Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)
1871-06-03
462 Paschal Grousset, unuia din principalii promotori ai Comunei, care scăpase până seamă cercetărilor poliției, a fostă în fine descoperită în Paris și arestată. Se presupune că și Felix Pyat este tată la Paris ascunsă și se facă cercetări minuțiose spre a lă găsi. Citim și în Independința Belgică de la 4 Iunie: „Parisulă tinde din ce în ce mai multă a relua înfuciștarea sea ordinară, din puntură de vedere materială, bine înțelegânduse, afară de ruine cari voră rămâne nereparabile daci pâne peste mulți ani. Tote stradele sunt deschise circulațiunii, baricadele au dispărută, trotoriele și șioselele sunt reparate, prăvăliele se redeschidă și cumpărătorii se ’mbuldescă, căci comunicațiunile cu esteriorulă sunt libere din navă, atâtă pentru interese câtă și pentru eșire, cu tóte c’uă supraveghiare activă urmată d’a se esercita, atâtă din ordiulă generalilor, cari comendază în orașiă, câtă și din îngrijirile poliției, care ’ncepe a se reorganisa, care este stabilitatea: peună terâmă fărăJ la consistință și totă d’auna agitată, nu sei lei tote ridica ceva durabilă. Inceputulă lucrăriloră d vostră este un I énunternică garanțiă pentru viitoru. Suntă pi' convinsă că se va menține intactă unitatrea guvernului cu uă majoritate pe care snlatriotismulă o inspiră, și care, negreșită Jbr nu se va abate din calea datoriei sale, ispitită prin cercări de tendințe contrarii, m séü amăgită de uă vană popularitate. Încă vă dată, d-loru, va mulțămescăli 0 și în numele Domnei pentru sentimentele pi de devotamentă și urările căldurose ce Ne esprimați. Dorescă din inimă ca lucrările d-vasp tră se producă tóte rudele bine-făcâtore 103 pentru fericirea României.SE (Monitorului) Pall Mall Gazette, organul a aristocrației englese dice: „Câtă despre Adunare, ea m’are de câtă a se reurca la starea afacerilor , cândă a luată nascerea și la actele sale de atunci pân’acum”, pentru a găsi explicarea celoră ce s’aă întâmplată. Ea a găsită pe republicanii esaltați răniți adânci, de înfrângerea lor, și ’i-a inaspirată făcându’i se crudă într’uă trădare. Ea nu găsită nici ună cuvântă de simpatie pentru nesce omeni cari, dacă aă făcută greșielî, totuși au apărată Francia cu curagiă și energie. Ea a lăsată pe Gambetti se seducă, fara recunosce servițiurile pe cari le-a făcută Republicei. In indignarea sea d’a’lu si va jura învinsă în luptă ea a uitată c’a fostă ună momentu în cari victoria părea a’să protege. Ea n’a avuți ună momentă de curtesie pentru Garibaldi Ea sa ne’nereijută pe faclă în Paris făr’a fi luată nici uă precauțiune prealabile.“ ■ ROMANULUI IUNIU 1871 Respunsulu Domnitorului la adresa Camerei. D-le Președinte, d-loru Deputați. Primescă astă de adresa votată de represintațiunea naționale cu un adeverat, satisfacțiune. Până totă încrderea în sentimentele sol de devotamentă și mă felicită că nu m’am încetată în speranțele mele. Respunsul la discursul tronului, aclamată de mai unanimitatea Camerei este cel mai elocvent comentariu al cuvintelor mele. Sunt momente de durere în anime, cele mai statornice. Vedenda cumă o minoritate, servindu-se de libertate pentru desordine și profitândă de buna credință și de nepăsarea majorității liniștit a țerei, a căutată se paralise tote siliițele ce amă pusă de la celă d’ântâiă nu mentă, când o mamă suită la tronă, am bănuită că intențiunile mele au fostă reînțelese și, nevoindă nici uo dată a ne impune țerei, amă credută mă moment a cede loculă. Astăzi ânsă încrederea ce mi-a aritată națiunea în modulă celă mai sincer și mai spontaneă, primirea entusiastă ( mandatarii țerei ’mi-aă făcută la deschhderea sesiunii — primire de care am fostă adâncă mișcată, — mă convingă deplină despre devotamentulă tuturoră citre tionă și dinastiă și ’mi daă totă tria de a împlini, prin concursulu Cam rloră și patriotismulă tuturoră bunilor cetățeni, frumos a mea misiune. Căci este timpulă, doru, după atâtf infructuase încercări, se respundemă i dată la dorința cea mai imperiosă a țere ci D-lui redactare al ci țliarului ROMANUL. Ue Domnule redactare, Iorii I Ci Suntă acumă câte va dile amă audităl pe