Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)

1869-09-19

ANULU ALU TREI­SPRE­ZECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei n. Le­i pe anü.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șese luni « « 24 « 29 Pe trei luni« « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 « 6 Unu esemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Articîele trimise și nepublicate se soni arde. — Redactorii resptindătorii EUGENII­ CARABA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. ■ VINERI, 19 SEPTEMBRE 18­69. LUMIMÉZA­JE ȘI VA­ FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa In Bucuresci, la administra­­țiunea pianului. In districte la corespondințiî­­jiak­ului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. -A. NUN <pIU KI­LE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul DEPEȘI­TELE­GRA­FICE (Serviciuli privați ale Monitorului.) CONSTANTINOPOLE, 28 Septembre. — Se asigură, din bună sorginte, că diferindulii turco-egiptiani , grafie mediațiunii Pat­­ri­­lerii europene, este o cale de a se termina. Nu mai remâne de câți un singuru puncte, care nu va crea nici uă dificultate. PARIS, 2­8 Septembre. N­iarele guverna­mentale n­ici că nuvela cesiunii marelui du­­cat­ de Baden cu Confederațiunea de Nord este neîntemeiată și că guvernulu imperiale n'a trimisi nici uă notă în acesta privință nici la Berlin nici la Carlsruhe. Bucurescî, l­ Răpciune. Făcurămă cunoscută mai deu­­nă­di că guvernulu din Bucurescu voiesce, cu ori se pretă, se se­ijică și se se creajcă, în țară și în totă Europa, că este aci­să partită, ca­re lucreză pentru uă revoluțiune și chiară pentru resturnarea tronu­lui. Cititorii nostrii vedură că mi­­nisteriul­ merse perna­da țerei și lumei acestă scrie în modă oficiale. Scopul­ lui déri! a fostă d’a decla­ra oficiale: că România nu este li­niștită în întrulă iei, că este încă atâtă de turburată, găunoșită, în­câtă se conspiră chiară contra tro­nului. Faptulă este, din tote pun­tele de vedere, de cea mai mare gravitate, și nu numai nu trebuie uitată una singură momentă, deșa fia­care Română este datorit să­ le studieze și se cugete multă și bi­ne asupra lui, asupra scopurilor­ ce elă descopere că urmăresce gu­vernul­, și asupra consecințeloră ce póte ave, de nu vomă înțelege și nu vomă veghia cu toții. Consecințe cu scopul ă ce urmă­resce, guvernulü publică astă­zi, prin folo­sea oficiasă, nă scrie identică cu cea publicată în Monitoru­, și totă atâtă de frumosă și veridică. Eoă cumă vorbesce astă­zi gu­ver­­nulă: „Eră ce mai găsimu în privința demago­­gilori noștrii. In „Gazeta de Colonia,, (Köl­nische Zeitung,) d'ari respândiți și cu multă greutate, întruă corespondință a sea din Paris: „Afiama din sorginte secară, că I. Brătianu lucreza aci de mai multă timp, cu câți­va din aderenții săi politici pen­tru uă schimbare de dinastia in Româ­nia. Și în adeveri, Brătianu a lăsați pe fratele sei Dimitrie ca uni feli de agentă permanentă la Paris, și acesta lucreza din tote puterile sale, spre a dobândi pentru fostuli președinte aii consiliului dă audien­tă la Imperaturi, în care Brătianu ar ave de gândit se la angajamentele cele mai po­sitive în causa francesă, celi puțini audi­ența s’a ceruți sub acești cuvenți. Astă­zi ânse se pote adăuga că, lăsândi la uă par­te