Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-24

934 CAISTARIUTIXAT. Pressa de aști propune Căndritulu, adică vă iasă asupra căniloră citr ^bn mi" "pentirex tiiăTIitiâțiT "Presset la viitórele alegeri comunali o propună, spre a’și atrage încrederea alegétoriloru. Scrü el la ce alegători s’adresază! ROMANULU 24 BRUMARELU 1870 a treia parte din cei 40,000 din bu~getu eranu aceia de 55,000 și mai bine publicați prin „Românulu“ trecui înainte de uă camă-dată pâne găsii unu alții articulu cu No. 29 care sună astfelu: «Credite estraordinari se potu crea «(ânsă) numai la trebuință singulară, ceea ce face că camera are aerulü d’alice că nu multe trebuințe se potü inventa într’unii anii care nu s’a pututü prevede la votarea budgetului, »nici s’arü pute amăna pen’ la deschiderea adunărei.» Ea se plică vădată ce budgetulú a prevestit unii felii de cheltuială, apoi ministruli acea cheltuială n’o póte rădica de câtă celii mulții la suma din budgelii, plus a treia parte din acesta ; cu alte cuvinte miniștrii noștrii n’aveau facultatea a întrebuința pentru reparațiunî etc. la palata de câtă cifra de 40,000 plus 13,333!!! Ce trebuințe mari și emininte i-o fi făcuții ore se așeze, pe lângă lei 53,333, și de credibilă de 55,000 lei care, împreună, facă una totală de 108,000, adică aprope de întreită suma din budgetă ce și-aă apropiată în contra arta precisă din lege ? Acesta credi că se va explica de uă camă dată prin vr’uă comunicată și mai tărdtă ceva în facia corpuriloră legiuitóre. Péne una alta însă, amă crezută, d-le redactare, că nu este reă a ve comunica resultatulă căutăriioră , conclusiuneloru și mirăriloră prin care amă percursă cu ocasiunea de faciă. M’amă amestecată póte unde nu’mi ferieala— ânsă pare c’ași are dreptate, căndă amă dreptulă d’a subsemna . Unii contribuabilii la budgetu. REFORMA INVETAMENTULUI PUBLICU. III. Ama zisă în articolul nostru trecută cu aceea ce contribuie mai cu sumă la starea de prosperitate a universităților germane, este modulă chiară de nominațione ală profesorilor liberi. In Francia, agregațiunea este de ordinară prețuia unui concursă; numărul agregaților este, pe lângă acesta, determinată de ma înainte. Acastă stare de lucruri este forte vițicisă, și expunemă cuvintele pentru ce. Pentru ca profesoratul liberă să potă produce rude bune, trebuie, ca orice talentă reale, să gâsescă deschisă calea de a se produce. Nici un obstacolu nu trebuie să oprască pe acela care pote dovedi spiia sa de a întruni în juru’î auditorială universității: numai cu modulă acesta concurența între profesorii liberi și profesorii Statului va pute fi uă concurență reale și utile. Este însă evidentă că a limita numărul agregaților este a se întorce într’ună cercă vițiosă, a ave, în locul două clasă de profesori liberi și una de profesori oficiali, două clase de profesori oficiali între cari nici oă linie de demarcațiune nu mai este posibile. Pe de altă parte, concursul este, pentru cariera profesorale, sau celă mai puțină pentru profesoratur superioră, unu criteriu fórte nesicurü. In adevera, decă sciința este una din calitățile necesare profesorului, ea nu este nici singura nici cea mai principale: chramată a instrui pe alții, a pune solința sa la serviciul societății, profesorul îi trebuie să posedă mai nainte de tóte spiritulu de metodă, acestă calitate superioră care reclamă studii îndelungi și aprofundate și pe care concursulu nu o va pute dovedi nicîntă dată. Ună erudită, privată de facultatea de a răspândi cu succesă sclința în jurul ă seă, este departe de a fi ună bună profesoră, și mai cu sumă una bună profesoră pentru studiile superiore. Dară încă vă