Romanulu, decembrie 1871 (Anul 15)

1871-12-01

ANDLAL OIWOI«SPRE»pROBLE Idjaim­ tot ca b­anca in Panagunlst Somânil. No. 1. Roll&blanca Strada Calțea, No. 42. MERCURI, 1 DECEMBRE 1871. ^OBSCE ȘI VEI JUTIc ABONAMENTE IN CAPITALE: «oft­aim «8 lei; pece lun! 24 ltl trei luni «2 lei; 1 lună 5 lei.­­N DISTRICTE : unu ann. 68 lei; pece luni fi­le!« trei luni 16 lel;­uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale luznd Unü­epen^lara 20 beai. francia, Italia și Anglia pe trimistri franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fî. arg.­­18 franci..­­^NUKqpiTJKÎ iaaEțluj:, pagina IV, linia S0 litere — 10 baci m­arțienni ți reflame, pag. III, linia 2 lei — — ter­aorile și ori-ce tr’miteri NEPRANCATE TORO ÂJÎT7BA.TB — l­ ti.lel* republicate ae ror4 ard« Organele de publicitate din capitală: „ 15 om .hui­ i­, „Columna lui Traiano“, „O­­rientulu“, „Telegrafulu­“, „Popornlu“, „Suveranitatea naționale“, „Ghimpele“ și „Caracalu“, după nă înțelegere comună, convocă, pentru dina de Duminecă, 5 Decembre, la orele 12 dina, în sala Sla­­tineanu, uă întrunire publică în cestiu­­nea concesiunii căieloru ferate, pendinte la Cameră. SEPS.VICIU TELEGRAFIC ALiU ROILAXUIl I.» Viena, 11 Decembre.—Direcțiunea ge­nerale a esposițiunii universale desminte categorică scomptată ce se răspândise că esposițiunea se va amâna. Francfort, 11 Decembre. — Convențiu­­nea adiționale, anexată la tratatul­ de pace, s’a­­nchiriază astăzi între plenipo­tențiarii Franciei și ai Germaniei. Londra, 11 Decembre.—Principele de Galles a petrecută noptea forte neliniș­tită ; simptomele și mai grave s-au ară­tată din nou ; starea bulei sale e mereu precarifi. (Servițiula­ privată ale Monitorului). Petersburg, 8 Decembre. — Cu ocasiu­­nea serbării ordinului St. George, impe­­ratorele a rădicată următorulă toasta: „In sănătatea imperatorelui Guilhelm, a mai multor­ cavaleri de St. George și In acea a cavalerilor, ordinului nostru mi­litară din armata sea, suntă mândru de a vede presiuni aci nisce represintanțî atâtă de demni ai acestei armate. Speră că amiciția intimă ce ne unesce se va perpetua în genera­ți­unile viitore, precum și și fraternitatea de arme între ambele nos­tre armate, care dateză de la oă epocă vecinică memorabile. Veisă în acesta cea mai bună garanție pentru menținerea pă­cii și a ordinii legale în Europa.“ V Bucuresci, gr . "Concesiunea Bleichröder s’a adoptată în secțiuni; una singură a respins-o; or­­ganulă guvernului ne asigură chiaru că 8’a adoptată cu uă mare majoritate, cee­a ce cercetândă, ne amă încredințată că este din fericire ună mare neadevără. Acestă concesiune se află acumă la de­legații secțiunilor­, și a curenda voră începe asupră ș i discuțiunile în ședință pu­blică. Nimică nu pote arăta mai bine gravi­tatea situațiunii și pericolul­ de care Ro­mânia este amenințată, de câtă aceste câte-va linie prin cari se relatază posi­­țiunea ce ocupă actualminte cestiunea în Cameră. A demonstra mai multă acestă gravitate ar fi uă insultă pentru uă na­țiune pe deplină desceptă și care ar face ună punta de onore de-a nu per­mite nici unui guvernă, nici unui repre­­sintante ală iei sc asă din voința iei; în