Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-03

462 Paschal Grousset, unuia din principalii promotori ai Comunei, care scăpase până s­­eamă cercetărilor­ poliției, a fostă în fine descoperită în Paris și arestată. Se presupune că și Felix Pyat este tată la Paris ascunsă și se facă cerce­tări minuțiose spre a­ lă găsi. Citim și în Independința Belgică de la 4 Iunie: „Parisulă tinde din ce în ce mai multă a relua înfuciștarea sea ordinară, din puntură de vedere materială, bine înțelegânduse, afară de ruine cari voră rămâne nere­­parabile daci pâne peste mulți ani. Tote stradele sunt­ deschise circulațiunii, ba­ricadele au dispărută, trotoriele și șiose­­lele sunt­ reparate, prăvăliele se redes­chidă și cumpărătorii se ’mbuldescă, căci comunicațiunile cu esteriorulă sunt­ libere din navă, atâtă pentru interese câtă și pentru eșire, cu tóte c’uă supra­veghiare activă urmată d’a se esercita, atâtă din ord­iulă generalilor, cari comendază în orașiă, câtă și din îngrijirile poliției, care ’ncepe a se reorganisa, care este stabilitatea: peună terâmă fărăJ la consistință și totă d’a­una agitată, nu sei lei tote ridica ceva durabilă. Inceputulă lucrăriloră d vostră este un I én­unternică garanțiă pentru viitoru. Suntă­­ pi' convinsă că se va menține intactă uni­t­at­rea guvernului cu uă majoritate pe care sn­­latriotismulă o inspiră, și care, negreșită Jbr nu se va abate din calea datoriei sale, ispitită prin cercări de tendințe contrarii, m séü amăgită de uă vană popularitate. Încă vă dată, d-loru, va mulțămescăli 0 și în numele Domnei pentru sentimentele pi de devotamentă și urările căldurose ce Ne esprimați. Dorescă din inimă ca lucrările d-vas­p tră se producă tóte rudele bine-făcâtore 103 pentru fericirea României.­­SE (Monitorului) Pall Mall Gazette, organul a a­­ristocrației englese­ dice: „Câtă despre Adunare, ea m­’are de câtă a se reurca la starea a­facerilor , cândă a luată nascerea și la actele sale de atunci pân’acum”, pentru a găsi expli­­carea celoră ce s’aă întâmplată. Ea a gă­sită pe republicanii esaltați răniți adânci, de înfrângerea lor­, și ’i-a inaspirată fă­­cându’i se crudă într’uă trădare. Ea nu găsită nici ună cuvântă de simpatie pen­tru nesce omeni cari, dacă aă făcută gre­șielî, totuși au apărată Francia cu cura­­giă și energie. Ea a lăsată pe Gambetti se se­ducă, fara recunosce servițiurile pe cari le-a făcută Republicei. In indig­narea sea d’a’lu si va jura învinsă în luptă ea a uitată c’a fostă ună momentu în cari victoria părea a’să protege. Ea n’a avuți ună momentă de curtesie pentru Garibaldi Ea sa ne’nereijută pe faclă în Paris făr’a fi luată nici uă precauțiune pre­alabile.“ ■ ROMANULU­I IUNIU 1871 Respunsulu Domnitorului la a­dresa Camerei. D-le Președinte, d-loru Deputați. Primescă astă­ de adresa votată de re­presintațiunea naționale cu un adeverat, satisfacțiune. Până totă încrderea în sentimentele sol de devotamentă și mă felicită că nu m’am încetată în speranțele mele. Respunsul­ la discursul­ tronului, a­clamată de mai unanimitatea Camerei este cel­ mai elocvent comentariu al cuvintelor­ mele. Sunt­ momente de durere în anime, cele mai statornice. Vedenda cumă o minoritate, servindu-se de libertate pen­tru desordine și profitândă de buna cre­dință și de nepăsarea majorității liniștit a țerei, a căutată se paralise tote silii­țele ce amă pusă de la celă d’ântâiă nu mentă, când o mamă suită