Romanulu, martie 1870 (Anul 14)
1870-03-26
270 «sacalmag mmm sâmtmt mâmim~Ti'im' i iímYfím^ ' . ~ Bucuresci, 26 Marte 1870. CETAȚENILORU PLOIESCENI Cetăteni. Mai mulți dintre voi îmi scriu ca voiți a face din mine unulți din represintanții urbei Ploiesei. Nuvela acesta m’a mișcat a adâncit. Ca pe rămășițele unei armate naționale, ca pe orfanii unei mame iubite, ieri Brăila, astăzi Ploiescii adună, îmbrăcișată, adoptă pe foștii mandatari ai Bucurescilorü. Ama trebuință se va spuia câtü m’am simțită de mândru la nuvela c’așî putea deveni fiul adoptivă ală unei familie ilustră ca urbea Ploiescii ? Cu tóte aceste, nu va potă ascunde, că suntă domiuită d’uă mândrie și mai mare, acea a d’a nu părăsi nici uă dată pe ai mei, d’a nu schimba pentru nici uă ilustrațiune numele părinților fi mei, d’a iubi ș’a adora cu atâta mai multă pe cel ce mi-am dat vieța, cu câtă ei suntă mai multă împilați și suferinzi; și, născătorea mea, sora mai mare a Ploiescilor și, urbea Bucuresciî, n’a murit, ea, scârbită de origiie prin care câțiva omeni în beția viitului credă ca a făcut concista României, ș’a acoperită numai fața, darămăne măreța’i sigură, întreită prin aureola suferințelor sale, va apăre din noă, și ca «orele libertății va încălzi, va întări, va aidica până la mălțimea voistră totă suflarea română. Nu, ea nu potă fi adoptată de voi, căci suntă rivalulă vostru; suntemă coprinșî toți de aceiași iubire; și vi promită că voîă lupta cu’nvierși mare, că nu voiu cruța nimică, ca se câștigă că ântâiă anima amante nóstre, ca se ocup celă d’ântâiă locC în inima Romăniei. De nu maș afla ’n neputință d’a vă represinta că âncă n’așî primi se fiă represintantele vostru, pentru că, deși am suferită și me credă capabili de sacrificii cătă și voi, de astă date că mam luptată, mam învinsă prin urmare n’am, nu potă avea semeția vóstra, și România are trebuință de omeni semeți. Urbea Ploiescii nu pate fi represintată de către luptătorii sei alegeți, Ploiesceni Primiți, spresiunea simțăminteloră mele de recunoscință, de admirațiune și de iubire. D. Brătianu. ROMANULU 27 MARTE 1870 PLOIEȘTI, 25 Marte 1870 Domnule Redactare, Nu crede de prisosii a ve da și din parte’mitrooStórele notițe, relative la situațiunea di Ploiesci. Mai înainte de tóte, ordinea publică, p care guvernul a se incerca în tote felurile s o turbure, domnesce In tóte unghiurile orașului. Cetățenii Ploiesceni sunt destul de inteligenți ca se dejoce pe câta se va put tate planurile miserabile, urzite de guverniî ca se puta pescui cu mâna altuia. Pacîndc dorit cu fruntea sasa, Ploiesceniî ținu intre desfiâțatele porniri ale unei administrație ochișonescu și sunt gata a pune la locul seu pe orîcare agentă oficiale, care ar fi teza se maî ustre de forța brutala, ras batjocorescu vr’une cetatene. D. Alesandru-Candiano-Popescu a fost a < restita aZ?, pe la orele 11 dimineța, Ins in urmatorului modă: S’a convocată la prmărie sub arme compania de guardă, d. care făcea parte și Candiano, ca simplu so dată. Aflăndu-se sub arme la acésta convicare si <1 sa, d. Coloneii l’a invitații In cancelarie și acolo, după ce pe de altă parte concediații garda, î-n facutu cunoscuții este arestată. Unü oficiării de dorobanți, ca era venite ai mai din’ainte pentru aces sfirșită purtăndu și mandatură de arestat l’a condusă apoi la temniță iotre tiului avendu lintă sine și pe colonelulii gardeî alți gardiști. îndată după acesta arestare, d. prim picuror. Giugulescu și-a datu demisiunea motivată, se tfice cumii că procedurea urmatâte în acésta drestare, câtă și ia ceată, ce era și este se urmeze In persona d- Pandrav, este ilegală. D. Pandrav nu este încă arestate, fiind pt că nu se scie unde se află. S’a cautatu și