Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)
1869-09-26
ANULU ALU TREI SPRE PCELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei n. Len Peana.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 • 15 pe uă lună « « 5 « 6 Anu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. LUMINÉZA 1E ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administrațiunea grartului. In districte la corespondinții pianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hall, grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNCIUBILE Linia de 30 litere................ 40 bani inserțiunî și reclame, linia.. 2 leinouî SERVICIU telegrafica ALI BONAAUUl. PARIS, 6 Octombre. Principele Româniii a sositu și a fost primita de Imperatura la Saint Cloud. BERLIN 6 Octombre. La deschiderea Camerei, discursulu tronului constată succese in menținerea păcei și a bunelor relațiuni cu puterile străine. Speră că politica din afară va reeși și în viitorul mănțtosi relațiuni amicali cu tote puterile și a garanta autoritatea și independința Germaniei. VIENA, 6 Octombre. Principele moștenitoru alü Prusiei a sosita și a fosta primita la ambarcaderă de către ensușî Imperatulu. (Serviciulu privata alü Monitorului.) PARIS, 5 Octombre. — Se asecură că generalulü Carmilorü, prin uă scrisóre, dă unii termenu de gece gili călugărului Hyacinthe ca se între în monastire, altminterea va fi amenințatii cu escomunicația majoră. MADRID, 5 Octombre. — Bandele republicane din Catalonia nu ține lupta cu trupele, dérii facți unii resbelți devastatori. In Andalusia există un bandă numai de două sute inși; in Galicia dă bandă asemenea a făcuta prisonierî autoritățile cetății Ofensia. Restulu peninsulei este linistite. Riu'iirp's Hf tîUOllO&OIj 25 Râpciune’ 7 Brumărelu Suntemă nedrepți în privința d-lui Cogălnicenu, dicea mai alaltă ieri una amicü alü domniei-sea. Domnia-sea, dicea amiculu, este patriotă liberale, generosi reale, și ’n timpu de decenii, de căndă este ministru, n’a făcută de cătă a opri reala ș’a respăndi binele pe cătă prin putință ia fostă. Amiculü, pe câtă ni se spune, vorbia cu căldură, și, ceaa ce este și mai rară, și mai straordinariă, ni s’afirmă că ensu și d. Cogălnicenu totă astă-felă vorbesce și totă pe noi ne acasă de nedreptate și violența în privință-i. . Poeții aă spusă că Amorulă este orbă , sau legată la ochi. In dată ânsă ce omenirea crescu și se lumină, nu mai credu în poeți, ba încă Plutone, propunea se-încunune ce flori și se- dea afară din republică. Ori și cumvenie, ori cătă de orbă amă primi ca fostă și este ăncă Amorată seă ori cătă stăruință amă pune d’a crede că numai elă n’a isbutită se-și dea josă legătura de la ochi, totuși nu putemă crede — căci nici în pruncia omenirii nu s’a credută și nici s’au sisă — c’Amorulă era și nesimțitorii, și ancă pâma nu simți durerea ciomegeloru. Cumă déru amiciî d-luî Cogălniceni, și mai cu semă dumnelui, potă pretinde că cei loviți cu ciomegele de către dorobanții deghisați și de către bandele de ei-pușcăriași se nu sufere și se nu strige? Camă maieu sémă merge cu naivitatea pen’a cjice că violința este în partea nostră și blândețea și bunătatea în partea domniei-séle, că ciocanulă e victima și nicovala călăulă ? Déru, domnule Cogălnicene, cumă faci, de nu verii că, de mar fi de cătă faptulă gendarmiloră deghisați de la Ploieșcî, și bandele de espușcăriași din Bucurescî, totă este d’ajunsă se recunoscă că, ori ce s’ar scrie în contra damit de, ș’orî cătă de tari ar fi cuvintele, totușî ele, în facia faptului, suntă și remănă slabe și inocinte, arătă din puntură de vedere materiale, cătă și morale. Doru, elice d. Cogălnicanu, nu că amă ordinată crearea bandeloră nici o loră funcționare. Se fiă ore în acesta țară ună singură omă, care se nu afirme că scusa este, — prin cutezarea și nerușinarea iei — egală cu fapta? Se fiă ună singură omă, care se cuteze a elice că d. Cogălnicenu a fostă și este păpușia d-lui Dumitru Ghica? Eroulă unei loviri de Stată jucăria omului cu «țigara