Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)
1871-06-10
ANULU ALU CINCI-SPRE-PECELA Administrațiuneardn PasaginliU Romanu. No. 1.—Redacțiunea Sfrada"Colțea,flo. 42. VC ESCE ȘI VEI POTfE ABONA MENTE ÍN CAPITALE: uaű anú 48 lel; ?ése luni 24 lel; trei luni <2 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu. 68 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă luna 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 10 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci20. Austria și Germania trimestru 7 fi. arg.18 franci. ANUNȚIREÎ Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Înserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și orice trimitere NEFRANCATE vor fi REFUSATE. — Articlele nepublicate se vor arde. Edițiune de sora nistici ? Atunci numai cândă și el și noi nu mai puteamă o Jice altă decâtă : — e pre târziu! — Bucuresci, ș1 Cireșarii. Scrmă că puterea esecutivă nu mai pute audi. Adâncă îmbrâncită de reacțiunea turbată, se duce, se duce cu capulă în josu și cu rănediciunea turbării, făr’a mai vede și făr’a mai audi. Pe deplină convinși d’acesta durerosă adevară, nu mai putemu ave cea mai mică speranță; și cu tote aceste trebue se ne ’mplinimă détoria pene ’n capete. Eco cedice, în acesta privință d. Jules Favre în circularea sea către tote națiunile, prin care arată căușele carii au adusă asupra Franciei sabia și foculă. „Datoria omeniloru cu animă constă în a nu despera nici de timpuloră nici de țara loră, ci a lucra, făr’a se desanima de descepțiune, pentru a face se predomnescu ideiele dreptății.“ El adauge: „Cu câtă reală este mai mare, cu atâtă trebuința este mai mare d’a-i opune coalițiunea omenilorií onești cari voră binele. “ Dup’acestă consiliă bine-făcâtorin dată tutoră omenilor onești, d. Jules Favre <zice tutoră guverneloră. „Cândă vede cineva catastrofele prin care trecurămă, prima impulsiune este d’a se ’ndoui de tată, afară de forță care, apărândă ca mă lecă supremă, prin acesta chiară ea apare ca singurulă principiă adevărată. Fiecare însă, lntrebându-și conștiința, chiară acumă cândă nu S’a risipită âncă fumulă luptei, va găsi într’ânsa călăuza supremă ce nici uă dată n’o putemă părăsi făr’a fi pedepsiți și spre care trebue se revenim și după ce amă sacrificatu-o vioinței pasiuniioră. „D’astă dată lecțiunea este atâtă de ’nvederată și teribile, încâtă ar trebui uă ciudată tăriă de inimă pentru ca se n’admitemă evidința. Francia n’a mersă napoi până la barbariă, cumă s’a disQ cu mare ușiurință, nici nu este prada unei nebunii furiose ; ea fu armată, printr’ună șiră de greșiali voluntarie, afară din calea dreptului ș’a adevărului. Ea déru îndură astăzi eșpiarea cea mai crudă și cea mai logică.“ . Și mai la vale. „Francia ar fi imprudinte și culpabile décâ n’ar lucra cu energie a rădica moralitatea pubică printr’u educațiune sănătosă și tare, printr’ună regiune economică și liberale, printr -o iubire luminată a justiției, prin simplicitate, prin moderațiune și libertate.“ Nu s’ar putea cre ca guvernulu nostru se profite d’acéstă lețiune învederată și teribile și se nu sacrifice sermana Românie orbiei și violenței pasiuniioră ? Nu s’ar putea se curme acelă șiră de greșiale, de crime făcute de bună voie, și se nu se mai abată din calea dreptului pentru a nu ’mbrănci și ânsăși națiunea în feluritele prăpăstii ale peiii ce stă nainte I cu gurile deschise ? Și se bage de semă puterea esecutivă, că ea este cu atâtă mai culpabile, mai criminale, cu câtă puțină, forte puțină i se cere ? Pentru ce spre exemplu atâta sete ș’atâta grabă d’a modifica Constituțiunea de la 1866? Puterea esecutivă are astă Zînă Cameră ș’ună Senată, adâncă pătrunse de simțimânală autorității, și pe deplină supuse. Puterea esecutivă este, trebuie se fiă pe deplină convinsă că nici uă lege electorale, fiă chiară aceaa a Regulamentului Organică, nu pate se-i dea oă majoritate mai bună, mai blândă și mai guduritare suptă mâna stăpânirii. Acestă Cameră are oă viață legale de patru ani. Pentru cedere acastă grabă d’a schimba Constituțiunea? Pentru ce nu lasă Camera, se trâiască și se lucreze în termeni de trei ani și