Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-01

ANULU ALO CINCI-SPRE­ PECELE Administrațiumca ín Pasagiu!» Românii.­­o. 1 Iredacțiinica^Strada €o­țca,­l.p. 42. VOESOE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu anui 48 lei; șase lun! 24 lei; trei luni 12­ lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei­;un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 10 ale luneî • . Unii exemplaru 20 Deni. Francia, Italia și Anglia pe trian­stru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) Edițiune de sera ^NM­TxrriîI Anunțiuri, pagina TV, linia 80 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimitere NEFRANCATE vor­ fi REFUSATE.—Articlele nepublicate se vor­ arde. MARȚI, í JUNIU 1877 NU EÎlKEZA­TE ȘI VEI FI A­B­O­N­A­R­E­A IN mTCT­ RESrl, la Administrationca diam­alnt. IN DISTRICTE, la coresponrtințil cel’ ții cn poeta Pentru Anunțiuri a 68 adresa la administrațiune. LA­ PARIS Pentru abonamente: la d. Darray-Hallegrain, lin» de l’ancienne comedie, 1>. Pentru anunțiurl: la d-nir Órain, Tbomaa et etnie Rue Repeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente: Ia d. <3. B. Popodat, Fleisoh markt 15 Pestr snunțlurl: la d-nll Haasenefein și Vogle Nenermarkt, 11. SERVETIU TELEGR AF1CU AliU ROMAXVIilJl. Petresburg, 8 Iuniu. — Diavulü de Petresburg constată că imperatură Rusiei priimindü ordinul ă Osmanie din partea Sultanului, acesta este oă probă de bunele relațiuni ce esista între Turcia și Rusia. Constantinopole, 8 Iunie, sora. Patru incendiuri au isbucnită, 170 de case au arse. Versailles, 8 Iunie. — După ce Thiers a declarată tä consimte la abrogarea legii esiliului, în fac­a angagiamentului princi­­pilor­ de Orleans și Bourbon că nu voră intra în Adunare, și după ce mai declară că nu va trăda Republica­ lui Încredințată, Adunarea a abrogată legea esiliului cu 484 voturi contra 103, ș’a validată ale­gerile ducelui d’Aumale și principelui de Joinville. »83 Bucuresci 31 Florarii,. y 12 Cireșarii,1871 Pe cândă guvernală și Camera ’șî im­plinescă misiunea lord, se ne ’mplinimu și noi p’a nosträ, are tândă tum­b­ră pe cât seamă și pe câtă putemă vedé, ce se zice despre noi și ce se face pentru seu contra nostru, în afară și ’n întru. Acesta este misiunea pressei, acesta este datoria iei, ce ne vomă sili se ne o ’mplinimă cu aceia­ a­șî religiositate cu care guvernulă se silesce a-și împlini p’a­cea. Cartea Roșie a Austro-Ungariei ne-a spusă și ne-a dovedită, în modă oficiale, că Prusia ș’Austria, suntă pe deplină mul­­țămire de guvernul­ actuale. Se se spri­jine,­­fiseră ele, se se sprijine Capul­ Statului pe guvernul­ actuale, și ele voră fi pe deplină mulțămire. Plecăndă de l’acestă pantă bine cu­noscută, de l’acestă dec­larare oficiale și publică, nu trebue pre ca totu Românulă, făr’ osebire de partită, se se ’ntrebe cu seriositate, cu ngrijire și necontenită, pen­tru ce suntă mulțămite pre aceste doué pu­teri? Se se ntrebe, dacă mulțămirea lorü póte fi în căștigură séd în paguba nostru ? Acâstă trebuință, acésta datoriă fiindă în­vederată,, s’amintimă, celoră carii voră voi se-și împlinască datoria, că Prusia spune acumă în publică că Dunărea ca și Rinulă, ca să se fiă una fluviă Germană. S’amin­­timă apoi că încă de la 1856 Austrian spusă curată că „treb­ie