Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-19

818 „IN­FORMAȚI­UNI­LORI­.“ Te ai supărată, sob­oră pentru camă recunoscută, cumă eliceaz, că grea ’ti se face misiunea de amică ALEGERILE LA PLOIESCI. Ploiesci, 17 Septembre. Mâne suntu alegerile comunale. Astăz­i trupele din garnisone au fost­ adunate tn piéd­a publică și primblate pe straie spre a speria pe cetățianî. Dorobănțimea asemenea este concentrată. Amenințările contra alege­­torilorii se facă pâpă mare scară. Mandate de arestare se promită cu grămada ómenilorü cu acțiune și influință, deca se vor a­mes­teca in alegeri. In facia unorii asemeni pro­­cederî. In facia amenințărlor iT putem armate, cetățianiî proiescenî au hotărîtul a se abținâ. Und avisü ln acestü sensu s’a împărțiții astăzi în orașiu, manuscrisă, In mai multe esemplare, căci a fostă cu neputința a se tipări aici, tipografulă nevoinde a se însăr­cina cu acesta. Acesta avisa s’a îm­părțită ROMANULU 19 SEPTEMBRE 1870 Către alege­torii comunali din ce­tatea Ploiesci. De trei ori, în aneste din urmă optă­spre­ izece luni ale guvernă­mântului actuale, consiliulă comu­nale ală orașiului Ploiesci a fost­ disolvată contra legii. De două ori Ploiescenii l’au realesă, înfruntândă tote ilegalitățile ce li se opuneau. Celă din urmă consiliă a fostă nu numai disolvată, ca și cele ce l’au precesa, deri, înainte d’a­ lă disolve, a fostă și întemnițată luptă regimele stării de asediu ce, de la 9 Au­gustă, s’a proclamată în capitala districtului Prahova. Starea de a­­sediă­totă continuă. Fiindă dorii că în asemenea împregiurărî cetă­­țianulă cu opiniunî independințî nu este liberă d’a-șî esprime votulu, de­câtă cu risculă d’a fi lovită și în­chisă, de aceia s’a hotârîtă ca toți cetățianii onești și liberali și cari nu voră se se facă complici ai des­­frâului căru­a Ploiescii suntă dați pradă, se se abțină de a vota, ac­­ceptând c zile mai bune pentru drep­turile poporului și pentru libertate. Ploiesci, 17 Septembre, 1870. Astă nopte, pe la 12 ore, d. Ghiță Io­­nescu a fost­ căutată acasă de dorobanți, spre a fi arestată, suptă cuvântă că făcuse propagandă pentru alegeri prin mahalale. D. G. Ionescu lipseșce mai dinainte la Târ­­goviște și asta­ feru a scăpată de arestare. E că cumă se facă alegerile. Soldații și dorobanții au pușcile încărcate și suntă gata a trage. X. principe, s’au gasitu epistole ale tele la Băleanu, în care, prin anticipare, începi prin a-i dice. — „Măria-ta!“ Și cele ce-mî spune socia mea, le confirmă Șiariul­ guvernului ca­re, după ce m’acusă pe mine de tote aceste halimale, susține camü „fu­gită ierii.“ Și pe cine crede guvernulu că va pute­amăgi cu aceste minciuni pe atătu de asurde, pe cătă și de infame? D. Gr. Băleanu lucrăndă cu Maz­­zini și făcendu revoluțiune la Jila­va pentru a se face domnii!!.. Maz­­zini conspirândă pentru a face domni în România!!.. D. Băleanu conspirăndă cu să­­tianii din Jilava pentru a resturna că domină!!.. Eu am fugită pentru re­vol­u­ți­u­­nea de la Jilava? Demi nu eu m’am întorșit din Paris, pentru ca se confruntă și se înfruntă pe cei carii ziceaă că noî amă fostă mes­tecați în revoluțiunea Candiano? Demi, nu că am scrisă i sub­­scrisă că d’acea­a mi-am întreruptă călătoria ? Nu că am scrisă:— E că­­me la porțile temniței ? Și căndă am făcută acesta ? A­­tunci, căndă infamia consiliariloră principelui Carol a mersă pân’a bate, a tortura pe prisoniarî în tem­nița soră!!.. Și­­ siam­ulă guvernului cuteză a­dice de mine: „ fugită sorü ?