jumătate ș’atuncî se’i ceră, décá va voi negreșită, schimbarea Constituțiunii ? „Țara este adâncă obosită“, dice puterea esecutivă. De ce dâră în locul d’a-î da pasă se s’odinescu puțină o biciuiesce mereă și cu atâta furiă, ca s’o scule și s’o puie se șî încapă viața, se trapede din nou aceleași căi ce le străbătu cu atâtea sudori, de la 1848 și pân’acumă ? Ințelegemă acestă dorință din partea d-lui Grigore Sturdza: domnia-sea voiesce se se suie pe tronuru ocupată atâtă de mulți an de părintele seu; domnia-sea a vădută — mai cu sâmă de la 1859 și pân’acumă — că numai cândă puterea esecutivă va înăspri lumea și va sugruma libertatea, sorții se voră putea întorce în favorez. Nu ’nțelegemă ânsă pe d-nui Lascar Catargi, Generală Fogorescu și Nicolae Crețulescu, căci nu acesta póte fi și dorința dumnelor. Ințelegemă că Vodă Cuza se voiască ca puterea esecutivă se sfîșie Constituțiunea de la 11 Februarie, se sugrume libertatea și se biciuiască națiunea până la sânge, nu î nțelegemă ânsă pe d-nu Lascar Catargi și Dumitru Ghica, căci nu acesta póte fi și planulă dumnâloră. Andeva și dumneloru luată-aă asemene mari îngagiamente cu străinii, după cumă spune d. Costa-Foru? Ințelegemă ca Vodă Cuza, cară a dată Statutulă, se voiască ca puterea esecutivă se sfișiă Constituțiunea de la 11 Fevruarie, „actusă stării civile a Tronului“, emin <i N. Djaremborgo, și sucerndu-o ună cocoloșiă se-lu arunce asipra poporului, se-i dea de capă națiunii cu dânsa. Ințelegemă ca Vodă Cuza, cară a dată voturii universale, se íire grăbită a vede că se repune în vigore, suptă Carol I, votulă privilegiată. Ințelegemu ca Vodă Bibescu și Vodă Cuza, cari n'aă esecutată nici vă osândă la morte se ftă grăbiți a vedé nu numai repunerea în vigore a acelei legi, produsă ală blestemului lui Dumnezicu, dară ancă și punerea iei în esecutare. Ințelegemă acesta dorință din partea lui Mihail Sturdza, pentru a se spăla de vederile ce a sancționată. Ințelegemă ca Cuza, Bibescu, Sturdza se doresc a forte a vede privilegiulă restabilită acumă, suptă domnia principelui Carol II, se dorescă și mai multă suprimarea juriului, suprimarea libertății Presei, și pe lâng’aceste, și mai cu sdmă, legea pentru colonisarea țerei cu Germanii legea pentru proclamarea stării de aseși diu, însoțită de legea, și explicată prin legea pentru reînființarea pedepsei cu mortea. Bilescu n’a cerută nici vădată un asemene lege. Cuza a primitu-o de la Cameră și a refuzatu-o; cumü doruse nu voiescu el, coloniele germane, cari revoltă țara întrâgă, starea de asediu și împușcarea căroră-va d’al de-noî, ca se facă astă-feră ca țara întrega se stinge cu focă și din bălțile animei: Trăiască Cuza, Trăiască Bibescu, Trăiască chiară Sturdza! căci ei totă aă mai avută inimă de creștină și de Română pentru acestă țară. Tóte aceste le ’nțelegemă déru nu mai ințelegemă setea și graba ce are puterea esecutivă d’a servi cu atâta turbare pe toți candidații la donniă, d’a provoca cu atăta sete invasiunile și d’a sili națiunea se stinge cu d. N. Blaremberg: „Nenorocire, în diua acea-a vouă tutuloră!“ Cândă ânsâ înțeles-amu noi pe Domnii și pe miniștrii, și cândă mai cu semn isbutirămă a fi înțeleși de Domni și de mi ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Mercuri, 9 Iuniű, 1871. La 12 s’ună pătrară dup’ameli ședința se deschide sub președința d-lui Dum Ghica, prin aprobarea sumarului ședinței precedinte și citirea comunicatelorăjilei. S’acordă mai multe congedie. Se comunică că raportulă generale ală comisiunei bugetare s’a terminată. Se pune de urgință la ordinea <Jiei. D. ministru de finance citesce mesagială, prin care se trimite camerei proiectulă de lege relativă la regularea creditelor suplimentare și estraordinare, deschise diferitelor ministere pe esercițială 1871. Fiindă că comitatul delegaților de secțiuni nu și-a terminată încă desbaterea asupra amendamentelor îl propuse la art. 9 din legea pentru stingerea datoriei flotante, ședința se suspinde din nou. La redeschiderea ședinței — uă oră după amé(lt. — D. prim - ministru citesce mesagrele prin care se trimite camerei proiectele de legi relative la noul tase î n comuna