se câștige pe terămulă economică puterea de concistăa Principatelor­ Dunărene, ce i-a fostă ră­pită pe terămură politică." Aceste amintite, se nu uitămă că mi­nisterială actuale a venită la putere noptea și ’n urma bâtâiei din piciură a d-lui Con­sule al­ Germaniei. Se nu uitămă ase­mene că colonisarea țerei cu Germani veni la ordinea chilei și cu dânsa concedarea căiloră ferate ale României unei companie austriace. Luminați astăferă dintr’uă parte, se ne­ aruncă cu ochii și spre cea­laltă parte și se vedemu ce mărturisi, sau mai bine ce avertismente voiesce a ne da și Rusia. Vomă cuceri România prin cestiunile economice, dice Austro-Ungaria. „Anesare seu falimentă“ dice faá­ruin de Petresburg. Acestu articlu fu reprodusă îndată și de celă­laltă organu de publicitate alu Rusiei, de Nord, după care apoi fu pusă luptă ochii Româniloru de către ci­­abiuru francesc din Galatzi (7 Iuniu). După ce organele guvernului rusescă laudă forte ministeriulu actuale, după ce spună că „noulă ministeriă Catargi dă dovez­i de multă energia ș activitate,“ a­­poi dice: „Este unu faptă curiosă care sare în ochii ori­cărui oservatore nepărtinitoră, și care doreu2?ce că Românii nu suntă încă în stare d’a profita de tóte bine­facerile instituțiunilor­­ liberale cu cari­­era ei e îndestrată, mulțămită intervenirii străine.“ Memoriile și epistolele puterii execu­tive au­disti străiniloră uă instituțiunile liberale au fostă impuse țârei de câțî­va nebuni, demagogi, comuniști, crescuți în demagogia străină. Guvernul­ de la St. Petresburg—care la 1848, susținea ofi­ciale că suntemă Slavi, și rîdea de pre­­tențiunile nóstre de daco-românismă—pro­fită de oca­siune și spune că interveni­­rea s­trăină, adică Francia, ne-a dată in­­­stituțiuni cari ne înbolnăvescă forte, fiindă­că nu le putemă mistui. Ciudată, forte ciudată forte are Româ­nia! Ea luptă, ca se-și dea instituțiuni dupe chibzuirea iei, și străinii susțină că ei și numai ei ne potă da instituțiuni ro­­mâneșci. E! „Asia capă, așia chiulaf" di cea mai dem­ă­ di d. Simeon Mihălescu. Scopulu puterii asecutive se fiă pre d’a sili fera se­­ acu­m ea într’uă di, ca d. Simeon Mihălescu? Orga­nulă guvernului rusescă, pentru a dovedi că nu suntemă în stare d’a ne guverna noi enși­ne, prin instituțiunile ce ne-amă dată, ne prinde la st­îmtulă nos­tru și la largul fl scă și dice: „Acestă faptă este nepăsarea gloteloru, cari suntă chrămate de guvernă d’a lua parte la alegeri, și cari pară a nu fi d’ajunsă pătrunse de simțământulă datoriei ce le impune Constituțiunea. Din natura loru pacinice și supuse, ele rem­ână ne­mișcate în facia manoperiloră partiteloră și se supună cu­lesnire autorității Torței brutale.“ Le luămă aminte, căci acesta este și frumosă și instructivă. Organele Rusiei chet­ că le place a­­cestă guvernă, și totă ele spună că este în alegeri „uă putere brutale.“ Organele Rusiei ne dec­lară nemericî, tîmpițî și făptuiți pentru sclaviă, fiindă­că nu lupta răma în alegeri contra „puterii brutale.“ Pré bine, case totu ele și totu în acestă articlu ș’aci îndată­­)icu: „Dacă alegerile voră da majoritatea partitei roșie ș’anti-dinastice, (aci éru este în deplină unire cu organele guvernului nostru) care are micjlace mari de ni­u­­rire, atunci s’a sffrșită cu regimele ac­tuale. Nici una ministeriă nu va fi în s­are se ție în frân­tă Cameră tur­bulinte și țara va merge dreptă la anarh­ia. Asta-felu amesteculu străină va deveni uâ trebuință neapărată.