la tronă, am bănuită că intențiunile mele au fostă re­înțelese și, nevoindă nici uo­ dată a ne impune țerei, amă credută m­ă moment a cede loculă. Astăzi ânsă încrederea ce mi-a ari­tată națiunea în modulă celă mai sincer și mai spontaneă, primirea entusiastă ( mandatarii țerei ’mi-aă făcută la deschh­derea sesiunii — primire de care am­ fostă adâncă mișcată, — mă convingă­­ deplină despre devotamentulă tuturoră ci­tre tionă și dinastiă și ’mi daă totă t­ria de a împlini, prin concursulu Cam r­loră și patriotismulă tuturoră bunilor cetățeni, frumos a mea misiune. Căci este timpulă, d­­oru, după atâtf infructuase încercări, se respundemă i dată la dorința cea mai imperiosă a țere ci D-lui redactare al ci țliarului ROMANUL. Ue Domnule redactare, Io­rii I Ci Suntă acumă câte­ va dile­ amă audităl pe d. G. Mariană, unulă din rarii jude­­­cători de instrucție, cm instrucție, care au mai remasă în tribunalulă nostru în ur­­­ma vârtejului nenorocită de nenorocitei,­ schimbări, care a apucată pe guvernului actuale, l’amă auditu povestindă la mail mulți amici ai sei peripețiele interesante , prin care trecuse ca se ajungă la des­­­coperirea unei crime săvârșite. Modulă a­­­­­devărată inteliginte cu care acestă junet ’ magistrală a procedată la urmărire șil care l’a condusă la aflarea verității, iărâl­­ întrebuințarea acelora mijilóce barbare, de­ care se servescă aginții judecătoresc­ pre t mulții zeloși, și care desonoră omenirea, ,­­ * póte da tacă la multe și varii reflecțiuni. Il­ Cea mai naturale fiindă m­ă paralisismăl între poliție și parchetă cu totul­ în a- L­a­vantagială eminentului d-lui prefectă—i­­ se înțeleg,­ — ama credută de prisosă L a ma mai adresa la diarulă Pressa, cărei mai de-mnă­ di ’mi-a refusatu chiară drep­ 1 , 1 |f ’ tulă de apărare în favorea menținerii­­ unității pârlitului, sau la care ună altă­­ organă guvernamentale, care ’mi ară fii, putută da asemenea respunse, de­ore­ ce­­ se vede că d. Hiotu este personagiul« <it 1 h caracteristică ală guvernului actuale. Etă I pentru ce, d-le redactare, fără a vai fi înfundată câte­ și de puțină în pat titular ce represintați, mă vâda nevoită a recur­ge la buna d-vóstră voința, spre a va re­lata nisce fapte din care învățămintele nu I vor­ lipsi. Suntă sigure, d-le redactare,­­ că, în interesulă adevărului, nu’mî veți­­ refusa colonele diaruluî d-vóstre și de a-l ceia vă rogă se primiți de mai nainte d­e mulțămirile mele stă faptele : Se sparge, suntă acumă aprópe done­­ luni, magasinulă de bijuterie ală d-lui A. J. Rosemberg. Poliția informată face urmă­­u­rile sale obicinuite și trimite în triumfă parchetului, împreună cu vre­mă dece e procese verbale, dresate în privința acesta, â mai ântâiă vre­mă un­spre­ dece arestați !­ (arnăuți, servitori și servitóre), și în ur­­­­­mă pe ună­tre care Ghiță Vasiliu. Par­tc­hhetulű Inainteza tată astă lume cumă se I­i- cade înaintea d-lui G. Mariană, se scade )- inteligentulă nostru judecătoră de instruc­­ă­ție ună minuțiosă interogatoră intoră a­­ă­celoră arestați și, din tote acele dece să proct­se verbale, neresultândă nici ună vi­ț­ă­dictă de culpabilitate în contra­fară,d.G. Marian îi și lasă liberi, pe unii fără cauțiune, 5­ ore pe alții mai suspecți cu cauțiune, c­­ă fără de acelă Ghiță Vasiliu, care sa de­­­e pusă până se se găsască ore­ care Evrei­i- ce numitură individă avusese naivitatea să Se spuie că i-ară fi