Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-28

82 ROMANULU 28 IANUARIU 1872 Aceste rețineri vor urma a se stinge cu totulü îndată ce celelalte resurse vor acoperi da foria casei pensiunilor. 6. Pensiunile acordate mi se înscriu în bugeta de câta din ziua de 1 iü Ianuariu ala anului viitoru. 7. In viitoak^pensiunile lichidate de comitatulQ prin miniștri penmüftilerä,""ce vor a supune la sancțiunea Domnului. Astafe la încuviințate pensiunile se vorü înscrie de comitatu în registrul generale alü pensionarilorö, conformi artidului precedinte. 8. La finele fiecăruia auz ce va supune corpurilor legiuitóre tabloulu pensionarilor înscriși din noö. 9 îndată după promulgarea acestei legi se institue uă comisiune centrale cu reședința în Bucureșci pentru a face uă revisiune generale tuturora pensiunilor, astăzi înscrise în registrul datoriei publice. 10. Comisiunea centrale se compune: a) . De una senatore alesa de Senato; b) . De una deputată alese de Cameră; e) De una membru ale comitetului casei pensiunilor și; d) . De una delegatii ale ministerlului de finance; e) . De trei pensionari numiți de comitatura casei pensiunilor. 11. Membrii comisiunii centrale se confirmă prin decreta domnescă. 12. Președintele comisiunii este de dreptei ministrula de finance. In lipsă-I presideza celü mai în etate dintre membri. 13. Comisiunea centrale póte lucra când patru membrii vor fi presinți. Tóte decisiunile comisiunii se pronundă prin majoritatea voturilor. 14. Comisiunea centrale se va servi cu personalul cancelariei pensiunilor pentru lucările sale. Directorele comitatului va fi secretarul comisiunii. 15. Pentru activarea și înlesuirea comisiunii centrale se instituie in fiecare districtü câte uă comisiune sucursale compusă de: a) . Trei pensionari numiți de comitatulu pensiunilor dintre pensionarii districtului ; b) . De vu fi delegata din partea ministeriului de finance; c) . De prefectura districtului. Senatorii și deputații localității vor fi de dreptű membrii comisiunii. Comisiunea va fi presidata de cela mai în etate dintre membrii presinți. Acesta comisiune va pute delibera și da orice soluțiune cu majoritate de patru membrii presinți, fiindă întotodeuna cerută presința prefectului cru a delegatului ministerialul de finance. 16. Confirmarea și numirea membrilor« comisiunilor sucursale se face prin decreta domnescă. 17. Comisiunile sucursale în termene ce la multa de trei luni de la instituirea lore sunt obligate a înainta comisiunii centrale tabloulu tuturor pensionarilor, înscriși în districtu, și unui tablou de pensionarii, cari se propune a se esclude sau a ce reduce motivând si detaliata și cu acte justificative escluderea sau reducerea fiecăruia pensionara. 18. Comisiunea centrale în termene de șase luni de la instituirea iei pronunță asupra casorilor de escludere sau reducere propuse de comisiunile sucursale cu majoritatea voturilor. 19. Comisiunea centrale pate pronunța escluderea sau reducerea chiara a pensionarilor admiși de comisiunile sucursale, deci ea va găsi cause legale de escludere sau reducere. 20. Pensiunile sau părțile de pensiuni atinse prin disposițiunile articlului precedinte vom înceta de a se mai elibera penă ce înalta curte de Casațiune va statua. 21. Pensionarii escluși sau rrduși vor ave dreptu a face recursii la înalta curte de Justiție și Casațiune contra demisiunilorü comisiunii centrale în termene de trei luni de la publicarea tabloului de escludere sau reducere în Monitorulii oficiale. 22. Aceste recurse se vor primi la grefa curții fără plata de taxă. 23.. Curtea de Casațiune va pronunța de urgință și definitivü pentru admiterea sau respingerea recursului făcută. 24. Ministrul de financie va delega pentru apărarea lucrării comisiunii centrale înaintea curții de Casațiune unü membru al acelei comisiuni sau alü comitatului de pensiuni, sotune avocată al Statului. 