Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-24
834 ROMANULUI4 OCTOMBRE 1969 atâtă de mare. Se vede că multe rele a facut o guvernulă, de vreme ce elű ensuși se recunosce atâta de slabă“. Ți le am spusă aceste tote, și totă n’am înțelesă. Intr’una din revistele Romanului ți-am spusă chiară că nu este faptă de omă inteliginte, d’a urmări p’ună omnă prin serginți în uniformă. Nu este bine, căci vede lumea și rîde. Nu este bine, căci vede urmăritură și se păzesce. Nu este bine, căci sergintele în uniformă, silită fiindă a urmări mai în depărtare, culesnire pate fi dejucată de celă urmărită. Nu este bine, fiindăcă rîdă înșiî serginții, precumă mai alaltă ieri, prinși asupra faptului, printr’uă manoperă a mea, se puseră chiară ei p’ună rîsa omerică; erau presinți la acestă rîsă: do. Gr. Lahovari, doctorele Iatropolu și d. N. Manolescu. Placă-țî, domnule, ca și serginții se rusă de dumneta ? Ți-am spusă se dai ordine ca, celu puțină, se fie urmărită de ómeni inteliginți și ’mbrăcați în civilă. Ți-am spusă că chiară astă-felă se ordini ca cei carii mă urmărescă se se schimbe pe totă .Țua, ca astăfelă, ne puten du cunosce chipulű loră, se ai bre care șianse d’a mi prinde, cumă se face în limba giulă polițienescă, d’a sei cea-a ce póte ași voi se nu scii. Și cu tote aceste, mai voită a ’nțelege. El bine suferindă d’a te vede espuindu-te la rîsulă omeniloră, și chiară ală sergințiloră, îmi facă datoria d’a-ți mai vorbi încă uă dată, d’a te scudui dacă vă dată ca dóre te veî descepta. Ieri, domnule miaistre, am comisă mă pecată, și cată se să mărturescă ca se potă, după cuvântulu bisericei, se fiă ertatu. Eco pecatură. Am ieșită din locuința mea fără sa fiă vedută de către serginții poliției, nici chiară de către inteligintele serginte anume Vasile. Nu te supăra, căci îți voiă daénsu-mi relațiunea ce nu ți-a pututu-o da asta<Ț poliția. Am fostă, domnule ministre, la Popovici..............nu te speria . . . .....................căci n’am fostă la Popovici celă cu pricina . ............... celă care pândea pe cândă dormia..............cehi care este acumă liberată de către camera de punere în acusațiune. Nu n’am fostă la acelu a căci .... nu să cunoscă, nu scă unde șede, și apoi acela, după câtă mi s’a spusă, are se vie astă-jî la mine, spre a-mi spune câte ceva în privința intelegintelor, manopere ale inteligintelui fostă prefectă ală poliției, precum și despre calitățile, naturale și artificiale ale vinului poliției din acelă timpă. Iți promită încă a te înșciința din nou despre cele ce voiă mai afla. Am fost d éuse la Popovici comerciantulă, de lengă biserica Cretzulescu, unde am cumpăratăuă sticlă de oțetă igienică, și una de apă de colonia. D’aci uram dusă pănă lengă consulatură rusescă .......................................................ieră aî țurlită urechiele!.. Fii liniștită însă, acumă ca -n totă vieța mea penă’aci, n’am avută și n’am onorea a cunosce pe inteliginți! Aginți și Consuli generali ai Pusteloră. Nici celă d’acumă nu mi-a făcută onorea d’a m face să visită și irama putută prin urmare sela cunoscă. Aci ensă, lengă consul tű, suntă nisce buchiniști carii vendü cărți vechi și ieftine. Aci am cumperată patru cărți și dup’aceaa uram re’ntorsă la locuința mea unde, înfrândă, amă salutată, după obiceiul lu meu“ pe inteliginți! Sergințî, aî mei păzitori și urmăritori. Atâtă și numai atâtă am făcută ieri în preumblarea mea. Ș’acuma, că ți-am dată raportulă cuvenită, mai ascultă una; déja ascultă bine. Mă