Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)
1871-06-01
ANULU ALO CINCI-SPRE PECELE Administrațiumca ín Pasagiu!» Românii.o. 1 Iredacțiinica^Strada €oțca,l.p. 42. VOESOE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu anui 48 lei; șase lun! 24 lei; trei luni 12 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei;un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 10 ale luneî • . Unii exemplaru 20 Deni. Francia, Italia și Anglia pe trianstru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) Edițiune de sera ^NMTxrriîI Anunțiuri, pagina TV, linia 80 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimitere NEFRANCATE vor fi REFUSATE.—Articlele nepublicate se vor arde. MARȚI, í JUNIU 1877 NU EÎlKEZATE ȘI VEI FI ABONAREA IN mTCT RESrl, la Administrationca diamalnt. IN DISTRICTE, la coresponrtințil cel’ ții cn poeta Pentru Anunțiuri a 68 adresa la administrațiune. LA PARIS Pentru abonamente: la d. Darray-Hallegrain, lin» de l’ancienne comedie, 1>. Pentru anunțiurl: la d-nir Órain, Tbomaa et etnie Rue Repeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente: Ia d. <3. B. Popodat, Fleisoh markt 15 Pestr snunțlurl: la d-nll Haasenefein și Vogle Nenermarkt, 11. SERVETIU TELEGR AF1CU AliU ROMAXVIilJl. Petresburg, 8 Iuniu. — Diavulü de Petresburg constată că imperatură Rusiei priimindü ordinul ă Osmanie din partea Sultanului, acesta este oă probă de bunele relațiuni ce esista între Turcia și Rusia. Constantinopole, 8 Iunie, sora. Patru incendiuri au isbucnită, 170 de case au arse. Versailles, 8 Iunie. — După ce Thiers a declarată tä consimte la abrogarea legii esiliului, în faca angagiamentului principilor de Orleans și Bourbon că nu voră intra în Adunare, și după ce mai declară că nu va trăda Republica lui Încredințată, Adunarea a abrogată legea esiliului cu 484 voturi contra 103, ș’a validată alegerile ducelui d’Aumale și principelui de Joinville. »83 Bucuresci 31 Florarii,. y 12 Cireșarii,1871 Pe cândă guvernală și Camera ’șî implinescă misiunea lord, se ne ’mplinimu și noi p’a nosträ, are tândă tumbră pe cât seamă și pe câtă putemă vedé, ce se zice despre noi și ce se face pentru seu contra nostru, în afară și ’n întru. Acesta este misiunea pressei, acesta este datoria iei, ce ne vomă sili se ne o ’mplinimă cu aceia așî religiositate cu care guvernulă se silesce a-și împlini p’acea. Cartea Roșie a Austro-Ungariei ne-a spusă și ne-a dovedită, în modă oficiale, că Prusia ș’Austria, suntă pe deplină mulțămire de guvernul actuale. Se se sprijine,fiseră ele, se se sprijine Capul Statului pe guvernul actuale, și ele voră fi pe deplină mulțămire. Plecăndă de l’acestă pantă bine cunoscută, de l’acestă declarare oficiale și publică, nu trebue pre ca totu Românulă, făr’ osebire de partită, se se ’ntrebe cu seriositate, cu ngrijire și necontenită, pentru ce suntă mulțămite pre aceste doué puteri? Se se ntrebe, dacă mulțămirea lorü póte fi în căștigură séd în paguba nostru ? Acâstă trebuință, acésta datoriă fiindă învederată,, s’amintimă, celoră carii voră voi se-și împlinască datoria, că Prusia spune acumă în publică că Dunărea ca și Rinulă, ca să se fiă una fluviă Germană. S’amintimă apoi că încă de la 1856 Austrian spusă curată că „trebie se câștige pe terămulă economică puterea de concistăa Principatelor Dunărene, ce i-a fostă răpită pe terămură politică." Aceste amintite, se nu uitămă că ministerială actuale a venită la putere noptea și ’n urma bâtâiei din piciură a d-lui Consule al Germaniei. Se nu uitămă asemene că colonisarea țerei cu Germani veni la ordinea chilei și cu dânsa concedarea căiloră ferate ale României unei companie austriace. Luminați astăferă dintr’uă parte, se ne aruncă cu ochii și spre cealaltă parte și se vedemu ce mărturisi, sau mai bine ce avertismente voiesce a ne da și Rusia. Vomă cuceri România prin cestiunile economice, dice