dată, concursulu nu pote proba, lăsândă la uă parte cestiunea că el este de multe ori oă afacere de norocu, decâtă solința unui omu. Germanii au înțelesă de timpuriu aceste adevăruri elementare. Grație spiritului de esperimentațiune care constitue fonduru caracterului loră naționale, ei nu au cerută concursulă decâtă acolo unde nu este nevoie a se constata de câtă cunoșcințele cuiva. In instrucțiunea superioră ensé, unde metoda formază calitatea principale a profesorului, unde șciința, lipsită de uă espunere logică ară deveni să vană dissertațiune, ei au înlăturată acestă încercare încetătore, fără a se teme că aă derogată prin acesta unui principii generale și imutabile. Agregații loră se admită de însuși corpulu universitară după a insură facultății respective și în urma unei duple probe destinată a pune în evidență calitățile candidatului. Acestă probă consistă încă lecțiune publică asupra materiei ce -șî propune a profesa și vuuă discnsiune, coloquium, angagiată în urmă între profesorii facultății și recipiendarii asupra subiectului tratată de acesta în secțiunea sa publică. Trecândă prin acestă ușoră încercare, fiecare doctoră póte intra în corpulă profesorilor liberi și ține cursulă ce’sî a alesă în sălile universității. De aci înainte ânsă începe pentru dânsul ără lungă și dificile probă, care trebuie se’să conducă la profesoratul și propria disu, la profesoratuld ordinară, care constitue adeverata autoritate universitară. Decă privatdo centură dovedesce calități reale, uă solință vastă, uă metodă superioră, decă fă ceiora-i-alte cursuri similare, reușita sa este sigură: peste curând, la cea ântâiu vacanță ivită, cutare sau cutare facultate își va disputa onorea de a’lă ave în sinulQ seă. Pentru a trece de la agregațiune la profesorală, nu’I lipseșce de câtă ocasiunea: aceași autoritate, care acordă venam privatim docendi (facultatea de a profesa liberă) este care îl face se intre în corpulu profesorilor ordinari. Se ne oprimă puțină act, pentru a pute resuma ideile espuse și pentru a pune astăfară în evidență avantajele sistemului ce indicămă. In Francia, agregații sunt mai multă risce suplinitori ai profesorilor titulari, însărcinați de a resuma hebdomadară cursurile acestora și de a-i înlocui în unele ocasiuni. Deși prin facultatea cehă de a profesa cursuri străine programului oficială, ea represintă până la ună punctă în sînul facultății spiritulă de narațiune inerentă generațiunilor tinere, lăsândă titularilor sarcina de a conserva tradițiunile sciinței, se lipsesce însă puterea de a corige învățământulă oficiale și de a’î face acea concurență salutară, care este condițiunea oricărui progresă în șciință. In Germania, din contra, numerală ilimitată și modulă de admisiune ală privatdocenților, face din acestă corpă ună corpă viă,pusă alături de corpul profesorilor ordinari, chrămată a amenința neîncetată pe aceștia de a se retrage auditorială, care ’i ține la poștă primă metodă superioră, putendă prin urmare anima la fiecare momentâ activitatea intelectuale și spiritulu de cercetare ală tuturoră. Sistemul germană are oeză asupra sistemului franceză țină avantagiă imensă. Elfi înlesnesce junimii, care voiesce a se consacra la lungi studie, calea învățământului superioră și ocasiunea de a proba meritele sale reale. Elfi stabilesee între profesorii liberi și profesorii Statului uă concurență ală cărei principală resultată, este de a întreține între dânșii uă nobile ) și continuă, emulatiune. De aceia universitățile lor, în locu de a fi nisce simple stabilimente, chiamate a da omeni de meseria diferitelor cariere liberale, nu suntu nimicit mai puținii decâtii