“ Dacă este astă-felu, dacă foia rusescă (zice că triumfală în alegeri alu partitei Roșie, ar fi adusă de sigurQ invasiunea, de­­ ce insultă și înjură atâtă de tare pe cei carii n’au voită se lupte cu forța con­tra unei „puteri brutale?“ De ce, din contra, nu zice că Românii suptă atâtă de politici și patrioți în­câtă aă preferată se se supuie „puterii brutale,“ pentru ca se rădice străiniloră ori­ce re testă de invasiune, s'aă supusă pentru ca se potă dovedi, m­ine poimăne ca guvernulă, re­­măindă stepână asolută, elă și numai elă a voită peirea țerei ș’a lucrată pentru invaciunile străine? Ș’aci ca în tote, nu vorbime pe presupuneri, și nici chiară pe deduceri, ci pe propriele dechiarărî ale organelor, guvernelor­ străine. E că pro­priele mărturiri ale la Crtidul de Peters­­burg­. „Dară chiară dacă partita ordinii va triumfa, sarcina guvernului nu va fi ușiară. Dupe tote semnele, el­ este în afună d’a se dechiara falită ; creditulă publică nu mai esi­te in țară și se simple pretutin­­dene stătătira generale în afaceri și go­liciunea tesaurului. „Déca bancaruta, ce se simte deja în întru, se va manifesta și ’n afară, pute­rile străine voră fisiu­le, vrenda nevrenda se intervie in țară pentru a protege in­teresele gravă compromise ale supușiloru loru carii aă împrumutată cu bani gu­­vernulă Românei. „Fote că ’n prevederea unei curende și peste putință d’a se ’nlătura lichidări a afacerilor­ tesaurului română, Chi­­riarchia bisericei Oriintelui, aă și adre­sată Forței și represintanțiloru puterilor­ garanți la Constantin­opole, vă protestare contra legii ce se va supune Camerelor­ în privința vândării și ipotecării bunuri­­lor­­­onventuale în România.“ Dup acee­a, foia guvernului rusescă aminteste că guvernul­ de la 1­868 n a luată în semn­nă asemene protestare a călugăriloră, dérü la­ ă a se vede spe­ranța ce are că d’astă dată potecă Forța va interveni spre a protege, prin toră înrîurirea iei, interesele supușilor ă­iei.“ Asia dérü, déca. Țara nu se supune „puterii ,brutale a guvernului,“ amenin­țare de întervenire. Déca se supune, pe d’uă par­te,este scuipată ca nemerică, éra pe d’alta amenințată nu numai de invasiune, dérü­inită de „Anesare prin falim­entu. “ Mulțămimă de mărturiri, așta ceru pu­țină scimă cu toții ce ne aștaptă, și nu noi vomă piscui pe miniștrii și deputații cari își dau misiunea d’a sfărâma în mănele loru totu ce a dobândită națiunea în timpă de 50 de anĭ, de la Tudoră penâ la d. Lascar Catargi. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!!. Ședința de Luni, 31 Maiu,1871. Ședința se deschide la 12 jura. ore p. m. cu 89 deputați presiați sub președinta d-lui Dem. Ghica. Samariul­ ședinței președinte aprobându­­se și dându-se citire comunicatelor­ dilei. Se acordă câte­va concedie. D. Prim­-ministru citesce mesagrele prin ca­e se nainteză în desbaterea ca­merei proiectulă de lege asupra maximu­lui taseloră comunale, urbane și rurale din țară, celă pentru fișarea taselor­ te­­legrafo-poștale, ■ celă pentru reorganisarea corpului telegrafo-poștale. Se voteză urgința asupră-le. D. Ministru de justiție