Austro-Ungaria. „Anesare seu falimentă“ dice faáruin de Petresburg. Acestu articlu fu reprodusă îndată și de celălaltă organu de publicitate alu Rusiei, de Nord, după care apoi fu pusă luptă ochii Româniloru de către ciabiuru francesc din Galatzi (7 Iuniu). După ce organele guvernului rusescă laudă forte ministeriulu actuale, după ce spună că „noulă ministeriă Catargi dă dovezi de multă energia ș activitate,“ apoi dice: „Este unu faptă curiosă care sare în ochii oricărui oservatore nepărtinitoră, și care doreu2?ce că Românii nu suntă încă în stare d’a profita de tóte binefacerile instituțiunilor liberale cu cariera ei e îndestrată, mulțămită intervenirii străine.“ Memoriile și epistolele puterii executive audisti străiniloră uă instituțiunile liberale au fostă impuse țârei de câțîva nebuni, demagogi, comuniști, crescuți în demagogia străină. Guvernul de la St. Petresburg—care la 1848, susținea oficiale că suntemă Slavi, și rîdea de pretențiunile nóstre de daco-românismă—profită de ocasiune și spune că intervenirea străină, adică Francia, ne-a dată instituțiuni cari ne înbolnăvescă forte, fiindăcă nu le putemă mistui. Ciudată, forte ciudată forte are România! Ea luptă, ca se-și dea instituțiuni dupe chibzuirea iei, și străinii susțină că ei și numai ei ne potă da instituțiuni româneșci. E! „Asia capă, așia chiulaf" di cea mai demă di d. Simeon Mihălescu. Scopulu puterii asecutive se fiă pre d’a sili fera se acum ea într’uă di, ca d. Simeon Mihălescu? Organulă guvernului rusescă, pentru a dovedi că nu suntemă în stare d’a ne guverna noi enșine, prin instituțiunile ce ne-amă dată, ne prinde la stîmtulă nostru și la largul fl scă și dice: „Acestă faptă este nepăsarea gloteloru, cari suntă chrămate de guvernă d’a lua parte la alegeri, și cari pară a nu fi d’ajunsă pătrunse de simțământulă datoriei ce le impune Constituțiunea. Din natura loru pacinice și supuse, ele remână nemișcate în facia manoperiloră partiteloră și se supună culesnire autorității Torței brutale.“ Le luămă aminte, căci acesta este și frumosă și instructivă. Organele Rusiei chet că le place acestă guvernă, și totă ele spună că este în alegeri „uă putere brutale.“ Organele Rusiei ne declară nemericî, tîmpițî și făptuiți pentru sclaviă, fiindăcă nu lupta răma în alegeri contra „puterii brutale.“ Pré bine, case totu ele și totu în acestă articlu ș’aci îndată)icu: „Dacă alegerile voră da majoritatea partitei roșie ș’anti-dinastice, (aci éru este în deplină unire cu organele guvernului nostru) care are micjlace mari de niurire, atunci s’a sffrșită cu regimele actuale. Nici una ministeriă nu va fi în sare se ție în frântă Cameră turbulinte și țara va merge dreptă la anarhia. Asta-felu amesteculu străină va deveni uâ trebuință neapărată.“ Dacă este astă-felu, dacă foia rusescă (zice că triumfală în alegeri alu partitei Roșie, ar fi adusă de sigurQ invasiunea, de ce insultă și înjură atâtă de tare pe cei carii n’au voită se lupte cu forța contra unei „puteri brutale?“ De ce, din contra, nu zice că Românii suptă atâtă de politici și patrioți încâtă aă preferată se se supuie „puterii brutale,“ pentru ca se rădice străiniloră orice re testă de invasiune, s'aă supusă pentru ca se potă dovedi, mine poimăne ca guvernulă, remăindă stepână asolută, elă și numai elă a voită peirea țerei ș’a lucrată pentru invaciunile străine? Ș’aci ca în tote, nu vorbime pe presupuneri, și nici chiară pe deduceri, ci pe propriele dechiarărî ale organelor, guvernelor străine. E că propriele mărturiri ale la Crtidul de Petersburg. „Dară chiară dacă partita ordinii va triumfa, sarcina guvernului nu va fi ușiară. Dupe tote semnele, el este în afună d’a se dechiara falită ; creditulă publică nu mai esite in țară și se simple pretutindene stătătira generale în afaceri și goliciunea tesaurului. „Déca bancaruta, ce se simte deja în întru, se va manifesta și ’n afară, puterile străine voră fisiule, vrenda nevrenda se intervie in țară pentru a protege interesele gravă compromise ale supușiloru loru carii aă împrumutată cu bani guvernulă Românei. „Fote că ’n prevederea unei curende și peste putință d’a se ’nlătura lichidări a afacerilor tesaurului română, Chiriarchia bisericei Oriintelui, aă și adresată Forței și represintanțiloru puterilor garanți la Constantinopole, vă protestare contra legii ce se va supune Camerelor în privința vândării și ipotecării bunuriloronventuale în România.