“ Și consilierii principelui Carol cu teză a Șice, a afirma­t că s’aă găsită la d. Băleanu hârtii compro­­mițăto 5rie pentru mai mulți capi roșii!!.. Cu teză a spune: „Faptul­ des­coperirii și mărturirii lui Băleanu e positivă“!! A!... înalți consilieri! faptul­ des­coperirii și mărturirii națiunii, în facia celoră ce faceți și Șireți, este că sunteți nișce mișei calomniatori și trădători ai națiunii. Acesta este faptură positivă: îlu constată din nuoă și vaî de națiune și de cei carii ve ascultă, de nu se voră cur­ma aceste infamii! Sfârșescă, căci epistola mi s’a fă­cută pre lungă, spuindă națiunii că, pe cândă consilierii principelui Carol invită cu atâta nerușinare ș’afundă puterea esecutivă în atâtea mari și felurite infamii, diarele englese spună că guvernulu rusescă a cerută de la Sultanulă. „1. In considerare că timpulă este ’n­aintată, se se permită flotei ru­­seșci a ierna în anulă acestuia la Nikolaieff. 2. A cerută se i se spună pen­­­tru ce s’a adunată atâta oștire la­ Șumla.“ I Turcuță a respunsă: „Nu pote primi cererea, fiindă că ea este în contra tratatului sup­­­scrisă de puterile garanți. Trupele de la Șumla simt ă adu­’ nate pentru a se esereita cu ar­­­mele cele nouă.“ ț­iarulă englesă dice c’acesteaj sunt ă preliminariele pentru ruperea­­ tratatului de la Paris. Acumă ori cine este în­dreptăj a cugeta asupra actelor­ guvernu­lui României; ori­ cine este in posi­­­țiune a ’nțelege, pentru ce se in­­­venteză pe toată­­ fiua revoluțiunî;! ori­cine póte pricepe pentru ce con­­­­silierii principelui Carol voiescă, cu ori­ce preță, se susție că se ur­­zescă revoluțiuni!... Națiunea este prevenită, prin ur­­­­mare mi-am împlinită datoria. C. A. I­osetlc, a dinastiei, în facia fapteloră mi­­niștrilor ă­iei, și că ți se face atătă de grea, în câtă, dec’amă trebui se judecămă după cuvinte, mai se a­­cusî pe Romanulu de dinastiofagie. ț­icî că temperamentală ne di­feră, că nu ești extremă, și totuși atătu de puțină justifici acesta, în cătă ne ataci cu violență, pe căndă noi nu’ți făcuserămă celă mai mică atacă, ci ne mărgineamă, cu cuvin­tele cele mai curtese ș’aprope mă­­gulitore, n’ți spune că ne imputezi ceva de care singură te faci cul­pabile. Unde aî veșiută aci m­ă a­­tacă, nă provocare, nu ’nțelegemă. Dera de­.... timpulă e nesuferită, noura, ploaie mereu, sórele nu se mai aretă și naturele impresiona­bile se irită pe ună asemene timpă. Ne resemnămă. Ense, decă ne su­punemă a suferi penă și consecin­țele zeului timpă, și fiindă că cjieî că rădici cavaleresce nă mănușiă — pe care, fiă ifisă în parintese, uu’ți amă aruncat-o,­­— te rugămă se aibî în privire cinci lucruri: I. Se fii, cumă Șiei, cavalerescă, și se nu te adresezi aceloră­a cari nu’ți potu respunde, cari nu te am provocată, ci numai acelui­a care, cumă clici, te a provocată și care n’are pretensiunea d’a represinta ideiele nimenui de cătă ale séle proprie. II. Se nu ataci pe absinți în dis­­cusiune, căci acesta n’ar fi cava­­lerescă. III. Se nu clidi că n’aî făcută cea-a ce aă făcută alții, căci p’a­­tuncî nici nu esistai și nu se pote sei ce ai fi făcută, dec’ai fi esistată. IVI. Se aibî de grijă a nu perde din claritate, cumă ai făcută in nu­­merulu trecută subliniândă cuven­­tură Romanulu, astă-felă în cătă și noi și totă lumea a­cundată că despre Șiamiulă Romanulu vorbesci ș’acumă, deefi­ții să fiî leale, aî se fii silită se faci erată la erată. V. Se fii cu desevârșire cavale­rescă, d­-ta care ne strigi, sasă vi­­siera! și se’ți rădici visiera, după cumă rădicămă p’a nostră, presin­­tăndu-ne la lupta nobile și reale subsemnândă fără pseudonimă: Emili­u Costinescu. P. S.