starea éasă în care este actualminte națiunea română vomă mai adauge câte-va observațiunî la cele dise pân’acumu, atâtă în revista nostru politică câtă și într’ună mare numără de articoli speciali, precumă chiară ieri în însemnatură articlu ală d-lui N. Fie­ra. Mai ântâiă se răspundemă la uă între­bare, ce adesea se face. Arătați-ne cu cifre, ne­­aică unii. In ce acesta proiectă nu e de primită? Se ne fiă permisă a răspunde: ridicolă întrebare! Dară cumă nu vădă cei ca ne facă a­semeni întrebări că în privința cifrei oră suntemă lăsați cu desăvârșire la discre­­siunea nouilor­ concesionari? In articlul­ IX din noua concesiune, se zice că societatea acționariloră are drep­­tul ă a emite acțiuni și priorități suplimen­­tarie, reducende la mai puțină de 7 și jumătate dobânda actuale, adică de a emite obligațiuni tot fi în complută anuitățiloră ce suntă a se primi de la noi; nu se stabilesce ca să nici ună maximum până la care se se pdtă emite acele acțiuni; ast­fel, nouii conce­sionari, modific­ândă după buriură loră placă dobânda, póte se ’și procure ori câtă ca­pitală voră voi, în s comptulă anuitățiloră ce le plăti cu noi. Nici uă clausă a nouei concesiuni, chiar și astă­felă cumă s­a mo­dificată în secțiuni, nu stabilesce până la câtă se póte reduce dobânda: daca dacă acesta dobândă se va reduce la 5 la sută cumă se asigură, capitalul­ de 245,160,000 se va urca la 367,740,000, cumă amă mai arătată, dacă dobânda va fi redusă la 4 la sută, și nimică nu se opune la acestă reducere, căci în Europa se facă operațiuni cu asemene dobândă, capitalură ce se va pute procura cu anui­tatea de 18,387,000 va fi de 459,675,000 adică mai mai îndouită de cele repre­­sintată de obligațiunile actuale. Prin urmare nimică nură opri pe noui­ I concesionari de-a întreprinde și alte lu­­crări cu parte din capitalul, a cărui do­bândă o platimă noi­­ară puté pré bine se s’apuce de construită căi ferate în IPrusia sau în Rusia, și după noua con­­­cesiune nimică nu le-am­ pute­a>ce­­ea, cumu­amă <Jisă, nu pune nici uă mar­ Igine la crescerea capitalului și cu dreptă cuvântă concesionari ne-ar respunde : „ce ne pasă? noi ne facemă lucrările, decă cu din capitalulă procurată prin anuita­tea ce ne plătiți, noi putemă întreprinde și alte lucrări, acesta nu vă privesce.“ Se vede dură, cei ce ne ceră cifre po­sitive, că în acésta privință n’au­ decâtă a scruta déca­potă intențiunile nouiloră concesionari austro-prusianî. Suntemă lă­sați cu desevârșire la discrețiunea loră. La oservarea ce amă făcută noi că décá în adevără acțiunile suplimentarie se emită pe fisiculă și periciulă concesio­­narilor, de ce se mai trece acesta în concesiunea cu noi și nu se lasă numai pentru statutele societății acționarilor­, organulă guvernului respinse că este necesariă a se pune acesta clausă, pen­tru că convențiunea închiriată cu noi tre­buie se arate intregulu capitala sociale. Apoi ce felă se arata are acestă intrega capitală sociale, cândă nu se spune de locă, câtă va fi, ci din contra se lasă [nouilor] concesionari facultatea de a ’să urca la ori ce cifră? Evn­dem­ că ar­­gumentulă organului guvernului este ab­surdă, că prin urmare nu acesta era ne­cesitatea, de-a se vorbi în convențiunea închiată cu noi despre acțiunile supli­­mentarie. Fiindu că suntemă la articlulü IX ală concesiunii Bleichröder, se facemă guver­nului oă întrebare fórte necesariă: * La alineatulă III ală acestui articolă se zihe: „se se repărțiau că suma de 18 600,750 franci garantată de Stată asupra valorii emise în obligațiuni pen­­­tru capitalul­ de 245,160,000, asu­pra sumei totale a capitalu­lui, etc.