Galați, pentru ună credită de 1600 lei, altă credită de 235 și altulă de 3376 lei. D. raportatorele putem aréta că comitatul delegațiloră a primită modificarea art. 9 în sensul amendamentului propusă de d-nii Sutzu, Ghermani și alții, căruia ’i dă citire de douo ori, Urucia are cari explicațiune la modulă cumă se voră face operațiunile. D. Cesar Boliac aretă că ieri propusese suprimarea art. 9, căci a fostă totu deuna de părere ca 'mprumuturile se se facă a țară, orő nu numai afară, beneficiindă străinii. Décá ânsă guvernulă, în care aretată ’ncrederea, găsesce că modulă cumă s’a modificată acestă art. 9 va fi folos toră și capitaleloru mici indigene, atunci amendamentulă d-sele nu mai are cuvântă d’a fi D.P. Mavrogheni, ministru de finance, declară că ’mprumutură de faciă se face dintr’uă necesitate absolută. Cestiunea primeloră a fostă forte multă agitată și discutată. Ea n’a fostă suprimată din proiectulu ce se presintase fostei camere, în care comitatul delegațiuniloră admisese deja prima de 1 la sută. D-sea n’a adusă altă modificare de câtă d’a o face se fiă gradată. Ce este acesta primă ? E uă recompensă? Nu, căci împrumutulă ofere destule garanții. Prima nu e de câtă uă stimulare: împrumutură e colosală, și trebuie se facemă ca omenii financiar, printr’ună avantagiă'pre care, se atragă subscriitori nu numai din întru, dâră și din afară! Pentru nimica nu se face nimica! De n’o fi prime, nici ună bancheră ne și-ară da ostenelă satragă subscriitori prin corespondinții loră din străinătate, lucruri cari ceră cheltuială. Prima se dă dére agințoloră ce se vor sili n’atragă mulți subscriitori. Derb s’admitemă că chiară cu primă nu se subscrie suma totale. Ce pagubă resultă d’aci? Nici una, și prin urmare d-sea crede prima forte necesariă. Amendamentulă în cestiune e forte bună, reguleză prima, nu lasă numai ministrului totă respunderea și dă și uă primă mai avantagiosâ. Se cere ’nchiderea discusiuneî. D. lepurenu o combate, d-lă N. Ceaur Aslan o susține. Puindu-se la votă, se nasce contestare. Se cere voturi cu bile și — procedându-se la votare și la despuiarea scrutinului — resultatul este: Votanți 113 deputați. Bile albe pentru 68. Bile negre contra 45. Președintele proclamă c’adunarea anchisă disensiunea. Dup’acea se primesce ca articulă 9, 10, 11 și 12 amendamentulă d-loră Sutzu- Ghermani. Apoi proiectuia s’a priimită în totale cu nesce miei și numai aparințî modificări. Adunarea trece ’n secții și ’n ședința viitore la ordinea bilei bugetele. Citima în Independința belgică de la 13 Iunie : Colonelul Rossel, arestată la 9 Iunie în Paris, inspiră ore care interesă celoră care l’am cunoscută altă dată în șirurile armatei. Cândă Comuna dă dinioră lă acusa de trădare după luarea fortului Issy, ei protestară: „Rossel, Ț seră dînșiî, nu e ’n stare d’a se vinde“ !— Și cândă eram întrebați despre purtarea junelui delegată la resbelă:—„Rossel adăugeaă dînșiî, e ună omnă cu moravuri austere, concentrată, cugetătoră, muncitoră, curagiosă, ardinte, d’ună patriotismă esaltată, care a trecută peste vescele din causa atâtoră desastre, căzândă mai multă ună felă de despăgubire pentru capitulațiuni do -it* «/, fix nnll i>nmnm'st.n turbată, înainte d’aceste eveniminte nici nu cunoscea pe omenii din Comună. Era ună oficială forte apreciată pentru cunoscințele și caracterul ă scă, într’ună concursă la repararea poduriloru în timpul resbelului a dobândită ună preță speciale etc.“ După ce identitatea lui Balioray s’a constatată în temnița ’n care se află la Versailles, acumă se scie fără umbră de ’ndouielă că individulă impunată în locul ă lui la scala militară încă de cândă armata a intrată în Paris — victimă a unei fatale asemânări seă a vreunei ure personale — se scie că acelă individă nu era altulă decâtă ună asia numită Constant, locuitoră într’ună cartiară, cu totulă inofensivă și străină de orice lupte politice. Și nu numai falsulă Billioray, ci oă mulțime d’alțil fură victima grabniceloră condamnări sângerose. Principii francesi deferă visită d-lui Grevy. Președintele adunării naționale e celă d’ântâiă personală în Francia aȚ. Are precădere chiară