că Napoleon III nu se va înțelege așta de lesne la uă asemenea combinație, anti­patia sea contra lui Brătianu e așa de ma­re, în câtu tate încercările platitului Roșu la Paris se potă privi de pe acumă ca nereușite „Nimeni.... se nu cuteze măcari a bănui pre femeia lui Cesare".... „Atâti d-nuli Dimitrie câtu și d-nuli I. Brătianu, ni se țficea acumi câtă­ va vreme, sunti ori mai patriot!, cei mai sinceri di­nastiei și tronului, și, dacă ai comisi atâ­tea erori politice, apoi causa e d-nu C. A. Rosetti, care toți­ d’a­una nu face de câtu se încurce lucrurile și... și bietuli Brătianu este una dubă ală blândeții... uă, since­ritate, esemplară... ur­i patriotă de imi­tatul... „Ne ami toți gândiți, ne-am­i toțu so­cotiți și ai foști minute cându a trebuiț­ se zficemu și noi. D-nnu Brătianu aă că­­­zutu prada aventuri­eră d-lui C. A. Rosetti­. “ „Ce vomi elice acumi cândi, vedemu pe acești duoi Brătieni CUTREERAND Euro­pa și umblândi după ajutorulö influenții străine, pentru noui resturnări sai, du­pă cumi zice „gazeta de Colonia, “ „pentru uă schimbare de dinastiă în Româniai?“... „Cu ce veți mai acoperi masca patrioți­lor­­ și multă­ — liberaliloru Brătieni, voi cari, de câte ori ne întâlniți, nu încetări a ne spune, bătându-ve cu mânere în pepti, că puteți garanta pentru sinceritatea și pa­­triotismulu Brătienilori!?... „Ce diferință veri pute găsi voi între uni Rosetti și uni Brătianu!?... „Care e prada și care e prădătorului?.... „Prada acumi nu e nici d-nuli C. A. Rosetti, nici d-niî Brătieniî, și sciți cine?...! Voi, cari v’ațî Încrezuți orbesce In uni omi ca d-nuli I. Brătianu, ce v’a aretali numai facia cea schimbatóre, déri care va ascunsi toti­ d’a­ una anima, acésta din urmă fiind­ dată se o cunoscu numai d. C. A. Rosetti, și cu câtî­ va favoriți aî acestui patroni an­ vostru!... „D-nuli C. A. Rosetti umblă după res­­turnări... d-nii Brătieni umblă după restur­nări, primură înăuntru, CEI­ALȚI DOUÎ IN AFARA!... „Eră diferință­....“ Guvernulu scie forte bine, cumă sem­ cei mai mulți Români din țară, că d. Ion Brătianu nu s’a mișcată de la locuința sea de lângă Pitescu. t O­ară scie că d. Dumitru Brătianu S’află și densulă acumă la locuința fratelui s­u și pe la moșiele séle din acelă județă. Și cu tote aceste publică că am­bii Brătianu, „cutreieră Europa,“ că „amândouî îmblă în afară după res­­turnărî“. Câtă de mare coră trebuie se fiă interesulă guvernului d’a acredita scirea că se doresce în țeră uă res­­turnare, și încă că se și lucreză la uă resturnare, cândă acelă interesă îlă orbesce pen’a­ lă face se cutere a spune că Bratianu­ cutreieră Eu­ropa, pe cândă toți sc­ă aci că u­­nulă nu s’a mișcată de la locuința sea de lângă Pitescî și că și celă­­l­a­ltă s’află la moșiele séle din Ar­­geșit și Muscelul Am clisă și repetimă — de­și toți sciă — că nimică nu slăbesce uă țară, în întru și ’n afară, în cre­­ditul ă­nei materiale și morale, ca temerea unei revoluțiuni, fiă chiară a unei rescule. Guvernulü actuale respândesce aceste solri nu numai în modă oficiasă, derit ancă și ofi­ciale. Pentru ce deru lucreză elă face din buriali Centoni erouli unei istoriare galante, și capitanulă Pilowitz adause, zîm­­bindi în mustate că semnele de familiari­tate, acordate d’uă femeie frumușică unui omi neprimejdioșit, erai­nesce favori