d. G. Mariană, unulă din rarii judecători de instrucție, cm instrucție, care au mai remasă în tribunalulă nostru în urma vârtejului nenorocită de nenorocitei, schimbări, care a apucată pe guvernului actuale, l’amă auditu povestindă la mail mulți amici ai sei peripețiele interesante , prin care trecuse ca se ajungă la descoperirea unei crime săvârșite. Modulă adevărată inteliginte cu care acestă junet ’ magistrală a procedată la urmărire șil care l’a condusă la aflarea verității, iărâl întrebuințarea acelora mijilóce barbare, de care se servescă aginții judecătoresc pre t mulții zeloși, și care desonoră omenirea, , * póte da tacă la multe și varii reflecțiuni. Il Cea mai naturale fiindă mă paralisismăl între poliție și parchetă cu totul în a- Lavantagială eminentului d-lui prefectă—i se înțeleg, — ama credută de prisosă L a ma mai adresa la diarulă Pressa, cărei mai de-mnă di ’mi-a refusatu chiară drep 1 , 1 |f ’ tulă de apărare în favorea menținerii unității pârlitului, sau la care ună altă organă guvernamentale, care ’mi ară fii, putută da asemenea respunse, deore ce se vede că d. Hiotu este personagiul« <it 1 h caracteristică ală guvernului actuale. Etă I pentru ce, d-le redactare, fără a vai fi înfundată câte și de puțină în pat titular ce represintați, mă vâda nevoită a recurge la buna d-vóstră voința, spre a va relata nisce fapte din care învățămintele nu I vor lipsi. Suntă sigure, d-le redactare, că, în interesulă adevărului, nu’mî veți refusa colonele diaruluî d-vóstre și de a-l ceia vă rogă se primiți de mai nainte de mulțămirile mele stă faptele : Se sparge, suntă acumă aprópe done luni, magasinulă de bijuterie ală d-lui A. J. Rosemberg. Poliția informată face urmăurile sale obicinuite și trimite în triumfă parchetului, împreună cu vremă dece e procese verbale, dresate în privința acesta, â mai ântâiă vremă unspre dece arestați ! (arnăuți, servitori și servitóre), și în urmă pe unătre care Ghiță Vasiliu. Partchhetulű Inainteza tată astă lume cumă se Ii- cade înaintea d-lui G. Mariană, se scade )- inteligentulă nostru judecătoră de instrucăție ună minuțiosă interogatoră intoră aăceloră arestați și, din tote acele dece să proctse verbale, neresultândă nici ună vițădictă de culpabilitate în contrafară,d.G. Marian îi și lasă liberi, pe unii fără cauțiune, 5 ore pe alții mai suspecți cu cauțiune, că fără de acelă Ghiță Vasiliu, care sa dee pusă până se se găsască ore care Evreii- ce numitură individă avusese naivitatea să Se spuie că i-ară fi audit și vorbindă inie dr’uă cafenea despre diferite furturi, adăuăgândă că dânsulă bănuiesce că ară fi 5- chiară acei Evrei făptuitorii spargerii de e care este vorba. •u Tóte suntă bune! Poliția a urmărită, judecătorulu de instrucție a instruită, bi*ajuterie le însă . . .nu s’aă găsită și. . . că nimeni, credemă, nu se va mira; era se î,trecu și acésta spargere, ca multe altele, dosarulă uitării, balsamulă tuturorurei lord ce suferimă — cumă ară dice fi-1 sufulă. Din fericirea d-lui A. Rosembergisă, pe cândă poliția, care nu putuse îmnedica faptulu, pentru că negreșită servițiî plătiți de comună spre a garantai curanța publică se aflaă atunci între-1iințațî la vreoă misiune de înaltă orine politica, renunțase la verîce urmărire în privința acestă, deorece proise destulă energie prin dresarea aceră dece procese-verbale și trimiterea latoră arestați dinaintea parchetului. Pelindă poliția se odihnea după atâta closela, cu atâtă mai multă că nici avea impusă a se ține de asta meschineuri lăritî, ocupată fiindă de înaltele interese ale Statului românii, precumă delunțarea și persecutarea funcționarilor de veri ce ordine cari, permițându-și angeta, pară suspecți pentru ordine, în cuirea rară cu alții devotați prefectului, cea ce póte constitui chiară ună comercia relativă, țesătura intrigiloră de gașcă, o s portagiură muscheleloră de la miniștrii dtuali la acei trecuți sau la acel viitor etc., dibaciulă și perseverantul nostru tnecătoră de instruție ’și continua pe toate investigațiunile sale încă de cândă i se înaintase acesta afacere. Printre cei unspre dece arestați se afla i’mă orecare fostă vechiă spionă ală poliției ală cărui