d( se caută cu zorü mare In tóte părțile, atât în a, oraș, câtü și în plasa Filipesci. Bravo podliție, activă și vigilentă! c. In acéstá zapacélá oficială, în care proverbialii largi pantaloni au d-lua H. Racotă i se pară cei Sl mai strimți; in acésta uimiélá a regimului, în a care toți agenții poliției guleratî și tipului au făcuți bătături la puecre, în care toți dorobanții de districte, concentrați la reședința districtului, tocmai in acesta timpu de munca câmpului perdu poteavele cailor, alergânda și unii și alții ca se dea in rosd tulu brigandului Pandravo D-sea, —spre caraci ghioslăcO, negreșito. Întocmai ca acei Polocinesi din timpul ultimei revoluțiunî polone, Ci cari lucrai! în contra guvernului muscălescO ^ chiarüin nnsulu lui, la centrul Varsoveț, — ^ trimite prin poște de orașia o hârtie către primulü procurare, prin care uu anunțiă, Ci „că ințelegândO din citirea Jiului Romă cl „nulu, cumu că nuoî mandate de arestare p „suntu séa nu se fie liberate în persóna lui c, „Candiano-Popescu și a sea, deși nu se cunosce culpabila in nimice, cu tóte astea „se va înfățișa la judecătorulu de instrucțiune.“ C ti Orele cândO scriu aceste rânduri suntO li sora și, pe câtu scii, d. Pandrav nu s’a infăcișato penă in acestu momentu la instrucțiune. Vai și de u? miie de ori vai de St găinele și de tóte păsările biețiloru locuietori de prin plasa Filipesci, pe unde s’o fie năpustită dorobanții ca să scóli din pămăntu j din iarba verde pe d. Pandrav. Indure se a d-sea de a se infăcișa la judecătorul de instrucțiune câtu maî ne’ntârziată, spre a înceta cu uă oră mai înainte și gâtuirea paserilor O. d Pentru d. Candiano s’a formată uă garanție solvabilă, după cum ii cere legea, și mâne se va infăcișa celor d in dreptu de a 0 admite, pentru liberarea din depunere. După arestarea d-lui Candiano, mergându s părintele să se lă ve$i, a fostă poprită de la directorul temniței. La acesta scrie, răspândită în oraș, mai mulți comercianți au mersă în corporela prefectului județului, ca represintante ale guvernului, i-a făcută cunoscuți secretură inchizitoriala sub care s’a depusă cetatenulu Alesandru Gandiano-Popescu, și i-a adausü Invitare se intervie unde se cuvine câtă mai neîntârziată ca se lase comunicarea liberă intre arestată și rudele și amicii sei. j D. prefectu le-a declarat că pe dată va da cuvenitele ordine în consecință, de unde se înțelege că toți agenții judecătoresc sunt puși in acesta județă sub ordinile prefectului, căci alta-felu cui era se dea ordine l d. prefectu in acesta afacere,— ceea ce a și făcută în adeveră, căci Îndată apoi mai mulți comercianți au și mersă de aă visitată pe ] arestată. ^ Pe aici se mai vorbesce că are sese trăistța oști din Bucuresci. Cetățenii ridű și la acesta scrie, și Își zică că se vede că nu mai póte regimulu se ție in capitală pe I militari, in urma scădământului de0 la o sută, și voiesce seî mai respândescu prin , județe, d8 s'ar putea prin cuartire, spre , a mai scuti cheltuielile de hrană și locuință. Se vne ori câtu de mulți căci Ploesceu ii vorn sei se î îmbrățișeze. Nemți se nu lie, déia de Ro ! , mini nu se sfiescă. In Împrejurări grele Roi mănilă, fie militară, fie civilă, a fostă in toli de una, înainte de iute, bună cetățenă. ' X. | -------- -...................................................... partîtea democratice erau Alphose Gent, sostit deportarii la Nuca Hiva, și Andrieux, june avocată cu talentu, din acela orașiu. Déja, după verdictul curții, aceștia ișî retraseră candidaturele și întraga partidă democratică susține candidatura lui Ulrich de Fonvielle, ca uă nouă manifestare în contra stării de lucruri actuale. Domnul Tardiou, distinsü profesore la scala de medicină, intorcendu-se