și lucrări pu­blice citesce mesagrele prin care se tra­ntite camerei proiectele de legi pentru trei credite, altele pentru suprimarea mai multora posturi de supleanți, procurori și membrii. Se voteză urgința asupră-le. D. Vamali cere a se considera ca vacante colegiere d-lori Cogâlniceau, Chițui și Stolojanu, cari au lipsita mai multă de 6 ședințe făr'.f cere congedie. Se dă citire raportului comisiunii alese spre a cerceta contestările făcute n ale­gerea d-soră Konaky Vogoridis și Ven­tura. In privința celui d’ântâiă, de­și sin­gură a declarată că nare 25 ani, mai lipsindu’î căte­va luni, comisiunea opună cu tote astea — în majoritate — a se admite ca deputată. D. Vamali combate validarea alegerii d-lui Voporidis ca contrarie art. 25 di­n legea electorale. S’a­disă acuma câte-va zile că­­ era ntregă e conservatóre. Ei bine, ce arezămă că e conservatóre, se ’ncepemă noi, represintanți î < T, a conser­va legile nóstre. D. N. Blaremberg nu mai vede nece­sitatea disensiunii, faptulă e clară și nu remâne acumă a se sei de câtă deo’a­­legerea se póte pune ori nu la votă. D. lepurenu, arăta că ’n materie de admisiunea deputațiloră camera e suve­rană. La constituantă se cereau 30 deaile de la deputată și ânsuși d. N. Blarem­berg nu­ avea, cu tote astea camerala admisă. D. Fanu n’avea censulă de 400 galbeni venită — câtă se cerea sub ca­mera constituționale — și cu tote astea a fostă primită ! Prin urm­are, după apro­­b­area camerei, care e suverană, și d-na Konaky Vogoridyg pate fi primită ca de­putată, dup antecedinte. D. I. Agarici esplica că adunarea e suverană numai în cestinnl pentru care legea electorale­scu Constituțiunea nu se pronunță categorică. Va vota dară contra alegerii d-lui Vogoride, care — și decă sar admite — na vă mări minierul celoră din op­osiție. L­. C. Grădiștenu, indică că și d-sea la 1860, căndă a fostă alesă deputată, n’avea 30 de ani cumă se cerea atunci, și cu tote astea a fostă admisă. Prin ad­­misia d-lui Vogoridis nu s’ar desființa le­gea, căci — în modă legale — nici nu se mai póte susține că adunarea póte primi pe alesă, ci numai pe fezâmură preșe­­dinteloră. D. Lascar Costinu lămuresce că d-nu Vogorides a pronunțată ânsuși unu ver­dictă asupra sea, ună verdictu asupra căruia a impieta ară fi ună sacrilegiu. Póte fi d. Vogoride unu bună cetățeni, â, se n are vârsta și nu póte de cată se se rege lui Durimedeu se i-o d­a mai curândă. Se cere nechiderea discusiunii. D. Vernescu o combate, căci e vorba de basele represintațiunii naționale, de legea electorale, care are basele ei în constituțiune. A atinge udu l­ră de pâră din ele este a se atinge țara. V. Aslan o susține, pa­terâmară pre­­ședintelară, dândă exemplu pe Pith în Anglia, care a fostă admisă în Cameră la 19 ani. închiderea disensiunii se pune la votă și se primesce. D. Vernescu declară că nu va vota, căci nu mai vedumü făcându-se vr’uă dată escepțiune pentru vr’un persona, fie ea câtă de naltă pusă. D. N. Ionescu, demonstră că nu se póte pune la votă de câtă un cestiune prealabile. Nu mai e vorba de contes­tare. A­ fi s’a făcută lumina și nu puteți compara p’ună omă fără vârstă cu Pitti și cu Pariu, săși persona genii colosale cu care an­­în cestiune nu sa vă pute compara. Acesta e aureola acestei ca­mere, care vrea se consolideze autorita­tea și principiile de ordine și stabilitate. (Scomota ’n drepta). D. iepurenu vociferă amenințândă cu degetulă, d. Balșă, Aslan și Boldură Lu­­tescu.