Romanulu, august 1870 (Anul 14)
1870-08-05
_ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEA Aaministrațîunea ín Fasa^Inlui Roman, Vo. L— Redacțiunea Strada Colțea Mo. 4S. VOIESOE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n. tJnii anu .... în capitale 48 districte 58 Sase rud. _ _ 24 _ 29 Trei luni ” ” 32 " 15 m lună ” ” 6 ” 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplară 25 bani. Fricia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 A-Ntintsti. rl. b. Linia de 30 litere. ..................— 40 Inserțiunî și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. LUMIHÉZAIE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunțiuri a se adresau Bucuresci la Administrațiunea ziarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta I.A. PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5 ’ Pentru anunțiurl: La d-iî Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIZE IST Al Pentru abonamente : La d. G. B. Popoyicî, 16 Fleischmarkt, Pentru anunțțuri: La domnii Haasenstein și Vogler, 11. Neuermarckt. SERVIT CU TELEGRAFICI) AK IV HOlf dVI UI (Primită la redacțiune la 6 ore 10 minute dup’amétií) CONSTANTINOPOLE, 16 Auguste. In ministere s’au făcutii urmatórele modificațiuni: Mustafa, ministru de finance ; Sadik Evkaf Adhek, ministru de justiție ; Maider, prefecții ale Stambulului. Halil s’a numit ambasadore ale Turciei la Viena, érő Rüsten la Petersburg, PARIS, 16 Auguste. Prusianiî someza CrașiulO Taul ca se se predea. Francesii ensé refusa. Servițiunii privatii ale „Monitorului,“ PARIS, 14 Auguste. (Sorginte berlinese). Diarurii oficiale constată că planuri diplomatice ale d-lui de Bismarc, In privința alianțeî cu Engliteza, Rusia, Italia și Spania a cădutit pretutindeni, adaugând că simpatiele Danemarcei pentru Francia sunt forte mari. Escadra francă se află dinaintea Kielului. In acesta parte se prepară mari evenimente și nici că pote fi vorba de negociațiuni pacifice. Ideia unei învingeri nu pote trece prin mintea nici unui Francesc Bucurescf, Augustü 1870. Cândüuă luptă de uriași se desfâșiară în sinulu Francei chiar si, când si națiunea francese, pe care tote naționalitățile neolatine o consideră ca sora lora cea mai mare, a ’ncercatü cele d’atitâie învingeri clle l’EiholnulIf; f onrlii orficiailî «vxvfC*.* mlorfi germane, —cari, îngâmfate de primele avantagie, se silescu acum a rădica resbelului la înălțimea unei lupte între ginți, — calcă pământulu generoșilor și luptători ai libertății ș’aî eliberării naționalităților și, cănd și puternicii reconstituitori ai statului românü încercă învingeri cari de multü n’au întunecații gloria tricolorului lorii, — atențiunea și inima tutorii Românilorü nu pate se fiă decâtă acolo unde palpită și inima plină de amărăciune, dór și de speranță, a consăngenilor și lorii din Occidinte. E că pentru ce nu ne ocupamu de câtu íntr’unü modu fórte superficiale și, putemu dice, chiarü cu negligință de totu ce se petrece în întru, și neglegemu aprópe cu desevărșire totu ce nu are raportu cu marea dramă transportată acuma pe malurile Mosellei. Nici aci n’amu relevată adevărată mistificare, unii adevărată furii comisű de guvernu ș-a cărui victimă suntemü, decă elfi m ar avea de efect și d’a ne arunca în nedumerim și confusiune tocmai asupra marilor ei evenimente din Occidente. «Ö 1) Cititorii noștri afi trebuiții se observe că de câtfi va timpii „serviciul si nostru telegraficii,“ pemacuma atâtii de consciențiosii ș’atâtii de nepărtinitorii în depeștele sale, a devenit mai esclusivamente unui biurou de înregistrare și de transmitere a depeștelorfi din Berlină; noi, cari biciuiam fi „sorgintea berlinese“ a depeștelor și guvernului românii, ne vedem și acuma și noi siliți a ne nneca în acea cotropitóre sorginte. E că explicarea acestei mistificări, pe care mamă putut-o pătrunde de cât și în urma cercetărilorii făcute chiar în biuroulü de corespondințe de la Viena. Nu este asta de mulții de când fi am fi prinsă pe guvernă în flagranții delicifi de surfi arfi de peștelor fi nestre, pe care le dedea la organulfi favorită arfi peștelorfi, care le publica supun rubrica de „serviciulu privată alfi Presset.