de la Tours, unde depusese ca marturi, voiescc a’șî relua locule, dérü, décà elü uită modulu cumu făcuse deposițiunile séle, junii studiațî in medicină nu uitaseră. La suirea sea pe catedră, dbTardieu fupriraitü cu fluierături, ce continuară cu atâta invierșunare, în câtu vechiulu profesore fu silită a se retrage, făr’a puté se se esplice, din causa scomptuluî ce’i acoperia vocea. A doua zi aceași scenă se petrecu și studioul strigau mereu, la Senatul la Senatul cea a ce însemna că este demnit a fi senatore, și demisiunea! demisiunea! In ziua următore d. Tardieu găsi curtea și șalele sculei pline și pe studiațî cari l’asceptau, cântând Marseliesa. Elü se suie pe catedră, dérü reîncepe a se auzi strigarea: „la Senatu! la Senato! Demisiunea 1 dă’ți demisiunea 1“ In deșiertfi profesorale voiesce a se esplica, se vede nevoita a părăsi din nou sala. Se duce ca studiații vorü cere de la decanulu scalei încetarea cursului domnului Tardieu. Déca Petru Bonaparte este achitata de curte, se vede onse cuma opiniunea publică seră aflu condemna pe dênsula, pe judecătorii și pe susțiitoriî sei. 1 Candidatura de deputată a lui de Fonvielle și manifestarea studinților de medicină , de la Paris. Se scie verdictulă ce înalta curte de la Tour a pronunțiată in favorea principelui Petru Bonaparte și condamnarea la inchisore , pe Zece Zile a lui de Fonvielle, asupra căruia principele a trasă de două ori, după ce asasinase pe Victor Noir. Se scie resuneturi! ce avu in tata Francia 1 și In taia Europa parțialitatea cu care judeci curtea și elocintele pledoarii ale avocaților părții civile. Presa francesă esprese , cu energie indignarea, și de astă-dată Ziarnele democratice nu remaseră singure cu !, protestările lori!, ci fură însoțite mai de atat! Ziariele francese și străine și chiar de cele mai inverșiunate în contra partitei democratice. Se scră cum opiniunea publică se maifestă de la primele momente ale crimei și se póte bine înțelege cumă desbaterile de la Tours erau urmărite cu cea mai mare stă*“ansietate de lumea vitregă. fjnele acestea se face uă alegere la Lion, un pentru unii loc o remasă vacantă in adunare. Tóte partitele își aveau candidații lori iar Craiova...................... Măriei Sale Domnitoriului, Măria Ta, Ești alesulu națiunii, suntem încredințați ca nu voie8cî de câtu fericirea tutulora. Avemü déjü datoria se supunemü atențiunii Măriei Télé starea lucrurilorü de care suferimu, pentru că de la cine altulu s’asceptáma îndreptare, déca nu de la Măria-Ta ? Avema și interesulü se denunțămil Măriei- Téle relele care ne vatămă , ori ce greșiala guvernului noi o* plátimu : éca pentru ce vámú curagiulü se ne apropiamü cu totu respectul de Tronul, se spunemQ Máriei-Téle ci descrierea situațiunei țerei, făcuti de comercianții, industrialii și alți cetățianî notabilî ai capitalei. In petițiunea ce’ți-a fi presentata-o, este curata espresiune a adevărului: întreprinde, Măria-Ta, o călătoriă în oră, ca se te convingi prin Măria-Ta însuți de starea în care a adusu țera sistema de guvernare ce sa inaugurata de unii ani și mai bine. Soiî Măria-Ta ce entusiasma și ce speranțe erafi în toți atunci; astăzî nu vei găsi decâtu întristarea și amărăciunea In tote părțile! Suntemu aî M. Télé pré piteau supuși. Urmeza 428 subsemnaturi, cari sunt identice cu cele din petițiunea de mai jos, adresată președintelui Camerei. Craiova, ...... Onor, președinte alu Camerei Domnule președinte. Petițiunea ce vau adresată 964 comercianți, proprietari și industriali din capitală fiind d espresiunea cugetăriloru comercialu Craiovei, bine-voiți, d-le președinte, a comunica onor, camere că, aderându și noi întru fote la densa, o rugămu se bine-voiéscu a Dné séma