Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-01

r­ANULU Az­í /PATRU­ SPRE­ DEC; LEA VOE­SCE ȘI VEI PUTEA Lein. Lei­n. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni <» « 24 Pe trei luni « « 12 Pe uă lună 11 11 . Unii exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust 29 15 6 Administrațiunea ín Pasagiu lu Roman, No. 1» — Redacțiimea în Strada Colțea, No. 42 1 IANUARIU 1870 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunț­urî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­țiunea sjiariului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain, rue de l’ancienne comedie No. b1 ANUNXIURILE Linia de 30 litere............. 40 bani , reclame, linia.. 2 lei nou ARTICLELE Trimise ȘI Nepublicate SE VOR ARDE. — REDACTOR Respu^etorö EUGENIU CARAD Din causa serbării anului nou, 4iari.lu­nu va apare Vineri, serviciul telegrafic AKiU COMMl­ III. PARIS, 11 ianuarie 1870. Io corpulu legiuitoru d. Montpayroux cere, prin interpe­lare, ca și membrii familiei Bonaparte se de­vie justițiabili ai dreptului comunii. D. Ollivier promite a examina modificările la juridicțiunea escepționale.' Procurorele generalii cere le la cameră autoritarea d’a urmări pe­­ Rochefort pen­­tru articlulu ce a publicatu asupra eveni­mentului Pieru Bonaparte. 1) In Senatu, ministrulu Daru, respundjéu dü la interpelarea relativă la Conciliulu de la Roma, dien că guvernulă actuale aderă cu atitudinea urmată pân’acuma de Conciliu. Ramb­pld 31 Decembre 1869-DULUloaLlj 12 Calendars 1870. Anulă, celű după stilulu vechiă, se ’nchiăiă la noi, cu certa, în bu­­fetulu Camerei, a douî miniștrii, și cu votulu, în mare majoritate, alț bătrâniloru Senatori, prin care se dice d-lui ministru de Finance că „Senatulü mm invită și d’astă dată pe guvernă, a respecta legea, și tre­ce la ordina clilei.“ Miniștrii, carii sau certată în bu­­fetul­ Camerei, suntu­cela de in­terne și celű di justițiă. Causa cer­tei i­o cunoscemü, dera ne amin­­tesce „armonia“ ce foile oficiale ș’cixdlor­e nu opaöț necontenită că esiste în ministeriulü aptuale și, frumósa și completa împlinire a fă­găduinței ce a dată cabinetulă ac­­tuale, la constituirea sea, că „va face mai multă administrațiune de cătu politică.“ Locul ă, în care s’aă certată dom­nii miniștrii de interne și justițiă, este camă ciudată, camă puțină ministeriale, sala unui birtă! Spresiunile, cu cari s’aă servită, nu erau de­locă parlamentarie, și nici plăcute gratulări pentru anul­ nou. Acei case cam­i s’aă mirată — ba încă mulți s’aă și scanda­li­sată — se ne ierte a­ le spune că potă avea dreptate, demi n’aă cu­vântă. N’aă cuvântă, căci și loculă și spresiunile suntă conforme cu principiulű domnitoră. Dacă Popa-Tache, Hamalu, Geam­­bașiu, Țicu, și totă compania de es-pușcăriașî s’aă certată și se certă în cărciume, căci cei carii aă adop­t­ Aci cala se dămu cititorilor, óre cari esplicărî, ca se pótá înțelege. Se ne >nțele­­gem c cns?­ este esplicărî­le dämu supln beneficiulu de ore care rectificări, după ce foile publice din străinătate voru vorbi. E că ce scimă per acumă: Petre Bonaparte, rudă al­ Imperatorelui, avu certa cu d. Rochefort, redactore alu­­serului la Marseillaise. D. Rochefort a trimis­ două secundați la Pure Bonaparte spre a’î cere satisfacere. Acesta din urmă, vorbindu cu d. De Noir, unul­ din re­dactorii disului giab­ü, îi zice că nu pote vorbi cu cuient ca cei de la h­iarulă la Mar­seillaise. De Noir respunse la acesta in­sultă printr’uă palmă, și principele, repe<zen­­du-se, luă unii pistolii și lăsă mortii pe a­­grisare. Conformă legilor­ imperiale, mem­brii familiei nu sunt­ supuși juridicțiunii or­­dinarie și contra acestui privilegiu s’a fă­­cu­tă interpelarea în cameră. Ministrul a pro­ Tniț­indü că va satisface cererea interpelato­­r­­lui, ceru de la cameră se ’ncuviințeze da­rea în judecată a d-lui Rochefort, deputată, suptă acuzarea d,aru fi atacatu j provocatîi pe principele Petre Bonaparte. Iatu principiulu loru se mise certe