nume, chiară decâ ’să tină cunosce, nu’i vomă face injuria d’a’lă renunța. Fisionomia spionului nostru, și parehiară reputațiunea de care se bucură, arasa atențiunea perspicacelui judecătoră le instrucțiune. Nu amă putută afla ,are va fi fostă adevérata conversațiune înre jude și spionă , iarnă înțeleșii numai, prin promisiuni reciproce, vechiulă spionă sară fi índatorata a descoperi pe ideverațiî făptuitori a’I spargere!. Trecuse mai multe zile de la conversația dintre jude și spionă, cândăcelă din urmă sudă atâtea scrupule, cândă calea bătutăl bătăiloru îi era deschisă. Intr’adevĕrü, să aginte ordinară de urmărire. Dioticelă d’ântâiă, pe care laurii lui cătană Costache îl împiedică, se dice, a dormi, nu ară fi stată la gânduri să mimtă ca se obție de la Vasiliu mărtusirea culpabilității séle prin câte-va iăi și mici torture rafinate, care nu lasă ci ună semnă și care pentru acesta selecționază prin aresturile polițienești. Dorința ânsa dintre ună modă și altul de procede nu este numai că celă d’ân,să presupune că lucrare a inteliginței, i mână ageră și magistrale, pe cândă îlă d’ală dcuilea este demnă de acei ginți stupidi, cari, neavândă sentimentul r aspectului de sine, nu potă avea nici întimentul respectului demnităței omeesci: superioritatea unui modă asupra elui-1-alta se manifestă și prin succesă. 'óre acele mărturisiri șterse prin dureri e ștergă, dispară, îndată ce durerea ancetată, mărturisită în întunerecală secetă ală poliției, prevenitulü nega totuluna la baza justiției, și juriul«, atâtă e atacată, atâtă de calomniată, adesea chită pentru lipsă de probă, pate chiar pentru că simulatorul ă de probă ală mărtrisirea nu’i probeza de câtă tortura și iolința prin care s’a obținută. Cinesciesca nu, în facia unoră fapte analoge ,desea repetite, legiuitorulă Anglu, în înelepciunea sea, a respinsă mărturisirea dintre probe. Se vedemă ce se póte obține pe caleal0să de d. Mariană. Combinațiunea, organisată după cumă smă arătată, se și puse ’n esecutare. Se fete ordină formală d’a se libera Ghiță /nsiliu de la Văcărescu unde, după oricnulă secretă ală judelui de intrucțiune, e duse ’ndată acei două spioni de’lă asteptaă la eșire și ’să luară cu dânșii ca se mergá se desgrópe bijuteriele după mvoiala loră. Cu tată supraveghiărea unuia asupra celuilaltă din cei doui spioni, d. Mariană, care, cunoscândă pe aceste onorabile persane, nu se acordă le câtă uă încredere mărginită, îi preveni câ’I aștaptă ’mpreună cu hoțul în primulă spionă, unde i se preparase un iscunde tare sub mă cașul de vatră, de unde se potă audi de la hoții declarați mea sea francă și lipsită de ori-ce influință simțitore sau morale ; asta se și întâmplă, căci hoțulă, întrebată de primuli spionă acasă la dânsulă, unde se afla ascunsă judecătorulă de instrucțiune, dede ânsuși plăcerea d’a nara în tóte a ’șmănuntele modulă cumă a comisă acel spargere și cu cine în complicitate. Indiscretulă jude de Instrucțiune ne-a mărturisită la rândul ă seu că și-ară fi făcuți și dânsulă plăcerea a asculta sub coștă mai aprópe done ore, afară de afacere; pentru care se aruncase acolo, întrega conversațiune dintre hoță și spioni. I To țulă, veselă de a fi liberă, dându-se în momentele sale de espansiune, poveste; cu îngâmfare tote hoțiile la care a luat parte în diferite epoce, mai adăugândă s diferite scandaluri de prin familiile la car fusese servitoră, precumă și care din dre cei însărcinați a urmări pe hoță se înduplecă „a vorbi românesce.“ „A vor! românesce“ vrea se dică, după cum ă s vede, în limba giulă hoților, a împărțele furate cu hoții, cu alte cuvinte fura prin mijlocirea hoțiloră! Acestă idiotismă a fostă negreșită introdusă în limb de vreună hoță străină, care, spre ah rosteuna de vr’uă pedepsă meritată, credută printr acesta se facă a se cred că venalitatea ară fi uă regulă general la noi. — Asta ne calomniază țara noi străini cari, bucurându-se de tóte bunurile ei, le critică și se înegrescu pe toti pentru că și-au lăsată inima în fel loră! De multe se informase rudele nostr de instrucție, afară de locul ă unde era ascunse bijuteriile, și nu voia să ésuc sub coșu pâne nu va afla unde sunti [căci