“ La prima cifră seü este uă precuge­ I­tată erore de calculă, scă­nă erore de țipară ; prima ipotese este cnse mai pro­babile, din causă că acea­ași cifră o vă­­zurămă repetită în tote actele oficiale. Erore în total casulă este, din causă , că anuitatea la capitalul, de 245,160,000 cu uă dobândă de 7 lum. la sută, este de 18,387 000 era nu de 18,600,750. Dero se va­­ zice că ultima cifră conține pe lăngă dobâad­î, și suma destinată pen­tru amortisarea capitalului, cu tote că nici asta nu ese socotela ? Pre bine! atunci se se declare acesta categorică, și nu va mai remâne nimenui nici vă îndoaială că și amortisarea acțiunilor­ suplimentarie este în sarcina Statului română. Prin urmare, este erorea atunci se se recti­fice; căci se scie cumă din erore unu ministru de financie, tot fi celă de astă­­ji din nefericire, a dăruită lui Oppen­heim, și cine mai scie citi, 600.000 de lei. ș acumă erórea este mai gravă, căci sar repeți în timpii de 90 de ani ș’ar forma frumuși ca sumă de 19,237,500 lei, chiară, făr’a se pune la socotelit nici vă dobândă la acestă capitală dăruită din erore. Nu este freze? atunci ceremă asemene se se declare, ca­re se lămurd^că Ges­tiunea, ca­re se scit bine cine va amor­­tisa acțiunile suplimentarie. Deputații suntă datori a face guvernu­lui aceste întrebări. Eoă dérii, cândă e vorba de cifre, ce base ne ofere noua concesiune. Rugămă pe cel ce ne ceră cifre mai sigure de câtă cele cari se­amă dată pân’acumă se descurce acestă labirintă, care probeza mai bine de câtă ori ce altă câtă de sin­cere și bine intenționate suntă pentru țară intențiunile puterii executive cândă ne pro­pune noua concesiune. Dera ce avemă nevoie de cifre ! Concesiunea primitivă prevedea cifre positive; ea prescria concesionariloră în­­datorirî precise, și cu tóte aceste din causa mișelescii aplicări a acelei concesiuni, din causa permiterii de­ a se face lucrările după voia concesionarilor­, din causa sup­­scrierii unor­ obligațiuni cari falsificau cu deseverșire testul­ concesiunii, din causa numirii lui Ambron și mai cu semă din causa epistolei Domnitorului care ’să autoriza, făr’a ave acestă dreptă, a prăda în favorea concesionariloră casa ce’î era încredințată, din tóte aceste cause unde amă ajunsă ! Ei bine, cu cine este a se închiria noua concesiune? tot și cu Prusianii. Cine are a o aplica? totă . . . . Cel cari am aplicată prima concesiune. Și cândă vă concesiune cu neasemâ­­nare mai bună și mai precisă de­câtă acea-a ce se propune acumă ne-a adusă acolo unde suntemă, unde ne va duce vre­uă concesiune care na face de câtă a da nouă și mari avantagie concesiona­riloră, în desavantagiulă nostru, adică uă concesiune multă mai rea de­câtă cea primitivă, acordată