25. Unü regulamentu de aplicațiune va înscri acesta lege la promulgarea id. 26, taie legile, regulamentele si disposițiunile ministeriale contrarii legii de moift sunta și rămână abrogate. După citirea acestui proiect, Guvernul declară că și cu acesta proiectă, ea cu tóte cele alte, se referă la desbaterea camerei, menținănd a proiectula primitiva, prostotate de ministeriu , unde vor găsi de cuviință, miniștrii vor propune modificările ce se vor cere. Se citeece prin urmare și proiectul de lege presintate de guverna. Se nasce discusiune de regulamente că Adunarea nu póte discuta de cât a proiectulu guvernului, căci nu pentru proiectula da faciă sau numită delegații. Camera — după explicările d-lui Agarici — închide discusiunea și decide a desbate proiectulu delegaților ei. D. O. Manu propune cestiunea prealabile ca delegații se verifice cifrele ce se dau ea deficits, căci, după tablouri ei sistente, cifrele acestea sunt inexacte ; dificitul ă nu e de 5 milione, ci de 4,700,000 lei. Asemenea se ’ntâmplă și cu venituri pe 1870 și 1871. D. prim-ministru rugă pe cameră a discuta legea, remaindu ca cifrele se se constate a doua zi de d. ministru de finance, de delegați și de casa pensiunilorü. D. Fochia espiroa de unde provine nepotrivirea cifrelor semnalate de d. G. Manu. D. Iconomu, membru al comitatului delegaților, declară că d-seama s’a pronunțata asupra deficitului provenită din neaplicarea art. 40 din vechia lege de către casa pensiunilorü, ci a opinată a se refere cestiunea la cameră, opiniunea d-e ele fiindu ca repartițiunea de la art. 40 se se aplice ’n ori ce case. Acestea le espune, pentru că raportajele nu se trece ’n raportulu eea. După respunsul și d-ln raportare G. Brătianu și replica d-lui Iconomu. Deschizându-se disensiunea generale, D. I. Agarici aretă că, de cându e ’n cameră, are neferirea d’a fi luatü I parte la desbaterea a trei legi de pen 1 simbuna încă de la 1865, fiindu ministru d. Strat, una la 1868 și alta acuma. E dificile pozițiunea unul deputata care vine se combată interesele chiar ale unora din colegii sei. Legea de la 1865 cuprinde o principie mai toti atâta de periculose, ca și cea de aști. Legea de la 1868 ajunsese a două soluțiuni a acestei cestiuni, eoluțiune care reeșise a ne scăpa de ’nvrăjbire cu poporațiunea pensionară. Legea de aici ce propune ? D. C. Valeri. Nu ’ți place nici unu proiecta d-tele. D. I. Agarici. S’amă și dreptulu se uu’mi placă, căci ce amÖ se dae și d tea al se iei. Continuându, d. Agarici că a adeverit guvernul de silitü a veni la cameră se dea esplicări legii de la 1868, neaplicată péné atjî, de unde a resultata 7 milione lei deficits. Déju, de la acesta péné la esorbitantele reclamațiunî ale pensionarilor, consacrate prin legea de falia, e mare diferință; și credü că, cunoscândü nevoile țarei, nici miniștrii pensionari nici deputații pensionari nu vorö cuteza a’șî susține acele pretensiuni. După ce semnaliza erorile de interpretare a legilor vechi, strecurate în raportul și d-lui G. Brătianu, d. Agarici citeza fosta lege din Moldova și susține că, admițându-se înscrierea în bugetulul Statului pensiunile viagere și de scutelnicî, atunci ínscriema în vingere tóte pensiunile, D. C. Brătianu, la 1868, cându s’a votata legea pensiunilorü care aici se desființază, era din majoritate ca și acel: cumü de u'a ’nnde să sensulu legii? In legea din 1868 se cuprindeau tote pensiunile, ore nu numai cele de serviciu, și numai recompensele naționale le-a ’nscrisu în bugete, soțendu-le de la casa pensiunilor. Asia dela camera din 1868 a avutü în vedere tóte categoriele de pensiuni ș’a dată casei lorü d’administrare, ca recompensă și delațiune, 5 milione lei, vă dată pentru tote deuna. După legea de faciă ui ee mai verit 3,730,592 lei, 18 bani, și ca se primescă tote pensiunile votate pénă acuma, se li se deauă nouă subvențiune, proporționale cu dificitură ce va resulta pe fiecare anu în bugetulu pensiuniloru. Acésta e enorme, și dacea a amil distiia ’nceputfi că spera că Adunarea va respinge acésta lege, căci n’avemü cu ce plăti, chiaru