silescă, pe câtă pot, se-mi plătescă datoriele. In adevără nu pre isbutescă, căci .... . a fostă cu neputință se pună minte. Și cu tóte aceste câte ocasiuni, de la 1848 și pârr acumă!.. Dumneza, care trăiescî de vre 56 sau 57 de ani, dumneza, care multe aî v ajută, în multe aî fostă și multe soli și ’nțelegi, cunosci forte bine câte ocasiuni am avută amândoi, d’a ne face bogați, ba încă forte bogați! Și chiară că,—multă, fórte multă și ’n tate înferioră dumitele—, și cu tóte aceste câte ocasiuni îmi presintă...........................................noroculă .... Ore la 1848, nu era una bună? Vr’uă epistolă Imperatorelui Rusiei, ce are nară fi produsă ea? Dera la 1857? Ce are nară fi storsă de la Austria de la Rusia și chiară de la Turcia, ună ornă cu nițelă capă! Dére, de la 1857 și penă la 1859, în timpul ă cândă erau vre 5, 6, candidați la domnie, și toți bine avuți și destulă de darnici pentru domnie! Déru de la 1859 și până la 1866! Ce timpă de felurite specule comerciale ! Déru la 1866? Déru împrumuturile — rotărie ? Déru calea ferată......................nu găndi că vorbescă despre cele trecute, nici chiară despre acea-a a d-lui Offenheim; tote aceleaă trecută , amintescă numai pe acea-a care vine.....................uite .... o vede cumă vine de răpede și câtă este de maiestrosă și de mănosă ? Esti destulă de inteliginte pentru ca se scu că vorbescă despre calea ferată de la Sculeni — aceaa care va răpi trasitul României în favorea Rusiei, va sacrifica Galațulă Odeseî, — și prin urmare revină la cestiune aducându-ți numai aminte că omul, care „mare minte“ nu scie se profite de norocă, și..............trăiesce săracă și mare săracă. Revenindă dérö la cestiune, îți facă cunoscută cu-mî place a-mi plăti datoriile. Dumitele dérii îți suntă datoră âncă de la 1864, pentru îngrijirea cu care mă veghiezî și și mĕ urmăresc. Creu că vei recunosce că s’apropie timpul ă da-mi plăti, celă puțină acestă datoriă către domnia mea. Credu că vei recunosce că trebuie se-țî plătescă cu aceaași monetă, ânsă cu dobendă, îmi păzesc locuința cu poliția dumitele. Iți voiă părți și că p’a dumitele cu poliția mea. Sci totă ce se face în căminulă mea. Mă voi sili și că se aflu totă ce se face într’ală dumitéle. Mă urmăresc cu serginții dumitéle. Te voiă urmări cu amicii mei. E că monetă pentru monetă. Se renimă acumă și la dobândă. Dumneta arăți raporturile ce primesc, séu faci se primesci, în privința-mi, numai la Domnă și la consuli. Eă le voi comunica publicului. Sciă că m’ai înțelesă. Place-ți ? Priimesci convențiunea? Iți daă mă termenă de dece Ție d’a te gândi. Se scu ânsă că ceaa ce vei face voiă face, și, pem atunci, primesce ca arvună acestă dechlarare ș’uă salutare frățescă. C. A. Rosetti. Publicămu adi, după cumă amă promisă, discursulQ rostită de d. Montand, în congresul de pace de la Geneva, în privința naționalităților din Austria și Turcia și resolverii cestiunii Oriuntelui. Cetățeni. Al.î auijită, în ședințele precedinte, discutându-se cestiunea generale a celui mai bun mod de organisare a naționalităților din Europa. Vină a va vorbi astăzi despre uă cestiune, care nu este de cătu un o casă particulară al cestiunii antece, este aceaa pe care o redică "sartea poporațiunilor" Europei orientale. Suntă în Orientele Europei două imperie în agonie, imperială Turciei și imperială Austriei. Ce fică ?.. în agonie unulă nu mai este deja decâtă ună cadavru, de care diplomația puteriloră occidentalî a legată starele sale, pentru a Tű