audit și vorbindă in­ie dr’uă cafenea despre diferite furturi, adău­­ă­­gândă că dânsulă bănuiesce că ară fi 5- chiară acei Evrei făptuitorii spargerii de e­ care este vorba. •u Tóte suntă bune! Poliția a urmărită, judecătorulu de instrucție a instruită, bi­­*a­juterie le însă . . .nu s’aă găsită și. . . că nimeni, credemă, nu se va mira; era se­­ î,­trecu și acésta spargere, ca multe altele, dosarulă uitării, balsamulă tuturorure­i lord ce suferimă — cumă ară dice fi-1 sufulă. Din fericirea d-lui A. Rosemberg­isă, pe cândă poliția, care nu putuse îmn­­edica faptulu, pentru că negreșită ser­­vițiî plătiți de comună spre a garantai curanța publică se aflaă atunci între-1­iințațî la vre­oă misiune de înaltă or­­­ine politica, renunțase la verî­ce ur­m­ărire în privința acestă, de­ore­ce pro­­ise destulă energie prin dresarea ace­ră dece procese-verbale și trimiterea l­atoră arestați dinaintea parchetului. Pel­indă poliția se odihnea după atâta c­l­osela, cu atâtă mai multă că nici avea i­mpusă a se ține de asta meschine­ur­i lăritî, ocupată fiindă de înaltele intere­s­e ale Statului românii, precumă de­l­unța­rea și persecutarea funcționa­rilor d­e veri ce ordine cari, permițându-și a­ngeta, pară suspecți pentru ordine, în­­­ cuirea rară cu alții devotați prefectului, cea ce póte constitui chiară ună comercia relativă, țesătura intrigiloră de gașcă, o s portagiură muscheleloră de la miniștrii dtuali la acei trecuți sau la acel viitor e­tc., dibaciulă și perseverantul­ nostru tn­­ecătoră de instruție ’și continua pe to­ate investigațiunile sale încă de cândă i se înaintase acesta afacere. Printre cei un­spre­ dece arestați se afla i’m­ă ore­care fostă vechiă spionă ală poliției ală cărui nume, chiară decâ ’să tină cunosce, nu’i vomă face injuria d’a’lă ren­un­ța. Fisionomia spionului nostru, și pare­­hiară reputațiunea de care se bucură, a­rasa atențiunea perspicacelui judecătoră le instrucțiune. Nu amă putută afla ,are va fi fostă adevérata conversațiune în­­re jude și spionă , iarnă înțeleșii numai­­, prin promisiuni reciproce, vechiulă spionă sară fi índatorata a descoperi pe ideverațiî făptuitori a’I spargere!. Trecu­se mai multe zile de la conversația din­tre jude și spionă, cândă­celă din urmă sudă atâtea scrupule, cândă calea bătutăl bătăiloru îi era deschisă. Intr’adevĕrü, să aginte ordinară de urmărire. D­­ioti­celă d’ântâiă, pe care laurii lui că­­tană Costache îl­ împiedică, se dice,­­ a dormi, nu ară fi stată la gânduri să mim­tă ca se obție de la Vasiliu măr­­tusirea culpabilității séle prin câte-va i­ăi și mici torture rafinate, care nu lasă ci ună semnă și care pentru acesta se­lecționază prin aresturile polițienești. Do­­rința ânsa dintre ună modă și altul­ de procede nu este numai că celă d’ân­­,să presupune că lucrare a inteliginței, i mână ageră și magistrale, pe cândă îlă d’ală dcuilea este demnă de acei ginți stupidi, cari, neavândă sentimentul r aspectului de sine, nu potă avea nici întimentul­ respectului demnităței ome­­esci: superioritatea unui modă asupra elui-1-alta se manifestă și prin succesă. 