nisce centrurî active de mișcare intelectuale, cari și-au luații sarcina de a întreține foculu sacru alttisciinței. Aciamü voi ca guvernulü se facă atinde universitățile nóstre nescânde S’a disti de multe ori că Românii, prin posițiunea lor geografică, ca și prin originea lorii, suntu meniți a conserva în sînulii populațiunilor orientale faruri luminiei și ale progresului. Nu credemii se fie pentru unii omîi destată uă ambițiune mai demnă decâtu aceea de a face ca țara nostră, prin uă organisațiune înțeleptă, prin instituțiuni care se stă la înălțimea cerințeloru civilisațiunii, se ajungă a servi într’uă di de centru intelectuale acestei părți a Europei, în care resare surele și în care nu ar trebui se apună civilisațiunea. Atena și Constantinopole posedă deja stabilimente de instrucțiune superioră, care se bucură de orecare renume, nu numai în părțile levantului de la pene în occidentu. Se face rau ca dânșii, mai mulții chiar decât dânșii, decă voimQ a conserva gintei nóstre reputațiunea de superioritate intelectuale de care se bucură cu drepții cuvântu, și mai cu sema decă voimu a dovedi lumii că amu înțeleșii rolului ce ne este reservatu a împlini. Dară, ca se atingemu într’uă di acestă țintă, nobilă și mare între tote, trebuie se părăsimă vădată râua obicinuință ce amu contractată de a copia într’unu modă servile instituțiunile altora țeri, fără a examina mai ântâiu cari din ele suntu cele mai bune. Așa, de exemplu, pentru că cei mai mulți dintre noi ’și au făcută educațiunea intelectuale in facultățile Franciei, nu este una cuvânta că totu ce esiste in Francia este buna și trebuie numaide câtă transplantată la noi. Decă amil Cfinia nrn-i inifialianAa , „ universitați francese suprimate la 1789, nu amü face póte uă reformă rea. De la facultățile de astăzi ale Franciei, cari sunta opera ideiloru strimte ale primului Consiliu și a traduțiunilor si de extremă centralisațiune administrativă ale imperiului, nu corespundă de locü trebuințeloră unei societăți tinere și chiamată la libertate, precum este societatea română. Spiretele luminate ale Franciei strigă necontenită în contra stării vițiose de lucruri de astăzî, și noi amă merge se modelăm și instituțiunile nóstre născânde tocmai după nisce înstituțiuni cari trosnescă de vstustate și cari se pregătescă a dispăre! Se simți mai puținii geloși de sorta generațiunilor ce se râdica și de viitorulu instituțiunilor si nóstre. Amu dori dorű ca de astă-dată se mergemü a lua de la betrăna Germania regatele după cari se procedemă la reformarea învățământului superiorii. Și pentru ca se resumămu aci de zona guvernului, credem că elü ar trebui: 1. Să instituie agregați liberi pe lângă tote facultățile în ființă și în numărul limitatfi. 2. Se recunoscă facultăților, chiar a dreptulu de a deschide tinerimii titrate porțile agregațiunii. 3. Se permită acestora agregați de a profesa asupra acelorași cursuri ca profesorii titulari și de a percepe unii tratamente eventuale pentru aceste cursuri în sarcina elevilor. 4. Se ridice facultăților dreptului de a conferi diplome de capacitate pentru specialitățile profesionale, reportând acesta atribuțiune asupra unei comisiuni speciale, instituită în afară de corpura universitară. Pentru ca aceste măsuri se potă fi realisate, guvernulü trebuie se elaboreze una proiectă de lege modificatorfl legii actuale pentru instrucțiunea publică, căci multe din articolele acestei legi sară opune la un asemenea reformă. Și apoi, una atare proiectă este cu atât și mai necesarii, în opiniunea nostră, cu câtă în articlele viitore vomă are ocasiunea de a propune și alte reforme cari, la rândul filoruscă nu