totă Prusianiloră, și care are a fi aplicată de acei­ași omeni? Cei cari în consciință voră pute da acestoră întrebări ună răspunsă asigură­­toră pentru România, se voteze v­ouă con­cesiune. Cei cari din contra vecii în totă ca­­sulă mărirea perichlui, se se țină rigu­­rosă de votul­ Camerei de la 5 lulifi. Aveți în mâni viața sau mortea poporului română. Cestiunea drumurilor a ferate, ce s’a pusu la disposițiunea domnie­­lor­ vostre, are se decidă viitorulu. Condițiunile ce suntu presintate ruinată! Suntemü însărcinați de concetă­țenii din Giurgiu și din district, ca se re rugă să se bine-voiți a fi a­­teuți, ca se scăpau­ viitorulu lorü de prăpastia care amenință. Analele ne spună cumu și pen­tru ce strămoșii noștril luptau ca se conserve și se facă mare și fe­ricită patria lora română. Fiți adevărați urmași ai lora! Fericire, mărire , așia trebuie să facă adevărații fii ai României. Posteritatea are se judece. Trâiască fiii ei, cari o duce la fericire, la mărire. C. Mateescu, C. Timbescu, Preotulă Demetriă Corbeanu, Preotulă Paraschiva, State Anton, R. Ștefănescu, Filache Va­­silescu, loan Stănculescu, Radu Zaharia, Anghelă Anghelescu, Anastasie Stănescu, Alexe Cristescu, A. Stăncescu, G. Radu­­lescu, T. Demetriă, N. Partenopolă, N. Anghelescu, Z. Georgescu, G. lonescu, Apostola Stăncescu, N. Stănescu, D. Pîr­­logeanu, D. Tataruță, D. Măguranu, M. Stăncescu, G. Daia, M. P. Neagu, St. Guțe, A. Tătaruță, G. Căsăpeasa, G. I. Bechianu, Iorgu Constantinescu, St. I. P. Nagu, Sava Lazarescu, Gr. G. Carcali, I. Demitriu, A. Iliescu, George Petrescu, M. Popovici, D. A. Spînoaica, M. Rădu­­lescu, D. Vlădescu, St. Mărăcine, C. Ra­­dovici, L Atanasiu, C. Nicolaă, I. Guțe, M. Peiu, I. A. Genovici, G. Artiminescu E. Bărăscu, N. Georgiu, G. Bărbulescu, Neagu Stan, I. I. Cochinescu, T. Mărcu­­lescu, N. Petrovici, A. Demetriu, A. De­­metriu, T. Dancovici, N. lonescu, C. Po­­pescu, Ioan Drăgănescu, D. Albulescu, A. Stoenescu. Celere concesiuni, pendinți în Adu­nare, Giurgiu venit se grabescu și ei a areta că simțimântul a unanimit ale națiunii e în contra unora ase­menea acte ruinătore. E că epistola și petițiunea ce ne trăiaita spre publicare: Giurgiu, 2» Hotmbre D4m redactore ale jianului ROMANULU Domnule redactare, Vâ rugămă se bine-voiți a însera în stimabilele d-v0stă (Jiari) urmatórea peti­­țiune, trimisă prin telegramă onorabilei 1 Camere legislative a României, 1 'la cestiunea drumurilor­ ferate, relativă Suntă rugate prin acésta tóte (storile ) adevărată românesc! a o reproduce, căci ■ viitorului României este îngagiată în a­­­cestă cestiune, și grea e respunderea ce­­l­­oră ce vâdă, audă, și nu-și facă datoria. Trăiescă România! Traiescu fiii sei Români ! ! C. Mateescu, €. Tîmboescu, R. Ste­­­fănescu.