în birturi ? Decă patronii miniștri­­lor­, cei carii l- au datu și­­ le dau puterea, se-rjură și se ’ncațără, de ce miniștrii se nu-și dicu cuvinte grase și se nu s’amenințe unii pe alții ? Logica principiilorű este aso­­lută și nimeni nu se póte sustrage de supu­i a lorii dommice. Cândă d. Petre Grădiștenu de­c­lară, în plină ședință a Adunării, că domnia sea a fostă organisato­­rele bandelor­ și că este mândru, fericită că prin acele bande a schim­bată starea de lucruri de mai na­­inte, și majoritatea ambelor. Ca­mere se ’nclină în facia acestei de­­chlarărî, logica cere imperiosă o’a­­ceste majoritățî se se ’ncline și >n facia dechiarăriî, în plină ședință, a deputatului Lăzărescu, că împru­­mutul ă-lotăriă s’a votată de către consiliarii Comunei, carii aă luară bani de la concesionari! Cândă guvernulă se susține prin principiulu bandeloră de es-pușcă­­riașî, logica cere imperiosă ca și densulă se se ’ncline naintea tutoră jafuriloră, hoțieloră și ucideriloră ce se voru comite de către mem­brii bandeloră, și totă d’uă dată se se certe miniștrii între dânșii, se se certe și se se ’njure în miciiloculă unui birtă, ba­­ncă se mârgă, în certa ș’amenințările lorü reciproce, pân’a mesteca și numele Capului Statului. Și nu este logică c’acestă prin­cipiei uă dată incarnată în guvernă, ministrulu de Finance se dică ieri în Senată că este multumitu, cândă acesta­a votază în mare majoritate că guvernul ă a călcată legea, dară că­ să mai invită ăncă una dată a n’o mai călca în viitoriă? Și națiunea, care are nenorocirea se fiă silită a ’ndura­tă asemene situațiune, nu este logică se n’as­­cepte de la guvernulă bandeloră de es-pușcăriașî, ca salutare pentru anulă noă, de câtă oficialele de­­chiarărî de hoții, jafuri și scanda­luri în guvernă, ca și ’n țară, în țară ca și ’n guvernă? Ș’acumu, ca se nu maînmărâmă în acastă cli pe cititorii noștrii cu spectaclul­ unei destrămări atâtă de desfrânate, se ne întorceam pri­virea spre cele­lalte națiuni, și se ’nsemnamă în tracătă moșcenirea ce­a primită anulă de la precedeso­rele seă anulă 1870. In Francia anulă 1869 lăsă, ca moștenire lui 1870, unulu din cele mai mari și mai bine făcătorie în­­vățăminte, atâtă pentru popore câtă și pentru domnitori. E că cumă a­­rată, în câte­va cuvinte numai, a­­cestă mare învâțămêntă Revue des deux mondes, în chronica sea poli­tică de la 31 Decembre: „ Vădurămă u­ă Capii de Stătu, care s’aplică, care se despaie elă ânsușî de prerogativele séle. suptă presiunea opiniunii publice, căreia s’a ’nchinată, cjicândă că dânsa tre­buia se aibă toto­d’auna cuventulă din urmă, șmă națiune care își re- dobendesce drepturile printr’uă băr­­bătescu și pacîică lucrare.“ Și câtă mai mare devine acestă învățământă pentru domnitori, cândă scimă că Capulă Statului, care a pusă urechia pentru a audi voința generale,—atâtă de nebușită, în­câtă nu putea vorbi tare, — este ună Napoleone, este nepotulă aceluia care a plăntatu drapelulu Franciei în totă Europa și chiară d’asupra Piramideloră și ală cărui nume a devenită astă­ falu, în timpă de ju­mătate sed­u,­dă legendă naționale. Este Napoleone III, care a fostă alesă de președinte cu 5 milione de voturi, esprese în cea mai ma­re libertate, luptă guvernală gene­­ralului Cavaignac și luptă contro­­lulă tutori­partitelor­­. Este acela­a, care, după ce fusese proclamată Imperatore, în conside­rarea putericilor­ și gloriaselor, ră­dăcini ce prinsese în pământul­ Franciei familia sea, adause la co­rona Napoliană doue brilante glo­riose: România și Italia, libere prin sângele Franciei. Și cu tote aceste ascultă, audi, nu pe lingușitorii ce-lu încungiurat, ci și opta națiunii, și se ’nclină naintea iei, proclamândă re­gimele parlamentariă și dechiarândă în publică miniștriloră celeră noul că voiesce sincera lui aplicare în literă și în spiritu ! „Ce ar fi fostă, elice Revue des deux mondes, decă în locă d’acestă pacinică transfer mare, ce se face, ar fi fostă d’uâ dată uă spresiune născută dintr’uă resistență sistematică a guvernului seă dintr’uă nerăbdare iritată a țerei?