asupra lui Thiers. Se jlie chiară că din acesta causă d. Thiers n’a asistată la ceremonia funebră, celebrată la Versailles pentru generalii uciși în insurecțiune. Principii de la d. Grevy se duseră la d. Thiers, apoi la ministrulă de resbelă și de marină. După acea primiră și dânșii visitele. Numele visitatorilor sunt forte numerose: legitimații cunoscuți aă dată mâna cu Orleaniștii, ceea ce face ca contopirea ntre dânșii se se confirme și mai mulții. Dintre cei două principi, ducele d’Amate e mai cu osebire la favóre pe lângă omeniî camendă în republica c’ună președinte în capu’I... mai multă saă mai puțină ereditară. JOUL 10 IUNIU 1871. tUELINEZA-TE ȘI VEÎ FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE, la corespondinții cei și cu pofta Pentru Anunțiurî a se adresa la administrațiunei 1A Pentru abonamente : la d. 1 »arrao-Haliegr&isr. Rue de l'ancienne comedie, 5 Pentru anunțiuri la d-nil Drain, Thouine et C-nir Rue La peletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : la d. l. Q. Popovici, Fleisebmarkt 15 Pentru anunțiurî: la d-nil Haasenstein și Vogler Neuermarkt. 11. ADUNAREA DEPUTAȚILORt. Ședința de Marți, 8 Iunin. (Urmare) Art. 7. Se primeste fără discusiune. La art. 8, d. Agancî propune și desveltă amendamentulă seă, prin care propune ca operațiunile prevădute prin acesta lege se fiă încredințate comitatului de lichidare, căci pe d'uă parte se face uă economia ’nsemnată, éru pe d’alta uă siguranță și mai mare, căci comitatul de licuidare pene a dia administrată atâtă de bine, încâtă nu s’a rădicată în contră’ nici uă reclamare. De nu se va adopta acesta, celă puțină casa ce se instituie se fie bine organisata spre a se stinge datoria flotante: de la 1866 péne aici se totă vândă do* raeme d’ale statului și datoria flotante nu se mai stinge. D. N. Ceaur Aslan combate propunerea d-lui Agarici, nu sporirea de impiegați ne-a adusă in starea gravă financiare de adi. Comitatul de lichidare peste 7 anî Inceteza d’a fi: ce se face atunci cu administrarea operațiunilor, legel de faciă? incertitudine și nesoliditate 'n lege, ntroduce ’n ea capsulă care trebuie se fie alăturată. Ș’apoi prin ea se pună aceiași impiegați sub controlul a două comitate de supraveghiere, sub celă prevelut prin legea bonurilor rurale și sub celă prevăzută prin cea de faciă. D. Ministru de financie combate asemenea propunerea d-lui Agarici: eco-TC’J« T fi,mică, căci chiară de sar da casei de lichidare atribuțiunea lege! de faciă, tată trebuie se s’adauge impiegații. Și cine ne garantază că aceștî bani nu se voră afecta pentru nevoile casei bonurilor rurale? Cât pentru amendamentulă d-lui Lutzle, care pune ca președinte ală comisiunei de privechiare pe ministrul de finance, d-sea nu’să crede tocmai nemerită, căci privegherea acelei comisiuni se ’ntorce cbură în contra ministrului. Propune dorii a se suspinde ședința și autorii amendamentelor, împreună cu comitatul delegaților, cu d-sea și alți deputați, se se consulte și se găsescă un noua redacțiune acestui articlu. (Aplause) Ședința se suspinde și deputații trecă în sala de consultare. La 2 ore p. m., d. lepurenu raportatorele arătă că amendamentul d-lui Agarici n’aduce nici uă economie și comitatulă delegaților, s’a reslusfi mai ales și că ambele comitate s’ară di .credita, pentru că lumea s’ară îngriji de confusiunea ce ară resulta ’n cele două operațiuni, de natură cu totulă diftrisă. Se ’nchide disensiunea asupra amendamentului d-lui Agarici. Asupra amendamentului d-lui Sutzu, D. George Bratianu stabilesce mai ântâiă că ’n cestiuni financiare nu ’ncape câtuși de puțină cestiune ministeriale. D-sea apoi demonstră că ’ncrederea cea mai eficace ce i se va da publicului e buna administrare de pân’acumu a comitatului de licidare: îngrijirea că unulă ș’același directore nară pute gera doue administrațiunî, scea a bonurilor rurale și pe cea domeniale, nu e fundată, că economia e mică, idrășî nu e exactă, și prin urmare— fiindă c’amendamentulă d-lui Sutzu nu propune nimică practică și nimică utile— d-sea va vota cu cei ce susțină propunerea d-lui Agarici. Se zice că santeme conservatori. Ce se conservämü ánsé,