cari nu se puteai invidia nici chiari dori. Pe când i amicii lori trăgeau aceste drep­te conchideri, don Alvise și miss Lovel se preamblai impreună supț­ umbrele singura­tece ale gradinei botanice. — Trebuie se me găsesc­ forte ridicoli, «ficea Centoni, n’am­ Înțeleși nici uă dată a­­cea­ a ce Francesio nu mesei a face curte u­­neî femei. Frumusetia dumitale te espune a sei mai mulți de câtu mine asupra acestui subiecți. Fă’m­î îndatorirea d’a mi spune cumi faci cei l­a­ti bărbați. — După câtu mica’mî memorie, disc Mar­tha, îmi permite d’a judeca, metoda între­buințată în genere mi se pare că este a­­cesta: după ce acești domni ne-ai dați a mi alege că le plăcemu, nu ma’ ai de câți uă dorință, acea­ a d’a ne face se scimi câți ne onoră preferința lori. Pentru­ ca se nu putemi da de protest,fi d­orința meseriei lorii­, eî ne repetă toti ce ai disiî mai de spiriti în viéta lori; tóte faptele lori stră­lucite, ne le povestesci , și Dumneaei sei« de ce se laudă, cândi inteliginta loru nu este la mărimea dorinței lori d’a plăcea ! Prin acești mijjloci ei își pregătesci uă re­tragere onorabile, în casi de neisbendă- Este clară că, dacă inima nostra nu se supune, este că eu suntemi în stare d’a-î aprețjui, spre a slăbi Statură română încre­­ditală lui morale și materiale? E că întrebarea pe care este datorit se și-o facă ori ce Romănă. Se ne aduce să âncă aminte că guvernulu a pusă într­uă di pe a­­ginții poliției se stinge: — închideți prăvăliele! — Se nu uitămă că acestă faptă a fostă atâtă de constatată, în­câtă însu­șî guvernul­ nu e va mai putută nega șia clisă că „s’a făcută din erore“. Se ne aducemă aminte ca pu­blicată prin Monitori­, și prin de­­pește telegrafice în totă Europa, că s-a prinsă u­ă omă „pe cândă pândia ca se ucidă pe ministrulă din întru,“ și că omulu a fostă prinsă pe cândă doi mia. Că s’a obstită îndată prin Moni­torii și prin telegrame că atentatulă era politică, ca atentatorul ă a măr­­turită, că complicii lui suntă ares­tați și se face instrucțiunea. Foile oficiase publicară că aten­­tatulă s’a urciită d’uă partită poli­tică, că s’aă adusă în Bucurescî trei mii de Maltesî și s’aă descoperită depunerea la fină comerciante a trei mii galbeni, ca plată pentru a­­sasinată. Se nu aitămă că ensu­șî d. mi­nistru din întru a spusă c’ună co­­mitată, din partita din care facemă și noi parte, s’a întrunită, mórtea ministrului s’a pusă chiară la votă, și numai doi. Ion Brătianu și Si­meon Mihălescu aă votată contra. Se nu nitămă c’uă națiune, in care s’află uă partită, care precede la asasinaturî, este privită în totă lumea ca un națiune cangrenată, pe jumătate mortă, și vomă înțelege, din ce în ce mai bine, ce scopuri urmăresce guvernulu actuale, res­­pândindu elă ânsu­și, și ’n modă oficiale, asemene infame și pericu­­lose calomnii. Foia de predilegere a guvernului ne spuse din nuoă, mai alaltă ieri, că Austro-Ungaria este buna și cre­dinciosă familă a gîntei române. Austria,­­jicea în luna trecută uă corespondință din­­ Viena, publicată în diabiulă francesc La Patrie, nu numai eva voită nici uă dată a co­tropi Principatele, deru âncă le a refusatu, ori de câte ori i s’a făcută propunerea sa­le ié. Ge­a cugetată totă dauna Austro-Ungaria despre gintea română, ne a spusu-o chiară alaltă­ ieri d. Papiu