“ Dup aceea, foia guvernului rusescă aminteste că guvernul de la 1868 n a luată în semnnă asemene protestare a călugăriloră, dérü la ă a se vede speranța ce are că d’astă dată potecă Forța va interveni spre a protege, prin toră înrîurirea iei, interesele supușilor ăiei.“ Asia dérü, déca. Țara nu se supune „puterii ,brutale a guvernului,“ amenințare de întervenire. Déca se supune, pe d’uă parte,este scuipată ca nemerică, éra pe d’alta amenințată nu numai de invasiune, dérüinită de „Anesare prin falimentu. “ Mulțămimă de mărturiri, așta ceru puțină scimă cu toții ce ne aștaptă, și nu noi vomă piscui pe miniștrii și deputații cari își dau misiunea d’a sfărâma în mănele loru totu ce a dobândită națiunea în timpă de 50 de anĭ, de la Tudoră penâ la d. Lascar Catargi. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!!. Ședința de Luni, 31 Maiu,1871. Ședința se deschide la 12 jura. ore p. m. cu 89 deputați presiați sub președinta d-lui Dem. Ghica. Samariul ședinței președinte aprobânduse și dându-se citire comunicatelor dilei. Se acordă câteva concedie. D. Prim-ministru citesce mesagrele prin cae se nainteză în desbaterea camerei proiectulă de lege asupra maximului taseloră comunale, urbane și rurale din țară, celă pentru fișarea taselor telegrafo-poștale, ■ celă pentru reorganisarea corpului telegrafo-poștale. Se voteză urgința asupră-le. D. Ministru de justiție și lucrări publice citesce mesagrele prin care se trantite camerei proiectele de legi pentru trei credite, altele pentru suprimarea mai multora posturi de supleanți, procurori și membrii. Se voteză urgința asupră-le. D. Vamali cere a se considera ca vacante colegiere d-lori Cogâlniceau, Chițui și Stolojanu, cari au lipsita mai multă de 6 ședințe făr'.f cere congedie. Se dă citire raportului comisiunii alese spre a cerceta contestările făcute n alegerea d-soră Konaky Vogoridis și Ventura. In privința celui d’ântâiă, deși singură a declarată că nare 25 ani, mai lipsindu’î căteva luni, comisiunea opună cu tote astea — în majoritate — a se admite ca deputată. D. Vamali combate validarea alegerii d-lui Voporidis ca contrarie art. 25 din legea electorale. S’adisă acuma câte-va zile că era ntregă e conservatóre. Ei bine, ce arezămă că e conservatóre, se ’ncepemă noi, represintanți î < T, a conserva legile nóstre. D. N. Blaremberg nu mai vede necesitatea disensiunii, faptulă e clară și nu remâne acumă a se sei de câtă deo’alegerea se póte pune ori nu la votă. D. lepurenu, arăta că ’n materie de admisiunea deputațiloră camera e suverană. La constituantă se cereau 30 deaile de la deputată și ânsuși d. N. Blaremberg nu avea, cu tote astea camerala admisă. D. Fanu n’avea censulă de 400 galbeni venită — câtă se cerea sub camera constituționale — și cu tote astea a fostă primită ! Prin urmare, după aprobarea camerei, care e suverană, și d-na Konaky Vogoridyg pate fi primită ca deputată, dup antecedinte. D. I. Agarici esplica că adunarea e suverană numai în cestinnl pentru care legea electoralescu Constituțiunea nu se pronunță categorică. Va vota dară contra alegerii d-lui Vogoride, care — și decă sar admite — na vă mări minierul celoră din oposiție. L. C. Grădiștenu, indică că și d-sea la 1860, căndă a fostă alesă deputată, n’avea 30 de ani cumă se cerea atunci, și cu tote astea a fostă