nu se mulțămia numai a descoperirtură: îî trebuia și obiectele furate, spionulă seti, simțindă acesta și redândăă, cu tóte încercările sale, nu voia de«1« a’i spune lămurită unde are ascunsă jortea sea din bijuterii, o luă pe altă onă, începu a’i vorbi de dificultățile ce i întâmpinată ca se ’să libereze și că iară fi reușită, de câtă promițândă ceva adecătorului de instrucțiune. Nu’i camă veia hoțului se crudă spusele spionului, léra în fine, decidându-se a da și judeui ceva, spionulă mai adăuga că judele iu ’lă ară fi credulă și că de aceea ad venită acolo spre a se convinge. La aceste cuvinte judele apare și hoțulă pălește ! D. Marianii ânse care, âncă vălată, voia se afle unde nuută ascunse bijuteriele, nu se arată oficiale, ci caută a asigura pe hoță că proposiția ce i s’a făcută de spionul ăscă este adevărată. Nu préveni a se crede hoțului că și d-nu Marianu „vorbesce românesce“. Se înduplecă ânsă, după vr’uă dece minute, cândă totă uitându-se împrejură nu vădu pe nimeni din partea poliției, căci imprudentulu judecătoră nici înconjurase casa cu puterea esecutivă cumă se face de ordinară. Cei duoi spioni retrăgându-se ună momenta, remase hoțulă și judele în tête-n-tête. Conversația dintre dânșii va fi negreșită trecută vă dată de vreună viitoru Dumas Română precare. Pentru cine cunosce pe d. Marianu în narațiunele sale spirituale, pline de varii intonațiuni și de numerose gesturi espresive, trebuie se se pară răă că nu am avută ocasiunea se’să audă, cumă l’amă auijită noi, narândă conversația sea cu hoțulă. Regretămă că, relatândă faptele, câtă ne permite mai exactă memoria, nu putemă reproduce totă d’uă-dată și fineța amenunțeloră. Se arezămă cumă hoțulă imputa judelui de ce nu ’i-a spusă de mai nainte că „vorbesce românesce,“ cumă judele se ruga de hoță ca se nulă spuie nimenui și hoțulă ’lă asigura ca nu ’î va compromite viitorului, cumă hoțulă întrebă din ochi pe jude de ce „vorbesce românesce“ și judele, înțelegându’lă, câtă avea sculă sub cuvântă că i se cere de órecine bijuterii și nu are de unde ’i da, cumă ierosi hoțulă, bătândă pe umeri pe jude, spune care suntă sculele ce ’i va da pentru dumneaiei. Amă mai spune încă câte proiecte de diferite furturi s’aă făcută între jude și hoță, câte ambiții propuse judelui de hoță și în fine cumă judele se făcea că ’i e frică a nu se descoperi acesta nnvoiela dintre dânșii. Comedia fu jucată până la fine cu cea mai perfectă esactitate. Inteligentele judecătoră de instrucție vrândă neîncetată a trece din’naintea hoțului de mută ce scie a „vorbi românesce, se prefăcu a’i fi frică de poliție mai multă decâtă ceilalțî, astăfelă în câtă, punendu-se într’uă birjă cu hoțulă și cei dupî spioni ca se se ducă cu toții în Cișmegiă, unde se aflaă ascunse acele bijuterii, de câte orî se întâlniră pe drumă cu vreună agentă polițienescă, judecătorul de instrucție se ascundea în fundulă birjei mai multă decâtă eî. Ajunseră în fine la une din intrările Cișmigiului, espediază birja și câtevî patru se dirigiază spre ună stufișă din dosulă casei lui Slater. Se fi vedută, ne spune d. Mariana, impaciența hoțului de la vede deca bijuteriile sale se aflaă totă acolo unde le îngropase și în dreptul cărora făcuse pe zidulă casei semnulă crucifm — hoc signo vinces!—cumă sări ! îndată șanțulă ce se află în dosulă casei și cumă primură spionă, credândă că fuge, I sări după dânsulă împreună cu judecătoriilă de instrucție, și în urmă spionulă I cerută de la prefectură care, vrândă se I sară asemenea, cădu în șanțu. Cu ce fu Irie săpă pământulă sub care se ascunsese bijuteriile și cumă judecătorulă da I pământulă cu mantle. Pachetulă cu bijutterii se găsi în fine: hoțulă vru se le idea în totă confiența judecătorului de instrucție, déra dânsulă nu voi se le prijméscu pentru că voia se se găsască chiară asupra hoțului, cândă va fi dată în mâna poliției.101 I prnl veni și spuse celui d’ântâiu că, ducânduse la Văcărești spre a cerceta printre a. .. „ . . micii sei de pe acolo, cine aru puteandividi cari să spartă magasinulă de bijuterie, a aflată positivă ca unulă dinte făptuitori ară fi chiară acelă Vasilu, singurulă depusă de judecătoră dintre