de respectuosulu protestu ce lucerau In contra noueloru dări, cu care voru se împovăreze țăra, fără se se de în schimba nici uă compensațiune, nici unulü din acele miilace și instituțiunî, care se contribuiesc la desvoltarea comerciului și industriei naționale. Primiți, domnule președinte, asccutarea înaltei nostre considerațiuni. Grigore Lucianu, proprietara Ion Cernătescu, idam Marin Chițu, comerciante Al. Cconomu N. Săvulescu, prrietara G. M. Cionea, proprietara și comerciante Teodor Coman, arendașiu și proprietare Constantin D. Peșică, proprietara Constantin Dimitriu, arendașiü Grigore Brătășianu, proprietara George A. Caangiu, ar utașiu N. Petropolu, idem Ghiță Tunusliu, idem M. Iovipali, proprietara D. Gheorghiu, arendașia C. Brâscovenu, proprietara Gr. Stăncescu, idem Ion Georgescu, idem Tache Stănescu, idem și arendașiu Paule T. Sota, proprietara Costache Ionescu D. Ștefan, arendașii P. Dumitrescu, idem și proprietara Constantin Carianopolu, propiittdia P. M. Colan Gg. Cernătescu, arendașii Nicu Ionü, proprietara și arendașia E. S. Vergat, idem și advocată M. T. Stătescu, idem M. G. Coanda, comerciante D. Protopopescu, proprietara I. Burileanu, idem P. Guranu, idem P. Stoianovici, comerciante Lazăr Dimitriu, proprietară M. Drinceanu, idem Constantin D. Dimitrescu, comerciante Ilie Albulescu, proprietara D. Archimandrescu, idem I. Tavernier, idem D. Stavrescu, idem A. Zatopolu, comerciante Paula Teodor, idem M. Conovici, idem P. N. Culta, idem C. Nicolaide, proprietară (Va urma) marfa ’i va fi de securii transportată, acesta pentru elit e unu avantagiu, care ’sO face a cumpăra sarea. Dére cându elü nu va fi securii de transporta, mai alesü când nu avemü drumuri, șosele etc ? In Francia e adevărata că statuia nu este comerciante, elü primesce numai în superficia una beneficia și lasă ca controlulü privata se inlocuieeca pe cela publica. Elafiseza numai quantula esportațiunii. La noi însă e cu totul alta fele. Guvernul s’a angajata a transporta sare la diferite puncte. Ei bine, nu numai că n’a dat’o celoru în dreptu, déru nici n’a vândut-o. Nu putemu déru se mai face cu esperiență pe comptulu vostru. D-sea declină ori ce respundere, lásáoda ca guvernulu, care are esperiență, se propune măsurile lui și ele se fie adoptate. Mai Intreba apoi pe d. Mavrogheni, ce face guvernulu cu cele 4—5 milióne încasate de uvirnă pentru transportulul sălcii Ce faceme cu plățile deja efectuate de guverne și pentru care ele póte are contracte ? Intru câtu privesce cazațimele de vendere și câstigulu loru relative, d. Mavrogheni a zicit că e diferință mnire una și alta, că cătățimele mari se vându cu scăpămente, ori cele mici cu prețuri mai mari. Acesta nu póte ave nici uă ’nrturire asupra proiectului de lege. Deorece avem auă tarifă, ea trebuie aplicată și la cătățimele mici și la cele mari. Cestiunea e de fapte și, cându e vorba a ’ntroduce prefaceri In asemenea ocasiuni, d-sca nu crede ca e prudinte ca, cu ocazia acestei legi, se se dea măsuri fără vre uă cercetare scrupulosă a materiei, prin anchete și comisiu ad-hoc. Nu e cestiune de ministeriu, ci uă cestiune de principia. Când se operă uă prefacere ’ntr’unu sistemu, se póte Intămpla se espuneme pe cei interesanți de acesta comercie, se d espunemu la uă surprisă forte mare. Antreprenorii cei mari, dedați cu sistemul de penă a^î și carii au luatu căimt forte mari, când s’ar vede ’n fața unei noui dispoițiuni, ș’arQ lopada ’ntre ADUNAREA DEPUTAȚILOR!) prinderile. Ședința de Marți, 24 Marte. Nu suntemü chiămați de câtü afișala 1 fifele, era nu a schimba sistema, căci tarifa — prin lege — se Zecara că se D. N. Ceaur Aslanu declară că va vorbi va schimba, sa va fisau fie ce ane. puțina, în