sunt fi prevedute în actuala lege saă suntă contrare spiritului ei. Oă comisiune ad-hoc, compusă din bărbați cu cunoștințe speciale asupra materiei, ară trebui instituită chiară de acumă pentru săvârșirea unei asemenea lucrări, astfelă ca la deschiderea corpurilorfi legiuitóre discnsiunea se se potă produce fără întârziare asupra acestoră cestiuni, cari interesă într’ună grabă înaltă viitorulă sculelor sinestre superiore. Până atunci credemă încă că nu ară trebui se se decidă nimică de definitivă asupra agregațiunii ce este a se institui pe lângă facultatea de medicină, pentru ca reformele ce se voră introduce în acestă ramură a învățământului se fie animate, precumă amă du’o deja, de spiritului unei direcțiuni uniforme. Instituțiunea agregaților liberi ar presinta pentru România avantage incontestabile. Ea are ave de resultată a deschide acelei tinerimi care voiesce se cultive cu zelu sciința, porțile învățământului superioru. Acastă tinerime este perdută astăzi pentru țară, căci ea nu are nici ună mijlocă de a se produce. Publicațiunea de foi periodice sau de uvrage de sclință este la noiuă meseriă ingrată, care descuragiază pe celă mai energică și pe celă mai optimistă. Românii nu mai voră se citască soliiță, de cândă năinvățată se facă politică. Conferințele libere nu adună totădauna ună publică destulă de numeros și pentru a stimula activitatea aceluia, care și ară propune să le facă; și apoi, populațiunea flotantă, care frecventă aceste conferințe, nu comportă delocă ună cursă sistematică și continuă. Câtă pentru fondarea de școli private, inițiativa individuale este atâtă de puțină îndrăsnață la noi încâtă, pentru multă timpu încă, nu trebuie să fondămai pe dânsa de câtă speranțe modeste. Ce remâne dâră de făcută acelora tineri generoși, cari sosescă în i, -- ---- ■ — *—*T/ G /iz* /IaIa woV nrtirll Art Arințe și de cele mai frumóse aspirărî? Ne găsindă în sînul societății nici uă impulsiune către acea viață cugetătare de care ară voi se trăiască, nici ună câmpă de activitate, nici uă încuragiare demnă de silințe și de ambițiunea loră desinteresată, el perdă cu timpul și orî-ce ilusiune și orî-ce speranță. Atrași pe nesimțite pe povârnișul intereselor egoiste, ce asrorbă la noi atâtă viața publică câtă și viața privată, ea se vedă trăindă într’uă di deuă viață oțiosă și inutile. După câțîva ani de silințe de totă felulă și de încercări repetate, uă suflare de ghiașiă a adormită nobila ardere ce-î anima și a stinsă frumósele loră visuri. Acastă situațiune este tristă și acei cari suntă la cârma statului săuă datoriă imperiosă de a se îngriji de dânsa, cu acea avare pentru lucrură publică, care singură atrage afecțiunea și recunoscința poporeloră pentru guvernanții loră. Trebuie dară ca guvernulă se cugete matură în acastă privință și se nu cruțe nici mă sacrificiui pentru a îndrepta oă stare de lucruri care póte se pericliteze într’uă di chiară existența națiunii. Reforma ce ’să îngagiamă d’a studia este de natură a rădica moralul generațiuniloru tinere, inspirându-le amerea lucrului și ambițiunea înaltă de a se distinge pe cariera desinteresată a șciinței. Ea ară schimba cu desăvârșire fisionomia școlilor nóstre superiore și ară face din ele nișce arene de lupte intelectuale, unde talentulă și capacitatea ară avu singure ură rolă. Ea ară face ca acel cari dormă astă dî într’uă culpabile quietudine se se descepte și se se puie la lucru, de târnă ca alții mai activi de câtă dânșii se nu vie a se lua loculu. Numai atunci amu vedé și la noi publicațiunile șciințifice răspândindu-se pretutindeni, bibliotecele și cabinetele de lectură populându-se, conferințele publice