le ministru, a primi asecutarea distinsei nóstre considerațiuni. C. D. Atanasiu, G. St. Coenzopulo, C. I. Triand., Nicolae Vernescu, Ștefan F. Marnuleanu, loan I. Manu, loan Christescu, D. Teoharide, D. M. Mincu , Nicolae Gavriil, Paraschiva Atanasiu, C. Culescu, C. Mircescu, N. Michaescu, T. Radulescu, Gheorghiu et Partsescu, loan V. Lăzărescu, Em. Mureșitianu, Vasile Pop, Ioniță Nicolae, B. Christescu, Frații Georgescu, I. Martinovici, N. Constandin, Teodor Teodorovici, N. Rosescu. . BOLELE DE PROVINI DIN MANCAREA CĂRNII DE PORCU. (A vede No, de ieri). Caracterele Trichine și Mazuriceî. 1. Trichina este ună animală părăsită, mică, microscopică. In carnea roșie acestă animală se vede chiară cu ochii ca nisce puncte albe, déra trebuie multă băgare de somn; aceste puncte sau corpuri albe sunt de mărimea oueloră de păduchi (lindinî), albe ca argintuiu, câte uă dată in mare numeră, lipite strânsă de fibrele musculare, fiese. Privite cu uălupă care măresce pene la 50 diametre, acele puncte albe se redă mari ca babele de raclă, rotunde și nu se mișcă. Cu ună microscopă care mărește pene la 200 diametre se potă deosebi mai bine tele caracterele ; prin transparență se vede în ghioce animalulă care este lungă și așezată spirală ; déca este onă se mișcă întocmai cu ună și grupă (sfredelii) cu ună acu și sub microscopă; déca se rupe rămaș îa, animalul se cunosce mai bine, atunci se deosebesce organele lui. (Studiulă acesta intră In do"