urma celora zise de d. Mavro- Vie d- Mavrogheni s’uă propunere, care se ghen. Séu că guvernulu, cându propune să se stodio de comisiunî speciale, de guvernu lege, scie ce face, séu cei ce făcu propu ? de comercialu románu; déru penă atunci nerî se scie că ’șî ieac respunderea acelora or' ce propuneri de modificare se nu se propuneri. Doria ca d. Mavrogheni, puindu admita, nesce premise, se tragă și nesce conclusiunî B. M. Cogâlnicenu face complimente practice, utile. D. Mavrogheni a zisit cu gu d"lui Aslant că pereceza pentru practică și vernuri e una comerciante și de ce ele se împota d-lui Mavrogheni atâta de multu însărcinăză cu transportule ? Cându a făcuta se că nu’lü acasă pe d. Mi vroacăstă htrebare, trebuia d. Mavrogheni se gheaî și de Saltembanc! D. Aslanu trebuia spuse și unu altü mediu practică. Ilicemü 8e scrie cu 116 e d- Mavrogheni. D-lui (D. că guvernulu trebuie se se lepede de trans- Mavrogheni) a fostu de 3 orî ministru de porta și cei ce voru sare se vie s’o caute, finance și tocmai p’atuncî pe candu s’a milin Acestu principiu în teorie e buna. Déru in fata acesta sarcină asupra guvernului și apractică ? Putemu noi se ne scapáma de césta S’a discutata nu vă Zi două, ci uă setradiționala transportare" Tradițiunea e re 8>nne íntréga. Regretă că nu e tatalu d-luî sultatulu nu alu unui hasardu, ci alu unei Astane aci,se’i diă , tinere, lasă pe betrânî trebuințe. Cine probăză că străinii voru ve cu practica și păstréză’țî teoria! Darü fi veni se iea sarea de la Gura Ocneloru, ca se nute vreunul0 din Muntenia se vorbăscă, arupemu cu tradițiunea ? Scimü cu ce greu- vealind merită. Aci e usula, déru Involtate se transportă sarea, și trebuie se ai dova totu1 transportulu e unu abusu, nemű socotéla de timpuri și moravuri, care ,a ,85^ pentru prima ora unu domnu se scimü de e bine séu nu ca guvernulu comercianta străina, Maior Mișa, a venită se transporte sarea séu nu. Guvernulu, care cu ast blestem d’aeî Iu Moldova ș’a zisó. Dar nu are esperiență și respunderea propunerii sale, milionü mai multu, da’mi sarea m espioane spune ca, de se va suprime obligarea tare. Grigorie Ghica vodă, deși buna, era ca guvernul a se transporte sarea, ea va re- slabi, credea că va intra in casa statului mané nevândutá. Ei bine, d sea e mai dis- una milionu. Elü găsi pe logofetulu Grigore pusü a crede pe guvernu. Déca din pune- Cuza, care se susție acesta transportă. Base rea in practică a ideieî d-lui Mavrogheni ar se dede focă tetei, se puse toti lumea resuita unu deficitu de câte-va milióne? grele nevoi. D. P. Mavrogheni veni apoi și a Guvernulu spune curata că cu sistematre susținu a se desființa. D. Mișa ceru despăcatului voma merge bine; déca insă majogubire și vodă cerea cu lacrămi de la caritatea camerei crede că ideia d-lui Mavromeră se aprobe, ca se’10 scape de blesleghenie practică, adopte-o , însă se se bage multi țerei. Eră la ce votu lua parte tatalü bin o de sema ca nu cumva printr’unu sindluî Aslan. gurü votü se stergemu unu venitu enormu pe la 1854 agricultura luase unu mare din bugetulu statului. E fatalu a rupe cu aventu. Fie ce satu era unu statu unde trecutulu de azî penămâne, stapânulu apara pe țerani chiarü și cu pusca D’arü fi ministru de finance, d-sea n’arti contra strainiloru. Atunci vinü comercianții admite teoria d-lui Mavrogheni. Și m ade și propriü guvernului se transporte ele véri, care suntu dificultățile sistemului de sarea. Guvernul a primi — căci p’atuncî se penă adi ? Angajamentele guvernului suntu primiau multe. Déru óre aZî e ca atunci ? ele séu nu maî seriese ca ale particulari- Ni pote orî cine se merga se se tocmésca? lorü ? Cându cumpărătorul scie positiv« că De ce se nu scăpămu pe țerani de banii