mișca ca uă ființă in vic^o, dâră. In realitate, puterile se mișcă în locu’î, căci scițjî, elă nu rostesce ună cuvântă, nu face ună gestă, cari se nu fiă controlate și aprobate de densele. Ele mai lasă de cătu uă libertate, care este, în adeverii, apanagiulă celă mai de căpetenie ală suveranității, libertatea d’a ’mpila poporele séle cu imposite, d’a ruina țerele, cari’î suntă supuse, prin mari impozite, prin împrumuturi cu dobânele enorme; pentru acestea are câmpulă liberă. Pe cândă supușii seî, sdrobiți de lase și ruinați de cea mai deplorabile administrațiune, peră de miseriă, őre acestă guvernă nu cheltuiesce fără rușine nu scă căte milióne pentru a primi într’ună modă demnă pe graciósa imperátesa a Francesilorü ?... E cădâră doué imperie, unulă în agonie, cela-1alta în stare de cadavru galvanisată. Nimică mai bine, de câtă ca aceste douo imperie se se nimicescä; déré trebuie ca țerele, carile au fost supuse, se primescáu o organisare, trebuie ca aceste popore se fie constituite. Cumă ? Acesta este problema ce sa numesce cestiunea Oriintelui, adaugându-se la dânsa aceaa, care se redica de partea creștinilor din Asia, cestiunea Oriintelui, acestă visă reăală diplomației europene, nouă enigmă de sfiogi pentru acesta nefericită diplomația Avemă se vedemă ânse că aceste teribile cestiune se resolve fórte simplu, fórte naturale, prin principiile democratice. Pentru acesta, se examină că din ce se compună aceste imperie. Vedemă că ele se deosebescă esențialminte de cele din Occidinte. In adeveră, nu suntă ca în Occidinte guverne comăndândănescenațiunii unite și omogene, cinesce Întruniri de popore distincte de rasă, de moravuri, de tendințe, cari nu sunt mestecate, cari au remasă grupate in rasele lor, tendințele loră, sfărîmături de naționalități, uădinierá puterice, gata a se reforma în aceste naționalități, ieșindă fiecare din disolverea care Ie-a inghițită, și aspirândă din tóte puterile loră a ieși. Resolverea ce se presintă de sine este dore d’a lăsa aceste popore libere d’a se reconstitui în naționalități neatârnate, d’a le ajuta încă. Anevoințele de esecutare suntă aci cu multă mai puțină mari, decâtă In Occidinte. In adeveră, aci nu este vorba d’a inlocui nesce guverne prin alte guverne, imperie prin republice, ci d’a lăsa ca decompunerea se se sevârșiască de la sine, pe căndă in Occidinte trebuiescă desființate insttuțiuni puterice prin omogeneitate, prin puterea maselor de națiuni, asupra căroră domnescă. Imperiele despre cari este vorba suntă numai nesce aglomerări fără legături, suntă numai nesce vestmânte in sirențe, din cari tóte părțile suntă gata se caută rase de putrezire. Aci suntă mai puțină instituțiune de răsturnată de cătu naționalități deformată. Este mai curândă de creată de cătui de distrusă. Chiară decâ sarcina ară fi fostă mai anevoiasa, chiară decá aceste imperie arü fi fostă mai puterice și mai sanetase, democrația, care mare în vedere decâtă principiele și dreptur ă, ară fi trebuită, pentru a nu lipsi sieșî, se se ocupe de liberarea și de viitoriul acestoră poporațiunî și se atace pe tiranii Orientelui, cumă atacă pe tiranii Occidintelui. Cestiunea Oriintelui trebuie se fi luată locă in solicitudinea democrației. Dare, printr’uă întâmplare bizară, acesta cestiune este atâtă de arginte, starea lucrurilor actuale este atâtă de precartă și provisoriă, Incâtă a trebuită se intre chiară în preocupările monarhieforă, și este înscrisă printre cestiunile diplomației europeane, care de buni semn nu