— Se zice că nu este nici ună biletu de amoru fără post-scrip­­tum. Pe lângă înăcrirea cu care ne vorbesci, epistola nostră póte trece pre bine dreptă ună biletu de a­­moră, se ne fiă deja permisă a a­­adauge, în post-scriptum, câtă ni se pare a fi de utile uă disensiune de principie, fără necuviințe, demnă, plină de amenitate, și n care ne ar plăce­a lămuri nesce cestiuni din cari ni se facă necontenite im­putări. A mă vrea, spre exemplu, se lămurimă cestiunea „mâncării che f­­lorü de ieri,“ ospățiă care singură a scăpată lumea de idolatrie, ca­ și de sclavie. E. C. cu mari anevoiDțe, căci agințiî polițienesc­ și administrativi urmăriați pe împărțitorî. E că acelă avisa : C0RESP0ND1NȚA PARTICOLRA A BOiMAnrvijiri. Viena, 25 Septembre, 1870. Confirmă schiitoră ce se avemă pe ne as­­tă­zî, întâlnirea și întrevorbirea minis­trului de esterne ală republicei francese cu cornițele Bismark în Meaux, n’aă avută nici ună resultată palpabilă, fiindu-că con­­dițiunile de pace, ce le pune, Prusia suntă cu multă mai umilitate, de­câtă ca guver­nul­ actuală ală Franciei se le pot­ accepta în numele națiunei francese. Bismark adică, pe lângă condițiunile ce le cunoscemu din (ziaristica oficiosă a guvernului prusiană, din conversarea corespondentului engleză cu corni­țele Bismark, pe care v­aran trămis’o ieri și din două circulare ale lui Bismark, ce le publică Monitorulu prusiana, a’ia căroră sensu este același ca­ și ală conversăreî a­­vute cu corespondintele englesă, pretinde de la guvernulu republicană ca, pâne la în­vățarea definitivă a păcei, armata pru­siană se ocupe forturile principale ale Pari­sului. Acesta ară însemna atâta ca Parisul, și d’impreună cu ele Fran­ța Intréga se se re­­semne de a se mai apăra în contra inva­­siunei germane și se se supune grației sau disgrației regelui Wilhelm, care apoi, intrate uă dată la palatulă Tuilerieloră, ară dicta pace nu națiunei francese, ci lui Napoleon al­ III restaurata prin baionetele prusiane pe tronulö perdută. Departe se fie ideia de noi, ca guvernulu actuale ală Franciei re­publicane ar fi fi aste­felu de demoralitate, în­câtă se primască aceste condițiuni, ce ară însemna trădarea intereselor, a căroră conducere li s’aă încrezută de către națiu­nea francasă. Oh, nu ! Parisulu se va lupta și se va apăra înaintea și înapoia celoră două­zecî de forturi, ce le are și, în casuță estremă, ișî va vinde viața cu prețulu sân­gelui pe baricadele și pe stradele Parisului. Pacea deci astă­(J) este mai problematică ca orî-și-cândă, de­ore­ce regele Wilhelm, a cărui ideiă fișă este se dicteze pacea în Paris, va refusa ori­și ce lasă de îm­păcare ce -i-o ară oferi guvernulu republce francese. Pe cândă J. Favre ține conferințe cu cancelariulu regelui Prusiei, armata inamică a incongiurată Parisulă. Principele de co­­ronă ală Saxoniei se află cu cuarticula seă generală ală armatei de la Meusa in Grand- Tremblay, — două mile nord-estice departe de Paris. Pluuila prusiană este de a ataca Parisulu în frontura sudică, adică cele tre forturi Bicêire, Ivry și Charenton. Probabilă că ataculu principală va fi diriginle asupra fortului Ivry, pe c­ândă Bicêire și Ch­arenton voră fi numai pușcate, pentru a împedica foculü ce ară pute veni din partea aceia în castele armatei prusiane. Reușindă a lua Ivry, apoi voră erupe directă spre puntea d’Austerlitz și Bercy, pentru ca apoi se atace lunga linie a fortificațiunilor­ princi­pali spre Belleville și Auteuil. Prin căderea fortăreței Toul, inamicul­ a căștigată un șanță fâne considerabilă, pentru asediarea Parisului, fiindă­că prin căderea Toulului, Prusiania aă căștigată linia drumului de seră de la Rină și pene în apropiarea Parisului, pe care acuma își vor­ transporta parcurile foră de artilerie Și piesele cele colosale de artilerie, cari