disputându auditorulă sară cursurilor universitare, operile literare luând și locul și scrieriloră fără valore cari ne inundă de la ună timpă încoce. Și cândă acastă mișcare intelectuale va coprinde corpul întregei societăți, ideile vor deveni pretutindeni mai juste și pasiunile mai potolite. Omul va sta mai multă la sine acasă și mai puțină pe uliță; și, stimândă mai multă casa sea, va stima mai multă și pe a vecinului soț; viața de familie, cu tóte plăcerile ei pure, va lua loculă acelei vieți publice care duce totădeuna la desgusta și la scepticismă; pare chiară că va fi mai multă iubire între soți și mai multă fidelitate conjugale, mai puține procese între omeni; pate asemenea că opiniunea publică, compusă de omeni mai luminați și mai independnnțî, va ava mai multă putere asupra conducerii trebiloru. Terminăm și aci, pentru astă dî, cu studiile nóstre, pentru a lăsa fiecăruia timpul ă de a cugeta asupra ideiloră ce e spuserămă și pe cari ne propunem și a le continua în articlele viitore. Em. P. Mihăiescu. Doctoră în științele politice și administrative. Constantinopole, 12 Oetombre. D-lm directore alu pianului ROMANULU. Domnule directore, Constantinopole, acestă mare orașiă romantică și comerciale ală Oriintelui, a devenită focabulü de patriotismă naționale, ună centru de reuniune și de Înrolare pentru toți Francesi, cari vinü din tote părțile, ca ună potopit furiosü pentru a merge spre apărarea patriei. Pe tate filele vede cine-va mulțime de voluntari sosindă, unii din Africa, alții din Asia, alții din Rusia, ș. c. 1. Ieri numai se tspediază aprópe 200 de nuoi veniți, pentru Marsilia. Fiori de bucuriă ară coprinde anima oricui ar putea vede cu ce bucurie, cu ce ardere frenetică, cu ce impaciiița vină acestî fii depărtați ai nobilei și marii națiuni, cari mergă se lupte pentru patriă, se învingă Rpii. Rommy a învinge sau a muri!“ este refrenului ce se aude eșindă necontenită din gurele lord. Cândă intrară In vaporul francese, toți latruă unire intonară nemuritorulă cântă ale lui Rouget de Msle, Marsellesa, și apoi, traiesca Francia și Republica fu ultimulă strigată ce despărți vaporulă de miile de spectatori, de tóte naționalitățile, ce acoperiaă fermiî încăntătorului Bosfore. Mulțime de Eleni voluntari erau printre dânșii pentru aceași sântă causă, și cei cari nu cunosceaă pate limba francesescu căntâlă Marsilieseî, Intenaă căntulă resbelică elenă, marșială lui Coroneos. Printre Francesî erau mulți cu familie și cari ’și părăsiseră familiele, comercială și tóte interesele, ba unii luaseră cu dânșii chiară pe fii loru mai mari pentru a’î Ioveța turnă se móra pentru țara loră. Vedeți, domnule directore, câtă da mare este și póte deveni uă națiune liberă, care escelază prin asemenea exemple de patriotismu. îmi închipuiescu ce póte fi In Francia, unde ardă de impaciința d’a ajunge cu uă oră înainte, după acestă spectaclu măreță, care mi-a împlutit ochii de lacrimi!.. Cândă óre vomă vede și pe Români escelând, nu prin asemenea exemple de patriotismă, dară celă puțină desceptându-se și scuturândă indolința criminale ce-î apasă și le compromite pe totă diția viitorulă? Căndă vară începe a uita pasiunile personale și de partită, pentru a nu se găndi decâtă la mântuirea patriei, la regenerarea și mărirea României? Ună poporă, care nu scie a lupta și a muri pentru drepturile sale, nu merită a trăi. Credă însă In viitoriul popórelor deamă deplina convințiune că Românii se vor descepta din acastă stare de amorțire In care i-a afundată uă regime sperjură și coruptură. Pene atunci însă: credință, speranță, tabere ! Sarele libertății va resări la curendă și pentru România!