are nimică a face cu democrația. Suntă astăfelă órecari cestiuni înscrise în repertoriul diplomației, cumă facerea dicționariului este înscrisă printre lucrările academiei francese. Acésta ensá numai pentru formă, scriosă ea nu se ocupă de locă de cestiune. Acesta ’î dă importanță, ș’ună diplomată, teorisându asupra cestiunii Orintelui, face efectă întrună salonul. Décà ensá democrația se ’ntălnesce cu diplomația p’acestă terâmă, ele nu vnt'éza aceaași cale. Diplomația are interesă a prelungi statu quo, câtă se va pute mai multă, și la acești consacră tóte silințele sale. In adevere, ce caută democrația îi da poporelorö stepănî. Însă, aci stepănii suntă găsiți gata : stepăniî actualii, imperațiî Austriei și Turciei. Pe câtă timpă ei voră esiste, diplomația n’are a se ’ngriji de nimică. Ea n’are în vedere de câtă momentulă de facio. Sciți că ómenii noștril de Stată nu suntă de aceia, carii se prevedá viitoriul și carii se’șî întemeieze politica pe base raționali și üsse. Acésta i-ară costa mai ănteră pré multă ostenelá, apoi ară trebui pentru acésta principiurî, și ei maă de câtă especiințî. Numai se pótá, in tótá viétalore, se porte haine brodate cu aură și se ducă uă esistință încărcată de plăceri și de onoruri, nu ceră nimică mai multă. „După noi diluviuri,“—acesta este massima loră. Democrația, din contra, trebuie se grăbască din tóte puterile și resolverea cestiunii priintelui. Și voiă areta îndată că trebuie resolvată nu numai de respectă către dreptă, dore âncă și ’n interesulă păcei europeane amenințate, și ’n interesulă libertății, și ’n acelă ală esistențeî Europei occidentale amenințate. Se ’ntrămă în inima cestiunii, și se examină că cumă trebuie se fiă constituite aceste țerî, după principiurile naturale și democratice. Suntă în aceste două imperie șapte rase diferite, în contactă Unele cu altele, dore distincte : Germani, Slavi, Unguri, Români, Turcî, Greci, Bulgari. Tóte aceste rase suntă suptă fugă, pentru că facă parte din imperie, déra mai cu sema unele dintre densele suntă cu deosebire împilate, pentru că au fost cucerite sau anesate prin violență. Celelalte adună guvernă națională, déci se pote numi astăferă ună guvernă despotică. Rasele împilate sunt: Slavii, Românii, Grecii, Bulgarii, nu vorbescă despre Unguri, cari jocă au rolul de ’mpilători. Rogă pe Ungurii, carii potă fi aci de faciă, se n’o ia acesta pentru națiunea ungurescă în genere, — care este că ca și celelalte, — ci pentru națiune nobile aceia carii o conducă. Slavii, rasa cea mai numerasa, cea mai completă, se împarte în trei grupe principale, cari ar fi chrămate a forma atâte naționalități despărțite: Cehii, cu Moravii și cu Slovacii, la nordul imperiului Austriei, Slavi de nord, Polonezii din Galiția, și Rutenii, la estul aceluiași imperiu Slavi de la est, Slavii iliriani sec de la Dunăre, Serbi, Bosniegi, Montenegrini, Croați și Slavi. Slavi de sudă; acești de pe urmă sunt împărțiți de cucerire în fracțiuni, în Turcia și Austria. Voiă adauge, — căci déc’acesta poporă este afară din cestiunea Oriintelui propriă fliie, celă puțină este legată de dânsa — voiă adauge că Polonezii din Prusia și din Rusia, — despre cari n’acul de câtă ale rosti numele, pentru a ațîța în d-vostră simpatia și compătimirea, — ară fi chlămațî a se mireni cu frații soră din Galiția. Nu trebuie se se cugete a se pune vreunulă dintre aceste popore suptă domnirea mai multă sau mai puțină vădită a unui altă poporă , nici unulă mai consimți la acesta. Așa dorit, a