“ Prinși asupra faptului, prin probele cele mai convingătore, atât și guvernului cât și și organului șefi —de pe atunci — neavend fi ce mai dice, tăcură, și câteva dile ne puturămu bucura în deplină proprietate de depeștele nóstre. Ensa acea bucurare nu avu lungă durată, căci e că că într’uă $ ne sosită depeștă a serviciului nostru, purtând și ca adresă: „Românului și ministeriului de externe.“ Din acelsi momentfi C3/~lH*'T'rv -----l -** ta’lfi plăti ca și mai nainte, — nu mai e numai alfi nostru, ci ș’alfi Presses ș’alfi Monitorului ș’alfi tuturor fi celor fi căror fi-a guvernului îi place a le transmite câte uă copie. Cumfi se chiamă are fapta finul guvernei, care, descoperind și pe espeditorele regulată ar fi unor fi telegrame câtre uă personă pre care, se duce și plătesce acelui espeditore pentru a’i da și lui uă copie de pește depeștele? Acesta nu este óre uă violarea corespondinței? Orice telegramă este presupusă a fi secretă, și d’aceaa și impiegații telegrafului sunt fi legați prin jurământu a păstra secretului tutorii depeștelorfi; în nici una casfi uă telegramă nu pate fi considerată ca publică, căci, chiarü d’ar fi adresată către redactorele unui jhiarfi, ea nu devine publică decât și din momentul ei ce redactorele crede că este bine s’o dea publicității. Cu ce drepții derii, guvernulii violeză secretului depeștelor sinestre și ne fură proprietatea, plătind unii micii bacșiști pentru a i se da și lui copie de pe tote telegramele nóstre ? In ce țar din lume sva vădută să asemine in i famie? Venita guvernală se propune Românului d’a se învoi pen ■tru ca aceleași depește se fiă transmise în îndouită esemplarui și Monitorului și Românului, svastufeli ! ambele ^iarie, decă învoiela s’ami fi putută face, se dea flă care pii jumătate spesele necesarie ? Nu, guvernulă s’a mărginită a ne tur? depeștele, plătindă vă simplă copii espeditorelui de la Viena, pe cănd î 1 nu numai că urmămăd va plăti depeșta întregă, ca și mai nainte, demâncă acum plătiră noi, din banii noștrii, pentru fiecare depoștă, și adresa „intre ministerium de esterne“... . Audi istorie nepomenită! Se plătimă noi adresele ministeriului actualei... Dacă s’a mai vedută undeva, și suptă vreună altă ministeriă, mă asemene fură complicată, atunci vomă admite chiară că noi suntemă culpabili că ministeriară ne fură depeștele! Deră nu e destulă atâta; nu e destulă violarea depeștetoru; nu e destulă că suntemă furați în depeșie și ’n bani, dâră ancă și sorgintea serviciului nostru, pemacumă atâtă de pură și nepartenitare, de cândă guvernulă s’a atinsă de ea, s’aciumată cu desăvărșire de acea vecinică „sorginte prusiană“ a regimelui actualei. Nici asujva Viena n’a putută scăpa necoruptă d’acestă sorginte a regimelui . Decă și de astă-dată guvernulă nu este prinsă asupra faptului de ură și de corupere, atunci și bandele sale de pușcăriași, și asasinatele cea comisă la Pitesci, și tote celelalte asemeni isbânde, suntă acte virtuose, acte românesce. Acumă, după ce aretarămă tevatura la care fu supusă și nefericitulă nostru serviciă telegrafică, pe care guvernul din Bucuresci îl înnecă tot în sorgintea lui prusiană, se renimă la soirile ce, bine reă, ne vină de la teatrulăresbeului. După ultimele depește, posițiunea armatei francese nu pare atăta de desperată. Mai cu semană depeștă a Monitorului, totă din cunoscuta sorginte, ne reasigură multă; ea ne spune că planurile de alianță ale d-lui Bismark aă căzută; suntemă în ajunulă pate d’a vede formăndu-se alianțe cari nu vor profita de locă acestoră planuri. Scadra tră francesă, — uă scadră formidabile — n- se află naintea Kielului, pe mare; ■o Baltică, la distanță două di, cela multă, de Stetting, care servesce disportă de mare Capitalei Prusiei, deopărtată de puține kilometre. Delupesia dice că mari evenimente sără pregătescă în acea parte, și diaae rule oficiale francese, nepăsătorit ade învingerile de pen’acumă, adaugera că nici