cându amu avé totu disposițiunea. Déca veți vota-o, veți încurca și ‘ligrenia asta-felü bugetulfl Statului, încâtă la 1873 nuia Yt fi mai ecilibra. D. G. Brătianu, prin raporta, susține că milionului, înscrisa pentru pensiuni la 1831, se fi crescută mereu, ére la din contra, fără 'ndouiala, se se platescu ecivalentul( și cu dobânda lui péncat). El bine, atuncea nu se înscrisese 1 milione, ci 400.000 lei vechi. Pensiunile nu pot fi fi î nscrise în datoria publică ; cel ce vorü se susție acesta, nu fixeza decâta la popolaritate. Majoritatea nu crede că va consfinți in principiu că tóte pretensiunile pensionarilor sunt drepte și trebuiesca înscrise în bugete. Câta pentru comisiunea de revizuire a pensiunilor, credeți că veți ajunge cu ea la vr’una resultatu ? Pensionarii se vor fi verifica unii p’alții, își vor mențina și mări drepturile și confusiunea va fi și mai mare. Resumândfi. d. Agarici constată că, conformă legiloru vechi și celei de la 1868, pensiunile viagere și de scutelnicî nu se potu plăti de Stată; subvenționarea anuale din tesaură a casei pensiuniloru e uă povara injustă ce se pune țarei; éra revisuirea pensiuniloru e uă chimera. Spera—cruce sfîrșindă — că toți cei ce sunt și pensionari se voră obținâ de la votü, ca nu, formându majoritatea, se 'și facă singuri dreptate. Țeza a creduU’i c’a scăpată d’scesta plagă a pensiuniloru la 1868 : adica nu mai póte nțelege pentru ce noul subvenții. Ce vomu răspunde alegotoriloru, cându ne-ore întreba : de ce-ați mai votatu âncă 5 milióne, cându prin legea de la 1868 pensiunile trecuseră din sarcina Statului la uă administrare particulară ? De unde le vomu mai plăti ? Iarăși prin noul Importe, prin noul sarcine. Asta dore, respingĕndíí proiectulu delegaților!!, se luamu în considerare p’ali guvernului, introducându în ele tóte modificările posibile. D. C. Valery (pensionarii) susține legea, dreptulu pensionarilor, d'a nu primi repartițiunea și obligațiunea pentru Stată d’a totu spori în bugetulu sea cifra alocată pentru plata lord. Combatindu pe d. Agarici, d-sea se sprijină pe articlulü din Constituțiune, care prevede modificarea ori-carora legi contrarii Constituțiunii, legea áĕrii din 1868 fiindu contrarie Constituțiunii, d-sea găsesce că e dreptü a se modifica acea lege. Legea de la 1835 a regulata cestiunea pensiunilor, ca p’a proprietății, oricine atinge pensiunile, atinge proprietatea. Refusul comitatului casei de pensiuni d a face repartițiunea a fostă legale. D. Dr. Balșiv. Trebuie dată în judecată. D. N. Ionescu. Ministrula trebuie data in judecată. D. G. Valeri continuă a susține pretensiunile pensionarilor și proiectulu de față, căci ceaa ce se cere, nu e una sacrificiu reclamata de la fisca, ci e una drepta constatata, pe care’lu au și’lil pretindă pensionarii, și pe care — adauge d-sea — âusa și legea de la 1868 ca recunoscută prin art. 14 litera c, creândă unii fondu disponibile pentru pensiunile viitore, afară de cele socotite ca votate până atunci. El bine, legea de la 1868 nu s’a aplicat de locu, căci nu s’a datü din reținerile de la lefi de câtfl vre 400,000 lei pentru anula d’ántuin, c ft din cele 5 milióne, pentru anulă d’ântâiă, numai vre 314,000 lei. Terminând D, d-sea repetă că e dreptu a se da casei pensiunilorü ș’a nu se face irepartițiune. D. M. C. Iepureau susține că legile au precizatu drepturile pensionarilor s ’n moda fórte generoșii și că d-lorii, mai puținii pretențioși, nu trebuie se susție ’a greutatea tesaurului. Pensionarii, prin organulu d-lui G. Brătianu, amiculO d-sée politică pe care cu durere Tu combate, vinii se susție c’au unu dreptu sacru ce trebuie se li se restituie. Una funcționară, intratü într’uă funcțiune modestă la 1834 cu salariulu de 130 lei, p’atunci forte mare, și naintândă treptată pené la cea mai naltă treptă, care s’a naintată la 200 lei, 300, 500, 1000 pené la 3000 l«îre una drepta de 16 millet. Ei bine, d-lorii pensionari, d-vóstre numai întrună ană vi se plătescfi reținerile. Déru