“ Și căzu de mare este acestă în­­vățământu, pentru fete națiunile în genere, și -n part.’ pentru cele mici, căndu Francia, națiunea cea m­ai eroică și cea mai înflăcărabile, ar­­tă prin faptă celoru-lalte națiuni că, pentru a resbm­a despotismulă, nu este trebuință de revoluțiunî, ci nu­mai de unirea tuturora întrunită ș’acela­și scopă, de uniree tutuloră întru a dice printr’una voie, voimü! Scimă că la noi ni se va dice dară d’astă-dată n’avurămă a lupta cu opiniunile, cu partitele, cu ale­gătorii, ci cu bandele de es-pușcă­­riași. Scrmă că ni se va elice că, dacă alegătorii se puneaă la luptă cu bandele, cine putu respude de capetulă la care ne ar fi condusă uă esplosiune, provocată prin imo­ralitatea guvernului și sacra aprin­dere a națiunii, întru apărarea drep­tului ș’a onorei sale ? Se scimă tote aceste și d’acea-a nu numai ma cu sarămă națiunea romănă, dară âncă o felicitămă c’a sclută se­m­­nece într’ânsa nu numai durererea, dară cea-a ce este mai, greă de suferită,............................rușinea ..... numai ca se nu dea locă­pete la vă vărsare de sânge, dâră de secară la uă oam­cfufă politică, atâtă din întru câtă și din afară. Tocmai ânse pentru că le scimă fete aceste ș’aprobămă tactulu poli­tică și răbdarea patriotică a națiu­nii române, avemă și caragială și dreptulă d’a dice tutoră juniloru, tu­tor­ă juriștiloră și tutora partitelor, a lua de modelă revoluțiunea cea pacinică a marei națiuni, ș’a face la timpul ă priinciosă ca toți, atâtă cei din întru câtă și cei din afară, de la celű mai mare pene la celă mai mică, se s’asecure că suntemă uă națiune. Chronica revistei des deux Mon­des maî fiice : „In ora în care acestă ană se termina și *n care se ’ntemeiază în Francia ună noă guvernă, Europa urmăresce ea însăși opera sea laboriasa de civilisare și de progresă ; ea caută ordinea întru o libertate mai întin­să, pacea într’uă situațiune generale re ’noi­­tă și transformată prin revoluțiune sau prin cucerire. Ea vede trecendă și succedându-se crise ministeriali, ca cele din Italia, din Aus­tria, din Bavaria; conflicturî locali, ca insu­­recțiunea dalmata; certuri, ca acea­a care a amenințată ună momentă d’a se ’aventua în­tre Sultanulă și vice-regele Egiptului, mari manifestațiuni religióse, ca conciliulu de la Roma. Totă se mestecă : incidinții gravi nu escludu pe cei fără­’nsemnătate. Intre cestiunile cele grave suntu: Conciliulu călugarilor­ de la Roma, carii, judecăndu-i după trecuta, pot ă provoca poporulă întregă ală cato­licismului contra capiloră bisericei, carii voiescă se puie din m­oă lu­mea suptă jugulă călugărescă. Și cine nu se cutremură de crâncina revoluțiune, ce ar aduce în universă uă insurecțiune a dreptății și a liber­tății contra capiloră catolicismului!? A doua cestiune seriosă este cu­vintele cu care­ Imperatorele Rusie lorü­a ]nsoțită decorațiunea ce a tri­misü regelui Prusiei, și cuvintele regelui către ambasadorele Czarului, prin care se glorifică invasiunea în Francia a armatelor­ aliate: „Ce potă însemna, orice c­ronicarele re­vistei des deux-Mondes, acestă susă de reminiscințe militare și de mărturirî simpa­tice? Nu este simptoma unei aliance, din noă restrînse și producendu-se în flrua mare tocmai în momentum când­ nu s’ascuptă ni­mene ? Alianc­a nu póte fi pusă la în­douială. Națiunile se ’ngrijescă ne­greșită d’acastă aliand­a a Nordului, câtă ânsă ea trebue se ne ’ngrijas­că pe noî atunci, cândă vedemt­ că guvernulă actuale nu numai nu urmeză, nu numai denunță lumea pe fostulă guvernă și­ lu acasă că ’ntrună ană de clire a adusă 70,000 de pusei și numai scimă câte mu­lii țiu­ni, dară încă deconsideră cu totulă națiunea, arâtându-o îngenu­­chiată suptă domnia bâtei a ban­delor, de es pușcăriașî, și făcându o de rîsă că îndură ună guvernă, ca­re proclamă imoralitatea, jafurile, prădările, hoțiele și uciderile, și se tâvâlesce pân’ a se certa