Ilarian, amin­­tindu-ne suferințele și persecutările lui Șincai, actele oficiale, cari ce­reau ca opusă lui Șincai se fiă dată focului și autorele spânduratorii. Ne a spusu-o, puindu-ne nainte vechia iei cugetare, formulată în următorea sentință: „Se se stérpesca gintea Vala­­chiloră“. Ne a spusu-o spend­urătorile, u­­ciderile și sângele română, cu care Austro-Ungaria a săturată pămân­­tu­lu Ardelului ș’ală Banatului. Ne a spusu-o sfeșiarea Moldovei prin răpirea Bucovinei. Ne a spusu-o opunerea stărui­­tore ș’oficiale a Austriei la unirea Principateloră și la suirea pe Trenă a lui Carol­ I. Ne am spusu-o și ne o spună calomniele, ce de trei anî ea res­­pândesce asupra României, și stă­ruința ce pune d’a ne opri se ne organisămă milițiele și se ne ar­­mămă. Ne aă spusu-o și ne o spună țipetele de durere ale Romănilor, de peste Carpațî, reduși în stare de sclaviă și persecutați pene și ’n limba loră. Și cu tote aceste alal­­tă­ieri chiară presa oficiósá a gu­vernului ne spune în două colóne c’Austria nă voiesce, uă dată cu capulă, a anesa principatele și că densa a fostă și este amica Romă­niloră și chiară a principelui Ca­rol I de Hohenzollern! Foia guvernului ne spune între altele că nu mulțimea cl­arielară austro -maghiare, cari ne atacă și ne calomnieza necontenită, repre­cati suntu, și a adeveri cumi m’aș putea crede vr’uă dată demni de d-ta, déca nu mai vede alti­feli de cumi sunti? Însă în acea­ a ce nu mesei d-ta transformarea mea, este un causă divină pe care o uiți. — Care? Întrebă Martha zimbindi. — Amoruli mei pentru d-ta. — Da, iubite Alvise, amoruli a făcuți din d-ta uni alti omi, și n’așî fi de loci femeie, déca n’așî sei acésta. Vorbindi ast­­feli, Martha se rezima cu mai multă iubire pe braciuli luî Centoni. — Eî bine­­ zjise éli, óre n'ar fi acesta momentulu d’a rosti cuvântuli care m’ar face atăti de fericiți ? Vețiî aceste plante rare, aceste frumóse flori Întrunite de pe tóte pun­­turile globului? Iei de marturî aceste ființe mute și incántálore, că voți lua de socie pe miss Martha Lovel, deci voiesce se me pri­­méscu de bărbați. Martha plecă capuli și respunse înceti­­și ori Primesci. Apoi întinse mănă spre uă grupă de ar­­buret de surate. In momentuli d’a rupe să rămurică, ca s’opri, citindi p’uă etichetă cu venturi velenoși. Acestă grupă de plante esot’ce era acele din cari Indiana faci te­ribilele lori otrăvi. La câți­va pași mai de­parte, ea venu uă mimosă pudica, și cu tóte că nu era permisi visitatorilor­ a pune mâna pe plante, rupse­ră ramură, pe care Contem­ o ascunse în posunari. FOITA ROMANULUI. DOMNULU FACE­ TOTU­L­ VIII. Termuli Zattere, d’a lunguli canalului Guidecca, este unul­ din locurile cele mai plăcute ale Vaneziei. Lumea cea bună nu demneza­se se preumble acolo, preumblato­­rnlü singuratici pate visa pe marginea la­gunei, fără temere că va întalni să fac­ă cunoscută. Cu tóte aceste căpitanuli Pilo •­witz, revenindfi de la exercițiele de pe câm­­puli lui Marte, trecu pe dinaintea țermului Zattere în fruntea companiei lui. Ele versu de departe pe miss Lovel răruimată pe bra­­ciuli lui Centoni. Însă obiceiuri la Vene­zia nu permite de loci unei fete a prims braciuli unui june; acesta este oăonore păs­trată numai pentru logodnicii feteloru și pen­tru cavalerii servind­ ai demnilori. —­ Miss Lovel