­ ­ Onorabilei Camere legislative a României,­ ­spre­z­ece orașe și ctbe sose­ spre­­l^ere județe, ci tótă țara Districtele cari vorü c­âștiga teritoriam­ente, vor­ perde politicamente. Se va da póte capitalelor de­­pertamentale mai multă vieță mmate­­riale, déra li se va reduce­­­ eța­j­inaționale prin aglomerarea de strahi. Prin numirea primarilo­r, locui­itorii comuneloru rurali, cari aveau pene acumu câte una zapciu pe despărțire și nu’lu puteau sătura, voru avé de aci înainte câte unulü pe fie­care comună. Se conteniseră­­ furturile, se răriseră furii de cândă I zapciulu nu mai avea mâna în satu, de cându alesulu comunei avea facultatea se trămițâ pe furi d’a­­ dreptulu la procurore. Acumu ho­­țiele și hoții se voru îmulți, gr­­ijă slujbașilor și ce guvernulu satrapiei! [va numi în fiă­care comună, pen­tru că seimü noi ce va se c­lică omu stăpânescu. Acumu voru începe a curge la pașalele județului, ce se voru numi pretori, bivolițele cu pui, putinile cu untu, putinelele cu icre, oitele și curcanii, după vechiulu obiceiu, și mai alesu caii de lusu, ce voru scăpa din Moldova și se voru spri­jini la oborele comuneloru din Mun­tenia, séui cari își voru lua veniü din Muntenia și se voru opri în comunele din Moldova pe noroculu pașalelorfi și subarilorü­loru. De aci înainte va începe pentru ciocoi seciulü de auru, era pentru poporu veeiilü de ferü. Acuma slujbele se vor­ vinde la licitațiune. De aci înainte comunele, fiindu nisce proprietăți ale guvernului, se vor­ da cu arendă la cine va oferi mai multe. Etă marele scopu ale nouelorü reforme mavrocordiane. Patiința poporului este pusă la probă, națiunea este împinsă sista­­maticesce la vă luptă. De va re­­siste, se va cere póte invasiunea străină, de va ceda, va perde tota ce­a câștigată în cinci­izeci de ani supt domnii indigeni. Periclulă este mare, însă unirea Romanilorű l’am­ puté conjura. Se vor­ uui el? Și se vor­ uni ora la timpu? .­­■ Avemü încă bărbați mari, unes­­că-se ca se salve drepturile patriei în periclu, și noi ne vom­ aduna în jurulü lora. Vom­ face mai ân­­tâia apelă la represintațiunea țerei, și când­ ea va trăda țara, consti­­tuțiunea ne mai lasă multe mujloce. In aceste ore supreme, unire, înțe­lepciune, legalitate, devotamentü, de­­cisiune fermă și nestrămutată, ată ce se cere. Inamicii libertățiloru nóstre suntu și inamicii tronului, se salvamu li­bertățile și tronurii de trădători! Nu suntu mai periculoși inamici ai principilor, de­câtă lingușitorii. Fanarioții ce se trimiteau de Turc! ca BA în România, facelau și pe Turc! și pe Români, fanarioții ce ínconjora tronulu, trădeză și tronulu și țara. Pe mine nu m a spăimêntatu tóte nu voru perde numai cele șese- jafurile făcute de la Oppenheim și 1) Ve4I Eomänulö de la 28.No«mbr6. péüö Iá..StgOUsberg, cátŰlmö Spăfe Domniloru Deputați, LuauNEzA-TE și mű >i ABONA ® BA IN BUCU­RESCI, la Adminiotrațiunea «Jlariuiol. Uî DISTRICTE, la coresponrtințil ser și cu post ■^utrn Anunțiurl a se adresa la adnainiatrațiune. LA PAHÎ8 Pentru bonamente, la d. Darrag-Hallagi­ais, Rus de rand­eane comedia, 5. Pentru a^unțiurî: la d-ulí Órain, ct Mic ou d, 7 L ue ovicî, Fleisch lein și Vog Spațiulfi ne sileste a ne opri astă­­ jl aci, recomandendă celei mai seriose a­­tențiuni frumosulă ș instructivală artic­u­ală d-lui N. B. Locustanu, a cărui pu­blicare e terminând astă­zil­ Pe când o mare parte din pia­nele din capitale convorcă uă în­trunire publică îi chstiunea onera­ RESTAURAT­­UN­EA. Inchisiare (1). • P­rintr'acea desorganisare, Co OVy numesce noua împărțire teritoriale,

Next