vorbă nu póte fi de negoie dări de pace. lă Pe de altă parte, întorcându-ne la Mosella, după depeștele din urmă, se pare că avantagiele prusianilor s- nu sumtă tocmai așia de imense, ia după cum ă sa părută la primele depește. Vedemă că despre aceaaștă încăierare, în care totă avantagială .. era ală Prusianilor — pentru că a fii atacată armata francese tocmai în, momentulă cândă trecea Mosella, cândă jumătate din trupe era pe o formulă dreptă și jumetate pe fermulă stângă — despre aceaași încăierare, clicemă, depeșia din Paris spune că Prusianii au fost respinși, după patru ore de luptă, eră a cea din Berlin spune că victoria a fostă a Prusianiloră, din două, una , trebuie se spuse neadevără. Ceaa , ce reiese însă din acastă contrazzicere, e că victoria a fostă forte disputată, dintr’uă parte și dintr’alta și că, ceîă mai puțină, Prusianii n’aă putută înainta primele victorie ale Prusianiloră ș’au o acțiune mai decisivă, nu ni se pare asemene de piază bună pentru succesulă armattdoră prusiane , care înainteză necontenită p’ună pământui , inamică, pe când Francesii aă suptă mână tóte motivele de întărire, și l ’și apără, în sîuală țere, soră chiară, onerea și esistinii naționale. La casă d’uă învingere, perderile armatei prusiane în retragere spre fruntariă, vor fi teribile. [ I. L Oțelescu, D. Bujoianu, T. Mariuțenu, E. Armatu, St. A. Georgescu, A. Aslan, N. Theodoru, G. Urianu, N. Vasilescu, N. Constantinescu, Scarlat Turnavitu, Grigore Manolescu, G. Tănăsescu, N. Galesescu, Simescu, G. Pandele, I. Mumuianu, St. Tomescu, I. G. Rătescu, C. Tomescu, Adi M. Aslan, I. Pandele, E. Tomsiu, Tache G. Aslan, Pelinescu, G. Pelinescu, Ion Mihail, G. lonescu, T. Constantinescu, I. Anestin, D. Filibos, G. Protopopescu, Z. Filibos, I. Corcovenu, S. Filibos, I. Bezdedenu, C. Popescu, A. Nicolau, I. Trifonescu, I. Nicolau, Stoica Nicolau, Stan Dimitriu, Popescu, Franci Rilutescu, G. Hristea, Petre Dancovici, Badea Carasolu, C. Negulescu, I. Alesandru, Ion Trifonescu, Ghiță Pandidhe, T Gocu, Ion Tomescu, R. Condeescu, Nic. Stefanescu, Ghiță Lazar, D. Contescu, St. Buduescu, I. Vasilescu, I. Topolovenu, A. Erchengiolu, G. Davidoiu, Grig. Craiovenu, Toma Stefanescu, Burariu, C. Costantinescu. MIȘCĂRILE DIN PARIS astragemü dintr’uă corespondință particulară, cu data 7 Augustă din Paris, urmatórele pasagre cari— fiind scrise de unii marture ooularfi, cu totulu nepartenitoru— ne aretă cu siguranță adevératului caractersi alfi miscărilor si din Paris, în tax—?—i falsa Si ii» ca Mac Mahon ară fi bătută pe Pruian! Iarii a luatu 40 de tunari, fii - . éudu 500 pd'Oiuri și prindendii chiaru pe Principal Coron, ereditariulu coromu Entusiasn ü mare în urma acestei sciri false, drapeluri tricolore prin ferestre și Marseilla cantată pretutindiana ! Mai târzii, mulțimea de pe bulevarde, înțelegendă neautencitatea scriei, se duse înaintea ministeriului și sili, se ffice, de două ori pie Oslivier se i țină discursuri. Ministrul a afisa că nuvela de la Bursa e falsă. Mulțimea cere noutăți; ministeriuluiilic ci n’are. Unii din cetățeni ceru închiderea Bursei, ba o arm nințâ chiarul cu incendiu. Séra și peste nópte se audeaă în multe locuri strigăte de: Traiesca Națiunea! Trăiescă Republica ! Se făcură unele arestațiuni. Intruna locă se aud acestă pasagiu dintr’una cântecă : „Le people souverain avance: 1) Tyr.ns, descendez au cereueil!“ Cei de prin pregiură răspunseră: „La République nous appelle.“2) Entusiasmulă în Paris , fără margine; poporulă franceză Începe a co bună participare la evenimente. Ne temerari se nu seacă revoluțiune republicană în Paris. Str 1) „Poporulű suverană naintezS: „Tirani, coborîți-ve ’n incruseatü!