miniștrii între dânșii ș’a se înjura, chiară în birtură camerei. Se lăsămă națiu­nea a cugeta și se trece mă nainte. Spania se frământă, luptă și o­­véirea și lăcomia celoră de la gu­vernă, și, după ce a îndurată ru­șinea d’a vedea că se refuză una din cele mai gloriase corone ale lumii — învețământă din cele mai mari pentru națiuni și pentru dom­nitori — se află acumsă acestă ma­re națiune a gintei latine în peri­­ciulă sau d’a reveni la unul­ din membrii dinastiei resturnate, prin cea după urmă revoluțiune, sau d’a s’arunca din nou în resbelulă ci­vile, pentru ca dânsa se ia inițiati­va, în 1870, precumu a fostă lua­­tu-o Italia în 1848, a luptelor­ cari­tă produsă atunci proclamarea republicei. Vorbindă de dinastia detronată în Spania, suntemă d’a dreptur ă con­duși la guvernulă vecină nouă, la multă împeticatură imperiu aus­triacă. Acesta imperiu, frate în multe ia$i­i cu celui otomană, făcu­­lițele aces­teia s s­nt cele mai ridico­le, dară din cele mai grave, căci arătă din nou că „lupulă își schimbă părulă, dară nu moravurile.“ Guvernulu austriacă a dată în judecată ș’a făcută a se osândi ge­rantele și redactorele diariului din Praga Narodni Lista, d, Orbes, la patru luni de întemnițare și la 500 fiorini amendă, pentru un­ articlu prin care a atacată pe .................. fosta regină a Spaniei. E că uă ideiă ce n’a venită încă în mintea guvernului actuale, dară care este datoră acumă s’o puse în lucrare. Dacă Austria închide pe ci­ariștii, cari atacă imoralitatea în persóna detronatei regine, a Spa­niei, cumă ministeriumü, încunu­nată cu aureola lui 2 Masă, se nu ne merită și pe noi, carii amă atacată imoralitatea lui Vodă Cuza, atuncî căndă ea domnia, ș’o ata­­cămă ș’acumă, căndă o vedemă re­­domnindă prin ministeriulu de la 16 Noembre și redomnindă cu a­­dausulă bandeloră de es-pușcăriași? Lăsând­u­ânse pe guvernulă d Bucurescî se se resfețe în brațiere bandelor- sâle, se revenimă la Au­stria, care ne a­testă spusă mereă că Dalmații se ’mbulzescă d’a se înclina. Tóte soliile, ce nu suntu o­­ficiale, s’acordă în a confirma că Dalmații aă primită propunerile de pace, ce le a făcută imperială în­­­vinsă, dară cu condițiunî, între cari, se ’nțelege, păstrarea armelor”. Gu­vernul­ Kaiserului negociază și caută mijjlace d’a putea împăciui de Dal­­mați și totă d’uă dată d’a­ î amăgi. In Bohemia partita naționale se ’ntâresce și se manifestă în tote o­­casiunile. Cititorii noștrii sciă că, du­pă ce în alegerile trecute din Bo­hemia, din 70 de deputați guver­nul­ n’a putută dobândi unulă sin­gură, apoi cei aleși s’aă dată din nou demisiunea, protestândă contra stării actuale de lucruri și reven­­dicândă drepturile națiunii. Acumă s’a făcută în Praga ale­gerea primarului și candidatură an­­ti-guvernemântale a fostă alesă mai în unanimitate. La 2 ianuarie, 3000 de lucrători din Praga s’aă întrunită întruă sală ș’aă decisă a cere anularea tutoră legilor­, carii împedică prosperarea lucratoriloră. întrunirea s’a despăr­țită, după ce a făcută uă subscrip­­țiune în favorea lucratorilor­ din Viena, ce suntă arestați. „In Dalmația, țlice Revue des deux mondes vă centralizare im­periósa, indouită d’uă necapa­­citate administrativă, ce nici c’ar pute fi de cre­­ejută, a provocată vă sărgere să rescula ș’a compromisă cinară onerea armeloră austriace. Resistențele, periclele esă din tóte părțile, și vorŭ cresce de sicurű, décá se va stărui d’a merge p’acea-a­și cale, căci este peste putință d’a se scamota multă timpă voința națiunilor, printr’uă represintațiune artifi­ciale.“ Ș’aceste cuvinte s’aplică și pentru Croația, și pentru Galifzia, și pentru România de peste Carpați, și pentru marea și gloriasa Bohemia. Imperatorele se luptă cu crisa ministeriale, cu majoritatea și cu minoritatea cabinetului, care nu tră­­ieșce, și nu póte trăi, în armoniă. Imperatorele Austriei ânsa a­disă celă puțină c’ascaptă redeschiderea Camerei, pentru a se otărî. Dară la noî ce are s’ascâptă? Otărîrea ma^

Next