—Nu atacați Camera! D. lonescu. 2—3 deputați nu potă per­sonifica adunarea. Voci. Nici d-ta! D. lonescu. Nici eă. D. lonescu urmeza, ânse președintele ’să întrerupe că e afară din regulamentă. Urmând d ânsa d. lonescu arată că nu se póte pune la votă opiniunea d-lui Ie­purenu că, pentru numele celă ilustru ală d-lui Vagor­de, se ’i se valideze alegerea, și propune cestiune prealabile d’a se discuta: trebue s­ă nu se se puie la vo­t asemene opiniuni ale comisiunei de anchetă ad-hoc. După lămuririle date de președinte, D. G. Cantili, susține că d. Vogoride nu póte invoca art. 8 din regulamentulu adunării, adică d’a i se vota invalidarea numai cu 2 treimi din deputați. Dac’ară fi luată cuventulfi în fondă, ară fi aretată că sară călca 'n modă flagrantă art. 66 din Constituțiune de s’ar admiteu d. Vo­goride. D. V. Boerescu nu va vota pentru ad­miterea d-luî Vogoride, der și. după art. ? din regulamentă, opinia comisiunii trebuie se se puie la votă și d­ei­ună deputată nu se póte esclude de câtă cu 2 treimi, cee­a ce crede că va fi pentru ea d. Vo­­goride se nu s’admită. Propunerea cestiunii prealabile a d-lui Ionescu cade fiindă venită după ’lichide­ La discusiurieî. Se p­une la vota'opiniunea minorități co­­misiunei d’anchetă ca d. Em. Konaky Vo­goride se nu fie admisă deputată și re­­sultatulă este : Presinți 109 deputați. Votanți 106 Abținuți 3­4 (d. Vernescu și frații Blaremberg). Bile albe pentru 52. Bile negre contra 54. Președintele proclamă c’adunarea a va­lidată alegerea d-lui Vogoridis și­ să pro­clamă deputat . După acesta se desbate și se valideză și al­­­gerea d-lui Ventura. Camera intră apoi în des­­baterea Adresei spre respuns și la discursul­ tro­nului. D. N. Blaremberg susținută și de d. Con­stantin Crețulescu propune unui amendamentu prin care se afirmă că nu se va modifica Constituți­­unea. Guvernamentalii SSfL respingă, urmeză să desbatere aprinsă, adresa se voteză nemodificată, se trage apel la sorți și comisiunea de pri­ojutare cu nemărginirea. Intrăndă în capitale pe la Point du­ Jour, nu vomă enumera rui­nele care îrmbineză zidurile: Auteuil, Passy, l’Avenue de la Grande Aruile, Tennes, etc. ...................Acea­a ce era mai nainte ministerială financelară, nu mai este astă­­zi de câtă ună șiră de zi­duri paralele, sparte de enorme găuri in­forme. Acoperemântă și dușiumele nu mai există, foculă pare cu totul ei stinsă, ne mai avândă ce arde. Acesta este un per­­dere nereparabile. Obușurile au lăsată pum­ere.­e urme pe columnele canelate și pe capitelurile co­rintice ale Madeleinei, spre strada rega­le. Însășî acesta stradă prezintă ună as­­pectă lamentabile. De la suburbia Sait- Honore până la piad­a Madelenei, incen­­diulă a mistuită iată. Privindă din curtea Carrousel, ună spec­­taculă oribile se înfățoșază privirii. Tui­­leriile erau d’acolo spre Occidente. Acumă nu maî existe de câtă ziduri sparte din parte ’n parte, ale căroră bolte suntă că­zute, dară menținândă încă acele coșturi de cămină, atâtă de sprintene și auda­­cióse în construirea loră, cari, clătinăndu- se, pară în fie­care m­omentă că se con­fundă