sunt­ necesare pentru bombardare. Cu tóte acestea éase Prusianiî voră avea multă de lucru pene ce voră pute face acestă liniă a drumului de feri practicabilă, de­ore­ce ea este nimicită și subminată de-a lungul­ drumului de către Francesc. Ga fortăreță Toul posede uă posițiune e­­minentă importantă, ca punctă strategică ne o demonstră perseverența și repetitele în­cercări ale inamicului de a o ocupa. Gar­­nisóna acestei fortărețe merită totä lauda și admirațiunea, aflândă că ea, constându abia din 3000 capete, a fost­ în stare a­fină în cursă de 40 de m­ile m­ă asediă și oă bom­bardare înverșiunată din partea a 3­0.000 Prusiani și că a respinsă de repetite ori cu succesă strălucită asaltulă inamicului. Bombardarea acestei cetățui a durat­ șăse­a zile neîntreruptă ziua și noptea După ca­pitulare, pe care o putemă numi cu totă dreptură onorifică, garnisana a fostă trac­tată după condițiunile de capitulare statorite la Sedan. Prusianiî adică, ne mai fiindă în stare a transporta și a îngriji de enorma sumă de prisoniarî francesî și ne mai scu­nde unde se’î­nșelje, de­ore­ce tote fortărețele Germaniei sunt­ pline și îndesuite, se mul­­țămescu cu depunerea armeloră, punendă pe prison iarî pe picioră liberă, după ce au luat parola de onore că în decursulu acestui res­­belă nu voră mai lua arma în contra Pru­­sianiloru. Despre perderile Prusianilor­, cari trebuie se fi fostă considerabile, nu amă a­­flatu încă nimica, și nici că vomă alia cu­­rende, fiindă că lista căriuțiloru se va pu­blica din partea Prusianilor, din precauțiune câtă se va pute numai mai tárijic. Ast­felă aflămu abia astăzi de la oficiose prusiane că la asaltulu întreprinsă în 15 i. c. în contra fortăreței Toul au căzută 1000 de Germani. Asemenea au făcută oficiosele prusiane și despre uă­erumpere a mareșialului Eizaine din Metz în 14 1. c. despre care jurnalele independinte englese și belgiane afirmau că unui corp­ de armată, supt conducerea lui Canrobert, i­ar reușită a străbate linia de a­­sediu a inamicului și a scăpa spre Paris. Ele am tăcută, pene ce uă corespondință a principelui Friderică Carol, din cuarticulă ge­nerală din Metz, constatază acesta acțiune militară a lui Bazaine cu adausulu că: „din partea nostră perderi însemnate.“ Melzul” deci se ține și se ține for­te bine, astfelin în­câtă inamiculu a resemnată a’lă ocupa, fiindă că acesta trece chiară și peste forțele militare ale armatei și artileriei vic­­toriose a învingătorilor­ de la Sedan. Mise­­ria armatei prusiane înaintea Melzuluî este mai presusă de ori­și ce descriere. Lasă că viata pene la genunchi în apă, déja epide­mia culcă cu miile de Prusiaoî la pomente. Cifra celor­ bolnăviți, de când­ se asediase M­etzulă, cari au fost­ transportați parte la Berlin, parte s’ră așezată prin lazaretele din apropiarea Metzului, se suie la 80,000. Acesta este și causa pentru ce regele Wilhelm a dată ordină ca prima armată de reservă ce s-a formată la Rhin supt comanda arh­i­­ducelui de Mecklenburg Sc­hwerin, se pornes­­că spre Francia. Bravura generală Uhrich încă ține Stras­burgulu cu o energie admirabilă. Terminân­­du-se asediatorii lucrările fortificatore, in de­cursul­ cărora au fost­ întrerupți de repe­­tite ori prin bateriile și erumperea trupelor­ franceze, se anunță că în septemâna acesta vor­ întreprinde asaltură generală în contra Strasburgului. Acesta cetate antică și nefe­ricită este nimicită cu totul­ prin focurile prusiane. Incendiile sunt­ la ordinea­­ Jileî, astă-felă în­câtă locuitorii nici nu se mai încerci a stinge. Credă că veți fi aflată deja că atâta în Strasburg, câtă și în Mitz, s’a proclamată republica