Craiului!!.. Ministrulă din întru nu scie că gendarmii sei sunt deghisați și transformați în bande de ucigași!! Aceaașî sistemă se se prazice de către toți prefecții, cu mai multă sau mai puțină cutesare, și ministrulă din întru se nu scie!! Bandele de es-pușcăriașî se funcționeze în Bucurescî, ziua, în amiada mare, de la Marte până la Masă, și ce funcționare..... și ministrulă din întru se nu scie nimică! Toți membrii bandelor se fiă puși în funcțiune, Popa Tache Protopopă, și ministrulă Cogălnicenu se apere la tribuna Camelii tote actele și produsele lorü ! și...............se nu scie nimică! Spuse cei mai sinceri amici ai d-lui Cogălnicenu, cugete elă ânsuși și spuse decă n’avemă dreptate, cândă chemă că scusa este, prin cutezarea și nerușinarea iei, egală cu crimele comise. Dela asasinatulă Popovici, totă d. Dumitru Ghica Fa inventată și făptuită ? Care este ensă omulă, care cunosce câtă de puțină pe cavalerulă ministru, și se nu scie că una cu capulă n’ar fi primită se serică că d. Cogălnicenu, eră nu elă, este ținta „inimiciloră țereî“? Deru pricina cu ceî trei mii galbeni, ce, scriaă cainele și însăși Adunarea Naționale, că saă depusă de noi la uă comerciante, ca destre pentru asasină, totă d. Dumitru Ghica a inventatu- o șa făcută se se publice în Adunarea Naționale ? ’ .• •• i. Dera întrunirea nostră în comitată, în care voiarămă uciderea d-lui Cogălnicenu, totă d. Dumitru Ghica a inventat-o șa spus-o chiară la consulele francese ? Deră depeșele adresate Românului, totă d. Dumitru Ghica, fiă și chiară agerulă d. Cretzescu, a ordinată inteligintelui și bravului d. Cociu se nu se trămită redacțiunii? Dera depeșia ministrului din întru către prefecți, afișată în Câmpu- Lungă, prin care se spune că dd. Golescu și Ion Ghica au fost aleși de guvernă, era nu de alegători, totă d. Dumitru Ghica și fulgerulă Cretzescu a scris-o și spediat-o ? ! Ceră trimiterea arestaților de la Văcărescu la Bucoviță și la Dobroveță, fără spirea și î ncuviințarea procurorului, totă d. Dumitru Ghica a făcut-o ? ! Ceră afacerea Godilloi, cu tote scandalurile ei, totă d. Dumitru Ghica a primit-o șa cocoloșit o ? Deră renumita lotăria, oprită a 3 nume de lege și primită de membrii comunei, totă d. Dumitru Ghica a și optit-o, a speculat-o șa aprobat-o ? Totă cavalerulă Agarei Craruluî x a scrisă Duminica trecută în Adunarea Naționale că „sa formată din noă coalițiunea și lucreză pentru resturnare și pentru perderea celora Is ceama dobândită penă astăzi“ ? ci Totu d. Dumitru Ghica și ambii sei personali au scris, în Adunarea, de Duminica trecută, că en Icsușî d. Ion Ghica este în coalițiune ci și lucrază pentru resturnare ? Că „guvernulă actuale conține totu ce a" „este mai sănetosă, mai seriosă, și „mai cu greutate în România“ și, ai că noi toți, „tote nuanțele oposițiu- și „nu coalișate, suntemű chilipirgii, ci „resturnători, bătăuși și șerpele, carele „S’a spurcată la sângele Romănile „lorü“? Ș’ Și, decă d. Dumitru Ghica se va fi fi făcută d’uă dată și ca prin far o mecă atătă de năsdrăvană, în câtă țî tote aceste se le facă elă, și numai ci elă, ce deveni atunci renumitulă d. te Cogălniceni, care nimică nu vedu și și naudi, seă care vedu totu și ’n le dură totu? ________ c Suntă mai multe dile, de cânduc: zidurile Bucurescilorü spună tutu- o, loru, cu litere mari și roșii, ca el știu de suptă țipară uă carte nouă. ° Nu scimă ce spune cartea cea nouă, p dera scimă că nici ună librară n’a fi chiultuită pen’acumă atâția bani pentru anunciuri ș’afișuri. Nu scimă și ce spune cartea, darüscimă că ad fișurile spună : „Invaziunea jidovescă în Romă- ania și în Biserici !!! c „Ură, netoleranță, persecutări, uccideri, trădări, fraude, rea-credință, 1 sacrilegii de tota felulă, de care sinagoga s’a făcută culpabile. II „Omoruri și copii creștini uciși de către Jidovi în ura lui Iisusă ‘ ‘Ii Ghristosă. Căușele acestoră barbarii. ( „Prejudecăți, conființă în opera- sațiuni magice.