admisă. Prin admisia d-lui Vogoridis nu s’ar desființa legea, căci — în modă legale — nici nu se mai póte susține că adunarea póte primi pe alesă, ci numai pe fezâmură președinteloră. D. Lascar Costinu lămuresce că d-nu Vogorides a pronunțată ânsuși unu verdictă asupra sea, ună verdictu asupra căruia a impieta ară fi ună sacrilegiu. Póte fi d. Vogoride unu bună cetățeni, â, se n are vârsta și nu póte de cată se se rege lui Durimedeu se i-o da mai curândă. Se cere nechiderea discusiunii. D. Vernescu o combate, căci e vorba de basele represintațiunii naționale, de legea electorale, care are basele ei în constituțiune. A atinge udu lră de pâră din ele este a se atinge țara. V. Aslan o susține, paterâmară președintelară, dândă exemplu pe Pith în Anglia, care a fostă admisă în Cameră la 19 ani. închiderea disensiunii se pune la votă și se primesce. D. Vernescu declară că nu va vota, căci nu mai vedumü făcându-se vr’uă dată escepțiune pentru vr’un persona, fie ea câtă de naltă pusă. D. N. Ionescu, demonstră că nu se póte pune la votă de câtă un cestiune prealabile. Nu mai e vorba de contestare. A fi s’a făcută lumina și nu puteți compara p’ună omă fără vârstă cu Pitti și cu Pariu, săși persona genii colosale cu care anîn cestiune nu sa vă pute compara. Acesta e aureola acestei camere, care vrea se consolideze autoritatea și principiile de ordine și stabilitate. (Scomota ’n drepta). D. iepurenu vociferă amenințândă cu degetulă, d. Balșă, Aslan și Boldură Lutescu.—Nu atacați Camera! D. lonescu. 2—3 deputați nu potă personifica adunarea. Voci. Nici d-ta! D. lonescu. Nici eă. D. lonescu urmeza, ânse președintele ’să întrerupe că e afară din regulamentă. Urmând d ânsa d. lonescu arată că nu se póte pune la votă opiniunea d-lui Iepurenu că, pentru numele celă ilustru ală d-lui Vagorde, se ’i se valideze alegerea, și propune cestiune prealabile d’a se discuta: trebue să nu se se puie la vot asemene opiniuni ale comisiunei de anchetă ad-hoc. După lămuririle date de președinte, D. G. Cantili, susține că d. Vogoride nu póte invoca art. 8 din regulamentulu adunării, adică d’a i se vota invalidarea numai cu 2 treimi din deputați. Dac’ară fi luată cuventulfi în fondă, ară fi aretată că sară călca 'n modă flagrantă art. 66 din Constituțiune de s’ar admiteu d. Vogoride. D. V. Boerescu nu va vota pentru admiterea d-luî Vogoride, der și. după art. ? din regulamentă, opinia comisiunii trebuie se se puie la votă și deiună deputată nu se póte esclude de câtă cu 2 treimi, ceea ce crede că va fi pentru ea d. Vogoride se nu s’admită. Propunerea cestiunii prealabile a d-lui Ionescu cade fiindă venită după ’lichide La discusiurieî. Se pune la vota'opiniunea minorități comisiunei d’anchetă ca d. Em. Konaky Vogoride se nu fie admisă deputată și resultatulă este : Presinți 109 deputați. Votanți 106 Abținuți 34 (d. Vernescu și frații Blaremberg). Bile albe pentru 52. Bile negre contra 54. Președintele proclamă c’adunarea a validată alegerea d-lui Vogoridis și să proclamă deputat . După acesta se desbate și se valideză și algerea d-lui Ventura. Camera intră apoi în desbaterea Adresei spre respuns și la discursul tronului. D. N. Blaremberg susținută și de d. Constantin Crețulescu propune unui amendamentu prin care se afirmă că nu se va modifica Constituțiunea. Guvernamentalii SSfL respingă, urmeză să desbatere aprinsă, adresa se voteză nemodificată, se trage apel la sorți și comisiunea de priojutare cu nemărginirea. Intrăndă în capitale pe la Point du Jour, nu vomă enumera ruinele care îrmbineză zidurile: Auteuil, Passy, l’Avenue de la Grande Aruile, Tennes, etc. ...................Aceaa ce era mai nainte ministerială financelară, nu mai este astăzi de câtă ună șiră de ziduri paralele, sparte de enorme găuri informe. Acoperemântă și dușiumele nu mai există, foculă pare cu totul ei stinsă, ne mai avândă ce arde. Acesta