'óre acele mărturisiri șterse prin dureri e ștergă, dispară, îndată ce durerea a­ncetată, mărturisită în întunerecală se­cetă ală poliției, prevenitulü nega totu­­l­una la baza justiției, și juriul«, atâtă e atacată, atâtă de calomniată, adesea chită pentru lipsă de probă, pate chiar p­entru că simulatorul ă de probă ală măr­­trisirea nu’i probeza de câtă tortura și iolința prin care s’a obținută. Cinescie­sca nu, în facia unoră fapte analoge ,desea repetite, legiuitorulă Anglu, în în­­elepciunea sea, a respinsă mărturisirea dintre probe. Se vedemă ce se póte obține pe calea­­l0să de d. Mariană. Combinațiunea, organisată după cumă smă arătată, se și puse ’n esecutare. Se fete ordină formală d’a se libera Ghiță /nsiliu de la Văcărescu unde, după or­­icnulă secretă ală judelui de intrucțiune, e duse ’ndată acei două spioni de’lă as­­teptaă la eșire și ’să luară cu dânșii ca se mergá se desgrópe bijuteriele după mvoiala loră. Cu tată supraveghiărea u­­nuia asupra celui­l­altă din cei doui spi­­oni, d. Mariană, care, cunoscândă pe a­ceste onorabile persane, nu se acordă le câtă uă încredere mărginită, îi pre­veni câ’I aștaptă ’mpreună cu hoțul î­n primulă spionă, unde i se preparase un iscunde tare sub m­ă cașu­l de vatră, de unde se potă audi de la hoții declarați mea sea francă și lipsită de ori-ce influ­­ință simțit­ore sau morale ; asta se și în­tâmplă, căci hoțulă, întrebată de primuli spionă acasă la dânsulă, unde se afla as­cunsă judecătorulă de instrucțiune, dede ânsuși plăcerea d’a nara în tóte a ’ș­mănuntele modulă cumă a comisă acel spargere și cu cine în complicitate. Indis­cretulă jude de Instrucțiune ne-a mărtu­risită la rândul ă seu că și-ară fi făcuți și dânsulă plăcerea a asculta sub coștă mai aprópe done ore, afară de afacere; pentru care se aruncase acolo, întrega conversațiune dintre h­oță și spioni. I To țulă, veselă de a fi liberă, d­ându-se în momentele sale de espansiune, poveste; cu îngâmfare tote hoțiile la care a luat parte în diferite epoce, mai adăugândă s diferite scandaluri de prin familiile la car fusese servitoră, precumă și care din dre cei însărcinați a urmări pe hoță se în­duplecă „a vorbi românesce.“ „A vor! românesce“ vrea se dică, după cum ă s vede, în limba giulă hoților­, a împăr­țele furate cu hoții, cu alte cuvinte fura prin mijlocirea hoțiloră! Acestă idi­otismă a fostă negreșită introdusă în limb de vre­ună hoță străină, care, spre ah rosteuna de vr’uă pedepsă meritată, credută printr acesta se facă a se cred că venalitatea ară fi uă regulă general la noi. — Asta ne calomniază țara noi străini cari, bucurându-se de tóte bunu­rile ei, le critică și se înegrescu pe toti pentru că­­ și-au lăsată inima în fel loră! De multe se informase rudele nostr de instrucție, afară de locul ă unde era ascunse bijuteriile, și nu voia să ésu­c sub coșu pâne nu va afla unde sunti [căci nu se mulțămia numai a descope­rirtură: îî trebuia și obiectele furate, spionulă seti, simțindă acesta și redândă­ă, cu tóte încercările sale, nu voia de­­«1« a’i spune lămurită unde are ascunsă jortea sea din bijuterii, o luă pe altă onă, începu a’i vorbi de dificultățile ce i întâmpinată ca se ’să libereze și că i­ară fi reușită, de câtă promițândă ceva adecătorului de instrucțiune. Nu’i camă ve­­­ia hoțului se crudă spusele spionului, léra în fine, decidându-se a da și jude­­ui ceva, spionulă mai adăuga că judele iu ’lă ară fi credulă și că de aceea a­d venită acolo spre a se convinge. La aceste cuvinte judele apare și hoțulă pă­lește ! D. Marianii ânse care, âncă vă­­lată, voia se afle unde nuută ascunse bi­juteriele, nu se arată oficiale, ci caută a asigura pe hoță că proposiția ce i s’a făcută de spionul ă­scă este adevărată. Nu