“ Pânaci noiamă scrută că se com-j bată la noi nu Evreii, ci invasiunea ( 3 vagabondilor) Evrei din Rusia și * din Austria; că este la noi un cestiune sociale, eră nu religiosă. Cumă - eși ansă acumă că este la noi intrasiune jidovescă și’n biserică? Care este mitropolitulă, episcopulă, archimandritulă seă, fiă măcară simplulă preotă, care propagă în biserică, pe I față seă prin învârtiturî, introducerea în biserica română a religiunii monaraice? Cari suntă sacrilegiile făcute de israeliți? Și, décá suntű, cine suntă cei cari le-a denunțații justiției? Ore ce scapă are scoterea din nuoă la lumină a acelei infame cao mnie de omoruri, de ucideri de copii creștini? Cercetarea guvernului cine suntă autorii acestei broșiure, și cu ce bani se publică broșiurele, anunciurile și afișiurile? Aci nu sunt ă combateri sociale și patriotice, ci respândirea celor mai infame și periculose caomnii. Aci nu este uă simplă combatere a unei invasiuni, ci, curată și limpede, specularea unora preudecăți ale seclilor trecuți, ce se propagă la noi de către inemiciîvrei, cu scopă de a provoca o catatrofă, care se neafunde și moralicește și materialicește. Guvernul este datorit se susțiă și se respecte cea mai asolută libetate a Presei. Cândă ânsă libertatea însașî îi aretă că este acisă speculă din cele mai infame a inimiciloră națiunii române, guvernul, care -a adeverit iubesce și respectă libertatea, este datorit să urmărescă crima ce i-o descoperă libertatea și, puindă mâna pe criminali, se îi trimită apoi naintea justiției cu tote actele doveditore, nu ca delin quenți în materie de presă, ci ca adevărați trădători de țeră. Nu scimă pân’ acumă ce face guvernul în acesta privință; scimă numai că ceaa ce vedemă, este căd’uăcamdată totă acțiunea lui se concentra în a publica că tote partitele, și chiară nuanțele loră, s’aă cualisată pentru „reătumarea ei perderea celoră ce amă dobândită până astăzi.“ și că locuința d-lui C. A. Rosetti este cu mare scumpătate păzită, ca se oprască da eși d’aci revoluțiunea, care va resturna totă ce ne-a dată 11 Februarie și va repune la locu Statutulu séu regulamentală organică. In ori ce casă, ne facemă datoria d’a atrage atențiunea publicului asupra celoră ce sef scriă și se facă, ș’a-i dice : unire, înțelepciune, răbdare și vechiare. FOITA ROMANULUI. MARCHISA DE CIREIX *) i. In migloculü Vandeeî, pe țermurii Loireî, se redica în 1815 castelulu Cireix. Era una din acele elegante construiri date lui Mansart, care arăta în arhitectură și din puntulü de vedere istorică transformarea castelanilorü vecului de migloca ln curtisani d’ai marelui rege. Nu mai este adevărata locuința senoriale, pe jumătate construită pentru aperare și pentru ’ntorcerile ofensive ale unei garnisane de servitori și de partizani, este un casă frumosa, lesne de pervenita pănă la dănsa, deschisă din tóte părțile, ș’alfi cărui corpu principala, avându nesce ferestre mari, se intrunia in unghiu drepta cu două pavilióne laterale. Una șianța adânca, pe valulü căruia era una mica zidu de pétră, înconjura locuința, și marca familiei, sculptată cu delicateță, era așezată d’asupra porței de ’ntrare. Din cele două faciade ale *■) Din Revue des deux Mondes de la 1 Ianiaruie 1866, castelului de Cireix, una avea vederea asupra tufișurilor și câmpielorü verii ce se ’ntindeau pené la Leira, cealaltă asupra unei forte mari curți de onore, în jurul căreia erau plantați stejari și săcâmp uriași Acești arbori, lăsați se cresc. In voia lor, își incleștau ramurele intr’uă desordine puterică, și umbrindu șianțul, le ’ntindeau pene mai la ziduri. Intre petrele depărtate una de alta ale curții, uă iarbă fină și dósa, mestecată ici și cu calea cu urgiei, crescea in voie. Porta cu gratii, care se deschidea spre drumul celu mare, era un minune de lăcătușie, dérü arabescurile și fel’ele de lance poleite dispareau suptd rugină. Din aceste cause, cu tote că castelul era întruna din cele mai frumóse posițiuni ale provinciei, înfățișarea lui era sumbră și tristă. Se simția din partea stăpânilorusei ca uă părăsire voluntare ; afară de țipetele și