se socotimü și dobânda dobândisoră: ei bine, de atâția ani de cândoi primiți pensii, nu s’a mai recompensate? Cunoscu prin pensionara dintre noi, care a fostă căpitanii. . . . D. Gostescu protestă și, cândü d. lepurenu citesce cifrele ce primi» ’n diferite funcțiuni, repetă , fără dobândă ! (rîsete generale). D. lepurenu. Ei bine, acestă funcționară are uă reținere de 12,460 lei vechi în toți anii de serviciu și aii primesce 12,680 lei noul pe fiece anu. D’atrția ani de cându iea pensiune, i s’a plătită înzecită. Nu mai vorbiți dórè de sacrula depositii. Ș’apoi, cându pensionarii bătrâni au intrată în funcțiune de supt regulamente, li e’a ciîsti étá lefurile ce ve platime, éti și capitalulu ce afeetame pentru pensiuni; în Moldova 480,000 lei vechi, suite la 1,000,000 cu banii scutelnicilor, cu totii; în Muntenia, supt Știrbei, suma afectată s’a mai suita péné la 1,500,000 J. Așia déi ü funcționarii n’aveau altă perspectivă decât și uă sumă fixă. Cândă se face că lotăria, în sumă de 10,000 lei, póte cineva pretinde mai multa ? Așia e și cu pensionarii: li s’a fixată uă cifră și aici nu mai potü pretinde nimice. Ense capitalulu pensiunilorü a crescută căci dreptulü de pensiune, supt diferite guverne, s’a întrebuințată ca centîuie de favoritismu și fluctuațiunile politice ale partidelor, au contribuita multă la mărirea lui. Ca se iea cutare pensiune mare, s’a făcuta membru la carte séu s’a pusă în alta poștă pentru câteva luni ca se esa cu pensiuni mari. Eu, — Z'ce d. lepurenu — In totodauna ama susținută că capitalulu pensiunilorü nu trebuie mărită. Pe lângă acesta avantagiă, masa venită unuia , lefurile s’au maritü, supt epoca ce se chiamă regenerarea terei, și pensionarii au beneficiază de ele, era nu totul de drepturile primitive. Statuia a sporit cu multă generositate acesta fonda. De la 2,500,000 lei vechi pentru Moldova și Muntenia, am R elfi ce suie la 5,000,000 lei noui, cu reținerile. Cându erame ministru, amu invitata casa pensiunilor, a se pune ’n limitele art. 40 din legea de la 1868. Și ce era legea de la 1868 ? Camera d’atuncĭ, în modă precurmătoră, deși nu era détóre,a mărită fonduru cu 5 milione lei din casa Statului, cu condițiune ca d’aci nainte se nu mai pretindă nimic c, era la case de neajunsu se se facă repartițiune. Cumu vreți déjü anume ca Statului sa se ’mpovereze c’ua cifră certă de 3 mii. 730,592 lei și o’uă subvențiune incertă? Cât ei credeți că va da monopolulu și timbrulu ? După tóte plângerile fereî și neajunsurile ce i se face, are venituru din aceste imposite so’le aruncă mil în gura pensionariloru ? Ei bine, oândă e vorba de dreptate, n’amü amici politici; suntu pentru tesaurulü publică. Comparândume cu alte State, nicăiri nu vedemü plätindu-se pensiuni atâta de mari. Pensiunea familiei generalului Cavaignac, care a servita multă patria sea, nu se suie de câtă la 6,000 lei nuci pe anu. Ei bine, la noi câte sute de omeni n’am acestă pensiune, și chiar vârsta, cumü s’a constatată ca ? Cu mărturii, fabricate prin pasagiu, mulțime de pensionari s’afi introdusa în prejudiciul fiscului. Guvernulü derit nu mai are nimica de facute, de câta se v’aruncați ochii la bugetul Statului, aruncați 1 asupra legii de la 1868, primiți repartițiunea, care nu ve va isbi multă, și scăpați tesaurul, care nu mai pute plăti. Pentru tote astea, d-sea găsesce proiectul delegaților fistată de străină de ideia primitivă, atâta de puțină studiată cu pensionarii, încât și fiindu impovoratorii, nu se póte de câtsi înlătura ș’a se lua ’n considerare proiectulu guvernului cu desbaterea amendamentelor ace se vor fi propune. D. C. Brăiloiu mărturesce c’a plata multü la gânduri déca, ca pensionarii, trebuie sca nu se dea cuvântulü. Cea a cel’a decisă a vorbi, este atitudinea de persiflagiu ce-au luat-o doi. Agarici și iepureni, chie d’ântâifl invitândă pe pensionari a se obținui de la votü, ca interesați. Acésă clasă de vechi funcționari ai tézét nu potu fi tratați ca toți, nici a li se