pré­veni a se crede hoțului că și d-nu Marianu „vorbesce românesce“. Se în­duplecă ânsă, după vr’uă dece minute, cândă totă uitându-se împrejură nu văd­u pe nimeni din partea poliției, căci impru­­dentulu judecătoră nici înconjurase casa cu puterea esecutivă cumă se face de ordinară. Cei duoi spioni retrăgându-se ună momenta, remase hoțulă și judele în tête-n-tête. Conversația dintre dânșii va fi negreșită trecută vă­ dată de vre­ună viitoru Dumas Română pre­care. Pen­tru cine cunosce pe d. Marianu în nara­­țiunele sale spirituale, pline de varii in­­tonațiuni și de numerose gesturi espre­­sive, trebuie se se pară răă că nu am a­­vută ocasiunea se’să audă, cumă l’amă auijită noi, narândă conversația sea cu hoțulă. Regretămă că, relatândă faptele, câtă ne permite mai exactă memoria, nu putemă reproduce totă­ d’uă-dată și fineța amenunțeloră. Se arezămă cumă hoțulă imputa judelui de ce nu ’i-a spusă de mai nainte că „vorbesce românesce,“ cumă ju­dele se ruga de hoță ca se nulă spuie nimenui și hoțulă ’lă asigura ca nu ’î va compromite viitorulu­i, cumă hoțulă întrebă din ochi pe jude de ce „vorbesce românesce“ și judele, înțelegându’lă, câtă a­vea sculă sub cuvântă că i se cere de óre­cine bijuterii și nu are de unde ’i da, cumă ierosi hoțulă, bătândă pe umeri pe jude, spune care suntă sculele ce ’i va da pentru dumneaiei. Amă mai spune încă câte proiecte de diferite furturi s’aă făcută între jude și hoță, câte amb­iții propuse judelui de hoță și în fine cumă judele se făcea că ’i e frică a nu se descoperi acesta nnvoiela dintre dânșii. Comedia fu jucată până la fine cu cea mai perfectă esactitate. Inteligentele ju­­decătoră de instrucție vrândă neîncetată a trece din’naintea hoțului de m­ută ce scie a „vorbi românesce, se prefăcu a’i fi frică de poliție mai multă de­câtă cei­lalțî, astă­felă în câtă, punendu-se într’uă birjă cu hoțulă și cei dupî spioni ca se se ducă cu toții în Cișmegiă, unde se a­­flaă ascunse acele bijuterii, de câte­ orî se întâlniră pe drumă cu vre­ună agentă­­ polițienescă, judecătorul­ de instrucție se ascundea în fundulă birjei mai multă de­câtă eî. Ajunseră în fine la une din in­trările Cișmigiului, espediază birja și câte­­vî patru se dirigiază spre ună stufișă din dosulă casei lui Slater. Se fi vedută, ne spune d. Mariana, impaciența hoțului de la vede deca bijuteriile sale se aflaă totă acolo unde le îngropase și în dreptul­ cărora făcuse pe zidulă casei semnulă crucifm­ — hoc signo vinces!—cumă sări ! îndată șanțulă ce se află în dosulă casei și cumă primură spionă, credândă că fuge, I sări după dânsulă împreună cu judecăto­­­riilă de instrucție, și în urmă spionulă I cerută de la prefectură care, vrândă se I sară asemenea, cădu în șanțu. Cu ce fu­ Irie săpă pământulă sub care se ascun­­­sese bijuteriile și cumă judecătorulă da I pământulă cu mantle. Pachetulă cu biju­­tterii se găsi în fine: hoțulă vru se le idea în totă confiența judecătorului de in­­­strucție, déra dânsulă nu voi se le pri­­jméscu pentru că voia se se găsască­­ chiară asupra hoțului, cândă va fi dată­­ în mâna poliției.­­101 I p­­rnl veni și spuse celui d’ântâiu că, ducâ­ndu­­se la Văcărești spre a cerceta printre a­. .. „­­ . . micii sei de pe acolo, cine aru pute­a­­ndividi­ cari să spartă magasinulă de bijuterie, a aflată positivă ca unulă din­te făptuitori ară fi chiară acelă Vasilu, singurulă depusă de judecătoră dintre

Next