de mișcarea a douî copii, unii băiețeia ș’uă fetiță, cari se jucau ș’alergau în acésta mare casă cu nepăsarea verstei lor, nu s’augia nici una vuielü. Este adeverata că mama lora, machisa de Cireix, ducea viața cea mai aspră și cea mai retrasă. Marchisulu ca si cându n’aru fi fostu. Elő n’avea de câtu treî gecî și cinci de anî ; déru, isbitu de nebunie, puțind timpu după căsătoria lui, devenise cu totuld idiota, Ilina, rarii visitatorî carii veniau la castelu sau ómeniî de serviciu flu dăriau îmbrăcata în negru c’unu mare guleru alba, necontenite așegata p’un taburetu ’nalta în dosula unei ferestre a salonului. Din timp, în timp mormăia tare și se strimba. Era dinaintea lui cn mésa ’ncărcata de figuri, pe cari le tăia ; dacă se ’ntrerupea din acesta lucrare machinale, era pentru a se juca c’unu lanțfi de oțela ș’uă cheiță pe care o purta la gâtu și pe cari le păstra cu ’nderătnicie, chiaru cându i se schimbau hainele. Ela părea a adresa lungî discursuri acestora obiecte, déra silințele lui pentru a vorbi nu isbutianu de câtu a ’lu face se mtrunésca una cu alta, c’unü tonü plângeforD sed sentențiosu nesce silabe fără nici unu înțeleșii. Esistința lui, cu totulu animale, nevoia nesce ’ngrijiri ariciose pe care marchisa i le da totudeuna ea însăși c’unu devotamentu rece, priveghia educațiunea copiilorü iei, încredințată unui perceptore, și s’ocupa de dânșii adesea, dérü fără iubire așa de vină. La doue gecî-și opta de ani marchisa de Cireix era fórte frumósá, uă frumsețe mândră, nemișcată ș’asia ghénde împetrită, înaltă și maiestuosa, déru cu mersulü camü țâpeni, ea avea să făclă palidă, a cărui puritate admirabile a linielor, nu era alterată de nici una simțimentă. Ochii ei negrii, carni curenda arü fi pututu arunca flacăre, pastrau uăspresiune măreță și liniștită. Vorbia puțină, nu zimba díci uă dată. Manierele eî aveau uă grade nobile și corectă, îmbrăcămintea eî fără multă ingrijire, déru nici neglesă: ea se ’mbracă ; nimicit mai puținO. Cu tóte că respândea averea eî 11 săraci, nu ndeplinea de câtu stricta datoriele ei religióse. N’am fi voit a se dea unü zeu esemplu. Bunulü preotu alü satului Cireix se ’ncercase se rea țîțe acésta credință slăbită ; déra marchisa ’lu primi c’uă faciă atâtu de cruda enigmatică, încâtu se ferise d’a mai re'ncepe incercarea. — Dumnezeu a lovit-o, gicea elfi câte uă dată, va atinge-o póte. — De bună semă nefericirea marchisei era destul de mare, funețea ei, incătenată pentru totu d’a una d’unu cadavru viu, era unul desastru destul de complectă, pentru a explica și justifica atitudinea ei aspră și revoltată in tăcere. Totuși, printre nobleță din jurn și din oma se potă vede și mai bine guvernulă câtă este de periculosa și de perfidă nouă propagandă, sau mai dreptü noua conspirare, ce facă inimicii fereh Prin cestiunea Israeliților îi, reproducemă aci cea a ce pura și ulfi Angers, cândü era vorba despre domna de Cireix, durerosa ei singurătate s’atribuia unei cause mai grave și mai intime. Se vorbia despre oă iubire de jună fatá, sfărâmată fără veste și pentru totu-deuna; în sprijinulu acestei presupuneri s’aducea unu evenimentu, care se petrecuse la castelu cu zece anî mai mnainte și care avusese ln țară unu pre care resunela. Afară de comentarie și de amplificări, era faptul asta« felu după cumu se întâmplase. D. de Cireix, socrulü marchisei, după ce adoptase ideiele liberale și filosofice ale revoluțiunii la inceputulu eî, emigrase în Engliteza cu familia lui la mortea lui Ludovicü alu XVI. Cu dênsula luase ș’unu vechia servitoru, Iosef Cornier, care’la urmaserădiniara in America și care’i era cu totul devotată. Marchisulű luă parte la espedițiunea ăi ]a Quiberon, unde Cornier elü Insoția. La sftrșitul acestei nefericite afaceri elfi fusese luat o d’uă imbarcațiune englesă cându, véga că Cornier nu era cu densulu. Acesta buna omö, după ce se bătuse ca unu leu pentru a protege îmbarcarea stăpânului său, remăsese încă pe uscatü. Marchisulű íla végű aruncându-se în mare și’notândO cu vigór$