în abisară ce le­a deschisă incen­­dială. Ună fume ușioră totă se mai ră­dică aci, produsă din cea din urmă fla­cără care pare că voieșce a mistui cele mai de pe urmă amintiri ale acestui paiață. La Luvru biblioteca, compusă de mai multă de una sută de mii volume, dintre cari ună mare numeri de manuscrise pre­­țiese și cărți rare și antice, este perdu­­a pentru omenire. Daunele ce le-a în­cercată nu faciada­sea esterioră galeria Antică, ciuruită de diosuri și de glonțe, cu tóte că destulă de ’nsemnate, din fericire reparab­le. Columnada suntă lui Perrault n’a suferită de locfi și «V* ă a­­deverată ușiuraie de sufletă se opresce o chiulă asupra acestei minuni âncă în picidre și neatinsă, în micjlocul ă atâtoră pagine de istorie mai cu totul­ disturse. Palais-Royal, opera lui Jaques Lemer­­cier, obiectul al admirațiunii marelui Cor­neille, nu mai este de­câtă ziduri cal­cinate, de grinde negrite, păstrăndă for­ma achitecturale, cnsé denunciäi,dü prin­tre ferestrele căscate golul­ și devasta­rea. Abia ici și calea se mai zăresce câte uă sfatuä, t­emasâ­ in piciura in miij­­locului desastrului, ca femeia Uî Lot. Ceră tată ce este mai sfâșietori! iubeșce privirea cândă, urmăndă calea Rivoli și după ce ai aruncată uă privire întristată asupra casei Botot, aprópe m­ă pala-ü suntă acumă căte-va­­ file, astă­zii aprópe derîmate la pământă, — te uiți la cast­le cari mărgineaă acésta cale, de la turnulă Sant-Jacques, respectată, pené la Hotel de Visle, ală cărui scheletă îlă zăresci înegrită de flacare. N’a mai remasă a­­própe nimică din tote acestea de câtă ună deplorabile munte de ruine, de bal­­oane sucite de focă, de căminuri restur­­nate, susținându-se ca prin minune pe nesce ziduri ale căroră echilibru este uă minune. . . . Câtă despre Hotel de Visle uă singură parte, pavilionulă centrale, mai remâne încă în piciore, restulă este că grămada de ruine, cărei­a nu i se mai póte da nici ună nume....................Din Palatulu justiției inundată cu petroită în­flăcărată n’a mai remasă, ș'acâsta ca prin minune, de câtă două prețiose sfă­­rimăturî: Bânta-Capelă, a cărei segeta singură este ’negrită de focă, și Turnur­ orologiului, de legendariă memorie. Aci, ca și la Luvru, biblioteca este mistuită. Mai departe, pe formulă stângă, ace­lași desastru, de la stada Bac­hene din­colo de stada Bellechasse. Marea cance­­larie a Legiunii de onore, operă elegante a architectului Rousseau, consiliul­ de stază, curtea de corupturi și casarma, nu mai suntă de câtă­nesce ziduri gole, de pe care se vede sera rădicându-se încă unu fumă roșiatică pe cheiulă Orsay. Casa de depuneri și consemnațiuni, ca­re a păstrată uă faciadă arcbiecturale în dosulă cărei­a totu s’a derâmată, semé­­nă c’ună decoră de teatru care se de­sem­­néza pe unu fundă străvechă. Ospețurile, casele particulari«, stabilimentele de co­ Acum, i­audu adevĕrulö s’a descur­cați­ din noianule de soiri contra­dictorie, ce umpleau pianele străine despre evenimentele din Paris, se aretămîi în estrasa și după spirile c­ele mai positive cari sunt­ dau­­nele causate de incendiu. Uă co­­respondință cu data 1 Iuniu a In­­dependinței belgice­­lice : Ecă­ună bilanțu aprope completă ală degastrului Parisului. Dica aprópe pentru că d­a­ a ce este se póte compara numai

Next