cu mare entusiasmu. Astă-­fi constatiză chiară și corespondin­­țele oficiase prusesc, că generaliulu There­min, ce­a fostă comandantulă garnisónei de sperare în Laon, nu póte fi acuzată de culpabilă la catastrofa întâmplată. Culpabi­­lule, dérà voimă sem lă numimă și noî astă­­felă, aă fostă ună soldată din garda de ar­tilerie cu numele Henriot. Acesta având o servită în citadelă, trăia de la desastrulă armeloră francese din 6 și 7 Augustă în­­trună e saltațiune patriotică ce ajunsese la gradulu deliriului, care impregiurare punea în mirare pe toți aceia ce cunosceau recele și determinatul ă se­ caracteră. Elă avea par­­ticularea datină de a vorbi cu sine dnsu­șî, aste­fel, îlă audeaă în timpul ă acesta o js­­cândă de repetite ori: „Eă voi­ arunca aicea totu în aeră! Pe cându se apropia inamiculu de fortă­­reța, ele comunică intențiunea sea redacto­rului diurnalului de l’Aisne, care servia ca voluntară întrună regimentă de linie. Afară de acesta împărtășire făcută, apoi împregiu­­rarea ci, conformă serviciului sef, numai elü dispunea de chicile camerelor, cu prafur­ de pușcă, nu mai permite nici să índoiela că Henriot au pusă focă. Henriot servise în campania din Crimea, de unde se reî ntorsese decorată. A vorbi despre cruzimile strigatóre la ceh­ă ce se comită Prusianii pe totu­l iua, iai-o reservă pentru uă altă ocasiune. De astă dată se comunică câte­va puncte din regulamentulü Landsturmului prusiană din 21 Aprile 1813, din care ne putemă con­vinge cătă minciună și ipocrisie desvalta Prusianiî, față cu francs-tirourî francesî. § 39 ale acestui regulamentu sună: Land­sturmului nu’î este permisă a purta uă uni­formă sau ună costumă ală scă propriă, fiindă că acesta ’î ar­espune peric­ulului de a fi cunoscuți și persecutați de inamică. § 7. „Consignată fiindă, lupta Landsturmului este un luptă de desperare, care sfințesce ori și ce mijlace.“ § 8. „Este deci chrămarea Landsturmului a împiedeca atâta înaintarea câtu și retragerea inamicului, a’să ținâ ne­contenită în flacă, a prinde munițiunea, cu­rieri și recuți sei, a redica ospitalurile lui, a întreprinde năvăliri nocturne, scurtă cisă, a dă neliniști, a-i răpi somnulă, a’să nimici singuratică unulă câte unulă, sec în corpuri unde numai va fi posibilă, ast­­fel­ precum ă ne învață exem­plul­ Spaniei și ale Rusiei. Teronsmulă ce’să desvoltă guvernorii ci­vili și militari ai puternicei Prusii în pro­vinciile ocupate dincolo de Rhin, a ajunsă în culmea sa. Justiția prusiană acolo nu cu­­nosce incursiție sa o procesă regulată, ci nu­mai un singură padepta care este mortea des­­onoratóre prin strenge. Astă­felă se ’naugurez! imperiulu „fricei de D­^eă, a moralei sacre ș’a libertății ade­­vărate“ ale regelui Wilhelm în provinciile o­­cupate, era în lăuntrulă imperiului, apoi per­secutări și transportare în ’nchisorî. Ast­­­fel să fu transportata bătrânulu democrată I. Iacoby dinpreună cu comerciantula Max Hei­­lig în ’nchisore la fortărața Loetzen, pentru că au avută temeritatea cele d’ântâiu a ți­­ne ’ntruă adunare la Koenigsberg­uă cu­vântare, în contra anesărei Alsaciei ș’a Lo­­taringiei, érrt pe celă din urmă pentru că o dată mijlocele pecuniare pentru tipărirea și răspândirea cond­uselor­ aduse în acea a­­dunăre. Ca pretenstă pentru aceste măsuri reacționare, oficiosele prusiane au perfidia a spune, că a servită motivulă ca­ aflândă poporațiunea acelora provincii ca ’n Germa­nia însășî se află voci cari combată anec­­sarea, devin și mai renitențî și ’nverșiuna d­­in contra autorităților și polien­e și militare prusie­nescî. Cine afară de Nemții orbiți se mai pute indoi, că, după terminarea acestui

Next