opri exercitarea dreptului de vota, cândü emită și deputați: toți suntemii interesați in afacerile generale ale țereî și nu e cu frinciosu ca deputații nepensionarî, pundu la index pe cei pensionari, se’i opreșcă d’a vota. D. lepure nu a argumentata cu legile vechi și cu fluctuațiunile politice. Legile vechi, arjisti d-lui, nu ne credeau alta perspectivă de câtă 2,500,000 lei vechi și că Adunarea din 1868 a fot o forte generosă, forte patriotă, marindu cifra pensiunilorö. Emé generesitatea camerei de la 1868 era un datoriu, și ea fostă împlinită nu după fluctuațiunile politice. Nu se ține cnse de looc complü că, supt regulamenta 2 milióne lei faceau mai multa de câtă adi 5 milióne, că funcționarii nu puteau ajunge la posturi înalte de câta trecêndu prin tóte gradurile treptata. Adi nu e așiaameni din posturî mici s’au suita la cele mai ’nalte, și d’uă-dată, printr’uă favore escepționale, cela ce n’avea dreptu a lua de câtfl «ă pensiune de 5—6 sute lei s’a pomenită pusti în posițiune de a lua câte 2—3 mii de lei. D. Brailoiu se ’ntrerupe, căci în cameră nu mai sunt de câtă 7—8 deputați. După chrămarea tutorii deputaților el presinți, se constată că Adunarea nu mai e anumera și ședința se rădică la 5 ore fără 10 minute sera, romainde ca discusiunea generale se urmeze a doua»(h PILELE DIN IMA ALE LUI ROSSEL Scrise de dă én$u«i. Către tata, mama, Belta și Sarai. —■ Urmare 1) — 26 Noi»ke, sora. Voia se mulțămescă camaradului ș’a micului meu Ra’ihaut. Ela este calomniată fiindu-cu m’a susținută. Scii câtă simpatiă au gătită în familia lui nenorocirile mele, și cumea împărtășită suferințele mele, ași voi se potü, ași voi se cuteză a spune cât și mi-a fostă de dulce d’a fi susținuta asta-felö, și câtă plăcere am fi avută d’a pătrunde simpatii atâta de discrete. Câți necunoscuți au sperată asta-felu pentru mine! Nu le potu mulțămi, nu le potu dovedi c’ași voi se fiu demnü de buna și gratuita loru încredere; déru voiee cu ca celu puțină se scia că cu câtă aflamu silințele lorü pentru mine, cu atâta nu me mai simțiamă singură, și tiftiama mai fericită, ocolita d’una poporil d’amici necunoscuți. A trebuită pentru a-mi produce abaterea acestor si douéz zile din urmă, se fiu sfrobita prin amânări și necertitudini, prin altentative repete de speranță și de resem*nare, și mai multă încă, prin spectaelu durerii părinților mei, din causa celora după urmă silințe desperate ale lora, și fatale sterpe. Ași fi voitul se-mi servescsi patria, nu mai putu de fcata a muri pentru dânsa. ’’acesta este deja vă sortu forte onorabile și póte fórte folositore. Fie care face cea-a ce póte, suntu cari u’au facutu alta de câtă a muri și cari au remas a iluștrii. Acumu umü auü, fugindu de Metz conchisü și de armata prizonială, trecui prin Bruxelles. Trecându printr’uă piață, m’a plecat pe ferestra trăsurei pentru a citi oă inscripțiune gravată pe piedestaluia unei îndouîte statue, care represinta douî luni cari se țineaui in brațe. Era scrisă în două limbi: „Grafilorii Egmont și Ibern, pe nedrepții omorîțî p’acésta pieță de ducele D’Albern. . . . Cifil cu respecta inscripțiunea și băgat de semă, puîndu-mi peseria pe capă, că salutase mai statua. Fostu-a simpatie a destinăriloră nóstre? Fostu-a respectă pentru acestă sânge cu nobilitate versatü și care n’a fostă póte neroditorü? Acea suvenire m'a susținută acumü de multe ori: poporee, după mai mulți sedii, s’aducă aminte de cel carii le-au iubită ș’afi murit ö pentru densele. I A vedé „ Bousânulă* do la 21 I^Ottilie I pétié aȘI. In Francia s’a formatü una comitatu de femei, cari s’au dată misiunea d’a aduna, prin felurite moduri, bani pentru liberarea teritoriului de străini. D. Ciculescu te-a trimis și din Paris urmatórea telegramă, ce o supuneme »prețuirii femeilor române: „Tóte teatrele din Bruxelles au dat represintațiuni în favorea delivrării teritoriului. inițiativa patriotică a femeilorű are unü succesii generale. Remâne-vomü numai noi nesimțitori? Salutare.“ Giculescu.