“ 2) „Republica ne chiamă“ ---------------------------------------------- Pitesci, 15 Augustü 18Î0. ' TELEGRAMMA. I D-lub consule generale ale Franciei s'uă copie jurnalului ROMANULULU. Subscriși, orășanî Pitesceni aducă omage sincere și căldurase imperatului Napoleon; fraterne urări de reușită poporului francesă , și bravei armate, care acumă, ca și totul deuna, va pune luptă puterniculă eî picioră pro trufașii săi inamici: Petre Gecropide, Teodor Lerescu, M.Mihaescu, N. Meculescu, Niță Vasiliu, G. Bundisteiu, Ghiță Simionescu, N. Grigorescu, FOITIA ROMANULUI Fritz de Neueneck *) IV. După pranirCi în aceia așî ^ni, de pe Inalțimî, zăbirămfi sătului nostru la marginea rîului, dére ce schimbare, Dumnezeule ce schimbare ". — Uite, isicea Hans, uite lânga podo lumea cea multă. — Se vedeau mergendu și venindu printre a zborî mfi mare numerfi de soldați, cari umblați ca furnicile prin satu. — Sunt fi ai noștri!, isicea Gottlieb, îî cunoscQ d’aci. Apoi, cândfi ne mai apropiarăm fi, pe tóte înălțimele nuntălui amfi de cât și posturi, sen*) A vedé „Romanulu“ de la 29, 30, 30 Iuliu J fi 3 Augusta, tinele rechimate pe puscele lorii, cu mantaua lorii cafenie bine închiriată. Mai departe toba bătea și trămbițile o însociați. La drepta și la stânga, omenii mnordațî și acoperiți de tină, eșind fi de prin case, se urcaui la dealfi. Aceștia erau aceia cari reveniseră de la Morat după ce capitulase Friburgului. Colo sulfi, pe Landstuhl, unde desedii se raparte justiția, se vedeau cai grupați în jurul ei unor fichesene, și lauă sută pași mai nainte tunurile era fi așezate asupra dealurilor si din faclă. Se vedea fumândfi fitilulfi aprinsfi lângă fiecare tunfi. Trecend fi pe dinaintea cârciumei pe care o cunosc 83m fi mai bine decât fi oricine, veți urăm fi sala cea mare garnisită de oficiări de infanteriă, de artileriă și de dragon! Deju se vedea de ’ndată că nu era ordine căci pe drum fi uă grupă de omeni de la Friburg țibea un glir3 mare. — Nu mai avem și nimieni de făcuții aci ne’ntorcemü acasă. Nu era nimeni care se vede că se remână ! Multe alte grupe îî urmară și mai multe case se deșertară întrunii momentfi. Ceva mai departe, în dosule sculei, furăm fi numerațî și puținii după acesta sosirăm și unii după alții în sala cea mare a cârciumei. Oficiării era fi totfi acolo în jurulu mesei celei mari, convorbind dintre dânșii. Mama Gretiiî alerga mereu prin casă, după lucru; ea nu ne cunoscu mai ânteiü, dorii apoi ne sărută pe câte trei suspinăndfi. Eram și neliniștiții, dorii buna femeie ’mi dise: — Vedi bine ce cauți, Fritz. Gretii e la tine acasă cu tata-seu, căci pretutindeni sunt și soldați de găzduiții. La mine, în adeverii, și ură, camere, potu era plinit de soldați. Fiinducă șoptea se apropia, trebuia a pune pe flecare la adăpostii contra frigului. Tata scotea paie, cu cari acoperise curtea, în grajde, cai de dragoni cu șosele pe deașii asverliați și se mușcasi între dânșii, in bucătăriară Gretli închidea ferestrele. Cândii me vecihi, credui că are se cadă, atătfi de tare păli. — Bunulu meu Fritz, dise ea> vedi cumfi dispunem fi de casa ta. Eî, ce se face rad! Ce se face mii cu atâțî omeni buni, cari vinii se ne apere. Sărutai fi pe fidanțata mea și o ținuifi multu timpii lipită pe inima mea, ea plângea ca în ore care di de Iulia în grădina Cârciumei. Ș’apoi, prin plânsetele ei, dicea: — Nu este asta că nu vor fi trece pe aci? Se vor fi opri la Morar, ce afi nevoie se vie la noi? Cât și despre mine, care sclarifi că din nefericire sătulii este în mijloculfi văiei și pe drumulfi celui mare, prin urmare în calea directă a Francestorü, abia dar a avuiü caragiciu d’a-î respunde. Pentru că veii d-ta e lucru îngrozitorii d’a atinge fericirea cu mâna și d-a n’o putea gusta. Este fórte durerosfi d’a vedé casa sea cu totulü resturnată, de ómeni cari vinii se te apere. Inoptase cu totului; era într’uă Vinere 2 Fevruariu 1798. Toti noptea soldații treceafi prin satii, mergându la drepta și la stenga prin taberele unde căntaui asceptândui pe boemieri. A doua zi, timpul era frumoșii; sarele, ascunșii mai ântiü de uă negură grosă, se aretă la orisonte. Era deja de multu două, cândfiid desceptaii și eștifi din șiura mea. Soldații de la trenuri adăpau caii lorii larîși. Pe dealfi toba bătea, și chiar dinaintea cărciumeî se schimba sentinela de pe pode. Trebuiatâtacî se cer e teza de care corpu ne țipeam fi toți trei. Furăm fi puși In celfi