este un perdere nereparabile. Obușurile au lăsată pumere.e urme pe columnele canelate și pe capitelurile corintice ale Madeleinei, spre strada regale. Însășî acesta stradă prezintă ună aspectă lamentabile. De la suburbia Sait- Honore până la piada Madelenei, incendiulă a mistuită iată. Privindă din curtea Carrousel, ună spectaculă oribile se înfățoșază privirii. Tuileriile erau d’acolo spre Occidente. Acumă nu maî existe de câtă ziduri sparte din parte ’n parte, ale căroră bolte suntă căzute, dară menținândă încă acele coșturi de cămină, atâtă de sprintene și audacióse în construirea loră, cari, clătinăndu- se, pară în fiecare momentă că se confundă în abisară ce lea deschisă incendială. Ună fume ușioră totă se mai rădică aci, produsă din cea din urmă flacără care pare că voieșce a mistui cele mai de pe urmă amintiri ale acestui paiață. La Luvru biblioteca, compusă de mai multă de una sută de mii volume, dintre cari ună mare numeri de manuscrise prețiese și cărți rare și antice, este perdua pentru omenire. Daunele ce le-a încercată nu faciadasea esterioră galeria Antică, ciuruită de diosuri și de glonțe, cu tóte că destulă de ’nsemnate, din fericire reparable. Columnada suntă lui Perrault n’a suferită de locfi și «V* ă adeverată ușiuraie de sufletă se opresce o chiulă asupra acestei minuni âncă în picidre și neatinsă, în micjlocul ă atâtoră pagine de istorie mai cu totul disturse. Palais-Royal, opera lui Jaques Lemercier, obiectul al admirațiunii marelui Corneille, nu mai este decâtă ziduri calcinate, de grinde negrite, păstrăndă forma achitecturale, cnsé denunciäi,dü printre ferestrele căscate golul și devastarea. Abia ici și calea se mai zăresce câte uă sfatuä, temasâ in piciura in miijlocului desastrului, ca femeia Uî Lot. Ceră tată ce este mai sfâșietori! iubeșce privirea cândă, urmăndă calea Rivoli și după ce ai aruncată uă privire întristată asupra casei Botot, aprópe mă pala-ü suntă acumă căte-va file, astăzii aprópe derîmate la pământă, — te uiți la castle cari mărgineaă acésta cale, de la turnulă Sant-Jacques, respectată, pené la Hotel de Visle, ală cărui scheletă îlă zăresci înegrită de flacare. N’a mai remasă aprópe nimică din tote acestea de câtă ună deplorabile munte de ruine, de baloane sucite de focă, de căminuri resturnate, susținându-se ca prin minune pe nesce ziduri ale căroră echilibru este uă minune. . . . Câtă despre Hotel de Visle uă singură parte, pavilionulă centrale, mai remâne încă în piciore, restulă este că grămada de ruine, căreia nu i se mai póte da nici ună nume....................Din Palatulu justiției inundată cu petroită înflăcărată n’a mai remasă, ș'acâsta ca prin minune, de câtă două prețiose sfărimăturî: Bânta-Capelă, a cărei segeta singură este ’negrită de focă, și Turnur orologiului, de legendariă memorie. Aci, ca și la Luvru, biblioteca este mistuită. Mai departe, pe formulă stângă, același desastru, de la stada Bachene dincolo de stada Bellechasse. Marea cancelarie a Legiunii de onore, operă elegante a architectului Rousseau, consiliul de stază, curtea de corupturi și casarma, nu mai suntă de câtănesce ziduri gole, de pe care se vede sera rădicându-se încă unu fumă roșiatică pe cheiulă Orsay. Casa de depuneri și consemnațiuni, care a păstrată uă faciadă arcbiecturale în dosulă căreia totu s’a derâmată, seménă c’ună decoră de teatru care se desemnéza pe unu fundă străvechă. Ospețurile, casele particulari«, stabilimentele de co Acum, iaudu adevĕrulö s’a descurcați din noianule de soiri contradictorie, ce umpleau pianele străine despre evenimentele din Paris, se aretămîi în estrasa și după spirile cele mai positive cari sunt daunele causate de incendiu. Uă corespondință cu data 1 Iuniu a Independinței belgicelice : Ecăună bilanțu aprope completă ală degastrului Parisului. Dica aprópe pentru că da a ce este se póte compara numai