trebuia se scie aceasta. Insula Giardini este uni alti loci în­cântători, mai toți alăti de pustii ca și termuli Zattere. Abatele Gherbioi se ducea căte-uă dată la monastirea părințilori armeni, pentru a vorbi cu padre Stefano și cu pa­dre Pasquale, despre călătoria lori la Olt-A vedhé Românulu de la 29, 30, 31 Au­gusta, 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10, 11, 19, 1­3, 14,15, 16 17, și 18 Septembre vnte. Acolo mergea întruă dimineta, și gon­dola lui trecea pe lângă insula Giardini, cândi, uităndu-se pe feréstru, oii recunoscu pe miss Lovel și pe Centoni, răchmațî de gratiela terasei, și privindu frumósa pa­noramă ce ’nfâciosiază bhciulu Esclavonilori,, palaturi ducale și domuri Salute. Printr’uni casi cu totuli straordinarii, co­­mandorele Fiorelli, care nu ieșia nici uă dată din Ventzia, se lăsă conduce la sânta Ele­t­ravela de la Lido în «jitia Sagra. Mergând d’a lunguli micei insule Santa-Elena, care este uă proprietate particulariă, unde nu se intră fără permisiune, dări printre arbori uni june ș’uă femeie tamra, cari se preum­­blai la bracii. Marea depărtare iii opri d’a recunosce feciele lori: deri gondola că­rei adusese era legală la scara țermului, și la cârma gondolei bâtrănuli Beppo’șî fuma Ju­­léua. Tineri și bătrănî, bărbați și femei, totă lumea la Venezia iubesce flecăriele. Se fle­­căresce mulți despre vecini, déri numai pentru a petrece, și nici un rei nu face. Amb­ii misseî Lovel nu lipsiră d’așî comu­nica cugetările lori în privința celori trei întâlniri. Însă în momentulu d’a ’ncepe pre­supunerile și ponegririle, ei se opriră de respecți pentru caracterul i missei Lovel. După uă matură isaminare, ei deciseră c’n­ă persona atăți do cu­minte era d’asupra ori­cărei bănuiele, și toți conveniră că ea ’și a­­lesese pentru visitele iei uii minunați Ci­cerone. Ș’apoi realitatea mi permitea a se Din nefericire preocuparea pre­vedită d’a salva am­oruri­lori proprii, deșteptă ne’n­­crederea nóstra și ne 'ndemna se ne ferimi. Acesta metodă ari fi bună pate deoari pra­­tica-o cu naivitate. Dorința d’a se ’nălța în ochii persónei pe care-o iubesc­, este natu­rală și legitimă. Din partea unui omi sim­plu și modești , ca d-ta spre exemplu, ari fi oă probă de iubire d’a vorbi întruni modi avanlagiosi despre sine; asti-feli, iu­bite Alvise, décá me iubcscî, vorbesce’mî de bine de d-ta. — Me desperezî, respinse Centoni, simți cu amărăciune­a ș i mistria și deșterturi­e­­sistințeî mele. Ce n’ași da pentru a ave se­ țî narezi una din acele fapte, cari iubescu imaginațiunea uneî femei ! Fare colpo , cumi­­ s'cemi in limba italiană; faire im­pression, cumi­­siei Francesio , éca chiăia : ei Insă nu poți se minta, și me vedi si­liți a’țî mărturi că ’n tata viéta mea n’am făcuți nici ceva de spiriti, nici uă faptă ’asemnată. — Câți pentru spiriti, reluă Martha, are cine­va toti­doana destuii, c’uă animă ca a dumitele, și’țî voiu cila In acésta privință uni proverbi olivntale, care mi se pare fă­cuți pentru d-ta. Uni poeți persani a­djisi: „In deșierti spirituli alerga, dintruă sin­gură săritură inima va merge toți deuna mai departe de câți densuli “ E că pentru ce întruă singură te-ai transformati. — A! Senorina, Iusse Centour, acuma în­cepi a spera, căci mé crcizî mai buni de (Va urma). Paul de Musset, *+ \

Next