se voi subordinarea eemaentului serbii, croată sau română la cernentulă germană sau ungurescă, cum este organisată acumă imperială Austriei, este uă ilusiune și uă nebunie, care trebuie se fiă pusă cu totulă la uă parte. „Volumus hermonisam,“ acesta este devisa acestoră popore, și ele juce cu fórte mare neplăcere : „Volumus madgyaris ari Domnirea unguresc a lăsată ce e drepții, la aceste popore are fórte vine și cari s’aă pronunciată cu crudime în resbelulă instrucțiunii unguresc! din 1849. Tabloul, singură ală cifrelor, relative, ale acestoră poporațiunî, este d’ajunsă, pentru a areta asurditatea unoră asemeni subordinări. Nu mă vină acumă în memorie decâtă cifrele regatului Ungariei. Acestă regată este compusă din : 5,000,000—Savi 4.500.000— Unguri 3.500.000— Români și mi-se pare 2,000,000—Germani. Ungurii formeza abia a cincia parte. Trebuie dore a constitui aceste popore în naționalități neatârnate și puterice, după tendința lor de guvernare. Elementul germană va forma uă naționalitate germană, care se va intruni prin federațiune cu Germania de Nord și din centru ; elementulă ungurescă va forma un alta. Apoi remâne elementulă slavă, elementulă română, elementulă grecă și elementulă bulgară. Celă d’anteiă va forma trei mari naționalități : Slavi de Nord, de Estă și de Sudă. Glel-alte trei,uă naționalitate română, care va coprinde pe Românii din Principatele libere , Valacia și Moldova, pe cei din Transilvania și din Bucovina, cuprinși in imperiul Austriei; uă naționalitate greca, care va întrunî pe Grecii din imperiul ă turcescă cu Grecii neaternațî, în sfîrșită uă naționalitate bulgară (sfîșitulă pe mâne). NUMIRI IN FUNCȚIUNI. Se numescă In guarda cetățenescă din comuna Ploiescu, la gradele de la comandantă de companie în sasü, urmatorele persone și anume: Șefii de legiune. D. locotenentă-colonelă, Gr. Drăgulănescu, Ajutorii șefului de legiune. D. Constantin Ruban. Șefi de batalione. D-nii Ghiță Cantilie, George Ionescu, Alesandru Savopolu, I. Gavrilescu. Șefi de companii. B-niî Ilie Mincu, Matache Murgulescu Theodosie Duca, Christache Enciulescu, Vasile Neicu, Christea Cantile, George Stefanescu, Tudorache Ion, B&a Grozescu, George Ionescu, Constantin Franescu, George Ciorăneanu, Dragomir Steriu, Dimitrie Vlădescu, Temesi Dinescu, Teodor Iamandi, Panaitu Tănăsescu, Dimitrie Petrovici, Niță Lăzărescu, Ivanciu Constantin, Ghița Zaharia , Alecu Theodorescu , Haralamb Stănescu , George Ionescu. II SESIUNE Ținută la Florența. După aceaa sunt distribuite“uă mulțime de broșure, relative la a șăsea cestiune a programului. In ședința de după amiații, d. președinte de Renzi anunță plecarea d-lui D. Pantaleoni, care în ședința de dimineață susținuse că Febra miliară, care s’a observată de mulți medici din Italia, nu este de câtă imaginară, că într’uă lungă practică cea făcută în Italia na vesută de câtă pre puține cazuri de Miliaria, că erupțiunile ce au observată unii medici n’au fostă de câtă epifenomenală altoră maladii. Acesta cestiune de re nascere la discuțiuni forte agitate. D. Enrico de Renzi invită pe medici de a se duce la spitală, de a se asecura de existența acestei maladii. D. Dr. Ghinozzi de la Florenza descrie și califică miliaria cea observată, susține că este o maladie esantemică, ca și scarlatina ca și rubeola, că ea are caractere endemice și epidemice în Toscana, și că péne acumă nu s’a constatată încă daca este contagiosä. D. Dr. Timmermans de la Turin citesce 1) A vedé RomAnulu de la 12, 18, 28 Octombre'